Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 9792/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
-contestație în anulare-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE NR. 9792
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE - 2008
COMPLETUL DIN:
PREȘEDINTE: Daniela Vijloi
JUDECĂTOR 2: Marin Covei
JUDECĂTOR 3: Mihaela Mitrancă
GREFIER: - - -
Pe rol, judecarea contestației în anulare formulată de și, împotriva deciziei nr.2819 din 19 2007, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații MINISTERUL JUSTIȚIEI și TRIBUNALUL GORJ.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care învederează că dosarul se află la primul termen după cererea de repunere pe rol, precum și împrejurarea că prin această cerere se solicită, totodată, și judecarea cauzei în lipsă.
Apreciind dosarul în stare de judecată, s-a trecut la soluționarea contestației în anulare.
CURTEA
Asupra contestației în anulare de față;
Prin acțiunea înregistrată pe rolul tribunalului Gorj, sub nr. 2990/CM/2007, reclamantele și au chemat în judecată pârâții Tribunalul Gorj și Ministerul Justiției, solicitând instanței ca prin sentința ce va pronunța aceștia să mențină indemnizația de încadrare brută lunară corespunzătoare cu sporul de instanță de 7 %, să le plătească diferențele salariale restante începând cu 01.12.2003 și până în prezent, precum și să opereze în carnetul de muncă modificările corespunzătoare.
În motivare, reclamantele au arătat că, în mod nejustificat le-a fost diminuat sporul de instanță de la 7 % la 5 %, fiind astfel încălcate dispozițiile art. 164 și 169 Codul muncii.
Pârâtul Ministerul Justiției a depus întâmpinare prin care a solicitat admiterea excepției necompetenței materiale a instanței, excepția tardivității introducerii acțiunii și excepția inadmisibilității acțiunii, iar pe fondul cauzei respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Tribunalul Gorj, prin sentința nr. 1443 de la 06 septembrie 2007, respins excepțiile privind necompetența materială a tribunalului Gorj, excepția tardivității introducerii acțiunii și excepția inadmisibilității acțiunii invocate de pârâtul Ministerul Justiției.
A admis acțiunea în parte cu precizările ulterioare.
A respins acțiunea pentru perioada 01.12.2003-05.03.2004 ca fiind prescrisă.
A obligat pârâții să plătească către reclamante diferențele salariale rezultate din diferența de indemnizație de încadrare brută pentru perioada 05.03.2004- 30.04.2007 astfel: - 1579 lei și - 1525 lei, sume brute care au fost actualizate la 30.04.2007 și urmează a fi actualizate la data plății efective.
A dispus menținerea indemnizației de încadrare brută lunară corespunzătoare sporului de instanță de 7 %,începând cu 05 martie 2004 și pentru viitor.
A obligat pârâtul Tribunalul Gorj să opereze în carnetul de muncă al reclamantelor modificărilor corespunzătoare indemnizației de încadrare brută lunară corespunzătoare sporului de instanță de 7 %, începând cu 05.03.2004.
Pentru a se pronunța astfel instanța a reținut că reclamantele și au solicitat menținerea sporului de instanță de la 7 % la 5 %, fapt ce rezultă prin preluarea activității jurisdicționale a Curții de Conturi de către instanțele judecătorești, reclamantele fiind anterior încadrate ca grefieri în cadrul Curții de Conturi.
În ceea ce privește excepția necompetenței materiale a instanței a fost respinsă ca neîntemeiată, în speță competența de soluționare a acțiunii revenind, potrivit art. 284 alin.2 Codul muncii, tribunalului Gorj.
A fost respinsă și excepția tardivității introducerii acțiunii, deoarece în situația dată, termenul de 5 zile, nu își găsește aplicabilitate conform OUG 177/2002, precum și excepția inadmisibilității acțiunii, nefiind necesară procedura administrativă prealabilă.
La data de 01.12.2003 s-a realizat transferul de jurisdicție de la Curtea de Conturi la Ministerul Justiției, iar reclamantelor în mod nejustificat li s-a acordat o salarizare mai mică fiindu-le diminuat nivelul de salarizare de la 7 % la 5 %.
Prin expertiza contabilă depusă la dosarul cauzei s-au stabilit drepturile salariale aferente perioadei 01.12.2003-30.04.2007, în sume brute reactualizate.
Referitor la 01.12.2003-05.03.2004, s-a constatat intervenția prescripției extinctive, aceste drepturi bănești eludând termenul legal de 3 ani, astfel încât sumele corecte aferente perioadei 05.03.2004-30.04.2007 sunt: - 1579 lei și - 1526 lei.
Reclamantele au trecut prin transfer în cadrul Ministerului Justiției, iar acesta în calitate de cesionar avea obligația conform art. 169 alin.2 Codul muncii să-i preia cu drepturile și obligațiile aferente.
Cum drepturile salariale deduse judecății și favorabile reclamantelor, constituie un drept legal cuvenit, s-a menținut indemnizația de încadrare brută lunară corespunzătoare sporului de instanță de 7 % și pentru viitor și a fost obligat Tribunalul Gorj să opereze în carnetul de muncă al reclamantelor modificările corespunzătoare.
Având în vedere cele expuse, precum și prevederile Codului munciia fost admisă în parte cererea și a fost respinsă acțiunea pentru perioada 01.12.2003-05.03.2004 ca fiind prescrisă.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâtul Ministerul Justiției, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului s-a aratatat că sentința a fost pronunțată cu încălcarea competenței altei instanței, critica fiind întemeiată pe dispozițiile art. 42 din OUG 177/2002, care prevăd dispoziții procedurale speciale și un termen imperativ ce trebuia respectat în condițiile în care reclamantele au contestat modul de stabilire a drepturilor salariale. În același context, recurentul a susținut că au fost soluționate greșit excepțiile tardivității și inadmisibilității.
O altă critică a vizat faptul că, în mod nelegal instanța de fond a reținut că reclamanții au trecut prin transfer în cadrul Ministerului Justiției și acesta, în calitate de cesionar, avea obligația conform art. 169 alin. 2 din Codul muncii să preia toate obligațiile cedentului cu privire la aceștia.
În susținerea acestei critici s-au invocat dispozițiile art. 2 și art. 6 din OUG nr. 117/2003 aprobată cu modificări prin Legea nr. 49/2003. Recurentul a susținut că reclamanții, care fuseseră salariați ai Colegiului Jurisdicțional al Camerei de Conturi G au fost numiți prin decizia Președintelui Curții de APEL CRAIOVA ca grefieri la Tribunalul Gorj și nu se poate reține că a operat un transfer în sensul art. 169 din Codul muncii.
A mai susținut recurentul că, în perioada în care reclamantele au fost încadrate ca grefieri la Camera de Conturi, au beneficiat de un salariu și de un spor de 7%, dar nu au avut niciodată recunoscut gradul profesional de grefier de C de apel.
Astfel, fiind numite grefieri în cadrul tribunalului Gorj, salariul le-a fost stabilit corespunzător instanței la care acestea au fost numite.
Asa fiind, în mod greșit instanța de fond a dispus obligarea pârâților la reactualizarea sumelor în funcție de coeficientul de inflație, întrucât, potrivit art. 1088 din Codul civil, daunele-interese nu pot cuprinde decât dobânda legală și acestea nu sunt debite decât din ziua cererii de chemare în judecată. Mai mult, recurentul susține că nici dobânda legală nu poate fi pretinsă, având în vedere că nu există nicio obligație a Ministerului Justiției față de reclamante.
Prin decizia nr. 2819 din 19.11.2007 Curtea de APEL CRAIOVAa admis recursul formulat de Ministerul d e Justitie, a modificat sentinta, in sensul ca a respins actiunea.
Pentru a se pronunta astfel, instanta de recurs a retinut ca reclamantele au calitatea de grefieri la Tribunalul Gorj, anterior îndeplinind aceeași funcție la Colegiul Jurisdicțional al Camerei de Conturi
Potrivit Art. 6 din OUG nr. 117/2003, "magistrații-asistenți, grefierii și arhivarii-registratori sunt preluați, în condițiile legii, în funcție de ierarhia instanțelor de la care provin și potrivit opțiunilor personale, de instanțele judecătorești prevăzute la art. 2 alin. (1)".
Având în vedere cadrul legislativ care a reglementat în ansamblu preluarea activității și personalului Curții de Conturi, noțiunea de "preluare" utilizată de legiuitor în art. 6 din OUG nr. 117/2003 nu-și găsește nici un corespondent în legislația muncii. Prin urmare această noțiune nu poate fi interpretată decât prin analogie cu instituția reglementată de art. 169 din Codul muncii, cum în mod corect a reținut instanța de fond.
Dispozițiile dreptului comun cuprinse în art. 169 Codul muncii statuează că, în cazul în care se produce un transfer al întreprinderii, al unității sau al unei părți a acesteia către alt angajator, salariații beneficiază de protecția drepturilor lor, potrivit legii, toate drepturile și obligațiile cedentului care decurg dintr-un contract de muncă existent la data transferului fiind transferate integral către cesionar.
Prin urmare, cesionarul avea obligația să mențină salariul de bază al reclamantelor la același nivel cu cel anterior, sub aspectul cuantumului. Aceasta nu înseamnă însă că salariul reclamantelor ar fi trebuit să rămână în permanență stabilit în raport de nivelul celui al unui grefier cu grad profesional de C de apel, ci doar că, în respectarea dispozițiilor art. 169 din Codul muncii, salariul nu ar fi trebuit să fie diminuat, ci păstrat la nivelul celui anterior până la intervenirea unor cauze legale (căci salariul personalului auxiliar al instanțelor este stabilit prin lege) care ar fi majorat salariul stabilit potrivit nivelului instanței la un cuantum superior celui obținut înaintea "preluării".
Cu alte cuvinte, dispozițiile art. 169 din Codul muncii nu pot fi interpretate decât în sensul că salariul nu poate fi diminuat sub aspectul cuantumului, nu și în sensul că acesta trebuie să rămână în continuare stabilit la nivelul salariului unui grefier cu grad de C de apel, căci s-ar încălca astfel dispozițiile legale imperative care reglementează modul de stabilire al salariilor personalului auxiliar de specialitate în raport de nivelul instanței și în funcție de grade și trepte profesionale și s-ar crea discriminări față de grefierii care îndeplinesc aceeași muncă.
În fapt, reclamantele au fost "preluate" de Tribunalul Gorj la data de 10.11.2003, dată de la care salariul acestora a fost stabilit având în componență următoarele elemente: salariul de bază de -lei ( ), respectiv -lei ( ) acesta rămânând în același cuantum în care fusese stabilit anterior, spor de instanță 5%, spor de fidelitate, spor de toxicitate și spor de vechime. Această situație rezultă din mențiunile înscrise în carnetele de muncă al reclamantelor.
Deși menționate în carnetul de muncă în sensul că au caracterul unor sporuri, procentele de 7% și 5% reprezintă un mod de stabilire a salariului de bază în funcție de gradul instanțelor, astfel fiind reglementate aceste procente în cuprinsul Legii nr. 50/1996.
Astfel, potrivit textului de lege sus-menționat " alariile de bază pentru personalul auxiliar de specialitate de la tribunale și de la parchetele de pe lângă acestea sunt cu 5% mai mari decât cele prevăzute la cap. A al anexei nr. 2; salariile de bază ale personalului auxiliar de specialitate de la curțile de apel și parchetele de pe lângă aceste instanțe sunt cu 7% mai mari decât cele prevăzute la cap. A al anexei nr. 2; salariile de bază pentru personalul auxiliar de specialitate de la Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție sunt cu 10% mai mari decât cele prevăzute la cap. A al anexei nr. 2".
Se constată astfel că, odată cu preluarea la instanța de drept comun, salariile de bază ale reclamantelor s-au diminuat, contrar prevederilor art. 169 din Codul muncii.
Această situație a fost însă temporară, întrucât, la data de 01.01.2004, astfel cum rezultă din mențiunile din carnetele de muncă ale reclamantelor, salariile de bază ale acestora au fost majorate peste nivelul salariului obținut anterior datei de 10.11.2003.
În ceea ce privește perioada 10.11.2003-31.12.2003, instanța de fond s-a pronunțat în mod legal în sensul respingerii cererii ca prescrisă.
Pentru considerentele expuse anterior în legătură cu modul de interpretare a dispozițiilor art. 169 din Codul muncii, Curtea a apreciat că în mod greșit instanța de fond a reținut că reclamantele aveau dreptul la stabilirea unui salariu corespunzător celui al unui grefier de C de apel și ulterior datei de 01.01.2004.
De aceea, constând că in speță instanța de fond a făcut o greșită aplicare a legii, fiind astfel incidente dispozițiile art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă, în temeiul art. 312 din Codul d e procedură civilă, Curtea a admis recursul și a modificat sentința în sensul respingerii acțiunii reclamantelor.
Asupra celorlalte critici referitoare la modul greșit de soluționare a excepțiilor invocate, Curtea le-a apreciat ca nefondate.
În primul rând, reclamantele au avut și au calitatea de grefier și nu de magistrați, astfel că toate considerentele recurentului legate de aplicarea dispozițiilor speciale de competență prevăzute de OUG nr. 177/2002 sunt apreciate ca nepertinente. De aceea, Curtea a constatat că instanța de fond a soluționat în mod corect excepțiile de necompetență, de tardivitate și de inadmisibilitate invocate la fond de recurentul-pârât.
Cât privește criticile referitoare la modul de determinare a daunelor-interese pentru neexecutare, acestea constituind un accesoriu al cererii principale în pretenții, instanța nu le-a mai analizat, această analiză fiind de prisos, față de modul de soluționare a acțiunii principale.
Impotriva acestei decizii au formulat contestatie in anulare reclamantele si care au solicitat, in temeiul art. 318 teza I civ.Cod Penal, analizarea motivelor care au stat la baza admiterii recursului Ministerului Justitiei cu privire la interpretarea in afara legii a problemei de drept expusa si anume mentinerea unei anumite diferentieri salariale intre grefierii incadrati la instantele curtilor de apel si grefierii incadrati in aceleasi conditii legale la fostele colegii juridictionale ale Curtii de Conturi.
Dezvoltand motivele contestatiei in anulare, reclamantele au sustinut ca motivarea deciziei instantei de recurs nu este in concordanta cu dispozitiile art. 56 alin. 5 din OG nr. 83/01.09.2000 pentru modificarea si completarea Legii nr. 50/1996, potrivit carora: personalul auxiliar de specialitate din cadrul Colegiilor Jurisdictionale alee Camerelor de Conturi, precum si cel care functioneaza pentru procurorii financiari de pe langa Camerele de Conturi este salarizat potrivit prevederilor legale aplicabile personalului auxiliar de specialitate din cadrul curtilor de apel si parchetelor de pe langa aceste instante.
Instanta de recurs a interpretat acest text de lege intr-un mod personal, in afara legii, desi reclamantelor le este recunoscuta existenta dreptului castigat, conform art. 169 din Codul muncii.
In alta ordine de idei, este cunoscut ca fostilor procurori financiari si grefierilor care au fost incadrati pe langa procurorii financiari li s-au anulat pe cale administrativa ordinele de stabilire a salariilor de incadrare la preluarea acestora de la Curtea de Conturi la Ministerul Public in baza OUG nr. 53/2005 si ca urmare a interpretarii legale a notiunii de preluare utilizata de legiuitor atat in OUG nr. 53/2005, cat si in OUG nr. 117/2003 ce nu poate fi interpretata decat prin analogie cu institutia transferului intreprinderii al unitatii sau unor parti ale acesteia, reglementata de Titlul IV cazul 5 din Codul muncii.
La dosarul cauzei s-au depus ordinul nr. 509 din 03.03.2008 emis de Procurorul General de la Parchetul de pe langa Inalta C de Casatie si Justitie si practica judiciara.
Prin intampinarea formulata la data de 24.09.2008, intimatul Ministerul Justitiei a solicitat respingerea contestatiei in anulare ca inadmisibila intrucat motivele invocate nu se incadreaza in cele limitativ prevazute de art. 317, 318.civ.
Cod PenalContestatia in anulare este nefondata.
Potrivit legii, constestatia in anulare este o cale extraordinara de atac, admisibila numai in cazurile limitativ prevazute de lege, sediul materiei constituindu-l dispozitiile art. 317 si 318.civ.Cod Penal, textele legale fiind de stricta interpretare.
Prin contestatia promovata, reclamantele si au invocat dispozitiile art. 318 teza I civ.Cod Penal, in fapt sustinand ca instanta de recurs a interpretat art. 56 alin. 5 din OG nr. 83/2000 intr-un mod personal, in afara legii.
Potrivit art. 318 alin.1 teza I civ.Cod Penal, hotararile instantei de recurs pot fi atacate cu contestatie, cand dezlegarea data este rezultatul unei greseli materiale.
Textul legal mentionat are in vedere greseli pe care le comite instanta prin confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale esentiale ale dosarului, cu caracter procedural, care au dus la pronuntarea unei solutii eronate. Prin urmare, greselile instantei de recurs, care deschid calea contestatiei in anulare, sunt greseli grave de fapt, in legatura cu aspectele formale ale judecatii recursului si nu greseli de judecata, de apreciere a probelor ori de interpretare a dispozitiilor legale.
Legea nu a urmarit sa deschida partilor calea recursului la recurs, care sa fie solutionat de aceeasi instanta sub motivul gresitei stabiliri a starii de fapt. Astfel de erori nu pot fi reparate decat de instanta care exercita controlul judiciar si numai in cadrul cailor de atac de reformare prevazute de lege.
Motivele invocate de contestatoare nu constituie greseli materiale in sensul art. 318 teza I civ.Cod Penal, putand fi apreciate doar ca greseli de fond, de interpretare a normelor juridice, care nu pot forma obiectul contestatiei in anulare speciala.
Avand in vedere aceste aspecte, Curtea apreciaza ca nu sunt incidente dispozitiile art. 318 alin.1 teza I civ.Cod Penal, motiv pentru care contestatia in anulare va fi respinsa ca neintemeiata.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestatia in anulare formulată de și, împotriva deciziei nr.2819 din 19 2007, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații MINISTERUL JUSTIȚIEI și TRIBUNALUL GORJ.
Decizie irevocabila.
Pronunțată în ședința publică de la 12 2008.
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.Ju.d
Ex.2/02.12.2008
Președinte:Daniela VijloiJudecători:Daniela Vijloi, Marin Covei, Mihaela Mitrancă
