Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 9791/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
-drepturi bănești-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE NR. 9791
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE - 2008
COMPLETUL DIN:
PREȘEDINTE: Daniela Vijloi
JUDECĂTOR 2: Marin Covei
JUDECĂTOR 3: Mihaela Mitrancă
GREFIER: - - -
*******************
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamantul, împotriva sentinței civile nr.2227 din 04 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - pârâți CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE C, AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care învederează că intimata - pârâtă DGAFP D pentru Ministerul Economiei și Finanțelor a depus la dosar întâmpinare prin serviciul registratură, precum și împrejurarea că, potrivit întâmpinării depusă la dosar de către aceasta, titulatura corectă a intimatei - pârâte este Ministerul Economiei și Finanțelor - Direcția Finanțelor Publice D și nu Ministerul Finanțelor Publice.
Totodată, se mai învederează și întâmpinarea depusă la dosar de către intimata - pârâtă Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale.
Apreciind cauza în stare de judecată, s-a trecut la soluționare.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin acțiunea formulată la data de 12.12.2007 reclamantul "a chemat în judecată pârâții DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE C, pârât AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR, pârât MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE B, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce se va da în cauză, să fie obligat pârâtul la plata c/valorii tichetelor de masă pe perioada 12.12.2004 - 12.12.2007 și în continuare actualizată cu indicele de inflație până la data efectivă a plății.
În motivare, reclamantul a arătat că este funcționar public, beneficiind de tichete de masă, drept prevăzut de art.l alin.1din Legea nr.142 / 1998 privindacordarea tichetelor de masă,în care se stabilește că salariații din cadrul sectorului bugetar beneficiază de alocatii individuale de hrană sub forma ichetelor de masă. Legea a intrat în vigoare în anul 1998, dată de la care salariatii bugetari au putut beneficia de aceste prevederi, până în anul 2001, inclusiv, iar din anul 2002 această prevedere legală a fost restrânsă succesiv prin legile bugetului de stat, aceleași care au suspendat și dreptul funcționarilor publici la prima de vacanță, până la data de 31decembrie 2006.
Reclamantul a menționat că, în temeiul art.29 alin. 1 din Legea nr. 47 / 1992, republicată, privind organizarea și functionarea Curtii Constituționale,cenzurarea legalității revine instanței de fond, iar nu Curtii Constitutionale, deoarece normele din legile bugetelor de stat 2004 - 2006 nu mai sunt in vigoare, astfel că solicită instanței să constate nelegalitatea restrângerilor succesive ale prevederilor art. 1 alin. 1din Legea nr. 142/1998 prin legile bugetelor de stat 2004 - 2006, să constate faptul că acestea contravin Constitutiei, Codului Muncii și Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Dispozitiile Legii nr.142/1998 instituie posibilitatea pentru salariați de a beneficia de alocație individuală de hrană, acordată ca formă prin tichete de masa,suportată integral
de angajator, pe costuri, neimpozabilă din punct de vedere fiscal, legea instituind acest drept și salariaților din sectorul bugetar - functionari publici și personal încadrat cu contract individual de muncă -pentru a nu exista discriminare.. .
Reclamantul a mai arătat că din economia legii privind tichetele de masă rezultă necesitatea existenței unui disponibil bănesc, sumele urmând a fi plătite de angajator, potrivit legii, în limita prevederilor din bugetul de stat sau, după caz, din bugetele locale, angajatorului revenindu-i obligația legală să le prevadă în buget. Prevederea în buget a aeestor sume poate avea loc și ca rezultat al negocierilor între partenerii sociali, respectiv angajator și sindicatul reprezentativ, în numele salariaților, prin contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, care constituie legea părtilor.
A precizat că dreptul la tichete de masă reprezintă o masură de protecție socială a salariaților, facând parte din conținutul complex al dreptului fundamental la muncă, prevăzut în Constitutie la art. 41 alin 2, iar acordarea tichetelor de masă reprezintă prin însăși natura sa o masură de protecție privind securitatea salariaților, desfășurarea activității în condiții optime vizând asigurarea hranei zilnice a fiecărui salariat, sub forma tichetelor de masă, în condițiile în care angajatorul nu asigură, la locul de muncă, hrana salariaților. Faptul că actul normativ special - Legea nr.142 / 1998- prevede posibilitatea acordării tichetelor de masă, fără a stabili în mod imperativ în sarcina angajatorului obligativitatea acestora, nu poate determina concluzia că reclamantul nu ar fi îndreptățit să primească aceste tichete, ținând cont de caracterul acestora, iar acordarea tichetelor de masă reprezintă dreptul salariatilor și nu trebuie condiționată de cuprinderea în buget a sumelor necesare, care este obligatia angajatorului,acesta din urmă având obligația și prerogativa legală de a prevedea în bugetul propriu fondurile necesare în ace st scop.
Art. 16 alin. (1) din Constitutia Romaniei prevede: sunt egali în fața legii și a autoritătilor publice, fără. privilegii și fără discriminări.
Prin neacordarea acestor drepturi are loc o discriminare a reclamanților în raport cu alte categorii de salariați din economia țării, inclusiv din cadrul unor domenii ale sectorului bugetar care primesc tichete de masă (ex:unitățile spitalicești cu paturi, din laboratoare, servicii și compartimente funcționale apartinând Ministerului Sănătății Publice, care, în temeiul art. 23 din OUG nr. 115 / 2004, au beneficiat lunar de 20 de tichete de masă în perioa da 2004-2006).
Reclamantul a susținut că acordarea discriminatorie a tichetelor de masă salariaților din sectorul bugetar încalcă, de asemenea,art. 5din Codul Muncii șiart. 14din Convenția Europeană a Drepturilor Omului care prevăd egalitatea de tratament față de toți salariații și angajatorii.
Normele de restrângere prevăzute de legile bugetelor de stat pe anii 2004 - 2006 contravinart. 15_din Constituție, având caracter retroactiv, restrângând în mod retroactiv un drept câștigat sub incidenta Legii nr. 142/1998.
În drept, cererea a fost întemeiată pe prevederile art. 1 din Legea nr. 142/1998 privind acordarea tichetelor de masă, art. 28 din Legea sindicatelor nr. 54 / 2003; art. 29 alin. 1 din Legea nr. 47/1992, republicată; art. 15 alin. 2, art. 16 alin. 1, art. 41 si art. 53 din Constitutia Romaniei; art. 5, art. 38, art. 39 alin. (1) lit.,d", art. 269 și art. 283 alin. (1) lit.,c" din Codul Muncii.
Pârâții au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea acțiunii, invocând excepția necompetenței materiale a instanței invocând art. 159.
Potrivit art. 3 alin. 1 din c Cod Penal curțile de apel judecă în primă instanță procesele și cererile în materie de contencios administrative privind actele autorităților și instituțiilor centrale.
Pârâții au invocat și excepția inadmisibilității acțiunii ca urmare lipsei procedurii prealabile.
În consecință, susține pârâtul, tichetele de masă se acordă în condițiile stabilite prin contractele colective de muncă încheiate în urma negocierii dintre angajatori și sindicate sau reprezentanții acestora, după caz, însă acestea nu au fost solicitate de la pârât până în prezent.
Legea nr.142/1998 nu instituie o egalitate de tratament juridic în acordarea de tichete de masă pentru toti salariatii ci, angajatorii, împreună cu partenerii de dialog social (organizatiile sindicale legal constituite sau reprezentanții salariaților) au posibilitatea ă stabilească prin contractele colective de muncă, clauze privind acordarea alocației individuale de hrană.
Pârâtul a mai arătat că personalul contractual care își desfășoară activitatea în cadrul instituțiilor publice nua putut beneficia în perioada 2002-2006 de acordarea tichetelor de masă, atâta timp cât,
neavând surse proprii de finanțare, instituțiile publice nu au putut să prevadă în bugetele proprii, aprobate conform legii, sume pentru acordarea acestor beneficii.
Prin sentința nr.2227/04 04 2008, Tribunalul Dolj a respins acțiunea formulată de reclamantul, domiciliat în C, str. -, -atria,.B,.5, în contradictoriu cu autoritate consultativă - CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII - B, str. -, nr. 1-3, pârât DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE C,-, pârât AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR, cu sediul în B,-, pârât MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE B,-.
Analizând întregul material probator aflat la dosarul cauzei, instanța a reținut următoarele:
Reclamantul este salariat al instituției pârâte, care este o instituție bugetară, între părți derulându-se raporturi juridice de muncă bazate pe un contract individual de muncă. În acest contract, respectiv în contractele colective de muncă negociate la nivel de unitate, începând cu anul 2004, nu există reglementat dreptul salariaților de a primi tichete de masă.
Legea nr. 142/1998 privind acordarea tichetelor de masă reprezintă dreptul comun în materie, cadrul general pentru toate activitățile din toate ramurile de servicii la nivel național.
Legiuitorul nu stabilește imperativ în sarcina angajatorului obligația de a acorda tuturor salariaților tichete de masă așa încât acordarea tichetelor de masă rămân la latitudinea sa în funcție de situația concretă din sistem și, în cazul instituțiilor publice, în măsura în care asemenea cheltuieli sunt prevăzute în bugetul de stat.
Din analiza dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 142/1998, privind acordarea tichetelor de masă se constată că legea instituie doar categoriile de personal care pot beneficia de alocație individuală de hrană sub forma tichetelor de masă, stabilind în același timp condiția unei prevederi în bugetul de stat a cheltuielilor corespunzătoare.
Potrivit rt. 1 alin. 2 din Legea nr. 142/1998, tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar și, în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori.
Sunt imperative dispozițiile art. 46 alin 4 din Legea nr. 507/2003 a bugetului de stat pe anul 2004, potrivit cărora în bugetele instituțiilor publice, indiferent de sistemul de finanțare și subordonare nu se pot aproba sume pentru acordarea tichetelor de masă, întrucât în buget nu sunt prevăzute sume cu această destinație.
Aceleași dispoziții se regăsesc și în Legea 511/2004, a bugetului de stat pe anul 2005 și în Legea 379/2005, a bugetului de stat pe anul 2006.
Această măsură legislativă, ce ține de politica economică a statului, nu poate fi considerată abuzivă, decât dacă se încalcă grav o normă privind protecția intereselor celor vizați de această măsură.
Printre măsurile de protecție socială garantate de Constituția României nu se regăsește, în mod expres, acordarea tichetelor de masă, așa cum susține reclamantul, aceasta reprezentând o situație specială în care legea a stabilit regulile după care angajatorii își exercită opțiunea de a acorda sau nu aceste beneficii.
Nu poate fi reținută susținerea reclamanților referitoare la ivirea unei situații de discriminare câtă vreme prevederile legilor bugetare din perioada 2004-2006, care interziceau acordarea acestor tichete, au vizat toate instituțiile publice, cu excepția celor finanțate integral din venituri proprii.
Pe de altă parte,statul" nu poate fi privit ca suma instituțiilor publice, acesta răspunzând pentru prejudiciile cauzate de toate instituțiile sale, inclusiv ale societăților private. Acceptând dreptul unei unități private de a-și face propria politică economică, lăsând la latitudinea sa posibilitatea acordării acestor beneficii, acest drept de opțiune nu poate fi restricționat instituțiilor publice.
Mai mult, referirea la alte categorii profesionale nu poate fi reținută pentru că aceste categorii au situații juridice diferite și se bucură de alte drepturi și obligații și a căror salarizare se asigură din bugete distincte. Aceste dispoziții prohibitive, din legile bugetului de stat, se aplică fără deosebire tuturor categoriilor de salariați ai instituțiilor finanțate de la bugetul de stat.
Instanța apreciază că Legea nr. 142/1998 privind acordarea tichetelor de masă nu instituie un drept al salariaților, respectiv o obligație corelativă a angajatorilor, ci prevăd doar caracterul opțional al acordării acestor beneficii. De altfel, reclamanții aveau posibilitatea de a negocia, prin intermediul sindicatului, includerea acestor drepturi în contractele colective de muncă.
În concluzie, dreptul pretins de reclamant nu este un drept rezultând exclusiv din lege și aplicându-se prin efectul legii astfel că, în atare condiții, instanța a respins cererea ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea recursului s-a arătat că dreptul de a obține contravaloarea tichetelor de masă derivă din Legea nr.142/1998,care în raport de existența raportului de muncă existent față de o instituție bugetară creează vocația de a primi aceste sume.Din această perspectivă nu are relevanță împrejurarea că nu există o prevedere expresă la nivelul contractului colectiv de muncă la nivel de unitate,cu atât mai mult cu cât la nivelul pârâtei nu există contract colectiv de muncă.
Recurentul a mai susținut că pentru anul 2007,instanța de fond nu a menționat o dispoziție legală care să interzică acordarea tichetelor de masă personalului din instituțiile bugetare.
Intimații au depus la dosar întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului ca nefundat și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii instanței de fond.
Analizând sentința prin prisma motivelor de recurs invocate,a actelor și lucrărilor dosarului,precum și în raport de dispozițiile legale incidente în cauză,Curtea constată și reține următoarele:
Recurentul reclamant este angajatul DIRECȚIEI REGIONALE PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE in calitate de personal contractual.
Potrivit rt. 1 (1) din 142/1998 privind acordarea tichetelor de masa, salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste și al celorlalte persoane juridice sau fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă, denumite în continuare angajator, pot primi o alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral pe costuri de angajator. (2) Tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar, și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori.
Potrivit art. 40 din 511/2044 privind bugetul de stat pe anul 2005, bugetele instituțiilor publice, indiferent de sistemul de finanțare și de subordonare, inclusiv ale activităților finanțate integral din venituri proprii, înființate pe lângă unele instituții publice, cu excepția instituțiilor finanțate integral din venituri proprii, nu se pot aproba sume pentru acordarea tichetelor de masă, întrucât în buget nu sunt prevăzute sume cu această destinație.
Potrivit rt. 24 din 379/2005 privind bugetul de stat pe anul 2006, bugetele instituțiilor publice, indiferent de sistemul de finanțare și de subordonare, inclusiv ale activităților finanțate integral din venituri proprii, înființate pe lângă unele instituții publice, cu excepția instituțiilor finanțate integral din venituri proprii, nu sunt cuprinse sume pentru acordarea tichetelor de masă.
Potrivit art.III, din OUG 88/2006, nstituțiile publice centrale și locale, așa cum sunt definite prin Legea privind finanțele publice nr. 500/2002, cu modificările ulterioare, și prin Legea privind finanțele publice locale nr. 273/2006, indiferent de sistemul de finanțare și de subordonare, inclusiv activitățile finanțate integral din venituri proprii, înființate pe lângă instituțiile publice, cu excepția instituțiilor finanțate integral din venituri proprii, nu acordă tichete de masă în anul 2007.
Conform art.13 alin.1din HG.nr.532/2007 privind organizarea și funcționarea Autorității Naționale a Vămilor,umele necesare în vederea funcționării Autorității Naționale a Vămilor se asigură de la bugetul de stat și astfel face parte dintre instituțiile prevăzute de către legile de reglementare a bugetului de stat mai sus precizate.
Prin legea 142/1998, s-a reglementat instituția juridica a tichetelor de masa, ca mijloc de protecție sociala, creându-se cadrul juridic si modalitățile de acordare a acestora.
Insa legea nu a instituit o obligație imperativa de acordare a acestor drepturi, ci a reglementat posibilitatea acordării acestor drepturi in raport de îndeplinirea anumitor condiții.
Astfel legiuitorul a prevăzut expresia " pot primi o alocație" si a prevăzut ca si condiție "tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar, și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori".
Ori odată cu constituirea bugetelor de stat, legiuitorul a prevăzut, in mod imperativ ca, la nivelul anilor 2004-2007, "nu sunt cuprinse sume pentru acordarea tichetelor de masă", in bugetele instituțiilor de stat, astfel cum au fost definite de către textele normative si intre care se regăsește si instituția pârâtă.
Ca atare in mod legal unitatea nu a acordat pentru anii respectivi tichetele de masa.
Față de aceste considerente,Curtea urmează ca,în art.312 Cod procedură civilă,să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul, împotriva sentinței civile nr.2227 din 04 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - pârâți CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE C, AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 12 2008
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.jud.
10 12 2008/4 ex
Jud.fond.
Președinte:Daniela VijloiJudecători:Daniela Vijloi, Marin Covei, Mihaela Mitrancă
