Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 9990/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 9990
Ședința publică de la 17 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ligia Epure
JUDECĂTOR 2: Mariana Pascu
JUDECĂTOR 3: Carmen Tomescu
Grefier - -
Pe rol judecarea recursurilor declarate de pârâții TEATRUL NAȚIONAL " " C și MINISTERUL CULTURII ȘI cultelor, împotriva sentinței civile nr.4754/11.09.2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații și SINDICATUL DIN TEATRUL NAȚIONAL C, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns avocat pentru recurentul pârât TEATRUL NAȚIONAL " " C și avocat pentru intimata reclamantă și intimatul intervenient SINDICATUL DIN TEATRUL NAȚIONAL C, lipsind recurentul pârât MINISTERUL CULTURII ȘI CULTELOR.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care,
Nemaifiind cereri de formulat și excepții de invocat se acordă cuvântul părților pentru a pune concluzii asupra recursurilor de față.
Avocat pentru recurentul pârât TEATRUL NAȚIONAL " " C, pune concluzii de admiterea recursului, modificarea sentinței, iar pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată, iar cu privire la recursul declarat de pârâtul MINISTERUL CULTURII ȘI CULTELOR, lasă la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța.
Avocat pentru intimata reclamantă și intimatul intevenient SINDICATUL DIN TEATRUL NAȚIONAL C, solicită respingerea recursurilor ca neîntemeiate și menținerea sentinței pronunțată de Tribunalul Dolj ca temeinică și legală, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursurilor civile de față:
Prin cererea formulată la data de 15.05.2008 și înregistrată sub nr-, reclamanta a chemat în judecată pe pârâtul TEATRUL NAȚIONAL " ", solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, s-o oblige pe aceasta din urmă la acordarea sporului de fidelitate de 15% din salariul de bază, începând cu luna februarie 2006, conform art. 45 lit. din Contractul Colectiv de Muncă nr. 197 /08 februarie 2006 la nivel de ramură - cultura.
În motivare, reclamantul a arătat că, deși pârâta avea obligația de a-i acorda acest spor, nu a primit nici o sumă de bani în acest sens.
Pentru dovedirea celor susținute, reclamantul a atașat la cererea de chemare în judecată contractul individual de muncă și carnetul de muncă.
Ulterior, reclamanta și-a precizat acțiunea în sensul că a solicitat introducerea în cauză, în calitate de pârât, a Ministerului Culturii și Cultelor.
La data de 29.05.2008, pârâtul Teatrul Național " " a depus întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată, întrucât unitatea fiind bugetară, plata acestor drepturi trebuia prevăzută în bugetul anual de venituri și cheltuieli, iar pentru anul 2006 și 2007 nu au fost prevăzute astfel de sume.
De asemenea, a mai susținut pârâtul că acțiunea formulată se impune a fi admisă doar în parte, respectiv de la data formulării cererii de chemare în judecată, având în vedere faptul că reclamantul nu a solicitat plata sporului de fidelitate la data îndeplinirii condițiilor stabilite de Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Cultură pentru anii 2006-2008.
S-a mai susținut prin întâmpinare că aplicarea dispozițiilor din CCM referitoare la drepturile salariale și sporuri se poate face numai în condițiile și limitele stabilite de actele normative în vigoare, cu incidență în domeniu, respectiv OUG nr. 10/208, OUG nr. 24/2000 și HG nr. 281/1993.
În cauză, Sindicatul din Teatrul Național " " a formulat cerere de intervenție în favoarea reclamantei, solicitând acordarea sporului de fidelitate de 15% conform art. 45 lit. f din Contractul Colectiv de Muncă încheiat la nivel de ramură - cultura, începând cu februarie 2006.
În ședința publică din data de 05 iunie 2008 fost pusă în discuția părților cererea de intervenție accesorie, cerere pe care instanța a admis-o în principiu.
Ulterior, prin precizarea depusă la dosarul cauzei în data 26.06.2008 Sindicatul din Teatrul Național " " a arătat că și-a schimbat denumirea în Sindicatul din Teatrul Național " ", în baza sentinței civile din 22.05.2008, rămasă definitivă și irevocabilă, pe care a atașat-o în copie.
Pârâtul Ministerul Culturii și Cultelor a formulat note de ședință prin care a solicitat conexarea prezentei cauze cu alte cauze având același obiect aflate pe rolul instanței și a invocat excepția lipsei calității procesual pasive, susținând că în raport de dispozițiile art. 282 lit. a și b din Codul Muncii în mod eronat reclamantul a chemat în judecată, în calitate de pârât, alături de Teatrul Național " "din C și Ministerul Culturii și Cultelor, fiind de neconceput existența în aceeași cauză și în aceeași calitate a două persoane juridice cu statut de angajator.
Referitor la fondul cauzei, pârâtul Ministerul Culturii și Cultelor a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, susținând că pretențiile reclamantului nu pot fi valorificate prin obligarea sa în solidar alături de pârâtul Teatrul Național " ", întrucât potrivit dispozițiilor art. 236 al. 4 din Codul Muncii, legea părților este limitată la clauzele contractului colectiv de muncă la nivel de instituție, iar nerespectarea acestora de către una din părți, alta decât Ministerul Culturii și Cultelor, conduce la nașterea unui conflict de drepturi exclusiv între angajator și salariați.
A mai susținut pârâtul Ministerul Culturii și Cultelor că, în conformitate cu art. 12, al. 1 din Lege nr. 130/1996 și art. 157, al. 2 din Codul Muncii legiuitorul a stabilit că sistemul de salarizare a personalului din autoritățile și instituțiile publice finanțate integral sau majoritare de la bugetul de stat se stabilește prin lege, cu consultarea organizațiilor sindicale reprezentative și nu prin negocieri individuale și/sau colective între angajator și salariați sau reprezentanți ai acestora.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 114-118, art. 137, al. 1 din Codul d e Procedură Civilă, art. 281-282 din Codul Muncii.
Tribunalul Dolj, prin sentința civilă nr. 4754 din 11.09.2008, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Culturii și Cultelor.
A admis acțiunea precizată formulată de reclamanta împotriva pârâților Teatrul Național " " și Ministerul Culturii și Cultelor.
A admis cererea de intervenție accesorie formulată de Sindicatul din Teatrul Național C.
Pârâții au fost obligați să achite reclamantului sporul de fidelitate de 15 % din salariul de bază începând cu data de 08.02.2006 până la 11.09.2008.
Pentru a pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Reclamantul este salariatul unității pârâte cu contract individual de muncă pe durată nedeterminată.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesual pasive instanța a respins-o, având în vedere următoarele considerente:
Reclamantul și-a întemeiat cererea de chemare în judecată în principal pe prevederile art. 45, al. 1 din CCM la nivel de ramură -cultură, părțile contractante fiind salariați, reprezentați de Uniunea Sindicală din -Cultură și Patronat care este reprezentat prin Ministerul Culturii și Cultelor. Prin urmare, având calitatea de parte contractantă în contractul din care derivă drepturile reclamanților, se poate constata calitatea procesual pasivă a Ministerului Culturii și Cultelor.
De asemenea, instanța a avut în vedere calitatea de ordonator principal de credite a Ministerului Culturii și Cultelor, astfel cum este stabilită conform art. 10, al. 3 și anexa nr. 2, pct. 25 din HG 78/2005, precum și faptul că potrivit OG nr. 22/2002, executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice în temeiul unor titluri executorii se realizează de ordonatorii principali de credite.
Cu privire la fondul cauzei, instanța a reținut că potrivit art. 45 lit. f din Contractul colectiv de muncă nr. 197 / 8 02 2006, unic la nivel de ramură cultură pe anii 2006 - 2008 "personalul cu o vechime neîntreruptă de 10 ani în oricare dintre instituțiile de cultură beneficiază de un spor de fidelitate de 15% din salariul de bază, care face parte din acesta, conform prevederilor legale".
De la intrarea în vigoare a acestui contract, care este data înregistrării, conform dispozițiilor art. 103 din contract și dispozițiilor art. 25 din Lg 130/1996, în cazul de față, data de 08.02.2006, în raport de data concretă de îndeplinire a condiției de vechime neîntreruptă de 10 ani, reclamantul ar fi trebuit să beneficieze de acordarea acestui spor de fidelitate de 15%.
Deși îndeplinea condițiile art. 45 lit. f, având în vedere că avea 10 ani vechime neîntreruptă în una din instituțiile de cultură, așa cum rezultă din carnetul său de muncă, totuși pârâta nu i-a acordat acest spor până în prezent, încălcând prevederile contractului colectiv de muncă, precum și prevederile art. 40 alin 2 lit. c din Codul Muncii, potrivit cărora "angajatorul are obligația de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractul individual de muncă".
De asemenea, a încălcat și prevederile art. 156 din Codul Muncii potrivit cărora "salariile se plătesc înaintea oricăror alte obligații bănești ale angajatorilor", salariul cuprinzând salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri așa cum prevede art. 155 din Codul Muncii.
În acest fel, a produs reclamantului un prejudiciu material constând în contravaloarea sporului de fidelitate de 15 % la salariul de bază, de la data intrării în vigoare a contractului colectiv de muncă, respectiv 08. 02. 2006, până la zi, respectiv data pronunțării prezentei hotărâri, dată până la care s-a făcut dovada că pârâta a încălcat obligațiile ce-i reveneau și prevederile contractuale. După această dată nu se poate anticipa conduita angajatorului și nu se poate reține o încălcare a dispozițiilor legale sau contractuale.
Având în vedere prevederile art. 269 din Codul Muncii, potrivit cărora " ngajatorul este obligat, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, să îl despăgubească pe salariat în situația în care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul" instanța a obligat pârâta să acopere prejudiciul produs reclamantului prin neacordarea sporului de fidelitate de 15%.
Cu privire la susținerea pârâtului că nu a putut acorda sporul de fidelitate, deoarece contractul colectiv de muncă menționează că se acordă în condițiile legii și că legea de salarizare nu prevede acest spor, instanța a înlăturat-o ca neîntemeiată deoarece contractul colectiv de muncă constituie legea părților, are putere de lege între părți, dispozițiile sale fiind obligatorii pentru acestea conform prevederilor art. 98 din contractul colectiv de muncă nr. 197/2006 și art. 236 alin.4 din Codul Muncii. Nu este necesar ca drepturile din Contractul colectiv de muncă să fie cuprinse și în lege pentru a fi aplicate. Legea stabilește un nivel minim de drepturi sub care nu se poate coborî, iar contractul colectiv de muncă poate prevedea și alte drepturi in plus.
Față de aceste considerente, instanța a admis cererea și a obligat pârâta să-i plătească reclamantului sporul de fidelitate de 15% din salariul de bază de la 08.02.2006 până la data pronunțării hotărârii.
De asemenea instanța a admis și cererea de intervenție accesorie în interesul reclamantului formulată de intervenientii Sindicatul din Teatrul Național " ", în conformitate cu art. 49 Cod de procedură civilă.
Împotriva acestei sentințe, a formulat recurs pârâtul Teatrul Național " " C, și Ministerul Culturii și Cultelor, criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică.
Prin motivele de recurs, pârâtul Teatrul Național " " C arată că drepturile salariale se acordă la data împlinirii condițiilor legale, în cazul în speță la împlinirea neîntreruptă 10 ani în instituția culturală, la cererea celui în cauză. Cum reclamantul nu cerut acest drept la data împlinirii condițiilor stabilite de Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură cultură pentru anii 2006-2008, culpa aparține acestuia și nu pârâtului.
Consideră că se impunea a fi admisă acțiunea doar în parte, în sensul acordării acestui spor începând cu data promovării acțiunii în instanță, această dată fiind asimilată cu data la care persoana respectivă și- cerut acordarea dreptului, și nu de la data de 08 februarie 2006 până la 09 septembrie 2998, cum greșit hotărât instanța de fond.
Menționează că fiind unitate bugetară, plata acestor drepturi este prevăzută în bugetul de venituri și cheltuieli, situație în care pentru anii 2006 și 2007 nu sunt prinse sume pentru plata acestor drepturi, pentru o instituție cu un buget ca al Național " ", plata unor asemenea sume fiind aproape imposibilă.
Astfel, aplicarea dispozițiilor din Contractul colectiv de muncă nr. 197/2008 unic la nivel de ramură cultură pentru anii 2006-2008, referitoare la drepturile salariale și sporurile care pot fi acordate personalului bugetar din instituțiile publice, se poate face numai în condițiile și limitele stabilite de actele normative în vigoare, cu incidență în domeniu.
Precizează că în macheta Statului de funcții, formular trimis spre completare de către Ministerul Culturii și Cultelor, la art. D, respectiv " alte drepturi", niciodată nu a fost înserat acest spor.
Ministerul Culturii și Cultelor, prin motivele de recurs, susține că eronat prima instanță respins excepția lipsei calității procesuale pasive Ministerului Culturii și Cultelor deoarece din cererea de chemare în judecată rezultă că pretențiile reclamantului au ca origine raporturi juridice izvorâte din executarea contractelor individuale de muncă ( acordarea de sporuri, ca drepturi accesorii drepturilor salariale), deci raporturi juridice de muncă dintre angajatori și salariați.
Ministerul Culturii și Cultelor, ca organ de specialitate administrației publice centrale în domeniul culturii, statutul său nu poate fi asimilat aceluia de angajator în raport cu calitatea de salariat a reclamantului, ministerul rămânând - în aceste condiții - în afara cadrului procesual și trebuia să se dispună scoaterea sa din cauză.
Susține, de asemenea, că sentința civilă a fost dată cu aplicarea greșită a legii raportat la faptul că prima instanță a dispus obligarea ambilor pârâți, Teatrul Național " " și Ministerul Culturii și Cultelor, la plata sporurilor solicitate în favoarea reclamantului.
Obligația de plată nu poate fi solidară într-o pricină în care, sub incidența jurisdicției muncii, raportul obligațional vizează strict - conform art. 282 din Codul Muncii, parteneri sociali, definiți ca atare în conflictele de muncă, Ministerul Culturii și Cultelor neputând fi asimilat niciunuia dintre aceștia, câtă vreme nu se află în raporturi contractuale de muncă cu reclamantul.
Recursurile sunt neîntemeiat și se vor respinge avându-se în vedere următoarele considerente:
alariilor este o consecință a principiului constituțional potrivit căruia este garantat dreptul la negocieri colective în raporturile de muncă,în acest sens fiind dispozițiile art. 41 alin.5 din Constituție, ce au fost concretizate în Codul Muncii prin dispozițiile art. 157 alin. 1 - drept constituțional care prevede că salariile se stabilesc prin negocieri individuale sau/ și colective între angajatori și salariați sau reprezentanții acestora.
În speță intimata - reclamantă este salariata pârâtului - recurent Teatrul Național conform contractului individual de muncă depus la dosar, contract unde nu sunt stipulate clauze exprese referitoare la sporul de fidelitate în cuantum de 15 % din salariul de bază. Prin urmare, analiza legalității și temeiniciei pretențiilor salariale formulate în cauză se impune a fi efectuată prin prisma clauzelor contractului colectiv de muncă la nivel de ramură cultură, încheiat în perioada de referință, înregistrat sub nr. 197/03/8 februarie 2006 la Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse, întrucât potrivit dispozițiilor art. 241 alin.1 lit. c Codul Muncii clauzele contractului de muncă încheiat la nivel de ramură se aplică tuturor salariaților încadrați la toți angajatorii din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă la acest nivel.
Prin contractele de muncă încheiate la diferite nivele, partenerii sociali pot stabili clauze referitoare la formele de organizare a muncii sporuri pentru condiții deosebite sau speciale de muncă, spor pentru vechime în muncă și alte categorii de sporuri, respectiv sporul de fidelitate aflat în discuție și prevăzut în dispozițiile art. 45 lit.f din contractul colectiv de muncă nr. 197/03/8 februarie 2006 unic la nivel de ramură cultură pe anii 2006-2008 care arată că "personalul cu o vechime neîntreruptă de 10 ani în oricare dintre instituțiile de cultură beneficiază de un spor de fidelitate de 15 % din salariul de bază, care face parte din acesta, conform prevederilor legale".
Prima instanță a făcut o corectă aplicare a prevederilor contractului colectiv de muncă unic la nivel de ramură cultură pe anii 2006-2008, concluzionând în mod întemeiat că reclamanților li se cuvine sporul de fidelitate de 15 % din salariul de bază începând cu 8 februarie 2006, data intrării în vigoare a prevederilor acestei convenții ce constituie legea părților, indiferent de faptul că legea de salarizare nu prevedea acest spor.
Sub aspectul naturii sale juridice, acest contract este, concomitent un act juridic bilateral-un contract din care izvorăsc drepturi și obligații reciproce ale părților și un izvor de drept, care se încadrează în categoria de excepție a normelor juridice negociate.
Contractul colectiv de muncă, prin natura sa juridică, este un contract regulamentar. În speță, caracterul regulamentar rezultă cu atât mai mult din calitatea uneia dintre părțile contractante, Ministerul Culturii și Cultelor, care a participat la negocieri și a semnat contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul ramurii ca reprezentant al patronatului.
Potrivit art. 1 - (1) HG nr. 78 / 2005 privind organizarea și funcționarea Ministerului Culturii și Cultelor, " Ministerul Culturii și Cultelor este organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului, care elaborează și asigură aplicarea strategiei și politicilor în domeniile culturii și cultelor".
În îndeplinirea rolului și a obiectivelor sale generale, Ministerul Culturii și Cultelor are ca atribuții principale, reglementate de art. 5 alin. 1:
" asigură, cu respectarea legislației în vigoare, colaborarea și consultarea cu sindicatele și patronatul din domeniile sale de activitate, precum și cu alte structuri ale societății civile, pentru formularea politicilor culturale, elaborarea actelor normative cu incidență asupra sectorului culturii și pentru rezolvarea problemelor care privesc interesele sau activitatea operatorilor culturali;
De asemenea elaborează norme, normative și metodologii pentru domeniul său de activitate, obligatorii pentru toate instituțiile și așezămintele culturale, indiferent de subordonarea acestora".
În exercitarea acestor atribuții, în dubla sa calitate de reprezentant al patronatului și organ de specialitate al administrației publice centrale, Ministerul Culturii și Cultelor a participat la negocierea contractului colectiv de muncă, asumându-și astfel responsabilitatea respectării tuturor clauzelor negociate.
În acest sens s-au avut în vedere prevederile art. 98 din același contract colectiv de muncă; dispozițiile art. 40 alin.2 lit. c și art. 236 alin. 4 Codul Muncii la care se adaugă prevederile art. 7 din Legea nr.130/1996 - potrivit cărora contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților, iar executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți, neîndeplinirea obligațiilor asumate atrăgând răspunderea părților care se fac vinovate de aceasta.
Calitatea procesuală a este justificată și de calitatea sa de ordonator principal de credite conform HG nr.78/2005.
Curtea reține astfel că reclamanta este îndreptățită să i se acorde sporul de fidelitate prev.de art.45, conform prevederilor art. 98 din contractul colectiv de muncă nefiind necesar ca acest drept să fie prevăzut și în lege pentru a fi aplicat, în condițiile în care legea de salarizare stabilește un nivel minim de drepturi, iar în contractul colectiv de muncă pot fi prevăzute drepturi suplimentare.
Este adevărat că dispozițiile art. 12 din Legea 130/1996 prevăd faptul că salariații instituțiilor bugetare care încheie contracte colective de muncă nu pot negocia clauze referitoare la drepturi a căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispozițiile legale, însă atâta vreme cât prin dispozițiile art. 45 lit. f din contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură cultură părțile au prevăzut acordarea sporului de fidelitate, clauza respectivă își produce efecte juridice, câtă vreme nu a fost anulată.
Întrucât dreptul reclamantei de a primi acest spor s-a născut din momentul în care a fost încheiat contractul colectiv de muncă la nivel de ramură cultură aceasta era îndreptățită a primi drepturile bănești aferente acestui spor de la această dată, acordarea sa nefiind condiționată de formularea unei cereri.
Față de cele arătate și în raport de dispozițiile art. 312 Cod pr. civilă recursurile declarate de pârâți se vor respinge, hotărârea Tribunalului Dolj nefiind supusă casării sau modificării în raport de disp.art.304 pr.cicilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de pârâții TEATRUL NAȚIONAL " " C și MINISTERUL CULTURII ȘI CULTELOR, împotriva sentinței civile nr.4754/11.09.2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații și SINDICATUL DIN TEATRUL NAȚIONAL
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 17 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. jud. -
Tehn.
2 ex./10.12.2008
Președinte:Ligia EpureJudecători:Ligia Epure, Mariana Pascu, Carmen Tomescu
