Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 100/2010. Curtea de Apel Iasi

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL IAȘI

SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIE Nr. 100

Ședința publică de la 29 Ianuarie 2010

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Smaranda Pipernea

JUDECĂTOR 2: Georgeta Pavelescu

JUDECĂTOR 3: Daniela Pruteanu

Grefier - -

Pe rol judecarea cauzei având ca obiect contestația în anulare formulată de Ministerul Justiției și Libertăților împotriva deciziei civile nr.705 din 12.06.2009 pronunțată de Curtea de APEL IAȘI în dosarul nr-, intimați fiind Ministerul Finanțelor Publice - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice I, -, Curtea de APEL IAȘI, Tribunalul Iași și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.

La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la prim termen, că s-a atașat dosarul de fond și că prin serviciul registratură s-a depus întâmpinare de către intimatul Ministerul Finanțelor Publice - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice I, comunicată recurentului. S-a solicitat judecata în lipsă.

Instanța, având în vedere că s-a solicitat judecata în lipsă, constată contestația în stare de judecată și rămâne în pronunțare cu privire la aceasta.

După deliberare,

CURTEA DE APEL

Asupra contestației în anulare de față,

Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr- Ministerul Justiției și Libertăților a solicitat anularea deciziei civile nr. 705/12.06.2009 pronunțată de Curtea de APEL IAȘI, în dosarul nr-, invocând dispozițiile art. 318 alin. 1 teza a 2-a Cod procedură civilă.

Motivează contestatorul că instanța de recurs a omis a cerceta, în cadrul soluționării dosarului finalizat cu hotărârea a cărei retractare se solicită, incidența deciziilor Curții Constituționale nr.818,819,820 din 03.07.2008.

Mai motivează contestatorul că atât instanța de fond cât și de recurs au reținut eronat faptul că reclamanții sunt discriminați în raport cu procurorii din cadrul DIICOT și DNA întrucât aceștia din urmă ar beneficia de indemnizații mai mari stabilite în raport de natura cauzelor pe care le soluționează. Raționamentul este total greșit.

Contestația în anulare se vădește a fi nefondată, din perspectiva dispozițiilor art. 318 alin.1 teza a 2-a Cod procedură civilă invocate de contestatorul Ministerul Justiției și Libertăților.

Dispozițiile art. 318 alin.1 teza a 2-a Cod procedură civilă prevăd că hotărârile din recurs pot fi atacate pe calea contestației în anulare când instanța de control judiciar, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, omite din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de casare ori modificare.

Curtea constată că prin decizia civilă nr. 705/12.06.2009 Curtea de APEL IAȘI respinge recursurile formulate de Ministerul Justiției și Libertăților și Ministerul Finanțelor publice, împotriva sentinței civile nr.786/30.05.2008 prin care prima instanță l-a obligat pe Ministerul Justiției, în conformitate cu dispozițiile art. 269 Codul muncii, să acopere prejudiciul cauzat reclamantei, prin plata unei despăgubiri egale cu diferența dintre drepturile salariale rezultate prin aplicarea la valoarea de referință sectorială a coeficienților de multiplicare prevăzuți la nr. crt. 6-13 de la lit. A din anexa la OUG 27/2006, în raport cu funcția deținută, și drepturile salariale încasate efectiv.

În recurs, Ministerul Justiției și Libertăților a invocat faptul că "atribuția de a analiza un tratament discriminatoriu instituit prin dispoziții legale aparține altor organe", cei interesați putând invoca excepția de neconstituționalitate a acelor dispoziții legale.

Acestei apărări instanța de recurs i-a răspuns în sensul că instanțele judecătorești pot examina și constata, fără a depăși atribuțiile puterii judecătorești, discriminarea rezultată din acte normative, cu consecința acordării despăgubirilor care să acopere prejudiciul cauzat prin discriminare. A reținut în susținere jurisprudența, cauza Von Kamann Nord - 14/83,prin care s-a statuat că ordinea juridică comunitară permite tuturor persoanelor care se consideră nedreptățite de o discriminare rezultată din acte normative să o invoce efectiv în litigiile de pe rolul tribunalelor naționale.

A analizat instanța de recurs și incidența deciziei nr.1325/2008, prin care Curtea Constituțională a constatat că prevederile OG nr. 137/2000 sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative. S-a reținut raportat la conținutul acestei decizii că prima instanță nu a anulat și nici nu a refuzat să aplice un act normativ, care să fie înlocuit cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative, ci, constatând tratamentul discriminatoriu, sancționat nu numai prin OG nr. 137/2000, ci și prin Protocolul 1 și 12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art. 25 alin. (1) din Declarația Universală a Drepturilor Omului și art. 5 din Codul muncii, a obligat la plata despăgubirilor către persoana prejudiciată.

Curtea constată că, pe de o parte, Ministerul Justiției și Libertăților nu a invocat în recurs incidența deciziilor Curții Constituționale nr.818,819,820 din 03.07.2008, pentru ca instanța să facă referire în argumentare la acestea.

Pe de altă parte, dispozitivul deciziilor invocate pentru prima dată în contestație este identic cu cel reținut în decizia comentată de instanța de control judiciar. Astfel că nu se poate reține că instanța de recurs nu a supus analizei o decizie a Curții Constituționale.

În ceea ce privește faptul că instanțele au reținut eronat împrejurarea că reclamanții sunt discriminați în raport cu procurorii din cadrul DIICOT și DNA, Curtea constată că eos olicitare de reformarea unor pretinse greșeli de fond, ceea ce nu intră în conținutul sintagmei de "greșeli materiale" în sensul art. 318 alin.1 teza a 2-a Cod procedură civilă.

Pentru aceste considerente, Curtea în temeiul dispozițiilor art.318, 320.pr.civ. Curtea va respinge contestația în anulare.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge contestația în anulare formulată de Ministerul Justiției și Libertăților împotriva deciziei civile nr. 705/12.06.2009 pronunțată de Curtea de APEL IAȘI.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 29 Ianuarie 2010.

Președinte,

- -

Judecător,

- -

Judecător,

- -

Grefier,

- -

Red/Tehnored

16.02.2010, 2 ex

Curtea de APEL IAȘI Judecători:- -

- -

- -

Președinte:Smaranda Pipernea
Judecători:Smaranda Pipernea, Georgeta Pavelescu, Daniela Pruteanu

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 100/2010. Curtea de Apel Iasi