Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 1082/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 1082
Ședința publică de la 06 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Smaranda Pipernea
JUDECĂTOR 2: Nelida Cristina Moruzi
JUDECĂTOR 3: Daniela
Grefier
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect drepturi salariale ale personalului din justiție privind recursul declarat de Ministerul Justiției si Libertăților împotriva sentinței civile nr. 801 din 30 mai 2008 Tribunalului Iași pronunțată în dosarul nr-, intimați fiind:, Curtea de Apel Iași, Tribunalul Iași, Ministerul Finanțelor Publice.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la treilea termen după repunerea pe rol,s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Verificând actele si lucrările dosarului, instanța constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra recursului.
Ulterior deliberării.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față;
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Iași sub nr.1258/99/18.03.2008,reclamanții, și au chemat în judecată pe pârâții Curtea de APEL IAȘI, Tribunalul Iași, Ministerul Justiției și Ministerul Finanțelor Publice, solicitând obligarea pârâților, în solidar, la plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% din salariul de bază brut lunar, pentru perioada 25.05.2004 - 01.02.2007. De asemenea, reclamanții au solicitat și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanții au susținut că în conformitate cu art. 47 din Legea nr. 50/1996, magistrații și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar pentru risc și suprasolicitare neuropsihică. Prin art. 50 din nr.OUG 177/2002, art. 47 din Legea nr. 50/1996 a fost abrogat, abrogare care a fost însă înlăturată prin art. 41 din nr.OUG 27/2006, prin faptul că acest ultim act normativ a abrogat în totalitate nr.OUG 177/2002. Mai susțin reclamanții că în art. 41 din nr.OUG 27/2006 se prevede în mod expres că se abrogă numai nr.OUG 177/2002, nu și Legea nr. 50/1996, ceea ce conduce la concluzia că prevederile art. 47 din Legea nr. 50/1996 au rămas în vigoare de la data apariției actului normativ care îl reglementează.
Reclamanții mai precizează faptul că la data apariției Legii nr. 50/1996, legiuitorul a avut în vedere tocmai condițiile în care magistrații și personalul auxiliar își desfășoară activitatea, condiții care sunt calificate de acesta ca fiind de risc și suprasolicitare neuropsihică și care nu s-au schimbat, ci, dimpotrivă, s-au acutizat odată cu intrarea României în Uniunea Europeană. De asemenea, reclamanții invocă și faptul că un act normativ cu puterea juridică a unei legi nu poate fi modificat sau abrogat decât printr-un act normativ de aceeași forță juridică.
Pârâtul Ministerul Justiției a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii.
În motivarea poziției sale procesuale, pârâtul a susținut că art. 47 din Legea nr. 50/1996 a fost abrogat total și explicit prin nr.OG 83/2000, art. 1 pct. 42, ordonanță emisă în temeiul prevederilor art. 107 alin. 1 și 3 din Constituția României și ale art. 1 lit. q pct. 1 din Legea nr. 125/2000. De asemenea, mai susține pârâtul că nr.OG 83/2000 nu a vizat nici unul din domeniile rezervate legii organice întrucât salarizarea și alte drepturi ale personalului sistemul autorității judecătorești nu sunt incluse în domeniul legii organice, delimitat extrem de clar de art. 72 din Constituție. Mai susține pârâtul că nr.OG 83/2000 a fost emisă în temeiul unei legi speciale de abilitare adoptate de Parlamentul României, în limitele și în condițiile prevăzute de această lege, cu respectarea dispozițiilor constituționale, și a fost aprobată ulterior de legiuitor prin Legea nr. 334/2001.
Pârâtul Ministerul Finanțelor a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive. În motivarea acestei excepții, pârâtul a susținut că stabilirea și acordarea diferitelor sporuri aferente unui raport de muncă sau de serviciu constituie un atribut exclusiv ce aparține angajatorului. De asemenea, potrivit art. 47 alin. 4 din Legea nr. 500/2002, creditele bugetare aprobate unui ordonator principal de credite prin legea bugetară anuală nu pot fi utilizate pentru finanțarea altui ordonator principal de credite. În consecință, susține pârâtul că nu are posibilitatea asigurării fondurilor necesare unui alt ordonator principal de credite pentru plata drepturilor salariale ale angajaților proprii. Mai mult, ordonatorul principal de credite, Ministerul Justiției, nu a solicitat deschiderea de credite necesare pentru efectuarea plăților solicitate în prezenta acțiune.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanțelor, instanța de fond a constatat că aceasta este întemeiată si a admis- Astfel, prin acțiunea introductivă, reclamanții au solicitat obligarea tuturor pârâților, deci și a Ministerului Finanțelor, la plata sporului de 50%. Or, reclamanții nu au raporturi de muncă cu pârâtul Ministerul Finanțelor, acest pârât neavând nici o obligație în ceea ce privește plata drepturilor salariale ale reclamanților.
Pe fond, analizând actele și lucrările dosarului cauzei,prima instanța a reținut următoarea situație de fapt:
Prin acțiunea introductivă reclamanții au solicitat obligarea pârâților la plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% din salariul de bază brut lunar, spor prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996.
Legea este actul juridic al parlamentului elaborat în conformitate cu legea supremă - Constituția - potrivit unei proceduri prestabilite și care reglementează relațiile sociale cele mai generale și mai importante; este actul normativ cu forță juridică superioară tuturor celorlalte acte normative și emană de la organul suprem al puterii de stat. Noțiunea de supremație juridică a legii constă în faptul că norma stabilită de ea trebuie să corespundă celor cuprinse în Constituția României și toate celelalte acte juridice emise de organele statului nu pot să o abroge, să o modifice sau să deroge de la ea, fiindu-i subordonate din punct de vedere al eficacității juridice.
În speță reclamanții și-au întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, care prevăd că: "pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50 % din salariul de bază brut lunar". Este adevărat că prin art. 1 pct. 42 din nr.OG 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996, art. 47 din Legea nr. 50/1996 a fost abrogat expres, însă procedându-se astfel, au fost încălcate atât normele constituționale de principiu referitoare la delegarea legislativă cât și Legea nr. 125/2000 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe.
Astfel, potrivit art. 108 alin. 3 din Constituție "ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele și condițiile prevăzute de aceasta. Or, prin art. 1 oct. Q1 din Legea nr. 125/2000 Guvernul a fost abilitat să emită ordonanțe doar cu privire la "modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele judecătorești republicate". Cu toate acestea prin nr.OG 83/2000 s-a procedat și la abrogarea unor prevederi ale Legii nr. 50/1996, deși așa cum rezultă din dispozițiile art. 56-62 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată,modificarea, completarea și abrogareaconstituie evenimente legislative distincte.
Așadar, deși prin legea de abilitare nu a fost prevăzută decât posibilitatea modificării și completării legii, prin ordonanța emisă în temeiul legii a avut loc și abrogarea unor dispoziții le acesteia.
Este de remarcat în acest context, că acolo unde legislativul a intenționat să acorde executivului abilitare pentru abrogarea unor texte de lege, a prevăzut expres pentru aceasta în cuprinsul legii de abilitare. Astfel, conf. art. 1 pct. Q3 din Legea nr. 125/2000, "guvernul a fost abilitat să emită ordonanță pentru abrogarea art. 2 alin. 3 pct. B lit. d din Decretul nr. 247/1997.
În consecință, întrucât abrogarea realizată prin nr.OG 83/2000 este nelegală și, în plus, subzistă rațiunea acordării sporului de stres, instanța de fond a constatat că pretențiile reclamanților sunt întemeiate cu privire la acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996 pentru perioada 01.02.2005 - 01.02.2007.
Mai mult, prin decizia nr. 21 din 10 martie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție s-a admis recursul în interesul legii și, în interpretarea și aplicarea unitară a disp. art. 47 din Legea nr. 50/1996, s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația de încadrare brută lunară, respectiv la salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000 aprobată prin Legea nr. 334/2001. Or, potrivit disp. art. 329 Cod procedură civilă, dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe.
Raportat tuturor acestor considerente prima instanța a constatat că este întemeiată în parte acțiunea formulată de reclamanții, și si a obligat pârâții Curtea de APEL IAȘI, Tribunalul Iași și Ministerul Justiției să plătească reclamanților drepturile salariale reprezentând spor de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% din indemnizația de bază brută lunară pentru perioada 01.02.2005 - 01.02.2007, reactualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
De asemenea, instanța de fond a respins cererea formulată de reclamanți în contradictoriu cu pârâții Curtea de APEL IAȘI, Tribunalul Iași și Ministerul Justiției, având ca obiect obligarea acestora la plata drepturilor salariale reprezentând spor de 50% pentru perioada 25.05.2004 - 01.02.2005 pe excepția prescripției dreptului la acțiune.
Instanța a respins și acțiunea formulată de reclamanți în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice pe excepția lipsei calității procesuale pasive.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs paratul Ministerul Justiției considerând-o nelegala si netemeinica sub aspectul reținerii greșite de către instanța de fond a perioadei pentru care drepturile bănești solicitate erau prescrise.
Arata recurentul ca tribunalul a acordat reclamanților drepturile începând cu data de 01.02.2005 si nu cu data de 18.03.2005,așa cum se impunea întrucât acțiunea a fost introdusa la data de 18.03.2008.
Curtea constata ca recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției este fondat.
Potrivit dispozițiilor art. 155 Codul muncii, salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri. Așadar, sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică calculat la salariul de bază brut lunar, solicitat de intimații reclamanți, este un drept salarial.
Art. 283 alin. 1 lit. c Codul muncii prevede că cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat. Prin dispozițiile art. 166 alin. 1 Codul muncii se prevede, pentru situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale, și care este data nașterii dreptului la acțiune, respectiv "data la care drepturile respective erau datorate".
Având în vedere dispozițiile art. 12 din Decretul nr. 167/1958, se constată că, în cazul prestațiilor succesive, cum sunt drepturile salariale, dreptul la acțiune pentru fiecare prestație se stinge printr-o prescripție deosebită, care începe să curgă de la data la care drepturile salariale erau datorate, care este data la care, conform art. 161 alin. 1 Codul muncii, se plătește salariul, cel puțin o dată pe lună.
Intimații reclamanți au solicitat plata sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică pentru perioada 25.05.2004-1.02.2007, însă acțiunea a fost formulată la data de 18.03.2008, când era împlinit termenul de prescripție extinctivă pentru drepturile salariale aferente perioadei 25.05.2004-17.03.2005.
Prin urmare, față de data introducerii acțiunii - 18.03.2008 - reclamanții sunt îndreptățiți să pretindă drepturi salariale doar într-un interval de 3 ani anterior introducerii acțiunii, conform art. 283 alin. 1 lit. c Codul muncii coroborat cu art. 12 din Decretul nr. 167/1958. Ca atare, si drepturile constând în sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică pentru perioada 01.02.2005- 17.03.2005 sunt prescrise extinctiv.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 304 pct.9 pr.civ raportat la art. 312.pr.civ Curtea va admite recursul declarat de Ministerul Justiției si Libertăților si va modifica în parte sentința, în sensul admiterii excepției prescripției dreptului la acțiune și pentru perioada 1.02.2005-17.03.2005.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței care nu contravin prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției si Libertăților împotriva sentinței civile nr. 801/30.05.2008 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o modifică în parte in sensul ca:
Respinge ca prescrisă acțiunea formulată de reclamanții, și vizând obligarea paraților Ministerul Justiției,Curtea de APEL IAȘI, Tribunalul Iași la plata sporului de risc si suprasolicitare neuropsihica pentru perioada 25.05.2004-17.03.2005.
Menține celelalte dispoziții ce nu contravin prezentei decizii.
Irevocabila
Pronunțată în ședința publică de la 06 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red./Tehnored.
24.11.2009- 2 ex.-
Tribunalul Iași:;
.
Președinte:Smaranda PiperneaJudecători:Smaranda Pipernea, Nelida Cristina Moruzi, Daniela
