Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 1088/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - drepturi bănești -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 1088
Ședința publică din 6 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Sas Laura
JUDECĂTOR 2: Bratu Ileana
JUDECĂTOR 3: Mitrea Muntean
Grefier
Pe rol se află judecarea recursului declarat de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților, cu sediul în B,-, sector 5, prin reprezentanții săi legali, împotriva sentinței nr.1208din21 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția civilă (dosar nr-).
La apelul nominal au lipsit reprezentanții pârâtului recurent, reprezentanții pârâților intimați Tribunalul Suceava, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice B și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării B, precum și reclamantul intimat.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța constatând recursul în stare de judecată, a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea adresată Curții de Apel Suceava la data de 3 noiembrie 2008 înregistrată sub nr- reclamantul în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției B, Tribunalul Suceava, Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor Bas olicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați pârâții la plata drepturilor salariale constând în sporul de 50% din salariul de bază brut lunar, actualizat cu indicele de devalorizare monetară, începând cu data de 1 noiembrie 2009 și până la data de 1 august 2004, cu obligarea pârâților de a efectua mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă.
În motivare, reclamantul a arătat că art.47 din Legea 50/1996 republicată, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești s-a prevăzut că "pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații precum și personalul auxiliar beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar".
Acest text de lege a fost abrogat prin art. I pct.42 din nr.OG 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996.
A susținut că prin decizia 21/10.03.2008 publicată în Monitorul Oficial 444 din 13.06.2008 Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că "în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, constată că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr.83/2000, aprobată prin Legea nr.334/2001, invocând considerentele acestei decizii obligatorii conform art.329 alin.3 din codul d e procedură civilă" fiind evocate și dispozițiile art.1 și 2 din Ordonanța Guvernului nr.137/2000, dispozițiile art.14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, Protocolul nr.12 la această convenție, art.16 din Constituția României.
A mai arătat reclamantul că pentru drepturile solicitate anterior datei de 3.11.2005, nu a intervenit prescripția extinctivă întrucât potrivit dispozițiilor - art.166 din Legea nr.53/2003 dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale se prescrie în 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate, dar acest termen se întrerupe în cazul în care a intervenit o recunoaștere din partea debitorului. S-a motivat că deși dreptul magistraților la acordarea sporului de 50% a fost considerat de Ministerul Justiției și ceilalți ordonatori de credite ca fiind abrogat prin dispozițiile art. I pct.32 și 42, din nr.OG83/2000, prin decizia 21 din 10.03.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a stabilit că abrogarea art.47 din Legea nr.50/1996 prin nr.OG83/2000 a fost neconstituțională, astfel încât termenul de prescripție nu a început să curgă decât de la data publicării acestei hotărâri.
Pârâtul Ministerul Justiției prin întâmpinarea formulată a invocat excepția prescrierii dreptului la acțiune, enunțând dispozițiile art. 1 și 7 din Decretul nr. 167/1958, precum și art. 283 alin.1 lit. c din Legea nr.53/2003.
, pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a invocat lipsa calității procesuale pasive arătând că prezentul litigiu este unul specific de dreptul muncii în conținutul căruia intră drepturi și obligații numai pentru angajator și angajat.
Prin sentința civilă nr.100 din 12.02.2009, Curtea de Apel Suceavaa trimis spre competentă soluționare prezenta cauză având în vedere Decizia nr.104/20.01.2009 a Curții Constituționale a României.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava la data de 10.03.2009 sub nr-.
Prin sentința civilă nr. 1208 din 21 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr- a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Statul Român prin Ministerul economiei și Finanțelor; a fost respinsă acțiunea formulată în contradictoriu cu acest pârât ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; a fost respinsă excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtul Ministerul Justiției; a fost admisă în parte acțiunea; au fost obligați pârâții Ministerul Justiției și Tribunalul Suceava să plătească reclamantului drepturile salariale reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% din salariul de bază brut lunar aferent perioadei 15.11.2001 - 1.04.2005, sume ce urmează a fi actualizate în funcție de indicele de inflație de la data efectuării plății și a fost obligat pârâtul Tribunalul Suceava să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetele de muncă ale reclamantului privind acordarea sporului.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele:
Prin decizia nr.21 din 10.03.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Secțiile Unite, publicată în Monitorul Oficial nr.444/2008 instanța supremă, soluționând recursul în interesul legii promovat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că "în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, constată că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG83/2000 aprobată prin Legea nr. 334/2001", această decizie fiind obligatorie conform art.329 alin.3 Cod procedură civilă.
A reținut instanța supremă că deși "Guvernul României nu a fost abilitat prin Legea nr.125/2000 să modifice sau să completeze Legea nr.56/1996, modificată și completată prin Ordonanța Guvernului nr.55/1997, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.126/2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.333 din 18 iulie 2000, totuși, prin art. IX alin (2) paragraful 1 din Ordonanța Guvernului nr.83/2000 s-au abrogat dispozițiile art.231din Legea nr.56/1996", iar "prin emiterea Ordonanței Guvernului nr.83/2000 au fost depășite limitele legii speciale de abilitare adoptate de Parlamentul României, încălcându-se astfel dispozițiile art.108 alin. (3), cu referire la art.73 alin. (1) din Constituția României".
Înalta Curte de Casație și Justiție a constatat că "instanțele judecătorești se pot pronunța asupra regularității actului de abrogare și a aplicabilității în continuare a normei abrogate în condițiile precizate mai sus, în virtutea principiului plenitudinii de jurisdicție în recursul cu a cărui soluționare a fost corect investită.
De aceea, inaplicabilitatea normelor de abrogare conținute în art.1 punct 42 și în articolul 9 alin.2 din nr.OG83/2000 impune ca instanțele de judecată să considere rămase în vigoare dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996, republicată.
Ca urmare, inaplicabilitatea normelor de abrogare parțială, determinată de neregularitatea modului în care au fost adoptate, face ca efectele art.47 din Legea nr.50/1996, republicată, și, respectiv, ale art.231din Legea nr.56/1996, modificată și completată, să se producă și după intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr.83/2000.
Sub acest aspect, în raport de cele reținute, rezultă fără echivoc faptul că au supraviețuit dispozițiilor de abrogare normele ce reglementau acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, astfel că acestea au produs și produc în continuare efecte juridice.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților, motivat de faptul că a fost depășit termenul de prescripție de 3 ani stabilit prin Decretul nr. 167/1958, precum și de art. 283 din Codul muncii, raportat la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, anume 19.06.2008.
În continuare, a arătat recurentul că instanța a acordat mai mult decât s-a cerut întrucât reclamantul a solicitat acordarea sporului până la data de 1.08.2004 iar prin hotărârea atacată acest spor a fost acordat până la data de 1.04.2005.
În drept cererea de recurs a fost întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 6 și 9 coroborat cu dispozițiile art. 312 Cod procedură civilă.
Intimații, legal citați, nu au formulat întâmpinare.
Examinând actele și lucrările dosarului, asupra cererii de recurs, instanța reține următoarele:
Potrivit art. 47 din Legea nr. 50/1996 republicată " pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din sporul de bază brut lunar".
Prin art. 1 pct. 42 din nr.OG 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996, art. 47 din Legea nr. 50/1996 a fost abrogat expres.
Prin decizia nr. 21 din 10 martie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000 aprobată prin Legea nr. 334/2001.
Pentru ca prescripția să-și producă efectul său extinctivă, adică sancționator, este necesar ca, pentru titularul dreptului la acțiune, să existe, pe lângă voința de a acționa și posibilitatea reală de a acționa, adică de a se adresa organului competent pentru protecția dreptului său.
Dacă pe timpul cât durează împrejurarea care îl împiedică pe titularul dreptului la acțiune să acționeze, prescripția nu ar fi oprită, adică suspendată, s-ar ajunge la situația în care titularul dreptului la acțiune să i se aplice efectul extinctiv, fără a i se imputa pasivitatea ori neglijența în a acționa; într-o asemenea situație, prescripția ar fi deturnată de finalitatea sa, nemaiavând caracter real.
În condițiile în care prin art. 1 pct. 42 din nr.OG 83/2000 art. 47 din Legea nr. 50/1996 a fost abrogat expres nu le poate fi imputată reclamanților pasivitatea ori neglijența în a acționa.
După pronunțarea deciziei în interesul legii, reclamanții au avut posibilitatea reală de a acționa, de a se adresa instanței pentru plata acestor drepturi.
Astfel, termenul de 3 ani impus de dispozițiile art. 283 alin. 1 lit. c se calculează de la data pronunțării acestei decizii.
Față de aceste considerente reține Curtea că în cauză nu a intervenit prescripția dreptului la acțiune.
Potrivit adresei nr. 1439/S/22.12.2009 emisă de Tribunalul Suceava ( 30 dosar fond), reclamantul intimat a deținut funcția de grefier la Tribunalul Suceava în perioada 15.11.2001 - 1.04.2005, în prezent nemaiocupând această funcție.
Prin cererea introductivă de prima instanță reclamantul a solicitat obligarea pârâților la plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică până la data de 1 august 2004 inclusiv, neformulând ulterior nici o cerere de completare a acțiunii.
Procesul civil este guvernat de principiul disponibilității care presupune dreptul părții de a determina limitele cererii de chemare în judecată.
Astfel, instanța este obligată să se pronunțe numai cu privire la ceea ce s-a cerut (art. 129 al. 6 Cod procedură civilă), neputând să dea mai mult decât s-a cerut (art. 304 pct. 6 Co procedură civilă).
Față de aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 6 Cod procedură civilă urmează ca instanța să admisă recursul, să modifice în parte sentința atacată, în sensul că va obliga pârâții Ministerul Justiției și Tribunalul Suceava să plătească reclamantului drepturile salariale reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50 % din salariul de bază brut lunar aferent perioadei 15.11.2001 - 1.08.2004 în loc de 15.11.2001 - 1.04.2005.
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților împotriva sentinței civile nr. 1208 din 21 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția civilă în dosarul nr-.
Modifică în parte sentința civilă nr. 1208 din 21.05.2009 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr- în sensul că:
Obligă pârâții Ministerul Justiției și Tribunalul Suceava să plătească reclamantului drepturile salariale reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% din salariu de bază brut lunar aferent perioadei 15.11.2001 - 1.08.2004 în loc de 15.11.2001 - 1.04.2005.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 6 octombrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnodact.
2 ex. 21.10.2009
jud.fond:
Președinte:Sas LauraJudecători:Sas Laura, Bratu Ileana, Mitrea Muntean
