Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 1074/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - drepturi bănești -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 1074
Ședința publică din 6 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Sas Laura
JUDECĂTOR 2: Bratu Ileana
JUDECĂTOR 3: Mitrea Muntean
Grefier
Pe rol judecarea recursului declarat de reclamanții și G, ambii domiciliați în comuna, județul B, împotriva sentinței nr. 695 din 27 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția civilă - în dosarul nr-.
La apelul nominal s-a prezentat avocat, care substituie pe avocat, pentru reclamanții recurenți, lipsă fiind aceștia și reprezentantul pârâtei intimate Primăria comunei.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, instanța constatând recursul în stare de judecată, a dat cuvântul la dezbateri.
Avocat, pentru reclamanții recurenți, a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat. A depus la dosar concluzii scrise.
Declarându-se dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea depusă la data de 06 aprilie 2009 la Tribunalul Botoșani - secția civilă și înregistrată sub nr-, reclamanții și G au chemat în judecată pârâta Primăria comunei, județul B solicitând obligarea acesteia la plata sporului de vechime pentru fiecare, de până la 25 %, a premiilor anuale, precum și actualizarea acestor sume în funcție de indicii de inflație de la data nașterii drepturilor și până la data plății efective.
Reclamantul a solicitat calcularea și plata sporului de vechime în muncă de până la 25 %, calculat la indemnizația lunară pe perioada 5 iulie 2000 și până în prezent, precum și plata premiilor anuale pentru aceeași perioadă și actualizarea acestor sume în raport cu indicii de inflație de la data scadenței și până la data plății efective, iar reclamantul Gas olicitat obligarea pârâtei la calcularea și plata sporului de vechime în muncă de până la 25 % din indemnizația lunară și a premiilor anuale pentru perioada 26 iunie 2004 și până în prezent și actualizarea acestor sume în raport cu indicii de inflație de la data scadenței și până la data plății efective.
În fapt reclamantul a arătat că a îndeplinit funcția de primar al comunei în perioada 05.07.2000 - 26.06.2004, iar de la data de 26.06.2004 până în prezent îndeplinește funcția de viceprimar al aceleiași comune, iar reclamantul Gaa rătat că începând cu data de 26.06.2004 și până în prezent îndeplinește funcția de primar.
Mai arată reclamanții că deși în aceste perioade au îndeplinit funcții de demnitate publică nu au beneficiat de sporurile de vechime în muncă de până la 25 % calculat la salariu și nici premiile anuale prevăzute de legislația în vigoare în această perioadă.
Au mai argumentat că potrivit art. 66 alin. 1 din Legea nr. 215/2001 coroborat cu Anexa II/1 din Legea nr. 154/1998, funcțiile de primar și viceprimar sunt funcții de demnitate publică aleasă iar persoanele care ocupă o asemenea funcție beneficiază de dispozițiile Legii nr. 40/1991 și ale Legii nr. 154/1998. Reclamanții au mai susținut că articolul 14 alin. 1 din Legea nr. 40/1991 reglementează dreptul de a beneficia de premii anuale de până la un salariu mediu lunar de bază realizat în anul pentru care se face plata.
Au invocat în acest sens că prin decizia 37 /2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a stabilit pentru categoria de salariați a magistraților acordarea unor drepturi salariale reprezentând sporul de vechime în muncă,soluția fiind asemănătoare și în cazul lor.
În dovedire au depus înscrisuri.
Pârâta legal citată nu a depus întâmpinare și nici nu a trimis reprezentant în fața instanței.
La ultimul termenul de judecată instanța a pus în discuție din oficiu excepția prescrierii dreptului la acțiune pentru sporul de vechime solicitat până la data de 5.04.2006 și pentru premiile anuale solicitate pentru perioada 2000-2004, ce a fost soluționată cu prioritate în baza art. 137 Cod procedură civilă.
Prin sentința civilă nr. 695/27.05.2009 a Tribunalului Botoșani - secția civilă, pronunțată în dosarul nr-, s-a admis excepția prescrierii dreptului material la acțiune pentru sporul de vechime aferent intervalului 5.07.2000-6.04.2006 cu privire la reclamantul și, pe cale de consecință, s-a respins această pretenție ca prescrisă.
S-a admis excepția prescrierii dreptului material la acțiune pentru sporul de vechime aferent intervalului 26.06.2004-6.04.2006 cu privire la reclamantul G și, pe cale de consecință, s-a respins această pretenție ca prescrisă.
S-a admis excepția prescrierii dreptului material la acțiune pentru premiile anuale aferente anilor 2000-2004 și, pe cale de consecință s-a respins această pretenție ca prescrisă.
S-a admis în parte acțiunea reclamanților și G în contradictoriu cu pârâta Primăria comunei.
Pârâta a fost obligată să plătească reclamanților și G premiile anuale pentru anii 2005, 2006,2007, sumele urmând a fi actualizate în funcție de indicii de inflație,de la data scadenței până la data plății efective.
S-a respins ca nefondat capătul de cerere având ca obiect plata premiului anual pentru anul 2008 și a sporului de vechime pentru perioada 7.04.2006-27.05.2009.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Potrivit art. 283 lit. c din Codul Muncii cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi de natură salarială. Aceeași prevedere se regăsește și în Decretul 57/1974 privind prescripția extinctivă și respectiv în Legea 168/1999 textele fiind aplicabile pentru drepturile aferente intervalului anterior datei de 01.03.2003 când a intrat în vigoare Codul Muncii.
Cum reclamantul a solicitat acordarea unor drepturi începând cu 05.07.2000 rezultă că pentru intervalul ce depășește termenul de trei ani de la data introducerii cererii pretențiile formulate, având ca obiect plata sporului de vechime aferent intervalului 05.07.2000 - 05.04.2006, sunt prescrise.
În ceea ce-l privește pe reclamantul G, cum acesta a solicitat acordarea unor drepturi începând cu 26 iunie 2004 rezultă că pentru intervalul ce depășește termenul de trei ani de la data introducerii cererii pretențiile formulate având ca obiect plata sporului de vechime, aferente intervalului 26.06.2004-05.04.2006, intră sub incidența prevederilor legale arătate mai sus.
În ceea ce privește premiile anuale aferente anilor 2000 - 2004 se constată că potrivit Legilor de stat 76/2000,216/2001, 743/2001, 631/2002 și 507/2003 trebuia efectuată plata acestora cel mai târziu la 31.12.2001 pentru anul 2000, la 31.12.20002 pentru anul 2001, la 31.12.2003 pentru anul 2002, 31.12.2004 pentru anul 2003 și respectiv cel mai târziu la 31.12.2005 pentru anul 2004. Ca urmare reclamanții puteau solicita aceste premii cel mai târziu la 31.12.2008.Cum prezenta acțiune a fost înregistrată la 06.04.2009 rezultă că sunt incidente prevederile legale privind prescripția dreptului la acțiune.
Reclamanții prin apărător angajat au invocat că termenul de prescripție ar fi întrerupt prin publicarea Deciziei 37/2007 a ÎCCJ.
În fapt această soluție dată într-un recurs în interesul legii privește o altă categorie de salariați din sistemul bugetar, cea a magistraților, și ca urmare nu putea să ducă la o eventuală întrerupere a termenului de prescripție.
În baza actelor și lucrărilor dosarului, tribunalul a constatat în ceea ce privește celelalte drepturi salariale, ce nu sunt supuse prescripției dreptului la acțiune, că prin art.2 alin.2 din OUG 108/2005 s-a prevăzut în mod expres că la calculul indemnizației cuvenite persoanelor ce ocupă funcții de demnitate publică alese din administrația publică locală nu se adaugă sporul de vechime în muncă și nici alte sporuri prevăzute de lege. Ca urmare după data intrării în vigoare a acestui act normativ reclamanții nu mai puteau pretinde acordarea sporului de vechime.
Conform art.18 alin.1 din Legea 40/1991 persoanele ce lucrau în cadrul administrației publice locale, deci inclusiv primarii și viceprimarii aveau dreptul la primirea premiului anual egal cu salariul de bază brut lunar ori indemnizația de bază brută lunară după caz.
Prin legea bugetului de stat nr. 511/2004 art. 8 alin. 5 s-a prevăzut că plata premiului anual pentru anul 2005 se efectuează din prevederile bugetare pe anul 2006, începând cu ianuarie 2006.
Ca urmare în ceea ce privește anul 2005 reclamanții avea dreptul la plata premiului anual și puteau să-l solicite cel mai târziu începând cu 31.12.2006.
În ceea ce privește premiile anuale pentru anii 2006 și 2007 se reține că potrivit art.3 alin.5 din OG3/2006 și art.3 alin.5 din OG10/2007 s-a stabilit că persoanele care ocupă funcții de demnitate publică alese nu beneficiază de premii, de sporul de vechime în muncă și nici alte sporuri prevăzute de lege.
Dar în aplicarea art.2 alin.1 din OG137/2000 raportat la prevederile Legii 40/1991, Tribunalul Botoșania acordat persoanelor aflate în aceeași situație cu reclamanții, primari sau viceprimari ai comunelor de pe raza județului B, premiul anual pentru acești ani ( 1620/2007, 1527/2008).
Or, atâta timp cât s-a stabilit că acestor persoane li se cuvine premiul anual pentru 2006 și 2007 în aplicarea principiului nediscriminării, în condițiile în care tuturor celorlalți salariați din cadrul administrației publice locale li s-au plătit aceste premii anuale, prima instanță a stabilit că și reclamanții au dreptul la acordarea premiului anual pentru cei doi ani.
În ceea ce privește anul 2008, tribunalul a constatat că prin art.3 alin.5 din OG10/2008 s-a stabilit că primarii sau viceprimarii nu beneficiază de premii sau sporul de vechime.
Prin Deciziile 818,819,820 și 821 și respectiv 1325/2008 Curtea Constituțională a stabilit că prevederile OG137/2000 sunt neconstituționale în măsura în care prin acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
În raport cu aceste decizii, tribunalul nu a mai putut constata, că primarii sau viceprimarii ar trebui să beneficieze de premiul anual pentru anul 2008 acordat altor categorii de bugetari.
În baza acestor considerente, a fost admisă în parte acțiunea reclamanților în sensul că a fost obligată pârâta să plătească reclamanților și G, premiile anuale pentru anii 2005, 2006,2007, sumele urmând a fi actualizate în funcție de indicii de inflație, de la data scadenței până la data plății efective.
A fost respins ca nefondat capătul de cerere având ca obiect plata premiului anual pentru anul 2008 și a sporului de vechime pentru perioada 7.04.2006-27.05.2009.
Împotriva sentinței sus-menționate, au declarat recurs reclamanții și G, solicitând modificarea în parte a sentinței recurate, în sensul obligării pârâtei să le plătească sporul de vechime de până la 25% pentru fiecare, pentru perioada situată înăuntrul termenului de prescripție, sumele cuvenite urmând a fi actualizate în raport de indicii de inflație de la data scadenței și până la data plății efective.
În motivarea recursului, întemeiat pe disp. art. 304 pct. 8, 9 Cod procedură civilă, reclamanții au arătat, în esență, că înțeleg să critice respingerea capătului de cerere având ca obiect plata pentru fiecare a sporului de vechime pentru perioada 07.04.2006 - 27.05.2009, precizând că în acțiunea introductivă și-au întemeiat pretențiile bănești vizând sporurile de vechime pe disp. art. 14 din Legea nr. 40/1991 și disp. art. 61 din Legea 215/2001 coroborat cu art. 3 din Legea 154/1998 și ale art. 57 din Legea 215/2001, susținând că se consideră îndreptățiți a primi sporurile de vechime în muncă, întrucât sintagma "indemnizația reprezintă unica formă de remunerare a activității", indemnizație la care se referă dispozițiile menționate, trebuie interpretată în sensul că au dreptul la acordarea și a sporurilor reglementate de acele dispoziții legale.
Reclamanții recurenți au precizat că prima instanță a reținut că potrivit art. 2 al. 2 din OUG 108/2005, la calculul indemnizației ce li se cuvine nu se adaugă sporul de vechime în muncă și nici alte sporuri prevăzute de lege, dar această dispoziție este în neconcordanță cu dispozițiile deciziei nr. 36 din 07.05.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, care în soluționarea unui recurs în interesul legii într-o speță privitoare la persoane cu un statut asemănător celui al recurenților, a statuat că "stabilirea indemnizației lunare, ca unică formă de remunerare, nu poate înlătura un drept cu caracter general, dobândit prin vechimea în muncă, din moment ce valoarea procentuală la care se referă nu a fost înlăturată printr-o dispoziție expresă a legii, adoptată în forma impusă prin normele de tehnică legislativă instituite prin Legea nr. 24/2000.
De asemenea, reclamanții recurenți au arătat că în mod greșit s-a reținut în sentința recurată faptul că ar fi făcut referire la decizia nr. 37/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, privind categoria magistraților.
Analizând sentința recurată prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, precum și a motivelor invocate în recurs, Curtea reține următoarele:
Potrivit disp. art. 2 din nr.OUG 108 din 14 iulie 2005 privind unele măsuri în domeniul salarizării persoanelor care ocupă funcții de demnitate publică, alese și numite, din administrația publică locală, "Pentru persoanele care ocupă funcții de demnitate publică, alese și numite, din administrația publică locală, indemnizațiile prevăzute înanexăreprezintă unica formă de remunerare a activității corespunzătoare funcției și reprezintă baza de calcul pentru stabilirea drepturilor și obligațiilor care se determină în raport cu venitul salarial. La calculul cuantumului indemnizației nu se adaugă sporul de vechime în muncă și nici alte sporuri prevăzute de lege."
Art. 3 alin. 5 din nr.OG 3 din 12 ianuarie 2006 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2006 personalului bugetar salarizat potrivitOrdonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2000privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar și personalului salarizat potrivitanexelor nr. IIșiIIIla Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, prevede că "În aplicarea prevederilor alin. (4) persoanele care ocupă funcții de demnitate publică, alese și numite, nu beneficiază de premii, de sporul de vechime în muncă și nici de alte sporuri prevăzute de lege."
Art. 3 al. 5 din nr.OG 10 din 31 ianuarie 2007 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 personalului bugetar salarizat potrivitOrdonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2000privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar și personalului salarizat potrivitanexelor nr. IIșiIIIla Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, prevede că " În aplicarea prevederilor alin. (4) persoanele care ocupă funcții de demnitate publică, alese și numite, nu beneficiază de premii, de sporul de vechime în muncă și nici de alte sporuri prevăzute de lege."
Prin urmare, după data intrării în vigoare a actelor normative sus-menționate, reclamanții nu mai puteau beneficia de sporul de vechime în muncă, astfel încât în mod corect prima instanță a respins ca nefondat capătul de cerere având ca obiect plata sporului de vechime pentru perioada 07.04.2006 - 27.05.2009.
Curtea constată că prin decizia nr. 36/07.05.2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - secțiile unite, invocată de către recurenți, s-a admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și s-a dispus:
"Dispozițiileart. 33alin. (1) din Legea nr. 50/1996, în raport cu prevederileart.pct. 32 din Ordonanța Guvernului nr. 83/2000,art. 50din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 177/2002 șiart. 6alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 160/2000 se interpretează, în sensul că:
Judecătorii, procurorii și ceilalți magistrați, precum și persoanele care au îndeplinit funcția de judecător financiar, procuror financiar sau de controlor financiar în cadrul Curții de Conturi a României beneficiau și de sporul pentru vechime în muncă, în cuantumul prevăzut de lege.
, potrivitart. 329alin. 3 din Codul d e procedură civilă."
Or, reclamanții recurenți nu au avut calitatea de magistrați și nici nu au îndeplinit funcția de judecător financiar, procuror financiar sau de controlor financiar în cadrul Curții de Conturi a României, astfel încât nu le sunt aplicabile dispozițiile deciziei nr. 36/07.05.2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - secțiile unite, pe care au invocat-o în motivele de recurs.
Pentru aceste considerente, constatând că sentința recurată este legală, în temeiul disp. art. 312 al. 1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanții și G, ambii domiciliați în comuna, județul B, împotriva sentinței nr. 695 din 27 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția civilă - în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 6 octombrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
2 ex. 28.10.2009
jud.fond:
Președinte:Sas LauraJudecători:Sas Laura, Bratu Ileana, Mitrea Muntean
