Drepturi salariale ale personalului din justiție. Sentința 109/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
Secția Civilă, Minori și familie,Conflicte de muncă și asigurări sociale
DOSAR NR- SENTINȚA CIVILĂ NR.109/2008
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA - 2008
PREȘEDINTE: Camelia Drăghin președinte secție
- - - - JUDECĂTOR 2: Jănică Gioacăș
ASIST. JUD. - - -
- -
GREFIER -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare acțiunea civilă, având ca obiect "calcul drepturi salariale", formulată de reclamanții, în contradictoriu cu pârâții Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BACĂU, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău, Parchetul Național Anticorupție B, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Ministerul Economiei și Finanțelor și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
La apelul nominal făcut în ședința publică, nu a răspuns nicio parte.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral al cauzei de către grefier, în sensul că pârâtul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a depus la dosar, prin compartimentul arhivă, întâmpinare, după care:
Instanța, având în vedere că prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în temeiul dispozițiilor art.242 alin.2 Cod procedură civilă, constată cauza în stare de judecată și trece la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra cererii de față;
Prin acțiunea formulată reclamanții, au chemat în judecată pe pârâții Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BACĂU, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău, Parchetul Național Anticorupție, Ministerul Economiei și Finanțelor și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării pentru a fi obligați să le plătească sporul de vechime în muncă corespunzător fiecăruia, pentru perioada 01.10.2000-01.03.2003, sume actualizate la data plății efective cu indicele de inflație.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că:
În fapt, sporul de vechime în muncă a fost prevăzut de art.12 din Legea nr.52/1991 privind salarizarea personalului din organele puterii judecătorești, iar după abrogarea acesteia, de art.31 din Legea nr.50/1996, având același obiect de reglementare. Acest drept s-a aplicat până la apariția nr.OG83/2000 care a completat art.33 din Legea nr.50/1996 prin introducerea unui nou aliniat - aliniatul 3 - care stabilea că dispozițiile referitoare la sporul de vechime în muncă nu se aplică magistraților.
OG nr.83/2000 nu a mai prevăzut acest drept pentru magistrați, dar nici nu l-a abrogat în mod expres. Aceeași situație se regăsește și în dispozițiile nr.OUG177/2002.
Se consideră de către reclamanți că stabilirea indemnizației lunare ca unică formă de remunerare a magistraților, pe baza valorii de referință sectorială și a coeficienților de multiplicare, nu înlătură beneficiul sporului de vechime în muncă, care este un drept cu caracter general. Acest drept salarial, de natură personală, este determinat de activitatea desfășurată în muncă indiferent de funcția ocupată, cu condiția să fie acordat printr-o dispoziție legală iar beneficiarul să îndeplinească cerințele prevăzute în aceasta.
De altfel, acest punct de vedere a fost însușit integral de Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr.XXXVI din 7.05.2007, pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii, hotărâre care, conform prevederilor art.329 alin.3 Cod procedură civilă, este obligatorie pentru instanțe.
În considerentele acestei decizii s-a reținut că dispozițiile din nr.OG83/2000, prin care nu a mai fost prevăzut sporul de vechime în muncă pentru magistrați, ci numai pentru personalul auxiliar, nu poate avea relevanță câtă vreme dispoziția de la art.31 (devenit art.33) din Legea nr.50/1996 nu poate fi considerată abrogată expres și nici implicit prin art.1 sau art.9 alin.ultim din acea ordonanță, pentru că nu constituie o prevedere contrară, ci una complementară.
S-a mai arătat că, în raport cu dispozițiile art.137 alin.1 din Codul muncii anterior, care erau aplicabile cu titlu de drept comun și raporturilor juridice ce nu erau întemeiate pe un contract individual de muncă, activitatea prestată cu caracter de continuitate de reclamanți, îi îndreptățește să beneficieze de sporul de vechime.
În consecință, Înalta Curte de Casație și Justiție a concluzionat în decizia de îndrumare că: ".pentru înlăturarea oricărui tratament discriminatoriu care ar contraveni atât principiului egalității în drepturi, instituit prin art.16 din Constituție, cât și dispozițiilor privind interzicerea discriminării cuprinse în art.14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale - urmează a se admite recursul în interesul legii și a se decide că dispozițiile art.33 alin.1 din Legea nr.50/1996, în raport cu prevederile art.1 pct.32 din nr.OG177/2002 și art.6 alin.1 din nr.OUG160/2000, se interpretează în sensul că judecătorii, procurorii și ceilalți magistrați au beneficiat de vechime în muncă, în cuantumul prevăzut de lege".
Apreciază reclamanții că, în raport de dispozițiile Deciziei nr.XXXVI din 7.05.2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, care reprezintă temeiul legal al acțiunii de față, sunt îndreptățiți să solicite recunoașterea sporului de vechime în muncă și plata drepturilor bănești corespunzătoare pentru întreaga perioadă indicată, inclusiv pentru lunile ianuarie-februarie 2003 întrucât, prin decizia instanței supreme au fost repuși în termenul de a pretinde recunoașterea acestui drept.
Prin întâmpinarea depusă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție s-a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune, drepturi care nu se încadrează în termenul de 3 ani, calculat de la data introducerii acțiunii și excepția necompetenței materiale a instanței, întemeiată pe art.27 alin.1 din nr.OG137/2000, susținându-se că soluționarea cauzei aparține Judecătoriei Bacău, ca instanță cu plenitudine de jurisdicție în materie civilă.
În întâmpinarea formulată, Direcția Națională Anticorupție a solicitat respingerea acțiunii ca prescrise și a chemat în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor.
în garanție a fost formulată și de pârâtul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a solicitat respingerea acțiunii, invocând lipsa calității procesuale pasive. Pe fond a susținut că acțiunea este neîntemeiată.
Examinând actele și lucrările cauzei, instanța urmează a respinge cererea pentru considerentele ce succed.
Instanța este competentă material să soluționeze cauza, deoarece conform art.27 alin.1 din nr.OG137/2000, reclamanții, ca persoane discriminate, au dreptul să pretindă despăgubiri, potrivit dreptului comun. Având în vedere că faptele de discriminare directă sunt săvârșite de instituțiile la care sunt încadrate în muncă, în cadrul raporturilor de muncă, despăgubirile trebuie solicitate potrivit dreptului comun al muncii. În acest sens sunt și dispozițiile imperative ale art.1 alin.2 și art.295 alin.1 Codul muncii precum și ale art.5 care interzic discriminările în raporturile de muncă.
Cât privește calitatea procesuală a Ministerului Economiei și Finanțelor urmează a se reține că potrivit Legii nr.500/2002 și a nr.HG208/2005 și a nr.HG386/2007 Ministerul Economiei și Finanțelor coordonează activitățile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, cum ar fi: pregătirea proiectelor legilor anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție.
Astfel, rolul pârâtului este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat, pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și elaborarea proiectelor de rectificare a acestor bugete.
De asemenea, calitatea procesuală a Ministerului Economiei și Finanțelor se justifică și prin dispozițiile art.1 din nr.OG22/2002, aprobată prin Legea nr.288/2002 potrivit cărora executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, în temeiul titlurilor executorii, se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă.
Se apreciază, însă că în cauză a intervenit prescripția dreptului material la acțiune, discriminarea fiind raportată la momentul nașterii dreptului invocat de reclamanți care nu se confundă cu data pronunțării deciziei în interesul legii, cum greșit se susține.
Decizia nu naște drepturi la acțiune, ci unifică practica neunitară a instanțelor referitoare la acțiunile deduse judecății, astfel că în temeiul art.166 alin.1 Codul muncii se va constata stins prin prescripție dreptul reclamanților la acțiune.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge, ca neîntemeiate, excepțiile privind calitatea procesuală pasivă a Ministerului Economiei și Finanțelor și cea privind competența materială a instanței.
Admite excepția privind prescripția dreptului la acțiune și în consecință, respinge acțiunea civilă, având ca obiect "calcul drepturi salariale", formulată de reclamanții, toți cu domiciliul ales la sediul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BACĂU, în contradictoriu cu pârâții Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BACĂU, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău, Parchetul Național Anticorupție B, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Ministerul Economiei și Finanțelor și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, pentru prescripția dreptului la acțiune.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 22 octombrie 2008.
Președinte, Judecător, Asistenți Judiciari,
- - - - - -
-
Grefier,
red.sent./19.11.2008
tehnored./21.11.2008/26 ex.
Președinte:Camelia DrăghinJudecători:Camelia Drăghin, Jănică Gioacăș, Paul Dolgoș
