Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 1199/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE CIVILĂ Nr. 1199/2009
Ședința publică din 19 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Vesa judecător
- - - judecător
- - - judecător
- - - grefier
Pe rol se află soluționarea contestației în anulare formulată de contestatorul Ministerul Justiției și Libertăților împotriva deciziei civile nr.676/2009 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Instanța față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra contestației în anulare de față;
Constată că, prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Curții de APEL ALBA IULIA sub dosar nr-, reclamantele:, ȘI în contradictoriu cu pârâții CURTEA DE APEL ALBA IULIA, MINISTERUL JUSTIȚIEI, TRIBUNALUL ALBA ȘI CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII B au solicitat ca prin hotărâre judecătorească:
- să fie obligați pârâții la plata către reclamante a despăgubirilor cauzate de discriminare și reprezentând drepturile salariale rezultate din diferența dintre salariul încasat și cel prevăzut în anexa nr.1, lit.A, pct 6-13 ale nr.OUG 27/2006, corespunzător funcțiilor exercitate de fiecare dintre reclamante, începând cu data intrării în vigoare a nr.OUG27/2006 (respectiv 10.04.2006) la zi, iar pentru reclamanta începând cu data intrării în magistratură - 14.05.2007 la zi, și în continuare până la data eliminării discriminării, reactualizate conform indicelui de devalorizare monetară și cu dobânda legală aferentă conform art.1088 Civil și nr.OG 9/2001;
- să fie obligată pârâta Curtea de APEL ALBA IULIA să înscrie în carnetele de muncă ale reclamantelor mențiunile corespunzătoare acordării acestor drepturi salariale;
- cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantele au arătat că sunt judecători la Judecătoria Blaj și că sunt discriminate, contrar prevederilor art.1 - 6 din OG nr.137/2000, art.5 și art.154 alin.3 din Codul muncii, față de procurorii din și care se bucură de o salarizare asimilată procurorilor din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Prin sentința civilă nr.92/2008 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA în dosar nr-, s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta Curtea de APEL ALBA IULIA.
S-a admis acțiunea civilă formulată de reclamantele, și, împotriva pârâților Ministerul Justiție, TRIBUNALUL ALBA și Curtea de APEL ALBA IULIA.
Au fost obligați pârâții Ministerul Justiției și TRIBUNALUL ALBA în solidar, la acordarea în favoarea reclamantelor, și a despăgubirilor bănești reprezentând drepturile salariale rezultate din diferența dintre salariul încasat și cel prevăzut în Anexa I lit.A pct.6-13 din OUG nr.27/2006, corespunzător funcțiilor exercitate de fiecare dintre reclamanți, pentru perioada 10.04.2006-03.11.2008 și în continuare, sume care urmează a fi actualizate cu indicele de inflație, începând cu data nașterii dreptului material și până la data plății efective.
Au fost obligați pârâții Ministerul Justiției și TRIBUNALUL ALBA în solidar, la acordarea în favoarea reclamantei a despăgubirilor bănești reprezentând drepturile salariale rezultate din diferența dintre salariul încasat și cel prevăzut în Anexa I lit.A pct.6-13 din OUG nr.27/2006, corespunzător funcției exercitate de reclamantă, pentru perioada 14.05.2007-03.11.2008 și în continuare, sume care urmează a fi actualizate cu indicele de inflație, începând cu data nașterii dreptului material și până la data plății efective.
A fost obligată pârâta Curtea de APEL ALBA IULIA să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetul de muncă al reclamantelor, conform prezentei.
Prin Decizia civilă nr.676/2009, curtea constatat că soluția primei instanțe este legală și temeinică și ca atare a respins ca nefondate recursurile cu care a fost investită de către pârâții CURTEA DE APEL ALBA IULIA și MINISTERUL JUSTIȚIEI.
Ministerul Justiției și Libertăților, a formulat contestație în anulare împotriva Deciziei civile nr.676 din 28.05.2009 pronunțată de către Curtea de APEL ALBA IULIA în dosar civil nr-.
În expunerea de motive contestatorul arată că dezlegarea dată în dosar de către instanța de recurs este rezultatul omisiunii examinării primului motiv de recurs invocat de Ministerul Justiției și Libertăților.
Prin cererea de recurs formulată, Ministerul Justiției și Libertăților a criticat sentința pronunțată de instanța de fond, referindu-se la faptul că acordarea unor drepturi neprevăzute de legislația în vigoare reprezintă o depășire a atribuțiilor puterii judecătorești potrivit art.304 pct.4 Cod procedură civilă.
Mai arată că, în ședința din data de 27 mai 2009 Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra cererii de soluționare a conflictului de natură constituțională dintre autoritatea judecătorească, reprezentată de Înalta Curte de Casație și Justiție,pe de o parte, și Parlamentul României și Guvernul României,pe de altă parte, cerere formulată de Președintele României în temeiul art.146 lit.e din Constituție.
Curtea Constituțională a constatat existența unui conflict juridic de natură constituțională între autoritatea judecătorească pe de o parte și Parlamentul României și Guvernul României pe de altă parte, reținând că, în exercitarea atribuțiilor prevăzute de art.126 alin.3 din Constituție, Înalta Curte de Casație și Justiție are competența de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii de către toate instanțele judecătorești, cu respectarea interpretarea principiului fundamental al separației și echilibrului puterilor, consacrat de art.1 alin.(4) din Constituția României. Înalta Curte de Casație și Justiție nu poate să instituie, să modifice sau să abroge norme juridice cu putere de lege ori să efectueze controlul de constituționalitate al acestora.
Instanța de recurs ar fi trebuit să constate că, asemenea altor categorii profesionale, intimații reclamanți sunt salarizați în temeiul unei legi speciale, care stabilește în mod exhausiv drepturile salariale și alte drepturi de care aceasta beneficiază, neputând acorda alte drepturi decât cele prevăzute expres în favoarea acesteia, astfel cum nici alte categorii profesionale nu pot beneficia de drepturile prevăzute de legea specială pentru salarizarea magistraților.
Prin urmare, instituirea acestor drepturi în beneficiul unei categorii profesionale salarizate de la bugetul de stat și neprevederea, ori prevederea în alt cuantum, în beneficiul altei categorii profesionale reprezintă o problemă de legiferare; este vorba despre opțiunea legiuitorului, întrucât numai el are dreptul să reglementeze criteriile de determinare a cuantumului indemnizațiilor sau al salariilor personalului retribuit de la bugetul de stat, precum și a sporurilor sau adaosurilor la indemnizațiile și salariile de bază și drept urmare, doar legiuitorul este cel care poate aprecia și stabili dacă și ce drepturi se acordă anumitor categorii de salariați.
Or, în cazul de față, obligarea Ministerului Justiției și Libertăților la plata sporului de confidențialitate de 15% constituie o adăugare la textul de lege, o încălcare a atribuțiilor conferite puterii judecătorești.
Analizând hotărârea atacată prin prisma criticilor invocate, Curtea reține următoarele:
Potrivit art.318 Cod procedură civilă, hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau casare.
În cauză, contestatoarea susține că instanța a omis să se pronunțe asupra motivului de recurs invocat și anume că, prin hotărârea recurată s-au depășit atribuțiile puterii judecătorești și s-au acordat drepturi neprevăzute de legislația în vigoare.
Contestatoarea face referire în motivarea contestației la acordarea nelegală sporului de confidențialitate de 15%, deși obiectul dedus judecății l-a constituit plata drepturilor salariale rezultate din diferența dintre salariul încasat și cel prevăzut în anexa I, lit.A pct.6-3 ale OUG nr.27/2006.
Trecând însă peste acest aspect, care constituie probabil o eroare, Curtea constatând că Ministerul Justiției a invocat ca prim motiv de recurs cel prevăzut de art.304 pct.4 Cod procedură civilă, apreciază că se impune analizarea hotărârii pronunțate în recurs sub aspectele invocate în contestația în anulare.
Critica vizând depășirea atribuțiilor puterii judecătorești este nefondata,deoarece și decizia Curții Constituționale nr. 838/27.05.2009 prin care s- soluționat conflictul juridic de natură constituțională dintre autoritatea judecătorească, reprezentată de Înalta Curte de Casație și Justiției pe de o parte și Parlamentul României și Guvernul României pe de altă parte, a statuat că:în exercitarea atribuțiilor prev. de art.126 alin.3 din Constituție, are competența de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii de către toate instanțele judecătorești, cu respectarea principiului fundamental al separației și echilibrului puterilor consacrat de art.1 alin.4 din Constituția României; J nu poate să instituie, să modifice sau să abroge norme juridice cu putere de lege ori să efectueze controlul de constituționalitate a acestora".
Or, hotărârea judecătorească, care face obiectul cererii de față, este fundamentată nu numai pe prevederile nr.OG137/2000, ci și pe Decizia nr.VI/2007 a J-secțiile unite, pronunțată în soluționarea recursului în interesul legii, prin care s-a stabilit, cu forța obligatorie dispusă de art.329 alin.3 Cod procedură civilă, următoarele:"folosirea drept criteriu de diferențiere a tratamentului salarial pentru magistrați doar apartenența la anumite segmente restrânse de realizare a justiției, pe considerentul că domeniile în care ar activa, ar reclama o specializare particularizată și un risc deosebit, nu se poate justifica atât timp cât varietatea infinită a situațiilor de coliziune cu legea ce se pot ivi și a timpului de reacție necesară pentru asigurarea ordinii de drept presupune eforturi chiar mai importante și riscuri profesionale mai accentuate în multe alte cazuri decât cele pentru care s-a instituit tratamentul salarial preferențial", iar "distincția care se face, ținându-se seama de apartenența magistraților la categoria celor implicați în soluționarea cazurilor privind faptele de corupție sau de criminalitate organizată și de terorism, ori doar includerea lor în anumite structuri pe scara ierarhică este lipsită de justificare obiectivă și rezonabilă, fiind astfel discriminatorie în senul art.2 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice și al art.14 din Convenție pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, deoarece nu se poate demonstra existența unui raport acceptabil de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul vizat, cu toate particularitățile lui specifice".
Deci, instanța supremă a statuat că sunt discriminatorii criteriile de diferențiere de tratament salarial constând în apartenența la categoria celor implicați în soluționarea unor cazuri de o anumită natură (cum sunt cazurile privind faptele de corupție sau de criminalitate organizată și terorism) și nu doar includerea în anumite structuri pe scara ierarhicăsau în anumite segmente restrânse de realizare a justiției. . acest lucru s-a produs în cazul procurorilor din cadrul și CO.T, care sunt salarizați prin asimilare, datorită criteriului implicării în soluționarea unor cauze de o anumită natură, precum și datorită includerii lor temporare în anumite structuri pe scara ierarhiei corespunzător anumitor segmente restrânse de realizare a justiției.
Deciziile J pronunțate în soluționarea recursurilor în interesul legii sunt obligatorii pentru instanța inferioară potrivit art.329 alin.3 din codul d e procedură civilă în ce privește dezlegarea dată problemelor de drept dezlegate, scopul acestui recurs fiind acela de a asigura previzibilitatea dreptului și uniformitatea în aplicarea acestuia.
Așadar, decizia nr.VI/2007 pronunțată de, își produce pe deplin efectele juridice deoarece deciziile Curții Constituționale nu produc nici un efect cu privire la valabilitatea deciziilor deja pronunțate de J în exercitarea atribuțiilor conferite de art.329 Cod procedură civilă.
Efectele deciziei Curții Constituționale nu pot viza decât actele, acțiunile, inacțiunile sau operațiunile ce urmează a fi înfăptuite în viitor de către autoritățile implicate în conflictul de natură constituțională.
De altfel, Curtea Constituțională reține expres în conținutul considerentelor sale că "potrivit competențelor sale expres și limitativ prevăzute de art.146 din Constituție și din Legea nr.47/1992, aceasta asigură, pe calea controlului de constituționalitate, supremația Constituției în sistemul juridic normativ, nefiind competentă să cenzureze legalitatea unor hotărâri judecătorești sau să constate că acestea sunt lipsite de efecte juridice".
În concluzie, nu se poate reține că instanța adăugat la lege, instanța nu făcut altceva decât să-și exercite atribuțiile puterii judecătorești interpretând legea și aplicând dispozițiile art.329 pr.civ, nefiind astfel îndeplinite dispozițiile art.304 pct.4 pr.civ.
Nici critica vizând neexaminarea primului motiv de recurs nu este fondată, deoarece instanța de recurs nu este obligată să răspundă la argumentele folosite de recurent în dezvoltarea unui motiv de casare, fiind îndreptățită să grupeze aceste argumente printr-un considerent comun. Din considerentele deciziei rezultă cu evidență că instanța răspuns criticilor invocate, exercitându-și atribuțiile de putere judecătorească interpretând legea în raport de obiectul dedus judecății.
Față de cele ce preced, curtea, în conformitate cu art. 320 cod procedură civilă, va respinge ca nefondată contestația în anulare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul Ministerul Justiției și Libertăților B, împotriva Deciziei civile nr.676/2009 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în Dosar civil nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 19.11.2009.
PREȘEDINTE: Nicoleta Vesa - - | JUDECĂTOR 2: Carmen Fiț - - | JUDECĂTOR 3: Victor Crețoiu - - |
Grefier, - - |
Red.
Tehnored
2ex/14.12.2009
Jud.rec., -, -
Președinte:Nicoleta VesaJudecători:Nicoleta Vesa, Carmen Fiț, Victor Crețoiu
