Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 12/2010. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIE Nr. 12
Ședința publică de la 11 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Sorina Ciobanu JUDECĂTOR
- - - - JUDECĂTOR
- - - - JUDECĂTOR
GREFIER -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Astăzi la ordine s-a luat în examinare recursul civil promovat de recurentul-pârât MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR împotriva sentinței civile nr.745 din 06 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
La primul apel nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile, dosarul fiind lăsat la a doua strigare. După reluarea dosarului, la a doua strigare, la sfârșitul ședinței de judecată, au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a expus referatul asupra cauzei de către grefier, în sensul că dosarul se află la primul termen de judecată, procedura de citare este legal îndeplinită, la fila 5 dosar prin motivele de recurs recurentul a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care:
Instanța, constată recursul la primul termen de judecată, declarat și motivat în termen, legal scutit de plata taxei judiciare de timbru.
Nemaifiind alte cereri și/sau excepții de formulat și văzând că prin motivele de recurs ( 5 dosar) recurentul a solicitat judecarea cauzei în lipsă, instanța constată cauza în stare de judecată și trece la deliberare.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
DELIBERÂND
Asupra recursului civil de față instanța reține următoarele:
Prin sentința civilă nr.745/C/2009, pronunțată în dosarul nr- al tribunalului Neamța fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român reprezentat de Ministerul Economiei și Finanțelor, pentru lipsa calității procesuale pasive a acestui pârât.
A fost respinsă ca nefondată excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
S-a respins ca fiind prescrisă acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL BACĂU, Tribunalul Neamț, și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării pentru perioada 1 octombrie 2004 - 19 februarie 2006.
S-a admis în parte acțiunea formulată de reclamant în contradictoriu cu aceeași pârâți și au fost obligați pârâții să plătească reclamantului diferența dintre valoarea de referință sectorială pe care a încasat-o în perioada 20 februarie 2006 - 1 august 2006 și valoarea de referință sectorială prevăzută de OG3/2006 pentru funcții de demnitate publică.
A fost respins ca nefondat capătul de cerere prin care reclamantul a solicitat plata drepturilor de mai sus pentru viitor.
În motivarea sentinței instanța de fond a arătat că:
Prin cererea înregistrată pe rolul tribunalului Neamț sub nr- din 23 februarie 2009, reclamantul, chemat în judecată civilă pe pârâții Statul Român, reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Justiției, Curtea de Apel Bacău, Tribunalul Neamț și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, solicitând, în contradictoriu cu aceștia, plata cu titlu de drepturi salariale cuvenite sumelor reprezentând diferența rezultată dintre valoarea de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcții de demnitate publică, corectată periodic în raport de evoluția prețurilor de consum și valoarea de referință sectorială încasată, astfel:
- pentru perioada 01 octombrie 2004 - 31 octombrie 2004, la valoarea de referință sectorială de 238 lei, conform OUG nr.123/2003;
- pentru perioada 01 ianuarie 2005 - 30 septembrie 2005, la valoarea de referință sectorială de 264,7 lei, conform OG nr.9/2005;
- pentru perioada 01 octombrie 2005 - 01 august 2006, la valoarea de referință sectorială de 297,4 lei, conform OG nr.9/2005;
- pentru perioada 01 februarie 2006 - 01 august 2006, la valoarea de referință sectorială de 312,3 lei, conform OG nr.3/2006, precum și în continuare, pentru viitor.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, avut funcția de judecător la Judecătoria Roman până în data de 01.08.2006, când s- pensionat și că, actele normative prin care este reglementată salarizarea magistraților și personalului din sistemul judiciar mențin drepturile salariale pretinse și în continuare, în conformitate cu dispozițiile art.1 din Legea nr.50/1996 salarizarea acestei categorii de personal realizându-se în raport de rolul, răspunderea, complexitatea, caracterului justiției de putere în stat, de pregătirea și competența profesională, precum și de incompatibilitățile și interdicțiile prevăzute de Constituție și de Legea nr.92/1992; că, dispozițiile Legii nr.154/1998 se aplică atât persoanelor care ocupă funcții de demnitate publică, cât și persoanelor angajate pe bază de contract individual de muncă în sectorul bugetar, iar la art.9 din același act normativ s/ prevăzut faptul că prin legea bugetului de stat se stabilește valoarea de referință sectorială și evoluția acesteia în raport de sumă de factori indicați în norma legală invocată; că, în Anexa III din Legea nr.154/1998au fost reglementate salariile acordate persoanelor care ocupă funcții de demnitate publică alese și numite și că, în conformitate cu prevederile art.1 alin.2 din OG nr.134/1999, începând cu luna septembrie 1999, valoarea coeficientului de ierarhizare salariilor de bază ale personalului din organele autorității judecătorești este egală cu valoarea de referință sectorială prevăzută de Legea nr.154/1998 pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite, această valoare fiind corectată periodic în raport cu evoluția prețurilor de consum în condițiile stabilite de prevederile legale din sectorul bugetar, respectiv, OG nr.123/2003, OG nr.9/2005, OG nr.3/2006 și OG nr.10/2007, această situație fiind reglementată și prin art.1 din OG nr.83/2000 și art.2 alin.2 din OUG nr.177/2002; că, prin OUG nr.26/2007, începând cu 01 aprilie 2006 indemnizația de salarizare acordată magistraților s- stabilit pe baza valorii de referință sectorială și coeficienților de multiplicare prevăzuți în acest act normativ, în cuantum de 257 lei, prin aceasta fiind încălcate principiile Constituției României, ale Legii nr. 303/2004, ale Codului Muncii și ale normelor privind combaterea discriminării, întrucât valoarea de referință acordată astfel magistraților este diferită de cea prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite din cadrul autorității legislative și executive, respectiv de 312,3 lei; că, legislația privind salarizarea magistraților și personalului din instanțele judecătorești și parchete trebuie să respecte principiul echilibrului puterilor legislative, executive și judecătorești în cadrul democrației constituționale, consacrat de Constituție prin art.3 alin.4, OUG nr.27/2006 încălcând acest principiu prin stabilirea unei valori de referință sectorială mai mică decât cea prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică; că, drepturile salariale dobândite nu pot fi diminuate în timp, atât unilateral, cât și prin negocieri sau prin acordul părților, potrivit principiului dreptului câștigat reglementat prin Codul muncii, la art.38; că, OUG nr.27/2006 încalcă și principiul ierarhiei actelor normative prevăzut în Legea nr.24/2000; că, prin Decizia nr.18/2007, pronunțată în ds nr.761/2006, Curtea de Apel Suceava admis acțiune similară și că, în ședința din 04 octombrie 2007, plenul și/ exprimat opinia potrivit căreia magistrații sunt incluși în categoria persoanelor care dețin demnități publice.
În temeiul dispozițiilor art.242 proc.civ. reclamantul solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, Ministerul Finanțelor Publice solicitat, pe cale de excepție, respingerea acțiunii formulate împotriva sa, pentru lipsa calității procesuale pasive, motivat de faptul că nu trebuie confundat cu Statul Român și cu bugetul de stat, rolul său constând în elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite, precum și proiectelor bugetelor locale; că, Ministerul Finanțelor Publice nu este ordonator principal de credite, această calitate aparținând Ministerului Justiției, care răspunde de angajarea și salarizarea reclamantului.
Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, formulat, de asemenea, întâmpinare prin care invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, arătând că, nu poate fi chemat în judecată în calitate de pârât, ci de expert, întrucât, în conformitate cu dispozițiile art.16 - 20 din OG nr.137/2000 este abilitat doar cu aplicarea dispozițiilor legale în materie de nediscriminare, constatare și sancționare contravențiilor prevăzute de această ordonanță, având competența de se pronunța cu privire la săvârșirea tuturor faptelor de discriminare prin orice metodă și în oricare domeniu de activitate, cu atât mai mult cu cât, potrivit art.19 alin.3 din OG nr.137/2000, sesizările având ca obiect măsurile legislative adoptate în contextul stabilirii politicii de salarizare personalului din sectorul bugetar nu intră în competența sa materială de soluționare.
Din oficiu, instanța invocat excepția lipsei calității procesuale pasive Statului Român, precum și excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada 01 octombrie 2004 / 19 februarie 2006.
Excepțiile invocate au fost unite cu fondul cauzei.
Procedura de citare părților procesuale fost legal îndeplinită.
Față de excepția lipsei calității procesuale pasive Statului Român, invocate din oficiu, instanța a constatat că este întemeiată motivat de dispozițiile art. 25 din Decretul Nr. 31 din 30 ianuarie 1954 privitor la persoanele fizice și persoanele juridice potrivit cărora statul este persoana juridică în raporturile în care participă nemijlocit, în nume propriu, ca subiect de drepturi și obligații, prin Ministerul Finanțelor afara de cazurile în care legea stabilește anume alte organe în acest scop.
Motive pentru care, instanța a respins acțiunea reclamantului formulată în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, pentru lipsa calității procesuale pasive acestuia.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive pârâtului Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, instanța a constatat că este nefondată, fiind respinsă, ca atare, cu motivarea că, potrivit dispozițiilor art.27 alin.3 din nr.OG137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, judecarea cauzei în care se invocă discriminarea are loc cu citarea obligatorie a Consiliului; citarea acestuia în cauză în calitate de pârât se datorează programului informatizat ECRIS al instanțelor de judecată, care impune atribuirea unei calități în proces, nefiind posibilă citarea doar cu titlu generic de parte, respectiv de participant.
Având în vedere dispozițiile art.1, 3 și 7 din Decretul Nr. 167 din 10 aprilie 1958 *** Republicat, privitor la prescripția extinctivă, preluate la art.283 alin.1 lit. din Legea nr.53/2003 și faptul că cererea dedusă judecății fost introdusă pe rolul acestei instanțe în data de 19 februarie 2009, data poștei (14), instanța a constatat că, pentru perioada 01 octombrie 2004 - 19 februarie 2006, drepturile salariale pretinse sunt prescrise, fiind solicitate peste termenul legal prevăzut. Motiv pentru care, acțiunea formulată de reclamant pentru această perioadă, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Bacău, Tribunalul Neamț și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, fost respinsă, ca fiind prescrisă.
În rest, pe fond, examinând materialului probator administrat, instanța a reținut următoarele:
În perioada 01 noiembrie 1992 - 01 august 2006, reclamantul desfășurat activitate de judecător în cadrul Judecătoriei Roman, fiind eliberat din funcție ca urmare pensionării ( 43).
Potrivit art. 5 din Legea nr. 154/1998, privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, salariile de bază în sectorul bugetar se stabilesc pe baza următoarelor elemente: valoare de referință universală, indicatorii de prioritate intersectorială, exprimați în procente, diferențiați pe domenii de activitate, valori de referință sectoriale, exprimate în lei, rezultate din înmulțirea valorii de referință universală cu indicatorii de prioritate intersectorială, grila de intervale pentru stabilirea salariilor de bază, pentru funcțiile fiecărui sector de activitate.
Prin art.1 ind.1 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești fost prevăzut că ndemnizațiile pentru magistrați se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite din cadrul autorităților legislativă și executivă, această valoare fiind corectată și că, valoarea de referință sectorială astfel reglementată constituie baza de calcul pentru stabilirea cuantumului indemnizației lunare a magistraților, aceste prevederi legale fiind preluate prin dispozițiile art.1 din OG nr.83/2000 și ale art.2 din OUG nr.177/2002.
Însă, prin OUG nr. 27 /2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, s- reglementat că indemnizația pentru magistrați se stabilește pe baza valorii de referință sectorială și coeficienților de multiplicare prevăzuți în Anexa la ordonanță, de 257 lei, mai mică decât valoarea sectorială de referință acordată persoanelor care ocupă funcții de demnitate publică alese și numite prin Legea nr.154/1998, de 312,3 lei, astfel cum fost cuantificată prin OG nr.3 /2006.
Astfel, s-a apreciat că, în cauză fost încălcat principiul dreptului câștigat consacrat la art.38 din Codul muncii, drepturile salariale recunoscute de lege neputând fi diminuate sau să facă obiectul vreunei tranzacții, renunțări sau limitări, fiind apărate de lege împotriva oricăror încălcări și manifestări de subiectivism sau abuz.
De asemenea, s- reținut că, potrivit dispozițiilor art. 1 alin. 3 din Constituție,statul se organizează potrivit principiului separației și echilibrului puterilor - legislativă, executivă și judecătorească - în cadrul democrației constituționale", această prevedere legală reprezentând esența principiului separației dar și al egalității celor trei puteri ale statului și anume: executivă, legislativă și judecătorească.
Ori, prin salarizarea magistraților în baza unei valori de referință mai mică decât cea prevăzută de lege pentru persoanele care ocupă funcții de demnitate publică este încălcat principiul echilibrului și al egalității celor trei puteri în stat, cu atât mai mult cu cât toate persoanele ce fac parte din cadrul acestora sunt salarizate corespunzător funcțiilor de demnitate publică, în detrimentul puterii judecătorești în cadrul căreia doar personalul Înaltei Curți de Casație și Justiție are această calitate, ceea ce contravine prevederilor art. 14 din Convenția Europeană a drepturilor omului.
Cum în anul 2003 modificarea legii fundamentale a adus o prevedere nouă și anume art. 123 alin. 11care a stipulat imperativ că, justiția este unică, imparțială și egală pentru toți", s- apreciat că nu doar judecătorii care funcționează în cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție trebuie asimilați din punct de vedere al statutului și astfel a tuturor drepturilor ce decurg cu persoanele ce dețin demnități publice, ci și judecătorii care activează la judecătorii, tribunale și curți de apel.
Astfel, în cadrul aceleiași puteri și anume a puterii judecătorești fost creată o diferențiere nejustificată pentru cei care compun aceeași categorie profesională - magistrații - cu implicații majore în ceea ce privește salarizarea, reprezentând o încălcare a principiului egalității în fața legii și a înlăturării oricărei discriminări, prin aceasta fiind încălcate dispozițiile art.5 și ale art. 6 din Codul muncii, precum și ale art. 16 alin. 1 și 2 din Constituție și art. 14 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.
Motive pentru care instanța a apreciat că reclamantul este îndreptățit să beneficieze de plata diferenței rezultată din drepturile salariale calculate pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică, corectată periodic în raport de evoluția prețurilor de consum și cea stabilită prin nr.OG 27/2006.
Capătul de cerere privind acordarea drepturilor salariale pretinse pentru viitor fost respins ca nefondat, motivat de faptul că de la data de 01 august 2006, reclamantul fost eliberat din funcția de judecător în cadrul Judecătoriei Roman, ca urmare pensionării - 43.
Față de considerentele reținute, în temeiul textelor de lege invocate, instanța a constatat că acțiunea formulată este întemeiată, în parte, fiind admisă, ca atare, potrivit dispozitivului.
Împotriva acestei hotărâri a promovat recurs pârâtul care a criticat nelegalitatea acesteia invocând, în esență:
- instanța de fond a depășit limitele puterii judecătorești, acordând drepturi neprevăzute de textele normative aplicabile intimatului-reclamant; au fost ignorate de asemenea, Deciziile nr.818 și 1325 ale Curții Constituționale, prin care s-au constatat ca fiind neconstituționale dispozițiile nr.OG 137/2000 privind prevenirea și combaterea tuturor formelor de discriminare, precum și decizia din 27.05.2009 a aceleiași instanțe prin care se constată existența unui conflict de natură constituțională între autoritatea judecătorească, pe de o parte, și puterea executivă și legislativă, pe de altă parte;
- hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii, întrucât, începând cu intrarea în vigoare a Lg.nr.347/2003, care a modificat art.2 din nr.OUG177/2002 nu există temei legal pentru ca indemnizațiile personalului din cadrul autorității judecătorești să fie stabilite pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite din cadrul autorităților legislative și executive, indemnizațiile acestora fiind stabilite expres prin nr.OUG177/2002, nr.OG23/2005, nr.OUG27/2006; totodată, arată recurentul, că potrivit nr.OG9/2005, nr.OG3/2006 și OG10/2007 persoanele care ocupă funcții de demnitate publică alese și numite din cadrul autorităților legislative beneficiază de indemnizații fixe și nu în baza unei valori de referință sectorială;
- legea privind Statutul magistraților, precum și actele speciale de salarizare nu conțin dispoziții exprese care să prevadă că drepturile salariale ale judecătorilor și procurorilor trebuie să fie egale cu cele ale persoanelor care ocupă funcții de demnitate publică alese și numite în cadrul autorităților legislative și executive.
Recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.4, 9 Cod procedură civilă.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, instanța reține următoarele:
Prin acțiunea introductivă intimatul-reclamant a solicitat, în esență, acordarea cu titlu de drepturi salariale a diferenței rezultate din valoarea de referință sectorială în raport de salariul efectiv încasat și valoarea de referință sectorială prevăzute pentru funcțiile de demnitate publică de OUG123/2003, nr.OG9/2005, nr.OG3/2006, nr.OG10/2007, coroborate cu dispozițiile Lg.154/1998 ( anexa III), nr.OG134/1999, ale Lg.nr.177/2002, invocând discriminarea, sub acest aspect, în raport de persoanele ce ocupă funcții de demnitate publică numite sau alese.
Potrivit dispozițiilor art.2 alin.1 din nr.OUG177/2002, " indemnizațiile magistraților au fost stabilite pe baza valorii de referință sectorială, prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite din cadrul autorităților legislative și executive".
Dispozițiile anterior menționate au fost însă abrogate tacit prin Legea nr.347/2003, de aprobare a nr.OUG177/2002, fiind înlocuite cu prevederea conform căreia " indemnizațiile pentru magistrați se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială, prevăzută în anexa nr.1 la prezenta OUG".
Prin urmare, de la această dată, dispozițiile Legii nr.154/1998 nu mai erau aplicabile categoriei socio-profesionale a magistraților, derogarea de la aceasta fiind menționată și în art.6 din Lg.nr.347/2003, de modificare a art.43 din nr.OUG177/2002.
În noul contest normativ, recurentul și intimații-pârâți Curtea de APEL BACĂU și Tribunalul Neamț, nu mai aveau obligația de a calcula și plăti în favoarea intimatului-reclamant drepturi salariale în alt cuantum decât cel stabilit prin actul normativ incident în materia salarizării magistraților, respectiv, nr.OUG177/2002, OUG27/2006, ipoteza contrară însemnând o adăugare la lege, fapt ce excede competențelor autorității judecătorești.
De altfel, prin deciziile nr. 818, 821 și 1325/2008, Curtea Constituțională a statuat că dispozițiile nr.OG137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, sunt neconstituționale în măsura în care din ele se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în acte normative neavute în vedere de legiuitor la adoptarea normelor apreciate ca fiind discriminatorii.
Situația de discriminare invocată în acțiunea introductivă și în raport de dispozițiile Codului muncii ( art.5, 6), cele constituționale ( art.16 al.1,2), cele ale ( art.14), nu poate fi reținută întrucât, astfel cum s- pronunțat constant în jurisprudența sa, o stare de discriminare poate fi invocată între persoane aflate în situații analoge sau comparabile, situație ce nu se regăsește în speță.
Având, în vedere, faptul că, în raport de motivele invocate, sunt incidente dispozițiile art.304 pct.4, art.304 pct.9 Cod procedură civilă, instanța, în temeiul art.3121Cod procedură civilă, va admite recursul, va modifica în parte sentința recurată, în sensul că va respinge ca nefondată acțiunea pentru perioada 20.02.2006 - 01.08.2006, cu menținerea celorlalte dispoziții ale sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul civil promovat de recurentul-pârât MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR împotriva sentinței civile nr.745 din 06 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant și intimații-pârâți Ministerul Finanțelor Publice, Curtea de APEL BACĂU, Tribunalul Neamț și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Modifică în parte sentința civilă nr.745/06.10.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în sensul că:
Respinge ca nefondată acțiunea pentru perioada 20.02.2006 - 01.08.2006.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 11.01.2010.
PREȘEDINTE: Sorina Ciobanu | JUDECĂTOR 2: Liliana Ciobanu | JUDECĂTOR 3: Daniela Părău |
Grefier, |
red.sent.-/
red.dec.rec.- / 28.01.
tehnored. BC/ 8 ex/ 28.01.2010
com.tuturor părților-28.01.
Președinte:Sorina CiobanuJudecători:Sorina Ciobanu, Liliana Ciobanu, Daniela Părău
