Obligație de a face. Decizia 9/2010. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIE Nr. 9
Ședința publică de la 11 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Sorina Ciobanu JUDECĂTOR
- - - - JUDECĂTOR
- - - - JUDECĂTOR
GREFIER -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Astăzi la ordine s-a luat în examinare recursul civil promovat de recurentul-reclamant împotriva sentinței civile nr.284 din 20 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
La primul apel nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile, dosarul fiind lăsat la a doua strigare. După reluarea dosarului la a doua strigare, la sfârșitul ședinței de judecată, a răspuns avocat pentru recurentul; lipsă fiind acesta din urmă și intimații-pârâți.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a expus referatul asupra cauzei de către grefier, în sensul că dosarul se află la primul termen de judecată după repunerea pe rol a cauzei, procedura de citare este legal îndeplinită, după care:
Nemaifiind alte cereri și/sau excepții de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat pentru recurent, pune concluzii pentru admiterea recursului așa cum a fost formulat și depus în scris la dosar, casarea sentinței și pe fond, admiterea acțiunii. Arată că recurentul a solicitat intimatei completarea carnetului de muncă cu perioada lucrată în calitate de conducător auto, respectiv ianuarie 1992-decembrie 2003. În această perioadă recurentul a avut calitatea de salariat, așa cum rezultă și din adeverințele emise de pârâtă, precum și din statele de plată din care rezultă că recurentului i-au fost reținute contribuțiile către stat, chiar dacă nu a avut contract de muncă încheiat în formă scrisă. Potrivit art.16 al.2 din lege, în condițiile în care un contract de muncă nu a fost încheiat în formă scrisă, se prezumă că a fost încheiat pe o perioadă nedeterminată, putându-se face dovada prevederilor contractuale și a prestațiilor efectuate prin orice alt mijloc de probă, fapt ce a fost dovedit de recurent cu adeverințele emise de intimată. De asemeni la dosar există o adresă și din partea lichidatorului din care rezultă că în perioada invocată de recurent au existat raporturi juridice specifice uni contract de muncă. Nu solicită cheltuieli de judecată.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
DELIBERÂND
Asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr.284/20.02.2009 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr- s-a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta SC " SRL.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut următoarele:
Prin cer erea înregistrată cu nr- la Tribunalul Bacău reclamantul a chemat in judecată în calitate de pârâtă pe SC" " pentru a fi obligată pârâta să-i completeze cartea de munca cu perioada lucrată în calitate de conducător auto în cadrul societății, respectiv ianuarie 1992- decembrie 2003, să fie obligată pârâta să achite la bugetul de stat taxele și impozitele aferente perioadei lucrate și să fie obligată să-i predea cartea de muncă, completată cu toate datele la zi cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Acțiunea este scutită de plata taxei de timbru și timbrului judiciar.
În motivarea acțiunii se arată că în anul 1991 el împreună cu numiții, și au înființat societatea pârâtă.
Societatea a fost și este administrată de către, iar din luna ianuarie 1992 și până în decembrie 2003 lucrat in cadrul societății pe postul de conducător auto pe bază de contract individual de muncă. fiind plătit lunar și fiind întocmite statele de plată aferente. Cartea de muncă a predat-o în anul 1992 administratorului societății care nu a completat-o și refuză să i-o restituie.
În susținerea acțiunii a depus adresa 140/17.04.2006 a ITM B si a solicitat probele cu înscrisuri, martori, expertiză si relații la ITM, ORC și ANAF.
La termenul din 19.09.2007 reclamantul si-a completat cererea in sensul că solicită să fie obligata pârâta să-i încheie contract de muncă pentru perioada 01.01.1992 și până în decembrie 2003.
Pârâta a formulat întâmpinare (filele 24-25) prin care a invocat excepțiile prescripției acțiunii in temeiul art. 281 și 283(2) Codul muncii având in vedere perioada solicitată, și pentru capătul de cerere privind plata contribuțiilor la stat, expirând termenul de 5 ani prevăzut de OG 92/2003 și inadmisibilității acțiunii față de împrejurarea că reclamantul nu a avut raporturi de muncă cu societatea, activitatea prestată de acesta în cadrul societății fiind in baza mandatului conferit de calitatea de administrator în temeiul legii 31/1990.Toate actele societății au rămas la reclamant deoarece in anul 2000 si-a exprimat consimțământul de a se retrage din societate lucru cu care reclamantul a fost de acord, deși nu s-a înregistrat la ORC cererea sa și că nu a mai avut tangență cu această societate.
A mai arătat că, în prezent, societatea este în lichidare pentru nedepunerea bilanțurilor.
În apărare a depus mai multe înscrisuri si a solicitat probele cu înscrisuri, interogatoriu, martori și expertiză.
Întrucât pârâta este în lichidare, s-a dispus citarea lichidatorului SC" EXPERT ".
Instanța a administrat probele cu acte și martori.
La termenul din 16.11.2007 instanța a respins excepțiile invocate pentru considerentele reținute in încheierea de la acea dată.
Din probele administrate în cauză instanța a reținut următoarele:
Contestatorul a întemeiat împreună cu încă trei asociați societatea pârâtă, el împreună cu având calitatea de administratori ai societății.
Prin actul adițional autentificat sub nr. 2229/30.08.1999 înregistrat la ORC prin încheierea nr. 3081/23.09.1999 s-au retras din societate doi dintre acționari rămânând în calitate de administratori reclamantul si. Societatea a fost înregistrată la ORC la 07.12.1992 conform certificatului de la fila 26 din dosar, data la care a primit nr. de înregistrare.
Ulterior, societatea a intrat în lichidare, la 02.11.2007 fiind numit lichidator SC" EXPERT " prin încheierea din 6747/02.11.2007 a Tribunalului Bacău.
Reclamantul a înmânat lichidatorului care apoi le-a depus la dosar fișele sale fiscale pentru anii 2001-2002 și decontările pentru operațiunile privind asigurările sociale de stat pentru ianuarie, iulie, august și septembrie 2001 și doua înscrisuri despre care se arata ca ar fi state de plata dar al căror conținut este incoerent și nu rezultă clar la ce o perioada se refera și nici care este funcția îndeplinita de salariați.
Reclamantul pretinde ca a avut relații contractuale de munca cu societatea pârâtă la care a lucrat in calitate de șofer.
Contractul nu s-a încheiat în formă scrisă, iar din probele administrate in cauză nu se poate reține că reclamantul a avut calitatea de salariat pe perioada indicată in cererea de chemare in judecată.
Astfel, potrivit art. 287 din Codul muncii sarcina probei in conflictele de muncă revine angajatorului care trebuie sa formuleze probele in apărarea sa.
Ori, in speță din înscrisurile depuse la dosar nu rezultă calitatea de salariat a reclamantului pentru perioada pretinsă în acțiune. Reclamantul arată ca a început activitatea ca șofer la 01.01.1992 ori societatea a fost înființată la 07.12.1992.
Adeverința depusa la dosar la fila 34 adeverește calitatea de salariat a reclamantului fără a specifica in ce calitate si nici perioada lucrată.
Din relațiile depuse la dosar de lichidatorul societății pârâte (fila 81) rezultă că acesta nu se află in posesia cărții de muncă a reclamantului.
Declarațiile martorilor audiați în cauză nu pot fi reținute pentru dovedirea calității de salariat și a perioadei lucrate de către reclamant, aceștia având informații vagi bazate mai ales pe propriile presupuneri.
În ceea ce privește cererea de încheiere retroactivă a contractului de munca pe perioada ianuarie 1992-2003 aceasta este nefondată în condițiile în care forma scrisa a contractului de muncă este necesară doar pentru probă, esențială fiind dovedirea existenței raporturilor de munca care produc efecte independent de materializarea lor printr-un înscris.
Față de cele mai sus arătate instanța a respins acțiunea ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, recurs declarat și motivat în termen, legal scutit de plata taxei de timbru și înregistrat pe rolul Curții de Apel Bacău sub nr-.
A fost criticată soluția instanței pentru următoarele considerente:
- greșit a fost respinsă acțiunea, atâta timp cât probele administrate în cauză au dovedit faptul că a avut calitatea de salariat al societății intimate în perioada ianuarie 1992 - decembrie 2003; faptul că contractul nu a fost încheiat în formă scrisă nu duce la concluzia lipsei raporturilor juridice între părți.
- nu s-a ținut cont de dispozițiile art.278 Codul muncii care răstoarnă sarcina probei în litigiile de muncă.
Intimata legal citată, nu s-a prezentat în instanță și nu a depus întâmpinare.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, a actelor și lucrărilor dosarului și a dispozițiilor art.304, 3041, 312 Cod procedură civilă, Curtea constată caracterul său nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Este adevărat că față de prevederile Codului civil care la art.1169 stabilește că " cel ce face o propunere în fața judecătii trebuie să o dovedească", Codul muncii aduce o derogare stabilind expres la art.287 că titularul sarcinii probei este angajatorul - " sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare".
Având în vedere că, potrivit art.291 din Codul muncii regulile de procedură se completează cu regulile din Codul d e procedură civilă, înseamnă însă că instanța în virtutea rolului activ reglementat de art.129 și art.130 Cod procedură civilă - avea posibilitatea - cum s-a și întâmplat - să dispună administrarea unor probe, fără ca în acest fel să fie încălcat principiul disponibilității în procesul civil ( vezi încheierea din 25.07.2007, 24.08.2007).
De asemenea dispozițiile art.287 Codul muncii nu pot fi interpretate în nici un caz - cum susține recurentul prin motivele de recurs - în sensul că simpla afirmație a contestatorului, necontestată de angajator, este de natură să ducă la admiterea acțiunii.
În speță sunt aplicabile dispozițiile art.16(2) din Codul muncii care prevăd că " în situația în care contractul de muncă nu a fost încheiat în formă scrisă, se prezumă că a fost încheiat pe o durată nedeterminată, iar părțile pot face dovada prevederilor contractuale și al prestațiilor efectuate prin orice alt mijloc de probă".
Ori, probele administrate în fața primei instanțe nu au format convingerea instanței în sensul că reclamantul-recurent a avut relații de muncă cu pârâta.
Astfel, martorii audiați ( filele 103 și 104 dosar fond) au dat informații extrem de vagi asupra activității desfășurate de recurent.
În ce privește înscrisurile aflate la dosarul cauzei, se constată că recurentul-contestator a solicitat să se constate că a avut relații de muncă cu societatea intimată începând cu ianuarie 1992( vezi precizările aflate la fila 14 dosar fond) în condițiile în care, așa cum rezultă din adresa de la Oficiul Registrului Comerțului aflată la fila 23, societatea a fost înființată în luna decembrie 1992.
Nici celelalte înscrisuri nu pot forma convingerea instanței în sensul admiterii acțiunii, motiv pentru care, nefiind alte motive care să poată fi invocate din oficiu, în temeiul art.312 Cod procedură civilă urmează să fie respins recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul promovat de recurentul-reclamant împotriva sentinței civile nr.284 din 20 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi,11.01.2010.
PREȘEDINTE: Sorina Ciobanu | JUDECĂTOR 2: Liliana Ciobanu | JUDECĂTOR 3: Daniela Părău |
Grefier, |
red.sent.- /
red.dec.rec.- /14.01.
tehnored.BC/ 5 ex/14.01.2010
com.tuturor părților
Președinte:Sorina CiobanuJudecători:Sorina Ciobanu, Liliana Ciobanu, Daniela Părău
