Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 1204/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE CIVILĂ Nr. 1204/2009
Ședința publică din 19 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Vesa judecător
- - - judecător
- - - judecător
- - - grefier
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților împotriva sentinței civile nr. 445/2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Instanța față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față;
Sub dosar nr- s-a înregistrat pe rolul Tribunalului Sibiu acțiunea de dreptul muncii formulată și precizată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Alba -I și Tribunalul Sibiu având ca obiect.
- constatarea discriminării în condițiile OG nr.137/2000,
- obligarea pârâților la calcularea și plata drepturilor bănești reprezentând diferențe salariale rezultate din aplicarea majorărilor salariale în cuantum de 5% începând cu data de 01.01.2007 în raport cu luna decembrie 2006, în cuantum de 2% începând cu data de 01.04.2007 în raport cu luna martie 2007 și în cuantum de 11% începând cu data de 01.10.2007 în raport cu luna septembrie 2007, sume actualizate cu indicele de inflație și plata în continuare a acestor drepturi salariale.
- obligarea pârâtei Curtea de Apel Alba -I la efectuarea mențiunilor ce se cuvin în carnetul de muncă.
Reclamanta arată, în esență, că urmare a emiterii mai multor ordonanțe de Guvern și anume nr.OG16/31.01.2007, nr.OG10/31.01.2007, nr.OG6/24.01.2007, prin care s-a reglementat majorarea salariilor și indemnizațiilor demnitarilor, funcționarilor publici, personalului contractual judecători ai, Procurorului General al României, și adjuncților acestuia, judecători ai Curții Constituționale s-a creat o discriminare în domeniul salarizării judecătorilor din cadrul instanțelor de judecată, mai puțin, încălcându-se astfel prevederile constituționale dar și cele ale OG nr.137/2000.Reclamanta susține că în reglementarea diferită a majorărilor salariale se încadrează în cerințele încadrării în formele de discriminare deoarece situațiile cu celelalte categorii sunt comparabile pe de o parte, iar pe de altă parte, tratamentul este diferențiat. În sensul definirii discriminării, reclamanta invocă art.14 ratificată de România prin Legea nr.30/1994 și Protocolul nr.12 la Convenție. Față de cele ce preced, reclamanta solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
Reclamanta solicită judecarea în lipsă în baza art.242 pr.civ. și în dovedirea calității de magistrat depune la dosarul cauzei carentul de muncă în copie.
Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Justiției solicită pe cale de excepție, constatarea lipsei calității procesuale pasive, excepție întemeiată pe prevederile art.1 din nr.HG83/2005 privind organizarea și funcționarea Ministerului Justiției în sensul că nu deține atribuții în domeniul stabilirii politicii salariale și, cu atât mai puțin, în domeniul corelării creșterilor salariale solicitate de reclamantă. Se arată în continuare că potrivit art.1, paragraf III, pct.4 din Legea nr.502/2006 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe, Guvernul este instituția abilitată de către Parlament de a emite ordonanțe în domeniul salarizării, inclusiv în domeniul reglementării creșterilor salariale acordate în sectorul bugetar în anul 2007, drept pentru care solicită admiterea excepției.
Prin întâmpinarea formulată la precizarea acțiunii, pârâtul invocă excepția de necompetență materială a instanței investită cu soluționarea acțiunii, având în vedere prevederile art.1, alin.1in nr.OUG75/2008, solicită admiterea excepției și pe cale de consecință declinarea cauzei spre competentă soluționare la Curtea de Apel Alba - Cu privire la precizarea de acțiune, pârâtul solicită respingerea pretenției reclamantei deoarece aceasta este inadmisibilă deoarece se referă la un drept ce urmează ase acorda pe viitor,deși în prezent nu este născut. Drepturile sunt ocrotite de legiuitor dar drepturile pe care reclamanta le solicită nu au fost recunoscute, drept pentru care solicită respingerea precizării de acțiune.
Prin întâmpinarea formulată de pârâta Cutea de Apel Alba -I, se solicită pe cale de excepție constatarea lipsei calității procesuale pasive a acestei pârâte deoarece în litigiile de muncă ale judecătorilor calitate procesuală pasivă o are Ministerul Justiției, Curtea de Apel Alba -I neavând calitate de angajator.
Pe fondul cauzei, pârâta solicită respingerea acțiunii deoarece în materia salarizării judecătorilor responsabilitatea revine în exclusivitate Ministerului Justiției, în calitate de ordonator principal de credite.
Curtea de Apel Alba I solicită judecarea cauze în lipsă conform art.242 pr.civ.
Pe fondul cauzei, pârâtul solicită respingerea acțiunii deoarece reclamanta nu se află într-o situație comparabilă cu funcționarii publici, demnitari etc, și ca atare nu există un tratament diferențiat între aceste categorii profesionale, drept pentru care pretențiile reclamantei nu sunt întemeiate. Pârâtul subliniază că magistrații sunt salarizați în baza unor reglementări speciale drept pentru care pretențiile reclamantei nu sunt întemeiate și pe cale de consecință solicită respingerea acțiunii.
Instanța de fond prin Încheierea din data de 1 iulie 2008 scoate cauza de pe rol și o înaintează spre competentă soluționare Curții de Apel Alba - în baza art. I și II din OUG nr.75/2008.
Prin sentința civilă nr.108/30 martie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Alba -I a fost declinată competența de soluționare a cauzei la Tribunalul Sibiu având în vedere că prevederile art. I și II din nr.OUG75/2008 au fost declarate neconstituționale prin Decizia nr.104 din 20 ianuarie 2009 Curții Constituționale.
Cauza s-a înregistrat pe rolul Tribunalului Sibiu sub dosar nr-.
Prin sentința civilă nr.445/2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar - s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Curtea de Apel Alba I și Ministerul Justiției.
A fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Alba I, și Tribunalul Sibiu și în consecință;
Au fost obligați pârâții în solidar la plata în favoarea reclamantei a drepturilor salariale indexate cu procentul de 5 % începând cu dada de 01.01.2007 și în continuare, după care urmează a fi actualizată cu rata inflației până la data plății efective.
A fost obligată pârâta Curtea de Apel Alba I să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetul de muncă al reclamantei.
A fost respinsă în rest acțiunea.
Analizând excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâții Curtea de Apel Alba I și Ministerul Justiției și Libertăților, instanța a apreciat-o ca nefondată, pârâta având calitate de ordonator de credite cu atribuții privind salarizarea reclamanților astfel conform art.282 Codul muncii justifică calitatea procesuala, excepția fiind respinsă ca atare.
Pe fondul pricinii, instanța a reținut că acțiunea reclamantei este în parte, întemeiată, reținând în esență, că eliminarea doar a magistraților de la indexările legale, în condițiile în care toate categoriile de salariați bugetari au beneficiat de aceste indexări în anul 2007, constituie un tratament discriminatoriu care contravine principiului egalității în drepturi instituit prin art.16 din Constituția României și o nerespectare a prevederilor legale instituite prin art.35 din nr.OUG27/2006.
Potrivit prevederilor art.6 și 7 cuprinse în Decretul Lege nr.92/1976 modificat, normele incidente prevăzute de Legea nr.130/1999 și art. 296 din Legea nr.53/2003, Curtea de Apel Alba I în calitate de operator al carnetelor de muncă, a fost obligată la efectuarea cuvenitele și necesare mențiuni în carnetul de muncă al reclamantei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat, în termenul legal prev. de art. 80 din Legea nr. 168/1999, recurs pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței în sensul respingerii pretențiilor intimatei reclamate privind acordarea majorărilor salariale solicitate.
În dezvoltarea motivelor de recurs pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților, invocând în primul rând, prevederile art. 304 punct 4 Cod procedură civilă critică sentința atacată ca fiind dată cu depășirea atribuțiilor judecătorești deoarece acordarea creșterilor salariale pretinse de reclamanții nu reprezintă altceva decât o legiferare a unui drept pe care legiuitorul a înțeles să nu îl mai acorde pentru anul 2007. În al doilea rând, recurentul, invocând art.304 punct 9 Cod procedură civilă, arată că sentința atacată este lipsită de temei legal și a fost dată cu aplicarea greșită a legii, deoarece în afara legii nu putem vorbi de discriminare în sensul nr.OG 137/2000.
Reclamanta intimată nu a depus întâmpinare.
CURTEA, analizând sentința atacată prin prisma criticilor formulate cât și din oficiu conform cerințelor art. 304 indice 1 Cod procedură civilă, în limitele statuate de art. 306 alin.2 Cod procedură civilă reține următoarele:
Văzând recursul pârâtului Ministerul Justiției și Libertăților este de menționat faptul că prin admiterea, în parte, acțiunii reclamantei instanța de fond nu a depășit atribuțiile puterii judecătorești și nici nu a nesocotit dispozițiile nr.OUG 137/2000; nefăcând altceva decât să aplice prevederile legale în vigoare la cazul dedus judecății.
Sub acest aspect este de menționat faptul că temeiul juridic al pretențiilor reclamantei - judecător al Tribunalului Sibiu - admise de instanță îl constituie art. 35 din nr.OG27/2006 privind salarizarea si alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor si altor categorii de personal din sistemul justiției potrivit căruia:"drepturile de salarizare prevăzute de prezenta ordonanță de urgență sunt brute și impozabile: acestea vor fi actualizate prin aplicarea indexărilor acordate în conformitate cu prevederile legale.
Prevederea legală în vigoare privind creșterile salariale ce s-au acordat începând cu luna ianuarie 2007 este nr.OG 10/31.01.2007 care reglementează o majorare în trei etape a salariilor avute la data de 31.12.2006, categoriilor profesionale indicate de actul normativ, printre care și persoanele care ocupă funcții de demnitate publică, după cum urmează:a) cu 5% începând cu data de 1 ianuarie 2007, fata de nivelul din luna decembrie 2006; b) cu 2% începând cu data de 1 aprilie 2007, fata de nivelul din luna martie 2007; c) cu 11% începând cu data de 1 octombrie 2007, fata de nivelul din luna septembrie 2007.
În aplicarea dispozițiilor legale menționate, care se regăsea de altfel în toate actele normative anterioare privind salarizarea magistraților, valoarea de referință sectorială se actualiza prin indexări stabilite periodic, acoperind astfel indicele de inflație, fiind necesar pentru a se menține o corelație corespunzătoare între salariul nominal și cel real.
Este adevărat că acest art. 35 din nr.OG27/2007 a fost abrogat de pct.17 al art. I din Legea nr. 45/06.03.2007 publicată în Of. nr. 169/ 9.03.2007, dar în luna ianuarie 2007 -care face obiectul acțiunii-erau în vigoare și trebuiau aplicate ca atare, potrivit normei de drept al aplicării imediate a legii civile, regăsită în art.1 Cod civil.
Abrogarea prin lege a ordonanței de guvern nu înlătură, retroactiv, efectele juridice produse de acest act normativ, în speță, abrogarea art. 35 din nr.OG27/2007 prin Legea nr.45/2007, producând efecte doar pentru viitor, respectiv pentru indexările pretinse de 2% începând cu 1 aprilie 2007 și 11% începând cu 1 oct.2007; aspect de altfel, reținut corect, de prima instanța prin admiterea doar în parte a acțiunii.
Ca atare, susținerile recurentei vizând aplicarea greșită a legii de către prima instanță sunt nefondate.
Nefondate sunt, de asemenea și criticile recurentei vizând discriminarea între cei care au beneficiat de prevederile nr.OG10/2007 și cei care au fost excluși de la aplicabilitatea acestei norme, deoarece așa cum justificat a reținut prima instanță modul de reglementare prin lege a sau printr-un alt act normativ a unor drepturi în favoarea unei categorii de persoane nu constituie discriminare în sensul stabilit de nr.OG 137/2000.
În acest sens prin deciziile nr.818 și 819/03.07.2008 a Curții Constituționale prin care s-a admis excepția de neconstituționalitate și s-a statuat că " prevederile art.1, art.2 alin.3 și art.27 alin.1 din nr.OG137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederile cuprinse în alte acte normative".
De asemenea, prin Decizia nr.1325/04.12.2008, Curtea Constituțională a statuat că:înțelesul dispozițiilor nr.OG 137/2000 prin care se conferă instanțelor judecătorești competența de a desființa norme juridice sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative este neconstituțional, întrucât încalcă principiul separației puterilor.
Pentru considerentele expuse, curtea constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, astfel încât în baza art. 312 alin.1 Cod procedură civilă, cu aplicarea art. 82 din legea nr.168/1999, va respinge recursul promovat ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul pârât Ministerul Justiției și Libertăților B împotriva sentinței nr.445/2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu, în dosar nr-.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 19.11.2009.
PREȘEDINTE: Nicoleta Vesa - - | JUDECĂTOR 2: Carmen Fiț - - | JUDECĂTOR 3: Victor Crețoiu - - |
Grefier, - - |
Red. NV.
Tehnored. SM.
2ex/5.01.2010.
Jud.fond:,
Președinte:Nicoleta VesaJudecători:Nicoleta Vesa, Carmen Fiț, Victor Crețoiu
