Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 1200/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE CIVILĂ Nr. 1200/2009
Ședința publică din 19 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Vesa judecător
- - - judecător
- - - judecător
- - - grefier
Pe rol se află soluționarea revizuirii formulată de revizuentul Ministerul Justiției și Libertăților împotriva deciziei civile nr.780/2009 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA în dosar civil nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că s-a înregistrat la dosar întâmpinare din partea intimaților și.
Instanța față de actele și lucrările dosarului lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra revizuirii de față;
Prin acțiunea civilă înregistrată la Tribunalul Alba sub dosar nr - reclamanții și au solicitat ca, în contradictoriu cu pârâții CURTEA DE APEL ALBA IULIA, MINISTERUL JUSTIȚIEI, TRIBUNALUL HUNEDOARA, cu citarea în calitate de expert a Consiliului Național pentru combaterea discriminării, să fie obligați pârâții să calculeze și să plătească drepturile reprezentând sporul de confidențialitate de până la 15% începând cu 1.09.2004 pentru și 1.10.2007 pentru, sume ce vor fi actualitate cu indicele de inflație, precum și obligarea la efectuarea cuvenitelor mențiuni în carnetele de muncă.
În motivare s-a arătat că prin discriminarea făcută, reclamanții au fost prejudiciați cu sumele solicitate.
S-au invocat prevederile art.30 al.3 din OG nr.137/2000 care prevede acordarea sporului pentru anumite categorii de salariați.
S-au mai invocat și prevederile art.15 al.1 din OG 6/2007 prin care s-a prevăzut că aceste sporuri se acordă nu numai funcționarilor publici prevăzuți de Legea nr.444/2006, ci și altor categorii, respectiv cei din aparatul de lucru al guvernului, din cadrul Administrației Președințiale, Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, Ministerului Afacerilor Externe, Ministerului Integrării Europene, Ministerului Economiei și Comerțului, Consiliului Legislativ.
Se ajunge la concluzia că în mod paradoxal magistrații care dispun și supraveghează exercitarea unor activități prin care se obțin informații confidențiale nu beneficiază de spor de confidențialitate, în timp ce persoanele care execută dispozițiile respective, beneficiază.
În drept s-au invocat prevederile art.30 al.3 din OG nr.137/2000, Hotărârea nr.585/2002, aert.14 din CEDO ratificată prin Legea 30/1994, OG 10/2007.
Reclamanții sunt asistenți judiciari și potrivit Hotărârii nr.328/2005 a și Legii 304/2004 au obligația păstrării confidențialității datelor cu care lucrează.
Ministerul Justiției a depus întâmpinare solicitând respingerea acțiunii ca nefondate, afirmând că exercitarea unor drepturi se referă la modul de aplicare a unor dispoziții legale care instituie acele drepturi și nu la examinarea soluțiilor legislative alese de către legiuitor.
S-a mai susținut că, în afara legii nu se poate vorbi de discriminare în sensul ordonanței nr.137/2000; astfel, modul de stabilire prin lege a unor drepturi în favoarea unor categorii profesionale în mod diferit față de alte categorii nu este o problemă ce poate fi apreciată din punctul de vedere al discriminării, depășind cadrul legal reglementat prin OG nr.137/2000.
Examinând toate dispozițiile legale este evident că sporul de confidențialitate recunoscut diferitelor categorii de salariați nu este identic din punctul de vedere al activităților desfășurate, al modului de acordare a cuantumului, așa încât există dificultăți în a reține situația comparabilă - element necesar pentru putea vorbi de discriminare.
În unele situații acordarea sporului este condiționată de existența unor alocații bugetare; de asemenea, conținutul concret al diferitelor atribuții de serviciu precum și diversele sisteme de salarizare ale diferitelor categorii profesionale fac să nu poată fi reținută o situație comparabilă între categorii profesionale distincte.
S-a concluzionat că situațiile diferite în care se află diferitele categorii de salariați determină soluții diferite ale legiuitorului în ce privește salarizarea acestora, fără ca prin aceasta să se încalce principiul egalității.
S-a adus ca exemplu în sprijinul celor afirmate și Hotărârea nr.232/2007 a CNCD care a concluzionat că nu există un tratament diferențiat, discriminatoriu potrivit art.2 din OG nr.137/2000.
Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a depus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive pe considerentul că potrivit art.16-20 din OG nr.137/2000 republicată, este instituția abilitată și investită prin lege să aplice dispozițiile legislației în materie de nediscriminare pe teritoriul României, să constate și sancționeze contravențiile prevăzute de OG nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, iar în conformitate cu prevederile art.27 din OG nr.137/2000 posibila victimă a discriminării poate introduce acțiune direct în instanță, prin care să solicite despăgubiri și restabilirea situației anterioare.
Așadar, în mod greșit își întemeiază reclamanții acțiunea pe prevederile legii nr.50/1996 cât timp prin art.30 lit.a din OG nr.8/2007 este prevăzută în mod expres abrogarea respectivei legi.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, instanța a admis- având în vedere că potrivit prevederilor art.27 din OG nr.137/2000 posibila victimă a discriminării poate introduce acțiune direct în instanță, prin care să solicite despăgubiri și restabilirea situației anterioare. Consiliul nu poate fi citat în calitate de pârât ci în calitate de expert în domeniul nediscriminării, pentru a-și prezenta poziția cu privire la o posibilă încălcare a legislației în materie de nediscriminare.
Ca urmare a celor mai sus menționate instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, acțiunea fiind respinsă față de acesta ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Față de aceste considerente, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a CNCD.
Prin sentința civilă nr.507/2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul cu numărul de mai sus a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta Curtea de APEL ALBA IULIA. A fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul CNCD. A fost respinsă acțiunea formulată de reclamanți.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Cauza a fost înregistrată la TRIBUNALUL HUNEDOARA și trimisă spre soluționare Tribunalului Alba prin Încheierea nr.140/F/CC /2008 a Curții de APEL ALBA IULIA.
Reclamanții îndeplinesc funcția de asistent judiciar în cadrul Tribunalului Hunedoara.
Pe fond, instanța reține că reclamanții au calitatea de asistenți judiciari în cadrul Tribunalului Hunedoara.
Aceștia au solicitat acordarea sporului de 15% pentru confidențialitate în baza art.3 din Lg.444/2006 pentru aprobarea OG 19/2006 care privește creșterile salariale ce se vor acorda personalului militar și funcționarilor publici cu statut special.
În versiunea inițială, art.3 al.1 din OG 19/2006 prevedea că pentru păstrarea confidențialității, în funcție de certificatul sau avizul de securitate deținut cadrele militare în activitate, militarii angajați pe bază de contract și personalul civil din beneficiază de acel spor de 15% din solda lunară, respectiv salariul de bază.
După intrarea în vigoare a legii 444/2006 acest articol s-a completat cu faptul că acel procent se acordă cu încadrarea în limitele bugetelor aprobate.
Reclamanții nu au calitatea de cadre militare în activitate, nici de militari angajați pe bază de contract, nefiind angajați ai instituțiilor publice de apărare națională de ordine publică și siguranță, fiind angajați ai Ministerului Justiției, instituție ce face parte din autoritatea judecătorească.
La dosar a fost depus de către Ministerul Justiției Hotărârea nr.232/2007 prin care, luându-se în examinare petiția magistraților prin care se arată că nu beneficiază de sporul de confidențialitate deși gestionează informații clasificate, se
constată că petenții, în calitatea lor de magistrați beneficiază de drepturile stabilite clar de legea nr.303/2004 iar între acestea nu figurează și acordarea sporului de confidențialitate.; în același timp, magistrații au obligația de a păstra secretul profesional.
Față de concluzia, acțiunea reclamanților apare ca neîntemeiată.
Mai mult, întrucât atribuțiile de serviciu ale personalului din sistemul autorității judecătorești au un conținut diferit de cel al altor categorii profesionale, se poate conchide că nu există o situație comparabilă intre categorii profesionale distincte:magistrați, funcționari publici, personal auxiliar de specialitate, demnitari,etc.
De asemenea reclamanții nu se află în situații comparabile cu ceilalți funcționari publici, beneficiari ai sporului de confidențialitate în baza OG 6/2007 întrucât în stabilirea salariului reclamanților conform art.2 din OUG 27/2006 s-a avut în vedere locul și rolul justiției în statul de drept, răspunderea personalului și interdicțiile prevăzute de lege pentru această categorie de personal.
Dreptul pretins de reclamanți nu este recunoscut separat de niciun act normativ în vigoare și nu face obiectul art.14 al Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și al Libertăților Fundamentale întrucât prin Protocolul 12 la Convenție se stipulează expres că obiectul acestuia este "exercitarea oricărui drept prevăzut de lege" raportat la o discriminare bazată pe considerentele de rasă, limbă, religie În acest sens s-a pronunțat CEDO raportat la prevederile art.14 din Convenție, aceste prevederi având efectul doar în relație cu drepturile și libertățile protejate de prevederile Convenției și protocoalelor sale, dreptul la diferite sporuri nefiind inclus în aceste drepturi.
Întrucât s-a respins capătul de cerere privind acordarea drepturilor bănești reprezentând sporul de confidențialitate de 15%, capătul de cerere privind efectuarea mențiunilor în carnetul de muncă a rămas fără obiect, urmând a fi respins.
Curtea de APEL ALBA IULIAa invocat excepția lipsei calității procesuale pasive întrucât nu are calitatea de angajator al reclamantului și nici atribuții în stabilirea indemnizație asistenților judiciari.
Această excepție a fost respinsă întrucât această pârâtă îndeplinește rolul de ordonator secundar de credite, iar drepturile pretinse de angajat urmează a fi evidențiate în carnetul de muncă al acestuia operațiune ce revine de asemenea pârâtei Curtea de APEL ALBA IULIA.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamantele solicitând modificarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii.
În expunerea de motive arată că,în raport cu alte categorii socio profesionale, prin neacordarea sporului de confidențialitate au fost discriminate, neexistând nici o justificare obiectivă rezonabilă a excluderii lor, deoarece criteriul acordării acestui spor este unul și același.
În acest mod, apreciază recurentele, au fost discriminate în sensul art.2 alin.1 și art.6 din OUG 137/2000 art.7 și art.23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art.40,41 și 53 din Constituția României art.5,6,8,39,40,54,65 și 155 din Codul muncii.
Prin decizia civilă nr.780/2009 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA în dosarul cu nr.de mai sus recursul a fost admis, sentința atacată fiind modificată în parte, în sensul admiterii în parte a acțiunii. Pârâții au fost obligați să plătească reclamantelor sporul de confidențialiate de 15% din indemnizația brută lunară începând cu data de 2.10.2007 la zi și în continuare actualizat cu indicele de inflație. Pârâta Curtea de APEL ALBA IULIAa fost obligată să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetele de muncă ale reclamantelor. Au fost respinse pretenții reclamantelor pentru intervalul 1.09.2004-1.10.2004 ca fiind prescrise. Au fost menținute celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de recurs a reținut următoarele:
Prin Decizia nr.46/15.12.2008 pronunțată de ÎCCJ în dosar nr.27/2008 a fost admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă ÎCCJ.S-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de confidențialitate de 15%,calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar.
Decizia este obligatorie potrivit art.329 alin.3 din Codul d e procedură civilă.
Este adevărat că asistenți judiciari nu sunt menționați expres printre categoriile socio profesionale menționate în decizia sus menționată. Dar nu este mai puțin adevărat că, începând din anul 2000, în privința drepturilor salariale asistenții judiciari au fost asimilați magistraților.
Așa fiind, este evident faptul că și asistenții judiciari, asemenea categoriei reprezentată de magistrați, se bucură de acest drept.
Față de această împrejurare, Curtea a admis recursul declarat de reclamante și a modificat în parte sentința atacată în sensul admiterii în parte a acțiunii formulată împotriva pârâților Ministerul Justiției, Curtea de APEL ALBA IULIA și TRIBUNALUL HUNEDOARA, care au fost obligați să le plătească sporul de confidențialitate de 15% din indemnizația brută lunară începând cu 02.10.2007 la zi și în continuare, actualizat cu indicele de inflație.
Pârâta Curtea de APEL ALBA IULIA fiind obligată să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetele de muncă ale reclamantelor.
S-au respins pretențiile reclamantelor pentru intervalul 01.09.2004 -01-10.2004, ca fiind prescrise conform prevederilor Decretului 167/1958.
S-au menținut celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.
Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților, solicitând admiterea acesteia și modificarea deciziei atacate.
Cererea a fost întemeiată pe prevederile art.322 pct.5 Cod pr.civilă, menționându-se că, la data pronunțării deciziei atacate cu cerere de revizuire, exista Decizia nr.838/27.05.2009 a Curții Constituționale prin care s-a constatat existența unui conflict juridic de natură constituțională între autoritatea judecătorească, pe de o parte și Parlamentul României și Guvernul României, pe de altă parte.
În această situație Decizia nr.46/15.12.2008 a nu poate constitui temei pentru pronunțarea unei hotărâri prin care se procedează la modificarea și completarea unor acte normative. Această decizie nu mai poate produce nici un efect din momentul pronunțării Deciziei nr.838/27.05.2009 a Curții Constituționale. Înscrisul respectiv nu a putut fi înfățișat dintr-o împrejurare mai presus de voința părților.
Pentru a reține incidența art.322 pct.5 Cod procedură civilă este necesară să fie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: să fie vorba despre înscrisuri care nu au fost cunoscute de către instanța care a judecat litigiul, partea să fi fost în imposibilitatea prezentării înscrisului în fața instanței, înscrisul să fie determinant, adică să conducă la o altă soluție decât cea pronunțată și existentă la momentul pronunțării instanței. Revizuentul apreciază că Decizia nr.838/2009 a Curții Constituționale îndeplinește toate aceste condiții.
Deliberând asupra cererii de revizuire de față funcție de textele legale incidente, Curtea reține următoarele:
Potrivit prevederilor art.322 pct.5 Cod procedură civilă, revizuirea unei hotărâri dată de o instanță de recurs când evocă fondul se poate cere dacă, după darea hotărârii s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, ori dacă s-a desființat sau s-a modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere.
Revizuirea este o cale extraordinară de retractare prin intermediul căreia se poate obține desființarea unei hotărâri judecătorești irevocabile și reînnoirea judecății în cazurile expres și limitativ determinate de lege.
Revizuentul și-a întemeiat cererea de față pe prevederile art.322 pct.5, prima ipoteză, din Codul d e procedură civilă. Exercitarea revizuirii pentru acest motiv implică îndeplinirea unor condiții cumulative care rezultă din redactarea textului legal menționat.
Astfel, revizuirea poate fi cerută numai în cazul descoperirii unor înscrisuri după pronunțarea hotărârii atacate pe calea revizuirii. Aceasta înseamnă că înscrisul trebuie să fi existat la data judecății. Orice alte înscrisuri apărute după pronunțarea hotărârii, indiferent care ar fi natura acestora, nu pot constitui temei pentru exercitarea unei cereri de revizuire.
Înscrisul pe care revizuentul îl invocă este Decizia Curții Constituționale nr.838/27 mai 2009, care nu îndeplinește condiția sus menționată, în sensul că nu a existat la data judecății.
Astfel, decizia atacată cu cerere de revizuire a fost pronunțată la data de 18.06.2009, în timp ce Decizia Curții Constituționale invocată de revizuent a fost publică în Monitorul Oficial nr.461/03.07.2009. Potrivit prevederilor art.147 alin.4 din Constituția României, actele Curții Constituționale sunt general obligatorii doar de la data comunicării în Monitorul Oficial și au efect doar pentru viitor.
În aceste condiții înscrisul invocat de revizuent nu îndeplinește una din condițiile cumulativ prevăzute de art.322 pct.5 Cod procedură civilă pentru admisibilitatea cererii de revizuire, și anume să fi existat la data judecății.
În egală măsură nu este îndeplinită nici a doua condiție a revizuirii întemeiată pe dispozițiile art.322 pct.5 și anume cea a imposibilității prezentării înscrisului în instanță care a pronunțat hotărârea atacată, fie datorită faptului că acesta a fost obținut de partea potrivnică, fie datorită unei împrejurări mai presus de voința părții, dat fiind faptul că înscrisul în discuție era inexistent la data judecății.
Drept urmare, simpla împrejurare că partea a descoperit unele înscrisuri probatorii după pronunțarea hotărârii nu legitimează calea procedurală a revizurii în condițiile arătate de art.322 pct.5 Cod procedură civilă.
Față de cele ce preced, în cauză nefiind îndeplinite condițiile prevăzute cumulativ de art.322 pct.5 Cod procedură civilă pentru admisibilitatea cererii de revizuire, Curtea va respinge cererea de față.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul Ministerul Justiției și Libertăților, împotriva Deciziei civile nr.780/18.06.2009 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA în dosar civil nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 19.11.2009.
PREȘEDINTE: Nicoleta Vesa - - | JUDECĂTOR 2: Carmen Fiț - - | JUDECĂTOR 3: Victor Crețoiu - - |
Grefier, - - |
Red. CV.
Tehnored SM/2ex
Președinte:Nicoleta VesaJudecători:Nicoleta Vesa, Carmen Fiț, Victor Crețoiu
