Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 1274/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 1274/R-CM
Ședința publică din 29 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Simona Păștin judecător
JUDECĂTOR 2: Paulina Ghimișliu
JUDECĂTOR 3: Laura
Grefier
S-a luat în examinare, pentru soluționare, cererea de revizuire formulată de revizuientul MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, împotriva deciziei civile nr.848/R-CM din 29 aprilie 2009, pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit revizuientul Ministerul Justiției și Libertăților, intimații, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Tribunalul Vâlcea, Curtea de APEL PITEȘTI și expertul în materia discriminării Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Procedura este legal îndeplinită.
Cererea de revizuire este scutită de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Având în vedere că s-a solicitat judecarea în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 242 pct.2 Cod procedură civilă, curtea constată cererea de revizuire în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra acesteia.
CURTEA
Constată că prin decizia civilă nr. 848/R-CM/29.04.2009 pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI în dosarul nr- au fost respinse recursurile formulate de pârâții Ministerul Justiției și Libertăților și Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală a Finanțelor Publice V împotriva sentinței civile nr. 93/F/15.10.2008 pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI în dosarul nr-.
În cauza ce a format obiectul dosarului nr- Curtea de APEL PITEȘTIa admis prin sentință acțiunea formulată de reclamanții, și împotriva pârâților Statul Român - prin Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Justiției și Libertăților, Tribunalul Vâlcea și Curtea de APEL PITEȘTI.
A obligat pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL PITEȘTI și Tribunalul Vâlcea să plătească reclamanților drepturile bănești reprezentând sporul de confidențialitate de 15% începând cu data de 17.12.2007 la zi și pentru viitor, actualizat cu indicele de inflație la data plății efective.
A obligat pe pârâtul Tribunalul Vâlcea să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă.
A obligat pe pârâtul Ministerul Finanțelor Publice să aloce fondurile necesare efectuării plății.
Prin recursul său, Ministerul Justiției și Libertăților a criticat sentința pentru nelegalitate, sub motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 4 și 9 Cod procedură civilă arătând, în esență, următoarele:
- instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești, aplicând texte de lege care se referă la alte categorii de personal bugetar, ajungându-se ca reclamanților să le fie acordate drepturi neprevăzute de actul normativ de salarizare a acestora, reținându-se greșit și aplicabilitatea nr.OG 137/2000 în cauză, deși dispozițiile art. 1, art. 2 alin. 3 și art. 27 alin. 1 din aceasta au fost declarate neconstituționale;
- sentința este criticabilă și sub aspectul greșitei aplicări a dispozițiilor de drept substanțial, deoarece nu există niciun act normativ care să prevadă sporul de confidențialitate față de reclamanți, iar reglementarea prin lege a unor drepturi în favoarea unor persoane excede cadrului legal stabilit de nr.OG 137/2000, existând doar posibilitatea invocării excepției de neconstituționalitate a prevederilor legale contrare art. 16 din Constituție;
- instanța de fond a reținut în mod eronat existența unei stări de discriminare în raport de prevederile art. 1 alin. 3 din nr.OG 137/2000 în condițiile în care, astfel cum a stabilit și Curtea Constituțională, diferențierea indemnizațiilor și a salariilor din sectorul bugetar este opțiunea liberă a legiuitorului;
- față de dispozițiile art. 12 din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public și de cele ale art. 121 alin. 1 Cod procedură civilă privind publicitatea ședințelor de judecată nu există obligația confidențialității pentru judecătorii ce-și desfășoară activitatea în materie civilă, iar pentru cei ce lucrează în materie penală doar în anumite situații, prevăzute de art. 290 alin. 2 Cod procedură penală, astfel că obligația de confidențialitate nu are un caracter absolut.
Prin recursul său, Ministerul Finanțelor Publice a criticat sentința pentru nelegalitate sub motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 și art. 3041Cod procedură civilă, arătând următoarele:
- în mod greșit a respins instanța excepția lipsei calității procesuale pasive a recurentului, soluție ce nici nu a fost motivată în sensul indicării temeiului de drept al obligării acestuia la alocarea fondurilor necesare plății sporului de confidențialitate, față de obiectul acțiunii și de inexistența raportului de muncă între reclamanți și recurent;
- practica instanței este lipsită de fundament și contrară opiniei potrivit căreia sunt inadmisibile acțiunile prevăzute în contradictoriu cu terții față de raportul de dreptul muncii, iar acțiunea este și prematură în condițiile în care Ministerul Justiției și Libertăților nu a solicitat deschiderea de credite pentru reclamanți;
- reclamanții nu au făcut dovada culpei procesuale a Ministerului Finanțelor Publice pentru ca acesta să cadă în pretenții, în sensul de a fi obligat la alocarea fondurilor, fiind evident că nu recurentul este titularul obligației ce formează obiectul judecății.
Recursul formulat de către Ministerul Justiției și Libertăților a fost privit ca nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Primul motiv de recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 4 Cod procedură civilă, a fost privit ca nefondat întrucât prima instanță nu a făcut decât să analizeze incidența unor dispoziții legale, fiind atributul instanței de judecată să verifice dacă acordarea unor sporuri salariale doar pentru anumite categorii de salariați s-a făcut cu respectarea principiului egalității cetățenilor în fața legii.
În acest sens, Înalta Curte de Casație și Justiție, atunci când a soluționat un recurs în interesul legii, prin Decizia nr. VI/2007, a statuat că este atributul instanței de a verifica dacă aplicarea textelor de lege prin care s-au acordat anumite sporuri doar pentru anumite categorii de persoane, respectiv sporul acordat magistraților ce au soluționat cauze privind fapte de corupție, s-a făcut cu respectarea principiului egalității cetățenilor în fața legii, consacrat de art. 16 din Constituția României, republicată, și cu cel al egalității de tratament salarial pentru muncă egală instituit prin normele internaționale.
Și cel de-al doilea motiv de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă a fost privit ca nefondat.
Astfel, instanța de fond a admis acțiunea reclamanților, reținând că aceștia în calitate de magistrați și personal auxiliar de specialitate la judecătorie au impusă prin lege o obligație specifică de confidențialitate, iar prin natura activității lor reclamanții se află într-o situație nu doar comparabilă, ci chiar identică cu celălalt personal din unitățile bugetare.
Mai mult, nerespectarea secretului profesional sau a confidențialității lucrărilor care au acest caracter constituie abatere disciplinară, potrivit art. 84 lit. e) din Legea nr. 567/2004.
păstrării secretului profesional, instituită prin lege și în seama altor categorii de personal bugetar, îi corespunde un spor de confidențialitate de până la 15% din salariu, spor reglementat prin art. 3 din Legea nr. 444/2006 pentru aprobarea nr.OG 19/2006 privind creșterile salariale ce se acordă personalului militar și funcționarilor publici cu statut special din instituțiile publice de apărare, ordine publică și siguranță națională.
Același spor este reglementat prin art. 15 alin. 1 din nr.OG 6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici din sfera puterii executive și, de asemenea, prin art. 20 alin. 3 din Legea nr. 656/2002, modificată, privind Oficiul Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor.
S-a reținut că reclamanții se află într-o situație comparabilă cu celelalte categorii de personal care beneficiază de sporul în discuție și prin prisma faptului că și în sarcina acestora este prevăzută de lege obligația de confidențialitate, având în general același conținut.
Ca atare, excluderea reclamanților de la plata acestui drept nu poate fi justificată prin reglementarea diferențiată a salariilor, invocarea salarizării diferite în funcție de categoria profesională conducând la criteriul de discriminare al categoriei socio-profesionale.
În lipsa unei justificări obiective a tratamentului diferențiat s-a reținut existența discriminării, sancționată nu doar de legea română, ci și de dispozițiile art. 14 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, care au prioritate față de legea internă, potrivit art. 20 din Constituția României.
Față de aceste dispoziții, chiar și în situația constatării neconstituționalității art. 1, art. 2 alin. 3 și art. 27 alin. 1 din nr.OG 137/2000 prin deciziile Curții Constituționale, acțiunea reclamanților a fost privită ca admisibilă, fiind fondată.
Deosebit de important este și faptul că, fiind sesizată cu recurs în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr. 46/15.12.2008 a admis acest recurs și a stabilit că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de confidențialitate de 15% calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar.
Recursul formulat de către pârâtul Ministerul Finanțelor Publice a fost privit ca nefondat pentru cele ce se vor arăta în continuare:
În primul rând, instanța de fond a analizat și s-a pronunțat pe excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului recurent, excepție ridicată prin întâmpinarea depusă la fond, așa cum rezultă din considerentele sentinței recurate, astfel că dispozițiile art. 137 alin. 1 Cod procedură civilă au fost aplicate corect în cauză.
În al doilea rând, instanța de fond a respins corect excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor față de atribuțiile acestuia astfel cum sunt reglementate de lege, respectiv Legea nr. 500/2002 și nr.HG 208/2005, precum și nr.OG 22/2002, aprobată prin Legea nr. 288/2002.
Potrivit acestor reglementări, Ministerul Finanțelor Publice răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite, precum și de proiectele de rectificare a acestor bugete, iar în situația obligării la plata drepturilor salariale doar a primului pârât-recurent, acesta ar fi în imposibilitate de a dispune de fonduri bugetare pentru plata drepturilor solicitate.
Chiar dacă nu există un raport de muncă între pârât și reclamanți, pârâtul-recurent este cel ce răspunde de proiectele de rectificare a bugetului pe baza proiectelor de rectificare întocmite de ordonatorii principali de credite.
Împotriva deciziei a formulat cerere de revizuire revizuientul Ministerul Justiției și Libertăților în temeiul dispozițiilor art. 322 pct. 5 Cod procedură civilă, arătând că atât soluția pronunțată în fond, cât și cea pronunțată în recurs au ca suport probator nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.
Prin decizia nr. 838/27.05.2009, Curtea Constituțională a reținut însă, în exercitarea atribuțiilor prevăzute de art. 126 alin. 3 din Constituție, că Înalta Curte de Casație și Justiție are competența de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii de către toate instanțele judecătorești, cu respectarea principiului fundamental al separației și echilibrului puterilor, consacrat de art. 1 alin. 4 din Constituția României. Înalta Curte de Casație și Justiție nu poate să instituie, să modifice sau să abroge norme juridice cu putere de lege ori să efectueze controlul de constituționalitate al acestora.
Din punct de vedere al obiectului, cererea de revizuire este inadmisibilă deoarece este formulată împotriva unei decizii prin care, menținându-se starea de fapt reținută la judecata în primă instanță, s-a respins recursul ca nefondat.
Din perspectiva motivelor pe care se sprijină, greșita aplicare a dispozițiilor nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare nu constituie o împrejurare nouă în baza căreia să se revină asupra situației de fapt stabilite de instanță, ci motiv de nelegalitate prin care se urmărește realizarea controlului judiciar, inadmisibil asupra recursului.
OG nr. 137/2000 poate fi invocată ca temei de drept, nu ca suport probator cum greșit se susține în cerere.
Pe de altă parte, Decizia nr. 838/27.05.2009 dată de Curtea Constituțională în soluționarea conflictului juridic de natură constituțională nu constituie înscris nou în sensul dispozițiilor art. 322 pct. 5, teza finală Cod procedură civilă.
Textul de lege se referă la desființarea sau modificarea hotărârii unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere.
S-a arătat în motivarea deciziei Curții Constituționale că stabilirea existenței unui conflict de natură constituțională și modul de soluționare a acestuia nu pot constitui elementele exercitării unei căi de atac, ce ar avea ca scop lipsirea de efecte juridice a unor hotărâri judecătorești.
prevăzută de art. 146 lit. e) din Constituție nu transformă Curtea Constituțională în instanță de control judiciar.
Pentru aceste considerente, reținând neîndeplinirea condițiilor de admisibilitate reglementate de dispozițiile art. 322 pct. 5 Cod procedură civilă, curtea va respinge cererea de revizuire.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de revizuire formulată de revizuientul MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, împotriva deciziei civile nr. 848/R-CM din 29 aprilie 2009, pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI, în dosarul nr-, intimați fiind, Statul Român - prin Ministerul Finanțelor Publice, Tribunalul Vâlcea și Curtea de APEL PITEȘTI.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 29 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - secția civilă pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./07.10.2009
Jud. recurs: / /
Președinte:Nicoleta Simona PăștinJudecători:Nicoleta Simona Păștin, Paulina Ghimișliu, Laura
