Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 1281/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 1281/R-CM
Ședința publică din 30 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Lică Togan JUDECĂTOR 2: Maria Ploscă
JUDECĂTOR 3: Irina Tănase
Judecător: - -
Grefier: - -
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile declarate de reclamanții, de în calitate de intervenientă și de pârâtul MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR cu sediul în B,-, sector 5, reprezentat de către Direcția Generală a Finanțelor Publice, împotriva sentinței civile nr. 492/CM din 30 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursurile sunt scutite de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Avându-se în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, curtea constată recursul în stare de judecată și trece la soluționarea lui, pronunțându-se următoarea decizie.
CURTEA
Asupra recursurilor civile de față:
Prin acțiunea înregistrată la data de 17.09.2007, pe rolul Tribunalului București, reclamanții, și au chemat în judecată pe pârâții Statul R prin Ministerul Economiei și Finanțelor, Ministerul Justiției și Curtea de Apel București, solicitând obligarea acestora la plata actualizată cu indicele de inflație la momentul plății efective a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 50 % prevăzut de art.47 din Legea 50/1996, raportat la indemnizația de încadrare brută lunară pentru perioada 2004 - 01.02.2007, data intrării în vigoare a OG 8/2007, precum și obligarea pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor la alocarea sumelor necesare efectuării plății.
Reclamanții și-au completat acțiunea solicitând acordarea sporului de 50 % din salariul de bază brut lunar, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și pentru viitor.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că potrivit art.47 din Legea nr.50/1996 pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar.
S-a mai susținut că, ulterior, prin art.50 din nr.OUG177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, art.47 din Legea nr.50/1996 a fost abrogat, abrogare ce a fost înlăturată prin art.41 din nr.OUG27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul judiciar, prin faptul că acest ultim act normativ a abrogat în totalitate OUG nr.177/2002.
Reclamanții au considerat că dreptul prevăzut de art. 47 din Legea 50/1996 a rămas în vigoare pana la data de 1 februarie 2007, când a intrat in vigoare a OG nr. 8/2007 care a abrogat dispozițiile Legii nr.50/1996, și pe cale de consecință, trebuie acordat pentru această perioadă.
S-a mai arătat că la data stabilirii acestui drept, în temeiul art.47 din
Legea nr.50/1996, legiuitorul a avut în vedere anumite criterii de referință care
rezidă din condițiile în care judecătorii și personalul auxiliar își desfășoară activitatea, condiții ce sunt caracterizate ca fiind de risc și suprasolicitare neuropsihică și care nu s-au schimbat, ci dimpotrivă s-au acutizat.
La data de 08.05.2008, a formulat cerere de intervenție în interes propriu, solicitând obligarea pârâților la plata acelorași drepturi solicitate de reclamanți prin acțiune, motivarea în fapt și în drept fiind aceeași ca cea din cererea de chemare în judecată, precum și acordarea sporului de 50 % pentru viitor.
Pârâtul Ministerul Justiției a formulat întâmpinare solicitând
respingerea acțiunii ca vădit neîntemeiată, susținând că textul art.47
din Legea nr.50/1996, invocat de reclamanți și intervenientă în susținerea pretențiilor lor, a fost abrogat total și explicit prin art.I pct.42 din OG nr.83/2000 pentru modificarea și completarea Legii 50/1996 și a invocat excepția tardivității introduceri cererii de modificare a acțiunii, instanța unind excepția cu fondul cauzei.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a formulat întâmpinare invocând excepția lipsei calității procesuale pasive, arătând că este ordonator principal de credite, așa cum este și Ministerul Justiției și nu poate fi obligat la plată pentru salariații altor instituții.
Potrivit Legii 500/2002, creditele bugetare aprobate unui ordonator principal de credite prin legea bugetară anuală nu pot fi utilizate pentru finanțarea unui alt ordonator principal de credite.
Guvernul este cel răspunzător de realizarea prevederilor bugetare și repartizează ordonatorilor principali de credite sume de la bugetul de stat, conform destinațiilor bugetare stabilite în conformitate cu legea bugetară anuală.
Rolul Ministerului Economiei și Finanțelor este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite.
Ministerul Justiției a formulat întâmpinare la cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienta, solicitând respingerea cererii de intervenție, iar în subsidiar a invocat excepția prescrierii dreptului material la acțiune pentru perioada de până la data de 25.09.2004, în temeiul art.3 și 7 din Decretul 167/1958 și dispozițiile art.166 alin.1 Codul muncii.
Prin încheierea nr.103/10.01.2008, Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus strămutarea dosarului la Tribunalului Argeș.
Această instanță, respectiv Tribunalul Argeș, prin sentința civilă nr.492/CM din 30 mai 2008, admis în parte acțiunea completată și în parte cererea de intervenție și a obligat pe pârâții Ministerul Justiției și Curtea de Apel București să plătească reclamanților și intervenientei drepturile salariale reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50%, calculat la indemnizația de încadrare brută lunară, pentru perioada 14 2004 - 30 mai 2008, drepturi ce se vor actualiza cu indicele de inflație la data plății efective.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a fost obligat să vireze pârâților de mai sus fondurile necesare achitării drepturilor bănești menționate, iar pârâta Curtea de Apel Bucureștia fost obligată să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților și intervenientei.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Potrivit art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar.
Este adevărat că prin art.I pct.42 din nr.OG83/2000 pentru modificarea si completarea Legii nr.50/1996, art.47 din Legea nr.50/1996 a fost abrogat expres.
Însă, procedându-se astfel, au fost încălcate atât normele constituționale de principiu, referitoare la delegarea legislativă cat si dispozițiile Legii nr. 125/2000 privind abilitatea Guvernului de a emite ordonanțe.
Astfel, potrivit art.108 alin.3 din Constituție, ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele și condițiile prevăzute de aceasta.
Ori, prin art.1 pct.1 din Legea nr.125/2000, Guvernul a fost abilitat să emită ordonanțe doar cu privire la modificarea si completarea Legii nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată.
Cu toate acestea, prin OG nr.83/2000 s-a procedat și la abrogarea unor dispoziții ale Legii nr.50/1996, deși așa cum rezultă din dispozițiile art.56-62 ale Legii nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, modificarea, completarea și abrogarea constituie evenimente legislative distincte.
Deși prin legea de abilitare nu a fost prevăzută decât posibilitatea modificării și completării legii, prin ordonanța emisă în temeiul legii a avut loc i abrogarea unor dispoziții ale acesteia.
S-a remarcat în acest context, că acolo unde legiuitorul a avut intenția să acorde executivului abilitare pentru abrogarea unor texte de lege a prevăzut expres aceasta în cuprinsul legii de abilitare.
Așa cum s-a arătat în întâmpinarea Ministerului Justiției, art.47 din Legea nr.50/1996 a fost într-adevăr abrogat, dar această abrogare nu poate produce efecte juridice atâta vreme cât Ordonanța nr.83/2000 este un act normativ de nivel inferior Legii nr.50/1996, fiind evidentă contradicția sa cu dispozițiile Constituției și ale Legii nr.24/2000.
Întrucât abrogarea motivată prin OG 83/2000 este nelegală, instanța a apreciat ca întemeiată acțiunea reclamanților și intervenientei în interes propriu, având ca obiect acordarea sporului de risc și solicitare neuropsihică, în procent de 50 %, prevăzut de art.47 din Legea nr.50/1996, calculat din salariul de bază brut lunar, începând cu 2004 și până la data de 01 februarie 2007, data la care a intrat în vigoare OG nr.8/2007, abrogându-se astfel dispozițiile Legii nr.50/1996.
Art.62 alin.3 din Legea nr.24/2000 prevede că abrogarea unei dispoziții sau unui act normativ are caracter definitiv. Nu este admis ca prin abrogarea unui act de abrogare anterior să se repună în vigoare actul normativ inițial.
Pe de altă parte, art.1 din Protocolul adițional nr.1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, prevede că "Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional".
Sporul de 50% de risc și suprasolicitare neuropsihică solicitat de reclamanți si intervenientă, fiind un drept de creanță, este un bun în sensul art.1 din Protocolul adițional nr.1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Prin abrogarea art.47 din Legea nr.50/1996, reclamanții și intervenientul a fost lipsit de proprietatea asupra acestui bun. Or, lipsirea de proprietate se putea face, potrivit art.1 din Protocolul adițional nr.1 la Convenția europeană a drepturilor omului, doar pentru o cauză de utilitate publică.
Din cuprinsul OG nr.83/2000 prin care s-a abrogat art.47 din Legea nr.50/1996, nu se poate desprinde care a fost utilitatea publică a lipsirii magistraților si personalului auxiliar de proprietatea lor asupra sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică.
Mai mult, în perioada respectivă drepturile salariale ale magistraților și personalului auxiliar au fost majorate astfel că abrogarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică apare cu atât mai lipsită de utilitate publică.
Potrivit art.20 alin.2 din Constituția României, dacă există neconcordanță între pacte și tratatele privitoare la drepturile omului la care România este parte și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazurilor în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
Astfel, instanța a reținut că există conflict între art.1 pct.42 din OG nr.83/2000, care a abrogat art.47 din Legea nr.50/1996 și art.1 din Protocolul nr.1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, urmând a da preponderență și a lua în aplicare cel din urmă text.
În cauză sunt incidente și dispozițiile Pactului Internațional cu privire la drepturile civile și politice care la art.19 pct.3 stabilește că exercițiul drepturilor și libertăților poate fi supus unor limitări prevăzute de lege ce sunt necesare apărării securității naționale și ordinii publice, fapt ce implică inclusiv posibilitatea unor restricții privind exercitarea acestor drepturi, dar, în speță, nu se poate aprecia, conform considerentelor expuse că înlăturarea unui spor a fost justificată pentru apărarea securității naționale și a ordinii publice.
În ceea ce privește Ministerul Economiei și Finanțelor, tribunalul a reținut că potrivit art.19 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, acest minister coordonează acțiuni care sunt în responsabilitatea Guvernului, cu privire la pregătirea proiectelor bugetelor anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție. Conform art.3 alin.1 pct.2 din HG nr.208/2005 această instituție gestionează și proiectul legii de rectificare bugetară. În lipsa rectificării bugetului cu sumele necesare, Ministerul Justiției se află în imposibilitate de a dispune de fonduri pentru plata sumelor cerute de reclamanți și intervenient.
Pentru aceste considerente, instanța a admis în parte acțiunea și cererea de intervenție și în consecință a obligat pe pârâții Ministerul Justiției și Curtea de Apel București să plătească reclamanților și intervenientei drepturile salariale reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% calculat la indemnizația de încadrare brută lunară pentru perioada 14 2004 - 30 mai.2008, drepturi ce se vor actualiza cu indicele de inflație la data plății efective, în temeiul dispozițiilor art.161 alin.4 Codul muncii.
Pârâta Curtea de Apel Bucureștia fost obligată să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților și intervenientei, iar în temeiul Legii 500/2002 pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a fost obligat să aloce pârâților de mai sus fondurile necesare achitării drepturilor bănești menționate.
Prin încheierea pronunțată la data de 16 iulie 2008, Tribunalul Argeșa admis cererile de îndreptare a erorilor materiale formulate de reclamanta - și intervenienta, dispunând îndreptarea erorilor strecurate în cuprinsul sentinței civile nr.492/CM/2008, în sensul că se va menționa numele corect al acestora, respectiv: "" în loc de și "" în loc de.
Împotriva sentinței civile nr.492/CM din 30 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în termen legal au formulat recurs reclamanții și intervenienta în interes propriu, precum și pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice
Prin recursul lor reclamanții și intervenienta în interes propriu au susținut că sentința este nelegală, având în vedere - față de dispozițiile art.329 alin.3 Cod procedură civilă - că prin Decizia nr.21/10.03.2008, Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărât că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și după intrarea în vigoare a nr.OG83/2000, aprobată prin Legea nr.334/2001. Astfel, cererea de acordare a acestui spor și pentru viitor este fondată până la o eventuală modificare legislativă, caz în care instanța de fond trebuia să admită în totalitate cererile formulate.
În drept recursul a fost încadrat în dispozițiile art.304 pct.9 și art.3041Cod procedură civilă.
Prin recursul său, pârâtul Ministerul Finanțelor Publice a criticat sentința pentru nelegalitate - art.304 pct.1 și 9 Cod procedură civilă, arătând, în esență, următoarele:
În mod greșit a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a recurentului, deoarece Ministerul Economiei și Finanțelor nu se confundă cu Statul Român sau cu bugetul de stat, ținând cont că nu este titularul obligației ce formează conținutul raportului juridic de drept material dedus judecății, respectiv al raporturilor de muncă.
Totodată, Ministerul Economiei și Finanțelor este ordonator principal de credite, așa cum este și Ministerul Justiției, primul neputând fi obligat la plată pentru salariații altor instituții.
Recurentul a susținut că obligarea Ministerului Economiei și Finanțelor la majorarea creditelor bugetare aprobate prin lege este inadmisibilă, deoarece legea bugetului de stat este lege organică și nu poate fi modificată de pârât, iar suplimentarea se poate face tot prin lege, astfel că prin admiterea acțiunii instanța și-a depășit atribuțiile puterii judecătorești, adăugând la lege.
Așa cum s-a pronunțat și instanța de contencios administrativ, pârâtul nu are calitate procesuală pasivă în cauză, excepție ce trebuia soluționată cu prioritate, potrivit art.137 Cod procedură civilă.
Reclamanții pot solicita îndeplinirea obligațiilor de către angajator și nu de către pârât, neexistând un raport obligațional între reclamanți și pârât, iar ulterior, doar angajatorul îl poate chema pe pârât în judecată în condițiile art.60 Cod procedură civilă.
Pârâtul nu are, printre atribuțiile enumerate expres de art.19 din Legea nr.500/2002, obligația plății, virării, alocării de fonduri din bugetul de stat, ci doar atribuții în derularea procesului legislativ prin întocmirea proiectului de lege pe baza propunerilor făcute de ordonatorii principali de credite.
Recursul formulat de reclamanți și intervenienta în interes propriu este fondat pentru următoarele considerente:
Prin Decizia nr.21/10.03.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr.5/2008 a fost admis recursul în interesul legii și s-a constatat că în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996, judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și după intrarea în vigoare a nr.OG83/2000 aprobată prin Legea nr.334/2001.
Deciziile pronunțate în recurs în interesul legii sunt obligatorii pentru instanțele de judecată, în conformitate cu dispozițiile art.329 alin.3 Cod procedură civilă.
S-a reținut prin această decizie că prin art.I pct.42 din nr.OG83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996 a fost abrogat expres art.47 din Legea nr.50/1996, însă abrogarea s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor constituționale și de tehnică legislativă. Potrivit art.107 alin.3 din Constituția în vigoare la acea dată, ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele și în condițiile prevăzute de aceasta. În baza acestei dispoziții constituționale, prin art.1 lit.Q pct.1 din Legea nr.125/13.07.2000 (publicată în nr.331/17.07.2000), Guvernul a fost abilitat ca până la reluarea lucrărilor Parlamentului în cea de-a doua sesiune ordinară a anului 2000, să emită ordonanțe în diverse domenii, inclusiv cu privire la modificarea și completarea Legii nr.50/1996.
Cu toate acestea, prin nr.OG83/2000 s-a procedat nu numai la completarea și modificarea Legii nr.50/1996, ci și la abrogarea unor dispoziții ale acestui act normativ. În acest fel au fost încălcate prevederile art.56-62 ale Legii nr.24/2000 (modificată și completată prin Legea nr.189/2004) privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, dispoziții care reglementează modificarea, completarea și abrogarea ca pe evenimente legislative distincte.
S-a mai reținut în decizia pronunțată în recurs în interesul legii că norma de nivel inferior, în speță art.I pct.42 din nr.OG83/2000, lege ordinară, prin care a fost abrogat art.47 din Legea nr.50/1996 și art.IX alin.2 paragraful 1 din nr.OG 83/2000 prin care a fost abrogat art. 231din Legea nr.56/1996, modificată și completată, contravine art.81 din Legea nr.92/1992, modificată și completată, lege organică.
unei legi sau ordonanțe poate fi invocată numai pe calea excepției de neconstituționalitate ridicată în fața instanțelor judecătorești, însă Curtea Constituțională are în competență numai controlul de constituționalitate al dispozițiilor din legile și ordonanțele în vigoare, iar verificarea constituționalității și soluționarea excepției de neconstituționalitate având ca obiect norme abrogate în prezent revin, prin interpretareaper a contrarioa art.147 alin.1, cu referire la art.126 alin.1 din Constituție, instanțelor judecătorești.
Ca atare, Înalta Curtea concluzionat că art.I pct.42 și art.IX alin.2 paragraful 1 din nr.OG83/2000, adoptate cu încălcarea limitelor legii speciale de abilitare, sunt din acest motiv neconstituționale, conform art.147 alin.1 din Constituția României, și își încetează efectele.
Rezultă că indiferent de finalitatea pe care a avut-o nr.OG83/2000, abrogarea prin acest act normativ a dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996 s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor constituționale și a celor de tehnică legislativă, motiv pentru care ea nu poate produce efecte juridice și ca urmare, magistrații și personalul auxiliar de specialitate din cadrul sistemului justiției au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, urmând ca acesta să fie acordat și în viitor.
Pe cale de consecință recursul va fi admis în temeiul art.312 Cod procedură civilă, urmând a se modifica în parte sentința, în sensul că acordă reclamanților și intervenientei sporul de 50% și pentru viitor, menținându-se în rest hotărârea recurată.
Recursul formulat de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor este nefondat.
În primul rând, instanța de fond a analizat și s-a pronunțat pe excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului-recurent, excepție ridicată prin întâmpinarea depusă la fond, așa cum rezultă din considerentele sentinței recurate, astfel că dispozițiile art.137 al.1 Cod procedură civilă au fost aplicate corect în cauză.
În al doilea rând, instanța de fond a respins corect excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor față de atribuțiile acestuia astfel cum sunt reglementate de lege, respectiv Legea nr.500/2002 și nr.HG208/2005, precum și nr.OG22/2002, aprobată prin Legea nr.288/2002.
Potrivit acestor reglementări, Ministerul Economiei și Finanțelor coordonează acțiunile care sunt responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, cum ar fi: pregătirea proiectelor legilor anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție.
De asemenea, Ministerul Economiei și Finanțelor răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite, precum și de proiectele de rectificare a acestor bugete, iar în situația obligării la plata drepturilor salariale doar a pârâtului Ministerul Justiției, acesta ar fi în imposibilitate de a dispune de fonduri bugetare pentru plata drepturilor solicitate.
Este adevărat că legea bugetului este o lege organică și nu poate fi modificată direct de pârât, dar rectificarea acestei legi implică și întocmirea proiectelor de rectificare a bugetului, proiecte ce se întocmesc atât de către ordonatorii principali de credite cât și de către Ministerul Economiei și Finanțelor.
Așadar, rolul Ministerului Economiei și Finanțelor este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat, pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și elaborarea proiectelor de rectificare a acestor bugete.
Calitatea procesuală pasivă a acestui pârât se justifică și prin dispozițiile art.1 din nr.OG22/2002 aprobată prin Legea nr.288/2002, potrivit cărora executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, în temeiul titlurilor executorii, se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora, cu titlu de cheltuieli, la care se încadrează obligația de plată respectivă.
Potrivit dispozițiilor art.18 și 20 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, ordonatorii principali de credite sunt miniștrii de resort, iar Guvernul asigură realizarea politicii fiscal-bugetare, elaborând proiectele legilor bugetare anuale și examinând periodic execuția bugetară.
În baza atribuțiilor Ministerului Finanțelor Publice legate de execuția bugetară prevăzute de art.19 din Legea nr.500/2002, mai sus enumerate, acest minister dispune măsuri pentru alocarea de la bugetul de stat a fondurilor necesare achitării drepturilor bănești cuvenite angajaților de către ministerul d e resort.
Ca atare, pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor are calitate procesuală pasivă în cauză.
Critica privind depășirea atribuțiilor puterii judecătorești este nefondată pentru că acțiunea de față, de obligare la plata unui spor salarial, calificată ca fiind un conflict de muncă, nu poate să fie decât de competența instanțelor de judecată.
Chiar dacă nu există un raport de muncă între pârât și reclamanți, pârâtul-recurent este cel ce răspunde de proiectele de rectificare ale bugetului pe baza proiectelor de rectificare întocmite de ordonatorii principali de credite.
De altfel, chiar și recurentul-pârât a arătat prin recursul său că ulterior, după obligarea angajatorului la plata unui drept salarial, acesta îl poate chema în garanție potrivit art.60 Cod procedură civilă.
Față de aceste considerente, în baza art.312 Cod procedură civilă urmează a respinge ca nefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de reclamanții, și intervenienta în interes propriu, îm potriva sentinței civile nr.492/CM din 30 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
Modifică în parte sentința, în sensul că acordă sporul de 50% și pentru viitor. Menține în rest sentința.
Respinge recursul formulat de pârâtul MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR - prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, împotriva aceleeași sentințe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 30 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
, Pl.,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Ex.4/05.10.2009.
Jud.fond:.
.
Președinte:Lică ToganJudecători:Lică Togan, Maria Ploscă, Irina Tănase
