Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 1281/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - drepturi salariale -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 1281
Ședința publică din data de 22 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Maierean Ana
JUDECĂTOR 2: Dicu Aurel
JUDECĂTOR 3: Bratu Ileana
Grefier - -
Pe rol judecarea recursurilor declarate de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Casație și Justiție, cu sediul în B,-, sector 5; Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, cu sediul în mun. S,-, jud. S; Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava și Ministerul Finanțelor Publice B - S, cu sediul în mun. S,-, jud. S împotriva sentinței civile nr. 1042 din 7 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava (dosar nr-).
La apelul nominal a răspuns consilier juridic, pentru pârâții recurenți Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava și Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava, lipsă fiind reprezentanții pârâților recurenți Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Ministerul Finanțelor Publice B prin S, precum și reclamanții intimați G, G, și.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care instanța constatând recursurile în stare de judecată, a acordat cuvântul la dezbateri.
Consilier juridic, pentru pârâții recurenți Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava și Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava, a solicitat admiterea recursului pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 6 și 9 din Codul d e procedură civilă cu aplicarea art. 3041din Codul d e procedură civilă, modificarea sentinței recurate și în rejudecare, respingerea acțiunii reclamanților, ca nefondată.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA,
Asupra recursurilor de față,
Prin cererea înregistrată sub nr. 4504/86/13.06.2008 la secția civilă a Tribunalului Suceava reclamanții G, ocupând funcția de prim - procuror, - și G, ca procurori, ca grefier șef, - în calitate de grefier și ca și conducător auto, toți activând în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Vatra Dornei, au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava și Ministerul Economiei și Finanțelor pentru ca aceștia să fie obligați la plata diferențelor de salariu calculate pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică și a coeficienților de multiplicare prevăzuți de lege, corectate periodic în raport cu evoluția prețurilor de consum, pentru perioadele de activitate, astfel:
- pentru perioada 1 octombrie 2004 - 31 decembrie 2004, la valoarea de referință sectorială de 238 lei, conform OUG123/2003;
- pentru perioada 01 ianuarie 2005-30 septembrie 2005, la valoarea de referință sectorială de 264,7, conform nr.OG 9/2005;
- pentru perioada 1 octombrie 2005 - 31 ianuarie 2006, la valoarea de
referință sectorială de 297,4 lei, conform nr.OG 9/2005;
- pentru perioada 1 februarie 2006 - 31 august 2006, la valoarea de
referință sectorială de 312,3 lei, conform nr.OG 3/2006;
- pentru perioada 1 septembrie 2006 - 31 decembrie 2006, la valoarea de
referință sectorială de 331 lei, conform nr.OG 3/2006;
- pentru perioada 1 ianuarie 2007 - 31 martie 2007, la valoarea de
referință sectorială de 347,67 lei, conform nr.OG 10/2007;
- pentru perioada 1 aprilie 2007 - 30 septembrie 2007, la valoarea de
referință sectorială de 354,62 lei, conform O- nr. 10/2007;
- pentru perioada 1 octombrie 2007 - 31 decembrie 2007, la valoarea de
referință sectorială de 393,62 lei, conform nr.OG 10/2007.
Motivând acțiunea, reclamanții au arătat că fac parte din personalul din sistemul justiției conform Legii nr. 50/1996 și nr.OUG 27/2006, enunțând principiul consacrat prin art. 1 din legea enunțată conform căruia "salarizarea magistraților și a personalului din instanțele judecătorești și parchete se face ținându-se seama de rolul, răspunderea, complexitatea, caracterul justiției de putere în stat, de pregătirea și competența profesională, precum și de incompatibilitățile și interdicțiile pentru magistrați, prevăzute de Constituție și de Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească".
Reclamanții au evocat și dispozițiile art. 2 din Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică "dispozițiile prezentei legi se aplică persoanelor care ocupă funcții de demnitate publică, precum și persoanelor angajate pe bază de contract individual de muncă în sectorul bugetar. Conform art. 3 din același act normativ, "funcția de demnitate publică este acea funcție publică care se ocupă prin mandat, obținut direct, prin alegeri organizate, sau indirect, prin numire, potrivit legii". Legea nr. 154/1998 se aplică și "celor care ocupă funcții asimilate cu funcțiile de demnitate publică, prevăzute în anexele la lege".
Au mai arătat că în conformitate cu prevederile ari. 1 alin. 1 din nr.OG 134/1999 "începând cu luna septembrie 1999, valoarea coeficientului de ierarhizare a salariilor de bază ale personalului din organele autorității judecătorești, reglementată de Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, cu modificările și completările ulterioare, este egală cu valoarea de referință sectorială prevăzută de Legea nr. 154/1998, privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, cu modificările și completările ulterioare, pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite, precum și pentru administrația publică centrală și locală. Această valoare se corectează periodic, în raport cu evoluția prețurilor de consum, în condițiile stabilite de prevederile legale pentru sectorul bugetar".
Au susținut reclamanții că potrivit art.1din nr.OG 83/2000, pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 "indemnizațiile pentru magistrați și salariile de bază pentru celelalte categorii de personal din organele autorității judecătorești, se stabilesc pe baza valoni de referință sectorială, prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică, alese și numite, din cadrul autorităților legislative și executive. Această valoare, corectată periodic, în raport cu evoluția prețurilor de consum, în condițiile stabilite de prevederile legale, se aplică de drept și personalului salarizat potrivit prezentei legi". Alineatul 2 din același act normativ prevede că "valoarea de referință sectorială prevăzută la alin, 1 constituie bază de calcul pentru stabilirea cuantumului indemnizației lunare a magistraților și a salariilor de bază corespunzătoare, grilelor de intervale prevăzute pentru celelalte funcții de execuție".
Totodată au invocat dispozițiile (OUG nr. 177/2002 care stabilesc salarizarea și alte drepturi ale magistraților. Potrivit art. 2 alin. 1 din acest act normativ "indemnizațiile pentru magistrați se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială, prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite din cadrul autorităților legislative și executive. Această valoare, actualizată periodic potrivit dispozițiilor legale, se aplică de drept și magistraților, în temeiul prezentei ordonanțe de urgență, dar și dispozițiile art. 2 alin. 3 din nr.OG 9/2005 "indemnizațiile lunare pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică alese și numite, precum și pentru persoane care ocupă funcții asimilate cu funcțiile de demnitate publică stabilite potrivit anexelor 2 și 3 Ia Legea nr. 154/1998 sunt cereri prevăzute în anexele nr. și IX."
Reclamanții au arătat că ulterior prin nr.OUG 27/2006 a fost valoarea de referință sectorială la suma de 257 lei. Or, stabilirea altor valori de referință sectorială, decât cele prevăzute pentru funcțiile de demnitate publica, în afara cazurilor expres prevăzute prin Legea nr. 303/2004, sub acest aspect, apare nelegală, actul normativ fiind în contradicția principiilor consacrate prin Constituție, dar și cele enunțate prin Legea nr. 303/2004 privind statutul magistraților, ale Codului muncii, întrucât deși prin nr.OG 3/2006, valoarea de referință sectorială pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite, în luna aprilie 2006 era de 312, 3 lei, prin nr.OUG 27/2006 s-a stabilit pentru magistrați o valoare de referință inferioară de 257 lei.
Reclamanții au mai susținut și faptul că drepturile salariate odată recunoscute de lege nu mai pot fi diminuate în mod unilateral întrucât dreptul personalelor încadrate în muncă nu pot face obiectul vreunei tranzacții, renunțări sau limitări, fiind apărate de stat împotriva oricăror încălcări a manifestărilor de subiectivism, abuz sau arbitrariu, iar acordarea unei valori de referință sectorială diferită pentru salarizarea persoanelor din cadrul celor trei puteri ale statului contravine dispozițiilor constituționale, ale legislației muncii și nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, dar și normele de tehnică legislativă.
S-a evocat jurisprudența instanțelor de judecată în ce privește aplicarea valorii de referință sectorială pentru funcțiile de demnitate publică, alese și numite și pentru controlorii financiari, din cadrul Curții de Conturi - respectiv decizia nr. 62/18.01.2007 a Curții de Apel Suceava - secția comercială și de contencios administrativ, pronunțată în dosarul nr-,
Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării - prin punctul de vedere formulat a evocat jurisprudența CEDO în domeniul discriminării, aplicarea dispozițiilor art. 14 din Convenția pentru aplicarea drepturilor si libertăților fundamentale și evocând dispozițiile art. 1, 2, 6 șt 27 din nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare susținând faptul că în raport de dispozițiile art. 19 alin. 3 din ordonanța modificată și completată, sesizările având ca obiect normele legislative adoptate în domeniul stabilirii politicii de salarizare a personalului din sistemul bugetar nu intră în competența de soluționare a acestei instituții.
Pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție prin întâmpinarea formulată a solicitat respingerea acțiunii ca lipsită de obiect pentru anul 2004, ca prescrisă pentru perioada 10.10.2004-29.05.2005 și ca inadmisibilă pentru restul perioadelor.
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava prin întâmpinarea formulată a solicitat respingerea acțiunii ca inadmisibilă, invocând, totodată, excepția necompetenței materiale a instanței și excepția prescripției dreptului la acțiune.
A chemat în garanție pe Ministerul Economiei și Finanțelor.
Prin încheierea din data de 03 iulie 2008, Tribunalul Suceava, în temeiul disp. art. II alin. 2 din nr.OUG 75/11.06.2008 a scos cauza de pe rol și a trimis-o Curții de Apel Suceava spre competentă Soluționare.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava la data de 11.07.2008 sub nr-.
Prin încheierea nr. 43 din 22.01.2009, Curtea de Apel Suceava, în temeiul disp. art. 2 pct. 1 din Codul d e procedură civilă, a scos cauza de pe rol și a trimis-o spre competentă soluționare Tribunalului Suceava - secția civilă.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului Suceava la data de 28.01.2009 sub nr-.
Prin sentința civilă nr. 1042 din 7 mai 2009 Tribunalul Suceava - secția civilă a respins ca nefondate excepțiile necompetenței materiale, a inadmisibilității cererii și a lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor și a admis în parte acțiunea reclamanților, încât a obligat pe pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava să plătească reclamanților diferențele de drepturi salariale calculate pe baza valorii de referință sectorială pentru funcțiile de demnitate publică și a coeficienților de multiplicare prevăzute de lege corectate cu evoluția prețurilor de consum pentru perioadele de activitate, raportate la următoarele sume:
- 264,77 lei conform OG nr. 9/2005 pentru perioada 30 mai 2005-30.09.2005
- 297,4 lei, conform nr.OG 9/2005, pentru perioada 1.10.2005-31.01.2006
- 312,3 lei conform nr.OG 3/2006, pentru perioada 1.02.-31.08.2006,
- 331 lei conform nr.OG 3/2006 pentru perioada 01.09.2006-31.12.2006
- 358 lei conform nr.OG 10/2007 pentru perioada 1.01.2007-31.03.2007
- 365 lei conform nr.OG 10/2007 pentru perioada 1.04.2007-30.-
- 405 lei conform nr.OG 10/2007 pentru perioada 01.10.2007-31.12.2007 actualizate cu rata inflației.
A admis cererea de chemare în garanție aMinisterul Economiei și Finanțelor B- prin Direcția Generală a Finanțelor Publice S,formulată de către pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava.
A obligat Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce sumele necesare plății drepturilor salariale menționate mai sus.
A admis excepția prescripției dreptului la acțiune pentru drepturile aferente perioadei 01.10.2004 - 29.05.2005.
Pentru a se pronunța astfel Tribunalul a reținut că în speță este dată competența sa materială în baza art. 2 pct. 1 lit. c pr. civ. iar calitatea procesuală pasivă a Ministerului Economiei și Finanțelor este dictată de art. 16 lit. a, art. 18 pct. 2 lit. b, art. 19 și art. 47 alin. 4 din Legea nr. 500/2002 și art. 131 alin. 1 din Legea nr. 304/2004.
A reținut că, față de dispozițiile art. 283 pct. 1 lit. din Codul muncii, s-a împlinit prescripția dreptului la acțiune în ce privește pretențiile aferente intervalului de până la 29.05.2005.
Asupra fondului pretențiilor, Tribunalul a reținut că acestea sunt întemeiate câtă vreme în Anexa 1 la OUG nr. 27/2006 a fost înscrisă o valoare de referință sectorială mai mică decât cea prevăzută pentru funcțiile de demnitate publică, contravenind dispozițiilor art. 74 alin. 2 din Legea nr. 303/2004, fiind înlăturată nejustificat corelarea cu dispozițiile Legii nr. 154/1998.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava și Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava, pentru Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava fiind depus un memoriu de recurs separat, precum și Ministerul Finanțelor Publice, prin împuternicit Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava și Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceavaa invocat într-o dezvoltare amplă incidența art. 304 pct. 4, pct. 8 și pct. 9.pr.civ, cu aplicarea art. 3041.pr.civ. constând în:
- inadmisibilitatea acțiunii în ce-l privește pe reclamantul șofer, încadrat ca personal contractual și apoi, în baza OG nr. 8/2007, ca personal conex, pentru pretențiile aferente perioadei până la 3.02.2007;
- impunerea în speță a deciziei nr. 821 din 3 iulie 2008 Curții Constituționale, în sensul că art. 27 din OG nr. 137/2000 nu conferă unei instanțe de judecată atribuții de a desființa norme juridice instituite prin lege și de a crea în locul acestora alte norme, sau de a le substitui cu norme din alte acte normative;
- nelegalitatea soluției pronunțată, câtă vreme dispozițiile OG nr. 9/2005, OG nr. 8/2006, ale OG nr. 10/2007 și ale OG nr. 10/2008 nu fac nicio referire la calcularea salariilor magistraților, iar acordarea unor creșteri salariale numai personalului contractual din sectorul bugetar, ori personalului care ocupă funcție de demnitate publică nu reprezintă nicidecum o discriminare.
- nelegalitatea actualizării în raport cu rata inflației a drepturilor bănești pretinse în cauză, în raport cu dispozițiile art. 14 alin. 2 și art. 29 alin. 3 și 47 din Legea nr. 500/2002, asemenea actualizarea neputând fi acordată decât prin act normativ special.
Motive de fapt similare se regăsesc în recursul depus individual de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, cu deosebirea că actualizarea drepturilor bănești este socotită ca fiind acordată "plus petita".
Ministerul Finanțelor Publice a criticat respingerea excepției lipsei calității sale procesuale pasive, cu motivarea că nu este competent să inițieze elaborarea unor eventuale proiecte de rectificare bugetară, aceasta aparținând exclusiv ordonatorului principal de credite, conform art. 34 alin. 1 din Legea nr. 500/2002.
Examinând recursurile declarate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ÎCCJ, Curtea de Apel Suceava, Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava, Curtea reține că acestea sunt fondate, conform cu cele se succed.
Astfel, Curtea are în vedere că dispozițiile art. 1, 2, 3 și 27 alin.1 din OG nr. 137/2000 au fost declarate neconstituționale, în măsura în care se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze și să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative (deciziile nr. 818, 819, 820 și 821, toate din 07.07.2008).
Potrivit considerentelor deciziei Curții Constituționale nr. 818/2008, este evident neconstituțional a se interpreta art. 27 alin. 1 din OG nr. 137/2000 în sensul că instanța de judecată ar avea competență de a substitui norme din un act
normativ cu norme dintr-un alt act normativ - cum, practic, a dispus prima instanță, hotărând că textele de lege instituite pentru personalul contractual din sectorul bugetar, respectiv pentru funcțiile de demnitate publică, trebuie aplicate în situația magistraților și a personalului auxiliar de specialitate și conex - deoarece se încalcă astfel principiul separației puterilor, consacrat de art. 1 alin.4 din Constituție, precum și prevederile art. 61 alin. 1în conformitate cu care Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării.
Drept urmare, în cauză este incident motivul de casare prev. de art. 304 pct. 4.pr.civ. încât se impune modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii ca nefondată a acțiunii reclamanților și, pe cale de consecință, al respingerii ca nefondată și a cererii de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice.
În acest context se impune admiterea și a recursului Ministerului Finanțelor Publice, în baza art. 312 alin. 1 - 3 pr.civ. coroborat cu art. 304 pct. 9 pr.civ.
Se vor menține dispozițiile sentinței atacate care nu contravin deciziei de față, respectiv cele relative (respingerea excepției de necompetență materială a tribunalului și cele privind împlinirea prescripției dreptului la acțiune.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursurile declarate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava și Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava, precum și de Ministerul Finanțelor Publice prin S împotriva sentinței nr. 1042/07.05.2009 a Tribunalului Suceava.
Modifică parțial sentința recurată, încât respinge ca nefondată acțiunea reclamanților, precum și cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice.
Menține dispozițiile sentinței care nu sunt contrare dispozițiilor prezentei decizii.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 22 octombrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud. fd.
Tehnired.
Ex. 2
20.11.2009
Președinte:Maierean AnaJudecători:Maierean Ana, Dicu Aurel, Bratu Ileana
