Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 1316/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILĂ, CAUZE MINORI, FAMILIE,CONFLICTE DE
MUNCĂ, ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ nr. 1316
ȘEDINȚA PUBLICĂ din data de 28 octombrie 2009
COMPLETUL DE JUDECATĂ A FOST FORMAT DIN:
PREȘEDINTE: Camelia Drăghinpreședinte secție civilă
- -- JUDECĂTOR 2: Jănică Gioacăș
- -- JUDECĂTOR 3: Sorina Romașcanu
GREFIER: -
La ordine a venit spre soluționare recursul civil promovat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE N în numele și pentru MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE B și de pârâta MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR B împotriva sentinței civile nr.601/C din 19 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, în sensul că a învederat instanței că în cauză au fost promovate două recursuri, au ca obiectdrepturi salariale ale personalului din justiție, recursurile sunt la primul termen de judecată și că procedura este completă.
Instanța constată că în cauză au fost promovate două recursuri:
- recursul promovat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice N în numele și pentru Ministerul Finanțelor Publice B, declarat și motivat în termen, semnat și legal scutit de plata taxelor judiciare de timbru;
- recursul promovat de pârâta Ministerul Justiției și Libertăților B, declarat și motivat în termen, semnat și legal scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
Nemaifiind probe de administrat și față de faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă prin cererile de recurs aflate la filele 6 și 15 dosar, instanța constată cauza în stare de judecată, trecându-se la deliberare.
- deliberând -
Asupra recursurilor civile de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.601 din 19.06.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr- s-a admis acțiunea formulată de reclamanta reținându-se în esență următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Neamț sub nr- din 16.02.2009, completată ulterior la termenul de judecată din data de 15.05.2009, reclamanții, și, au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, Tribunalul Neamț, Curtea de Apel Bacău și Ministerul Finanțelor Publice, să se dispună obligarea la plata, pentru fiecare dintre ei proporțional cu perioada lucrată, a diferenței dintre indexările ce s-au acordat și cele care li se cuveneau, corespunzător anului 2008, cu titlu de despăgubiri, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, ca urmare a discriminării existente, solicitând totodată ca valoarea de referință sectorială a lunii decembrie 2008 să reprezinte baza de calcul a salariului pentru următoarea indexare ce va fi acordată în viitor, precum și obligarea pârâtului Tribunalul Neamț să efectueze mențiunile corespunzătoare privitor la acordarea acestor majorări în carnetele lor de muncă și obligarea pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor să asigure sumele necesare acordării acestor despăgubiri.
În motivarea cererii reclamanții au arătat că prin adoptarea nr.OG 13/30.01.2008, aprobată prin Legea nr. 209/2008, personalul bugetar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea a beneficiat de creșteri salariale în cursul anului 2008, în două etape, și anume cu 4% începând cu 01.04.2008 față de nivelul din luna decembrie 2007 și cu 4,5% începând cu 01.10.2008 față de nivelul din luna septembrie 2008.
Reclamanții au arătat că majorările salariale menționate mai sus nu le-au fost acordate în aceleași procente, deși la data adoptării nr.OUG 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, art. 35 prevedea că drepturile ce li se cuvin vor fi actualizate prin aplicarea indexărilor acordate în conformitate cu dispozițiile legale.
Astfel, în calitatea pe care o dețin, de asistenți judiciari la tribunal, alături de judecătorii de la judecătorii, tribunale și curțile de apel, precum și procurorii de la parchetele de lângă acestea și cei de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație șiJustiție. nu au beneficiat de aceeași majorare, ce s-a aplicat personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea. S-au încălcat astfel prevederile referitoare la principiul egalității, având drept consecință un tratament diferențiat și discriminatoriu între diferitele categorii profesionale din cadrul puterii judecătorești, fără nici o justificare obiectivă și rezonabilă, scopul urmărit prin reglementările incriminate fiind nelegitim iar metoda de atingere neadecvată.
În sprijinul cererii lor reclamanții au invocat practica Curții Constituționale, jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, dispozițiile Recomandării R (94) 12 Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei către statele membre referitoare la independența, eficiența și rolul judecătorilor, precum și cele ale Cartei Europene privind Statutul Judecătorilor, aprobată de, obligatorie pentru România.
În final, reclamanții în baza art. 242 pct. 2 Cod procedură civilă au solicitat judecata în lipsă.
Prin întâmpinarea depusă pentru termenul de judecată din data de 03.04.2009 (filele 12 - 16) pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților și-a fundamentat apărările invocând, pe fond, netemeinicia cererii întrucât:
- reglementarea prin lege sau printr-un alt act normativ a unor drepturi în favoarea unor persoane excede cadrului legal stabilit;
- Curtea Constituțională s-a pronunțat prin mai multe decizii (nr. 818, 819, 820 la data de 03.07.2008) asupra unor excepții de neconstituționalitate fundamentate pe dispozițiile nr.OG 137/2000, în sensul admiterii acestora, împrejurare ce conduce la concluzia că instanțele judecătorești nu au competența să anuleze, să înlocuiască ori să creeze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, apreciindu-le că sunt discriminatorii;
- nu poate fi reținută existența unei discriminări între persoane aflate în situații analoge sau comparabile, deoarece actele normative criticate nu sunt aplicabile asistenților judiciari;
- reclamanții beneficiază de drepturi stabilite prin legea specială de salarizare, fără a putea pretinde, în afara ei, alte drepturi reglementate în beneficiul altor categorii, dacă, acestea nu se prevăd expres;
Pentru același termen de judecată, pârâtul Ministerul Finanțelor Publice a invocat, pe cale de excepție, lipsa calității sale procesuale pasive, întrucât este un organ al administrației centrale, ce are atribuții stricte în executarea legii, iar întocmirea și adoptarea bugetului de stat cade în competența exclusivă a puterii legislative, executivul rezumându-se numai la a face propuneri în acest sens.
Analizând actele și lucrările dosarului, în funcție de susținerile părților, instanța a constatat că acțiunea formulată și completată de reclamanți este întemeiată, și a fost admisă, iar excepția invocată a fost respinsă ca neîntemeiată, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Atât în temeiul Legii nr. 92/1992, cu modificările și completările ulterioare, cât și al Legii nr. 304/2004, republicată, asistenții judiciari sunt asimilați magistraților ca vechime în magistratură și mod de salarizare.
Este neîndoielnic faptul că reclamanții, ca asistenți judiciari, fac parte din categoria personalului judiciar. De asemenea, se apreciază că reclamanții îndeplinesc funcție similară celei de magistrat deoarece trebuie să îndeplinească obligațiile profesionale prevăzute pentru magistrați; să dispună de pregătirea profesională, vechimea, profilul moral și aptitudinile stabilite pentru judecători; să respecte incompatibilitățile și interdicțiile prevăzute pentru magistrați; să depună jurământul acestora să poarte ținuta vestimentară în modelul prevăzut pentru judecători și să respecte obligațiile profesionale prevăzute de Codul deontologic al magistraților, aplicându-li-se aceleași dispoziții legale privind răspunderea lor disciplinară. Mai mult, se reține că, asistenții judiciari se supun numai legii, prerogativă judiciară recunoscută numai judecătorilor, se bucură de stabilitate ca și magistrații stagiari și magistrații - asistenți; deliberează ca și judecătorii, cu vot consultativ, la fel ca magistrații - asistenți, cu drept la opinie separată, drept recunoscut numai judecătorilor, au un domeniu specializat de activitate, la fel ca și magistrații militari sau judecătorii de la tribunalele specializate și nu pot face parte din partide politice sau din sindicate ( art. 110 -113 din Legea nr. 304/2004).
Esențial și decisiv este faptul că reclamanții, în calitate de asistenți judiciari, au fost și sunt asimilați judecătorilor și din punct de vedere al salarizării (OUG nr. 177/2002, OUG nr. 27/2006 și Legea nr. 45/2007), fiindu-le impuse aceleași condiții stricte și severe, definitorii și specifice ca și magistraților.
Astfel, se reține că, asistenții judiciari participă la înfăptuirea actului de justiție, intrând în compunerea completelor pentru soluționarea conflictelor de muncă și asigurări sociale și beneficiază, conform legii, de salarizare echivalentă cu cea judecătorilor de la judecătorii, indemnizația de încadrare brută lunară calculându-se pe baza aceleași valori de referință sectorială și aceluiași indice de multiplicare. Asistenții judiciari beneficiază și de celelalte drepturi acordate magistraților în ceea ce privește transportul, asistența medicală gratuită și concediul de odihnă.
Ca atare, având în vedere principiul nondiscriminării persoanelor care au aceleași obligații și interdicții profesionale, se apreciază că reclamanții nu pot fi tratați diferit, având legitimitatea să le fie recunoscute toate drepturile salariale aferente profesiei.
În conformitate cu Directiva nr. 2000/EC/78 privind crearea cadrului general în favoarea tratamentului egal pentru ocuparea forței de muncă și condițiile de angajare, în vederea definirii și constatării discriminării directe, tratamentul diferențiat trebuie analizat prin prisma unor persoane aflate în situații doar comparabile, nu neapărat similare. Ori, în speță, reclamanții se află într- situație mai mult decât comparabilă, chiar similară cu magistrații sub aspectul obligațiilor profesionale și al salarizării. De asemenea, existența discriminării directe reclamanților rezultă și din dispozițiile art. 7 și ale art. 23 din Declarația Universală Drepturilor Omului, ale art. 7 din Pactul Internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale, ratificat prin Decretul nr. 212/1974, ale art. 14 din Convenția Europeană privind apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, respectiv Protocolul nr. 12 la această convenție, ale art. 6, 8, 39 (1) lit. "a", 40(2) lit. "c" și "f" și ale art. 20, art. 16(1) și art. 41 din Constituție.
Inițial, potrivit art. 35 din nr.OUG 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, "Drepturile de salarizare prevăzute de prezenta ordonanță de urgență sunt brute și impozabile. Acestea vor fi actualizate prin aplicarea indexărilor acordate în conformitate cu prevederile legale."
Deși ulterior, art. 35 din nr.OUG 27/2006 a fost abrogat prin art. 1 pct. 17 din Legea nr. 45/2007, intrată în vigoare la 12.03.2007, indexarea drepturilor salariale, în mod corespunzător, pentru tot personalul din sistemul justiției, în raport de nivelul creșterii prețurilor de consum, este pe deplin aplicabilă.
În baza art. 1 din Ordonanța nr. 13/30.01.2008, valoarea de referință sectorială prevăzută în anexa la.OUG nr. 27/2006 s-a majorat începând cu data de 01.04.2008, cu 2% față de nivelul din luna decembrie 2007 și cu 2% începând cu 01.10.2008 față de valoarea din luna septembrie 2008. Aceste prevederi legale au fost aplicabile magistraților, respectiv judecătorilor și procurorilor, și personalului asimilat acestora, printre care se regăsește și categoria asistenților judiciari, din care fac parte reclamanții.
În același act normativ, prin art. 2, personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea au beneficiat de o majorare a valorii de referință sectorială prevăzută în anexele 1c, 2c și 3c la OG nr. 8/2007, de 4% începând cu 01.04.2008 față de nivelul din luna decembrie 2007 și de 4,5% începând cu 01.10.2008 față de nivelul din luna septembrie 2008.
Prin urmare, categoria profesională a personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea a beneficiat, prin aceeași dispoziție legală, nr.OG 13/30.01.2008, de o majorare a valorii de referință sectorială mai importantă decât cea a magistraților (și implicit a asistenților judiciari), în condițiile în care ambele fac parte din același sistem, respectiv cel al justiției, și sunt, fiecare, salarizați în baza unor legi speciale.
Susținerea pârâtului Ministerul Justiției și Libertăților în sensul că reclamanților nu li se puteau acorda aceleași indexări salariale aprobate în anul 2008 pentru personalul auxiliar de specialitate, pe motiv că în această perioadă veniturile lor salariale au fost de natură să acopere nivelul prognozat al creșterii prețurilor de consum, va fi înlăturată întrucât și cealaltă categorie profesională vizată de nr.OG 13/2008 a beneficiat de venituri salariale acordate prin acte normative speciale.
Tot astfel, argumentul invocat de același pârât, în sensul că reclamanții formează o categorie profesională distinctă, atât din punctul de vedere al statutului cât și al remunerației acordată față de cei cărora le sunt aplicabile indexările dispuse în baza art. 2 din nr.OG 13/2008, nu are relevanță în cauză, întrucât cele două categorii profesionale se află în situații analoge, motiv pentru care nu există nici o justificare obiectivă de stabilire a unui tratament diferențiat, discriminatoriu, în ceea ce privește indexarea drepturilor salariale, de care beneficiază fiecare.
Reiese că, prin cele arătate mai sus s-au încălcat prevederile art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 16 din Constituție, referitoare la principiul egalității între cetățeni, al excluderii privilegiilor și discriminării, prin instituirea unui tratament diferențiat, în mod nejustificat, în cadrul puterii judecătorești, între diferitele categorii profesionale. Fără nici o justificare, Ordonanța nr. 13/2008 a fost adoptată în mod subiectiv și arbitrar, întrucât prin dispozițiile sale s-a procedat la acordarea diferențiată a indexărilor salariale corespunzătoare anului 2008, creând evidente inechități între categoriile profesionale din sistem.
Din acest motiv metoda folosită este una inadecvată, întrucât conduce la o diferențiere nejustificată între categoria profesională a magistraților și cea a personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor și parchetelor de pe lângă acestea, nefiind respectat un raport rezonabil între mijlocul folosit și scopul urmărit.
De asemenea, prin adoptarea nr.OG 13/2008 nu s-a dat eficiență prevederilor Cartei europene privind statutul judecătorilor, aprobată în totalitate de și obligatorie pentru Statul Român, ce impune elaborarea unor prevederi legale care să garanteze salariile împotriva diminuărilor și să se asigure cel puțin o prevedere privind mărirea corespunzătoare a acestora în raport cu creșterea prețurilor.
Întrucât indexările salariale nu au o aplicabilitate limitată, numai corespunzător anului 2008, acestea rămânând ca un drept câștigat în cuantumul salariului de care beneficiază reclamanții - și în viitor, valoarea de referință sectorială corespunzătoare lunii decembrie 2008 rezultată din aplicarea celor două indexări - de 4% în loc de 2% începând cu 01.04.2008 și de 4,5% în loc de 2% începând cu 01.10.2008 - va reprezenta baza de calcul a salariului pentru următoarea majorare. Mai mult decât atât, cele două indexări menționate mai sus se vor aplica la îndemnizația de încadrare rezultată din indexările anterioare, dobândite prin hotărârile judecătorești pronunțate în favoarea reclamanților, rămase definitive și irevocabile, corespunzătoare anului 2007.
În ceea ce privește apărarea pârâtului Ministerul Finanțelor Publice, invocată pe cale de excepție, privind lipsa calității sale procesuale pasive, aceasta a fost înlăturată întrucât, pe de o parte, conform art. 1 din nr.OUG 22/2002 executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli, iar pe de altă parte, prevederile modificatoare ale Legii nr. 110/2007 instituie doar o serie de termene și condiții privind executarea, fără a-l exonera de îndatoririle ce îi revin în asigurarea sumelor necesare efectuării plăților.
Plata despăgubirilor cuvenite reclamanților se va face în funcție de indicele de inflație, conform art. 1084 Cod civil, și nu potrivit art. 1088 Cod civil, care reglementează dobânda legală. Acest aspect trebuie interpretat nu ca o sancțiune, ci ca o echilibrare a valorii pe care reclamanții sunt îndreptățiți să o pretindă pentru repararea pierderii suferite. puterii de cumpărare a sumelor datorate cu titlu de despăgubiri nu se poate înlătura decât prin actualizarea lor cu indicele de inflație, care spre deosebire de dobânda legală - ce se datorează de la data introducerea cererii de chemare în judecată - este aplicabilă pentru întreaga perioadă în care sumele datorate nu au fost achitate.
Împotriva sentinței civile nr.601 din 19.06.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț, în termen legal au formulat recurs pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice N în numele și pentru Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Justiției și Libertăților, criticând-o pentru următoarele motive:
- în mod greșit s-a respins excepția lipsei calității procesual pasive a Ministerului Finanțelor Publice întrucât, față de dispozițiile art.1 și 2 din nr.OG22/2002, sumele datorate și stabilite în baza titlurilor executorii se achită ca urmare a rectificării bugetului la propunerea ordonatorilor principali de credite în speță Ministerul Justiției și Libertăților deci, în cazul de față, Ministerul Finanțelor Publice nu putea avea calitate procesual pasivă;
- prin soluția pronunțată, instanța judecătorească a adăugat la lege, a încălcat atribuțiile conferite puterii judecătorești(art.304 pct.4 Cod procedură civilă);
- hotărârea primei instanțe este nelegală prin prisma motivelor de modificare prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Recursurile sunt întemeiate.
Prin art.1 din OG nr.13/2008 valoarea de referință sectorială prevăzută în anexa la ordonanța de urgență a Guvernului nr.27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, se majorează după cum urmează:începând cu data de 1 aprilie 2008 cu 2% față de nivelul din luna decembrie 2007; începând cu data de 1 octombrie 2008, creșterea valorii de referință sectorială este de 2% față de valoarea din luna septembrie 2008.
Prin același act normativ valoarea de referință sectorială prevăzută în anexele 1c, 2c și la.nr.OG8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției, aprobată cu modificări prin Legea 247/2007, se majorează, începând cu data de 1 aprilie 2008, cu 4% față de nivelul din luna decembrie 2007 și 4,5% față de valoarea din luna septembrie 2008.
Reclamanții invocă în motivarea cererii de chemare în judecată starea de discriminare creată prin majorările diferite acordate prin OG 13/2008, între categoria personalului auxiliar și cea a judecătorilor, procurorilor și altor categorii din sistemul justiției.
Potrivit OG137/2000 pentru prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările și completările ulterioare, indicate ca și temei pentru pretențiile afirmate, prin discriminare se înțelege "orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate-precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice".
Textul art.1 alin.3 din OG137/2000 potrivit căreia"Exercitarea drepturilor enunțate în cuprinsul prezentului articol privește persoanele aflate în situații comparabile" este de asemenea, în concordanță cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.
Reglementarea prin lege sau printr-un alt act normativ a unor drepturi în favoarea unor persoane excede cadrului legal stabilit prin OG137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările și completările ulterioare.
Din examinarea cuprinsului OG137/2000 rezultă că legiuitorul a avut în vedere modul de reglementare a unor relații sociale prin lege ori alte acte normative, folosindu-se sintagme cum sunt: "exercitarea următoarelor drepturi" - art.1 alin.(2), "exercitarea drepturilor enunțate" - art.1 alin.(3), "restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege" - art.2 alin.(1), "comportament discriminatoriu", "persoana care se consideră discriminată poate sesiza Consiliul în termen de un an de la data săvârșirii faptei sau de la data la care putea să ia cunoștință de săvârșirea ei" etc.
În mod evident, exercitarea unor drepturi se referă la modul de aplicare a unor dispoziții legale care instituie acele drepturi, iar nu la examinarea soluțiilor legislative alese de către legiuitor.
În afara legii, nu putem vorbi de discriminare, în sensul OG137/2000, cu modificările și completările ulterioare.
În același timp, după cum a statuat constat instanța europeană, orice diferență de tratament nu semnifică, în mod automat, încălcarea art.14 din Convenție. Pentru ca o asemenea încălcare să se producă este necesar să se stabilească că persoane aflate în situații analoage sau comparabile, în materie, beneficiată de un tratament preferențial, iar dacă o asemenea distincție între situații analoage sau comparabile există, ea să nu-și găsească nicio justificare obiectivă sau rezonabilă.
Totodată jurisprudența Curții Constituționale s-a exprimat constat în sensul că principiul egalității în fața legii, consacrat de art.16 din Constituția României, presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea, el nu exclude, ci presupune soluții diferite pentru situații diferite.
Prin urmare, starea de discriminare invocată de reclamați nu există, acordarea unor majorări în cuantum diferențiat pentru diferite categorii profesionale reprezintă o opțiune a legiuitorului, neputându-se reține tratamentul diferențiat ce urmează a fi sancționat, câtă vreme sunt în discuție situații obiectiv diferite, particulare.
Față de considerentele expuse, în baza art.304 ind.1 Cod procedură civilă, se vor admite recursurile, se va modifica sentința recurată și se va respinge acțiunea ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
E:
Admite recursurile promovate de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE N în numele și pentru MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE B și de pârâta MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR B împotriva sentinței civile nr.601/C din 19 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Modifică sentința civilă nr.601/19.06.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț și respinge acțiunea, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 28 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - -
- -
Red.sent.- Gg./
Red.dec.rec.- /2.11.
Tehn.- / 17.11.2009/10 ex./com.tutuoror părților.
Președinte:Camelia DrăghinJudecători:Camelia Drăghin, Jănică Gioacăș, Sorina Romașcanu
