Drepturi salariale ale personalului din justiție. Sentința 132/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA CIVILĂ NR.132/2008
Ședința publică de la 20 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Victor Crețoiu JUDECĂTOR 2: Nicoleta Vesa
- - - JUDECĂTOR 3: Mihai Pașca Sebastian Nașcu Ioana Cibu Mirea
- - - asistent judiciar
- - - asistent judiciar
- - - - grefier
Pe rol se află soluționarea acțiunii formulate de reclamanții, G și în contradictoriu cu pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA, Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu, Direcția Generală a Finanțelor Publice Sibiu în numele și pentru Ministerul Economiei și Finanțelor având ca obiect drepturi salariale ale personalului din justiție.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă consilier juridic pentru Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei constatându-se că s-au înregistrat la dosar, la data de 20.11.2008 Note de ședință formulate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție
Reprezentantul pârâtului Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA declară că nu mai are cereri de formulat împrejurare față de care instanța constată cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul părții prezente.
Consilier juridic solicită respingerea acțiunii formulate de reclamanți pentru motivele formulate în scris pe care le susține și oral.
Învederează faptul că art.1 din Legea nr.142/1998 în baza căreia își întemeiază pretențiile reclamanții prevede în sarcina instituției o vocație și nu un drept. Prin urmare, atâta timp cât în bugetul Ministerului Public nu s-a aprobat acordarea tichetelor de masă, nu există nicio obligație legală a Procurorului General, în calitate de ordonator principal de credite, de a plăti astfel de dreptul inexistente din punct de vedere legal.
Instanța, luând în considerare actele și lucrările dosarului, lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra acțiunii civile de față;
Prin cererea înregistrată la această instanță sub dosar nr- reclamanții, u, G și au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA, Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu și Ministerul Finanțelor Publice solicitând:
- să fie obligați pârâții să le plătească drepturile bănești reprezentând contravaloarea tichetelor de masă începând cu luna 2003 la zi, avându-se în vedere indexarea semestrială a indicelor prețurilor de consum;
- să fie obligați pârâții la recunoașterea și la plata acestor drepturi salariale pentru trecut și viitor.
- să fie obligat pârâtul Ministerul Finanțelor Publice să includă în buget sumele necesare pentru plata acestor drepturi salariale;
În motivarea cererii au arătat că sunt șoferi în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu, iar drepturile salariale în discuție li se cuvin în conformitate cu prevederile art.1 alin.1 din Legea nr.142/1998.
Pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, prin întâmpinare, a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamanților pentru perioada 2003 - 04.09.2005, apreciind că sunt incidente dispozițiile art.1 alin.1 coroborate cu art.3 alin.1 din Decretul nr.167/1958.
Instanța de fond, apreciază pârâtul, nu poate da curs cererii reclamanților întrucât ar depăși atribuțiile puterii judecătorești, adăugând la lege, deoarece numai legiuitorul poate stabili acordarea sau neacordarea unor drepturi astfel că cererea reclamanților privind recunoașterea și plata drepturilor solicitate și pe viitor este inadmisibilă.
Pârâtul a mai apreciat că cererea reclamanților este nefondată, invocând în acest sens Decizia nr.XIV pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în ședința din 18.02.2008.
Același pârât a formulat cerere de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor Publice, întemeiată pe prevederile nr.HG736/2003, art.131 pct.1 din Legea nr.304/2004, art.19 din Legea nr.500/2002, art.1 și art.3 din nr.OG22/2002 aprobată prin Legea 288/2002 și art.60-63 Cod procedură civilă.
Pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA, prin întâmpinarea depusă la dosar, a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamanților pentru perioada 2003 - septembrie 2005, în cauză fiind incidente dispozițiile art.1 alin.1 coroborate cu art.3 alin.1 din Decretul 167/1958.
Pe fondul cauzei pârâtul a solicitat respingerea cererii reclamanților întrucât ignoră dispozițiile legale speciale care reglementează dreptul în discuție, în sensul că tichetele de masă sunt acordate personalului contractual bugetar în limita bugetului de stat. Art.1 alin.2 din Legea 142/1998 nu stabilește în sarcina autorităților publice pârâte o obligație, ci doar o posibilitate care se poate realiza în funcție de dispozițiile Legii privind bugetul de stat.
Atât timp cât în bugetul Ministerului Public nu s-a aprobat acordarea tichetelor de masă, arată pârâtul, nu există nicio obligație legală a Procurorului General, în calitate de ordonator principal de credite, de a plăti astfel de drepturi inexistente din punct de vedere legal.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Sibiu, prin întâmpinare, a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată față de această instituție și respingerea cererii de chemare în garanție, motivat de faptul că între Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerul Public nu există o obligație de garanție, iar în baza art.21-27 din Legea nr.500/2002 rolul său este de a elabora proiectul bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite, Guvernul fiind răspunzător de realizarea prevederilor bugetare și de repartizarea acestora ordonatorilor principali de credite, conform destinațiilor bugetare stabilite conform legii bugetare anuale.
Deliberând asupra acțiunii civile de față în funcție de actele și lucrările dosarului și prevederile legale incidente, instanța reține următoarele:
Reclamanții sunt angajații pârâtului Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu în calitate de șoferi.
În conformitate cu prevederile art.1 alin.1 din Legea 142/1998, angajații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar. pot primi o alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral pe costuri de angajator.
Potrivit alin.2 al art.1 din același act normativ, tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau al bugetelor locale și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli pentru celelalte categorii de angajatori.
Legea nu stabilește imperativ în sarcina angajatorului acordarea tichetelor de masă, ci instituie o facultate condiționată pentru instituțiile bugetare de prevederea unor sume cu această destinație în buget.
Câtă vreme în bugetul angajatorului reclamanților nu sunt prevăzute sume necesare pentru tichetele de masă și nu există un contract colectiv de muncă care să instituie această obligație, reclamanții nu se pot bucura de beneficiul tichetelor de masă, fapt care, contrar susținerilor acestora, nu constituie o discriminare în raport cu alți angajați aflați în situații identice.
În același sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr.XIV/18.02.2008, obligatorie potrivit art.329 alin.3 din Codul d e procedură civilă, potrivit căreia, dispozițiile art.1 alin.1 și 2 din Legea nr.142/1998 se interpretează în sensul că alocația individuală de hrană sub forma tichetelor de masă nu se poate acorda judecătorilor, procurorilor, personalului auxiliar de specialitate și funcționarilor publici, iar pentru personalul contractual din cadrul instanțelor și parchetelor aceste beneficii nu reprezintă un drept, ci o vocație, ce se poate realiza doar în condițiile în care angajatorul are prevăzute în buget sume cu această destinație și acordarea acestora a fost negociată prin contractele colective de muncă, ceea ce nu este cazul în speță.
Față de cele ce preced instanța va respinge acțiunea formulată de reclamanți.
Va fi admisă excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție pentru intervalul 2003 - 02.09.2005, în cauză fiind incidente prevederile art.1 alin.1 coroborate cu art.3 alin.1 din Decretul nr.167/1958, în sensul că reclamanții înregistrând acțiunea la data de 03.09.2008, dreptul lor la acțiunea, care are un obiect patrimonial, pentru perioada menționată, se stinge prin prescripția de 3 ani prevăzută de acest text normativ.
Va fi admisă excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, motivat de faptul că, aflându-ne în prezența unui litigiu de muncă, calitatea de părți o au doar angajatorul și salariații, ori între reclamanți și Ministerul Economiei și Finanțelor nu există raporturi de muncă.
Cererea de chemare în garanție a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor formulată de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție va fi respinsă pentru următoarele considerente:
În conformitate cu prevederile art.60-63 din Codul d e procedură civilă, cererea de chemare în garanție este admisibilă în condițiile în care între cel ce cheamă în garanție și chematul în garanție există o obligație de garanție, ceea ce nu este cazul în speță. Ministerul Economiei și Finanțelor elaborează proiectul bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite, printre care și Ministerul Public.
Sub acest aspect între cele două instituții nu există niciun raport de garanție sau de subordonare, Guvernul fiind răspunzător de realizarea prevederilor bugetare și de repartizarea acestora ordonatorilor principali de credite, conform destinațiilor bugetare stabilite conform legii bugetelor anuale.
Pentru aceste motive,
În numele legii
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție B pentru intervalul 2003-02.09.2005, cât și cea invocată de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA.
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor.
Respinge acțiunea formulată de reclamanții:, G și, toți cu domiciliul ales la Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu,- împotriva pârâților Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție B, cu sediul în B,--14, sector 5, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba
(continuarea sentinței civile nr.132/2008).
I, cu sediul în A I, str. - nr.1, Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu, cu sediul în Sibiu,- și Ministerul Economiei și Finanțelor B, cu sediul în B,-, sector 5.
Respinge cererea de chemare în garanție formulată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA împotriva chematului în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor
Cu recurs în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 20.11.2008.
Președinte, Judecător,
- - - -
Asistenți judiciari,
- - - -
Grefier,
- ---
Red.
Tehnored. 13 ex.
Președinte:Victor CrețoiuJudecători:Victor Crețoiu, Nicoleta Vesa, Mihai Pașca Sebastian Nașcu Ioana Cibu Mirea
