Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 1340/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - drepturi salariale -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.1340
Ședința publică din 05 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Ciută Eugenia
JUDECĂTOR 2: Dicu Aurel
JUDECĂTOR 3: Maierean Ana
Grefier C -
Pe rol judecarea recursurilor declarate de pârâții Ministerul Justiției și Libertăților B, cu sediul în municipiul B,-, sector 5, prin reprezentanții săi legali, și Ministerul Finanțelor B - reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice B cu sediul în mun. B,-, județul B, împotriva sentinței nr. 453 din 2 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția civilă, în dosarul nr-.
La apelul nominal au lipsit reprezentanții pârâților-recurenți, pârâților-intimați Tribunalul Botoșani, Curtea de APEL SUCEAVA și reclamanta-intimată.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care instanța, constatând recursurile în stare de judecată, a rămas în pronunțare cu privire la acestea.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursurilor de față, constată:
Prin cererea înregistrată inițial la Curtea de APEL SUCEAVA - Secția, conflicte de muncă și asigurări sociale sub numărul -, reclamanta a chemat în judecată pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL SUCEAVA, Tribunalul Botoșani și Ministerul Economiei și Finanțelor, solicitând instanței să dispună obligarea primilor trei pârâți la calcularea și plata drepturilor salariale reprezentând sporul de confidențialitate de 15 %, începând cu anul 2006 până la data pronunțării hotărârii precum și pentru viitor, actualizate la data plății efective, obligarea pârâtului Tribunalului Botoșani la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă și obligarea pârâtului Ministerului Economiei și Finanțelor la alocarea fondurilor necesare plății sumelor neîncasate.
În fapt, reclamanta a arătat că are calitatea de grefier în cadrul Judecătoriei Botoșani.
Totodată, că în scopul asigurării eficiente confidențialității informațiilor clasificate au fost edictate mai multe acte normative, menite să ofere categoriilor de personal ce gestionează astfel de informații sporuri salariale corespunzătoare gradului de acces la informații, enumerând dispozițiile punctului 1 din Legea nr. 444/2006, art. 15 aliniat 1 din nr.OG 6/2007, art. 20 aliniat 3 din Legea nr. 656/2002, art. 23 aliniat 3 din nr.OG 137/2000.
Referitor la personalul din cadrul autorităților judecătorești, reclamanta a arătat că potrivit art. 15 alin. 1 și 2 din Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 328 din 24.08.2005 pentru aprobarea codului deontologic al judecătorilor și procurorilor, "judecătorii și procurorii au obligația de a nu dezvălui sau folosi pentru alte scopuri decât cele legate direct de exercitarea profesiei informațiile pe care le-au obținut în această calitate. În cazul în care, potrivit legii, lucrările au un caracter confidențial, judecătorii și procurorii sunt obligați să păstreze materialele respective în incinta instanței sau a parchetului și să nu permită consultarea lor decât în cadrul prevăzut de lege și de regulament".
Potrivit art. 99 lit. d din Legea nr. 303/2004 republicată, privind statutul judecătorilor și procurorilor, constituie abateri disciplinare nerespectarea confidențialității lucrărilor care au acest caracter.
Pentru a fi în situația unei fapte de discriminare, mai arată reclamanta, trebuie să existe două situații comparabile la care tratamentul aplicat să fi fost diferit., tratamentul diferențiat trebuie să urmărească sau să aibă ca efect restrângerea ori înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale ori a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice.
Astfel, pe de o parte, judecătorii militari, precum și membrii Consiliului director al CNCD, beneficiază de un spor de confidențialitate de până la 15% din solda lunară/indemnizație, iar judecătorii civili (care controlează inclusiv actele CNCD) nu beneficiază de un astfel de spor, deși nerespectarea confidențialității lucrărilor reprezintă o abatere disciplinară.
Acest fapt determină incidența unui tratament discriminatoriu, ce are ca efect restrângerea ori înlăturarea recunoașterii, folosinței și exercitării, în condiții de egalitate, a dreptului la remunerarea pentru păstrarea confidențialității unor date.
În susținerea pretențiilor sale, reclamanta a invocat și dispozițiile art. 14 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și pe cele ale art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenție care reglementează exercitarea oricărui drept prevăzut de lege fără nici o discriminare, precum și dispozițiile art. 21 aliniat 1 din nr.OG 137/2000 care asigură dreptul persoanelor discriminate de a pretinde despăgubiri proporțional cu prejudiciul suferit și restabilirea sau ameliorarea situației create prin discriminare.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive întrucât nu are calitatea de ordonator principal de credite pentru drepturile salariale pretinse de reclamantă.
Pârâtul Ministerul Justiției a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantei, ca neîntemeiată, invocând deciziile Curții Constituționale nr. 818-820/03.07.2008, prin care s-a admis excepția de neconstituționalitate ridicată de Ministerul Justiției și s-a constatat că prevederileart. 1,art. 2alin. (3) șiart. 27alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, sunt neconstituționale, în măsura în care din ele se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative neavute în vedere de legiuitor la adoptarea actelor normative considerate discriminatorii.
Așadar, stabilirea sistemului de salarizare pentru sectorul bugetar este un drept și o obligație a legiuitorului, iar modul de stabilire prin lege a unor drepturi în favoarea unor categorii profesionale, în mod diferit față de alte categorii, ori nereglementarea de legiuitor a anumitor aspecte care țin de statutul profesional al unei categorii, nu este o problemă ce poate fi apreciată din punctul de vedere al discriminării, depășind cadrul legal reglementat prin OG nr. 137/2000.
Prin încheierea nr. 15/22.01.2009, Curtea de Apel a scos cauza de pe rol și a trimis- spre competentă soluționare Tribunalului Botoșani -Secția civilă, având în vedere decizia nr. 104/20.01.2009 prin care Curtea Constituțională a constatat neconstituționalitatea art. I și II din OUG nr. 75/2008 precum și dispozițiile art. 2 punctul 1 litera c Cod procedură civilă.
Reinvestit astfel în dosarul nr-, Tribunalul Botoșani, prin sentința civilă nr.453 din 02 aprilie 2009 a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice.
A admis excepția prematurității formulării cererii pentru viitor, respingând în consecință, capătul de cerere respectiv ca fiind prematur.
A admis, în parte, acțiunea formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâții Tribunalul Botoșani, Curtea de APEL SUCEAVA, Ministerul Justiției și Libertăților și Ministerul Finanțelor Publice, obligându-i pe aceștia să plătească reclamantei sporul de confidențialitate de 15% calculat la salariul de bază brut lunar, începând cu 15.08.2006 și până la 2 aprilie 2009 pentru perioada efectiv lucrată în acest interval, sumă ce va fi actualizată în funcție de indicii de inflație de la data scadenței până la data plății efective.
A obligat pârâtul Tribunalul Botoșani să efectueze în carnetul de muncă al reclamantei, mențiunile corespunzătoare în sensul de mai sus.
A obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare plății sumelor respective.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță, în temeiul art. 137 aliniat 1 Cod procedură civilă, a soluționat cu prioritate excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor, în sensul respingerii excepției, întrucât această instituție are rolul de a coordona legile bugetare și de rectificare a bugetului de stat, reclamanta solicitând obligarea acestuia doar la alocarea sumelor necesare efectuării plății sumelor pretinse prin acțiune.
Totodată, a admis excepția de prematuritate a dreptului la acțiune pentru pretenția de acordare a sporului pe viitor, nefiind îndeplinită condiția actualității dreptului a cărui realizare se solicită.
Cu privire la fondul cauzei, prima instanță a reținut că, potrivit adresei nr. 25/13.01.2009 a Tribunalului Botoșani, reclamanta este grefier la Judecătoria Botoșani de la data de 15.08.2006, iar potrivit dispozițiilor art. 78 aliniat 1 din Legea nr. 567/2004:,Personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea este obligat să păstreze secretul profesional, confidențialitatea în legătură cu faptele și informațiile despre care ia cunoștință în exercitarea funcției, cu privire la procese aflate în curs de desfășurare sau asupra unor cauze cu care a fost sesizat parchetul".
Prin decizia nr. 46/15.12.2008, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite a admis recursul în interesul legii și a decis că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de confidențialitate de 15% calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, decizie obligatorie potrivit art. 329 aliniat 3 teza a II - a din Codul d e procedură civilă.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții Ministerul Justiției și Libertăților și Ministerul Finanțelor Publice invocând motive de netemeinicie și nelegalitate.
Pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților a susținut că reclamanta este salarizată în temeiul unei legi speciale care stabilește în mod exhaustiv drepturile salariale și alte drepturi de care aceasta beneficiază, neputând beneficia de alte drepturi decât dacă sunt prevăzute expres în favoarea sa, așa încât instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești și a legiferat acordarea unui drept salarial neprevăzut în legislația specifică categoriei profesionale a personalului auxiliar din cadrul sistemului justiției. A invocat deciziile Curții Constituționale nr. 818, 819, 820/2008, prin care s-a constatat că prevederile art. 1, art. 2 al. 3 și art. 27 al. 1 din nr.OUG 137/2000 sunt neconstituționale în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative, precum și decizia Curții Constituționale nr.1325/2008, prin care s-a constatat că dispozițiile nr.OG 137/2000 sunt neconstituționale în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Pârâtul Ministerul Finanțelor Publice prin cererea de recurs a reiterat excepția lipsei calității procesuale pasive, în raport de atribuțiile concrete ce îi revin în baza dispozițiilor legii privind finanțele publice.
În drept cererile de recurs au fost întemeiate pe dispozițiile art.304 pct.4 și 9 și art.312 Cod procedură civilă.
Intimații nu au formulat întâmpinare.
Examinând recursurile prin prisma motivelor invocate, probatoriul administrat și dispozițiile legale incidente în cauză, Curtea constată că sunt nefondate.
Potrivit dispozițiilor art. 99 lit. d din Legea nr. 303/2004 și art. 3 și 4 alin. 1 din Legea nr. 304/2004, raportat la art. 15 din Codul d eontologic, personalul din unitățile de justiție are obligația profesională imperativă, specială și specifică de confidențialitate, în cadrul executării raporturilor de muncă.
Prin însăși natura sa, activitatea judiciară desfășurată de această categorie de personal implică administrarea sau contactul cu informații confidențiale, constând în date privind arestări, interceptări ale convorbirilor telefonice, martori sub acoperire, protecția victimelor, date cu caracter personal ale justițiabililor și a colegilor de serviciu (art. 2 alin. 4 și alin. 5 din Legea nr. 677/2001), sesizările adresate organelor statului (art. 18 lit. c din Legea nr. 108/1999), veniturile salariale, protecția minorilor, secretul bancar, secretul economic, drepturile de proprietate intelectuală.
Obligația de confidențialitate și corelativ recunoașterea unui spor (drept salarial) a fost recunoscută și personalului ce lucrează în cadrul unităților bugetare (art. 13 din nr.OUG 57/2000, art. 30 alin. 3 din nr.OG 147/2000, art. 13 alin. 1 din nr.OUG 123/2003, art. 15 alin. 1 din nr.OG 6/2007, art. 20 alin. 3 din Legea nr. 656/2002, art. 15 din nr.OG 64/2006, art. 13 din nr.OG 10/2007, art. 12 din Legea nr. 53/1991, art. 8 din nr.OUG 111/1999, art. 9 alin. 4 din nr.OG 65/1998, art. 23 lit. m din Legea nr. 319/2003, art. 10 alin. 3 din Legea nr. 274/2004).
Prin urmare, toate persoanele din cadrul unităților bugetare, inclusiv reclamanții, sunt parte a unui raport juridic (atipic) de muncă, generat de Codul muncii, fiind supuși obligației de fidelitate, așa cum prevăd dispozițiile Codului muncii, contractele colective și individuale de muncă, cât și Regulamentele de organizare și funcționare a instanțelor judecătorești.
Obligația și prestația de fidelitate reprezintă cauza juridică expresă și indiscutabilă a obligației sinalagmatice și a contraprestației angajatorului (a organizației) de a plăti salariaților sporul de confidențialitate.
În același sens, se interpretează și efectele Ordinului Ministrului Justiției nr. 1833/C din data de 2.07.2008 privind acordarea sporului de confidențialitate pentru personalul contractual și funcționarii publici din cadrul instanțelor judecătorești, invocându-se ca fundament legal dispozițiile Legii nr. 97/2008, art. 122din Legea nr. 53/1991, OG6/2007, OG10/2008 și nr.OUG 24/2000.
Mai mult decât atât, prin decizia nr. 46/15.12.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite, s-a admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și s-a stabilit:
"În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilorart. 99alin. (1) lit. d) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, raportat laart. 16alin. (1) și (2) din Codul d eontologic al magistraților, și aleart. 78alin. (1) din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, modificată și completată, raportat laart. 9din Codul d eontologic al acestora,
constată că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de confidențialitate de 15%, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar".
În consecință, Curtea constată că, atât timp cât problema de drept dedusă judecății a primit o dezlegare prin Decizia nr. 46 din 15.12.2008 a Secțiilor Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, decizie obligatorie pentru instanțe, conform dispozițiilor art. 329 alin. 3 Cod procedură civilă, nu se poate reține că prima instanță a depășit limitele puterii judecătorești.
Prin urmare, reclamanta intimată, care face parte din personalul auxiliar de specialitate, este îndreptățită la acordarea sporului de confidențialitate de 15%, calculat la salariul de bază brut lunar.
Deși recurentul Ministerul Justiției și Libertăților a invocat deciziile Curții Constituționale nr. 818, 819, 820 și 1325/2008, prin care s-a constatat că dispozițiile nr.OG 137/2000 sunt neconstituționale în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative, Curtea constată că apariția acestor decizii nu este de natură a conduce la concluzia că decizia nr. 46 din 15.12.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție nu mai este obligatorie pentru instanțe, întrucât în caz contrar s-ar încălca dispozițiile art. 329 al. 3 Cod procedură civilă.
De altfel, prima instanță nu a reținut în considerentele sentinței recurate că în cauză ar fi incidente dispozițiile prevăzute de nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, astfel încât deciziile Curții Constituționale nr. 819/2008 și 1325/2008 nu sunt aplicabile în speță.
Cu privire la cel de-al doilea recurs, se reține că potrivit dispozițiilor art.19 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, Ministerul Finanțelor Publice coordonează acțiunile ce sunt în responsabilitatea guvernului cu privire la sistemul bugetar și anume: pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare și ale legilor privind aprobarea contului general actual de execuție, iar potrivit art.3 alin.1 pct.2 din HG nr.208/2005, ministerul pârât este cel care are ca atribuții elaborarea proiectului bugetului de stat precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operand rectificările corespunzătoare.
În lipsa aprobării rectificării bugetului cu sumele necesare și alimentării cu fonduri a conturilor Ministerului Justiției de către Ministerul Economiei și Finanțelor, cel dintâi ar fi practic în imposibilitate de a achita sumele la care ar fi obligat prin prezenta hotărâre.
În situația în care nu ar fi obligat și Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce sumele necesare reparării prejudiciului suferit de reclamantă, hotărârea judecătorească ar fi lipsită de una dintre cele mai importante funcții ale sale, respectiv puterea executorie.
Față de aceste considerente, în temeiul art.312 alin.1 din Codul d e procedură civilă, Curtea va respinge recursurile ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE
Respinge, ca nefondate recursurile declarate de pârâțiiMinisterul Justiției și LibertățilorșiMinisterul Finanțelor PubliceprinDirecția Generală a Finanțelor Publice, împotriva sentinței nr. 453 din 2 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția civilă, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 05 noiembrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud. fond
Tehnored.
Ex. 2 / 25.11.2009
Președinte:Ciută EugeniaJudecători:Ciută Eugenia, Dicu Aurel, Maierean Ana
