Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 1342/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - drepturi bănești -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.1342
Ședința publică din 05 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Ciută Eugenia
JUDECĂTOR 2: Dicu Aurel
JUDECĂTOR 3: Maierean Ana
Grefier C -
Pe rol judecarea recursului declarat de reclamanta " COM" SRL D, cu sediul în orașul D-,.7 Cod poștal -, județul B, împotriva sentinței nr. 709 din 2 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția civilă, în dosarul nr-.
La apelul nominal s-au prezentat în calitate de administrator al reclamantei recurente asistat de avocat - și pârâtul-intimat.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care instanța, constatând recursul în stare de judecată, a dat cuvântul la dezbateri.
Avocat -, pentru recurentă, depunând la dosarul cauzei un număr de douăzeci și șase de înscrisuri reprezentând rapoarte de gestiune periodice, precum și adresa nr.16 din 04 septembrie 2009 emisă de SC SRL și dezvoltând pe larg motivele de recurs formulate în scris, a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate, iar pe fond admiterea acțiunii în sensul obligării pârâtului la plata sumei de 33.164, 23 lei, actualizată la indicele de inflație, sumă stabilită de cele două expertize efectuate în cauză. Totodată a mai solicitat obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată conform chitanțelor depuse la dosar.
Pârâtul intimat, având cuvântul, a solicitat instanței respingerea recursului declarat în cauză și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii pronunțate de către Tribunalul Botoșani, precizând că expertiza contabilă efectuată de către expertul a fost înlăturată de instanța de fond, iar din cea efectuată de expertul s-a menționat că lipsa în gestiune a fost produsă de neglijența în administrarea gestiunii de către reclamant.
Declarând închise dezbaterile, instanța a rămas în pronunțare cu privire la recursul formulat în cauză.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra litigiului de muncă de față:
Prin cererea înregistrată sub nr.764/40/25.01.2008 la secția civilă a Tribunalului Botoșani, reclamanta COM SRL Das olicitat obligarea pârâtului - la plata sumei de 32.149 lei cu titlu de daune reprezentând lipsă în gestiune, menținerea sechestrului asigurator înființat prin încheierea din 24 octombrie 2007 Judecătoriei Dorohoi asupra bunurilor mobile și imobile ale pârâtului și totodată, obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea în fapt a acțiunii s-a arătat că pârâtul a fost angajat în calitate de gestionar la magazinul de piese auto până la începutul anului 2007, când în urma inventarului s-a constatat pentru perioada 03 ianuarie 2006 - 31 decembrie 2006 o lipsă în gestiune în sumă de 32149 lei.
Or, deși pe tot parcursul inventarului pârâtul ar fi fost prezent, ar fi semnat listele de inventar fără obiecțiuni și chiar ar fi recunoscut că și-a însușit bani din gestiune semnând un angajament de plată, cu toate acestea a refuzat să semneze procesul verbal final de inventariere din 17 ianuarie 2007 și să achite prejudiciul.
Acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art.998 cod civil și art.274 Cod procedură civilă.
În dovedirea acțiunii s-au depus probe cu înscrisuri și a fost administrată proba testimonială.
Prin întâmpinare, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii arătând că a funcționat ca gestionar la reclamantă din anul 2001 până la 07.01.2007, îndeplinindu-și conștiincios sarcinile de serviciu în toată această perioadă, fiind apreciat în acest sens de către conducerea societății.
A menționat că este nevinovat și că nu ar fi semnat un angajament de plată expres pentru suma de 32149 lei, că această sumă ar fi fost adăugată de către administratorul societății pe angajamentul ce fusese semnat în alb de către așa cum obișnuise " înaintea oricărei inventarieri în cei 6 ani".
De altfel, la data la care administratorul susține că pârâtul ar fi semnat angajamentul - 24.01.2007 - acesta din urmă nici nu s-ar fi aflat în țară, iar în plus, anterior fusese scos forțat de către administrator din unitate, întrucât refuzase semnare procesului verbal de inventariere.
Or, aceste împrejurări ar demonstrat faptul evident că " administratorul a folosit un angajament de plată semnat în alb de la o dată anterioară".
S- mai arătat totodată, că "gestiunea a fost colectivă așa încât orice lipsă reală - dacă s-ar constata - ar fi imputabilă ambilor (administrator și gestionar), iar inventarierea s-ar fi realizat " în mod defectuos, și procesul - verbal ar fi fost întocmit cu încălcarea flagrantă a legii, în momentul constatării inventarului administratorul refuzând că refacă inventarierea în prezența unei comisii numită prin decizie și în prezența sa și a contabilului, cu întocmirea unui proces-verbal care să conțină semnătura sa, a administratorului și a comisiei.
Dimpotrivă, pentru faptul că pârâtul a cerut refacerea inventarului, administratorul i-ar fi luat cheile și l-ar fi scos din societate, împiedicându- să mai revină.
Pentru dovedirea apărărilor formulate, pârâtul a depus înscrisuri, au fost administrate probe testimoniale și s-au efectuat două expertize judiciare contabile.
Prin sentința civilă nr.1098/2008 Judecătoria Dorohoia admis în parte acțiunea obligând pârâtul să achite reclamantei suma de 16.323,11 lei cu titlu de daune și suma de 2.878,50 lei cheltuieli de judecată.
Recursurile declarate de către ambele părți împotriva acestei sentințe au fost admise, dispunându-se casarea și trimiterea spre competentă soluționare în primă instanță completului specializat în judecarea litigiilor de muncă și de asigurări sociale din cadrul Secției civile a Tribunalului Botoșani, apreciindu-se că în speță daunele pretinse decurg dintr-un raport de muncă încât sunt incidente dispozițiile art.281 Codul muncii privind jurisdicția muncii.
Prin sentința civilă nr.709 din 02.06.2009 Tribunalul Botoșania respins ca nefondată acțiunea reclamantei și a obligat pe aceasta să plătească pârâtului - suma de 3.170 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul a reținut, în acord cu concluziile raportului de expertiză contabilă efectuat în cauză că inventarul de gestiune pe care reclamanta își întemeiază acțiunea a fost realizat cu încălcarea flagrantă a pct.6, 7, 9 și 36 din Normele de organizare și efectuare a inventarului patrimoniului, aprobate prin Ordinul MFP nr.1753/2004 precum și de HG nr.2230/1969, încât el nu reprezintă o probă concludentă a vinovăției pârâtului pentru lipsa în gestiune.
Împotriva acestei hotărâri reclamanta a declarat recurs, în care a susținut că realitatea și întinderea prejudiciului cauzat de pârâtul gestionar este concludent constatată prin inventarul efectuat, pentru perioada 03 ianuarie 2006 - 31 decembrie 2006, în luna ianuarie 2007, fiind recunoscut de acesta prin semnarea unui angajament de plată, și atestat în cauză de cele două expertize contabile întocmite.
A relevat că inventarul în discuție a fost realizat în prezența pârâtului, care n-a contestat listele de inventariere, semnându-le, respectiv că încălcările legislației în materia inventarierii, reținute de Tribunal, nu sunt reale, câtă vreme societatea are doar un acționar, încât nu se impunea constituirea unei comisii de supraveghere și instruire.
A arătat că și declarația martorului atestă că lipsa în gestiune a fost cauzată de încălcarea de către a Legii nr.22/1969, iar expertul a consemnat explicit că aceasta este urmarea gestionării neglijente sau doar a sustragerii din gestiune de către.
Intimatul a depus întâmpinare la recurs, în care a susținut că hotărârea primei instanțe este corectă, menționând că expertiza a fost înlăturată, expertul fiind sancționat de către C B - Comisia de disciplină pentru efectuarea expertizei cu încălcarea normelor de conduită etică și profesională.
A arătat că celălalt raport de expertiză efectuat în cauză de către expert a concluzionat că lipsa în gestiune a fost cauzată de neglijența administratorului - reprezentant legal al reclamantei.
Recursul reclamantei este nefondat, încât va fi respins ca atare în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, pentru considerentele ce succed:
Astfel, atragerea răspunderii materiale a gestionarului nu poate fi decât conformă art.23 și art.24 din Legea nr.22/1969, iar art.29 din același act normativ prevede situații de exonerare a acestuia, generate de fapta unei terțe persoane ce este în măsură să dea dispoziții în ce privește gestionarea bunurilor.
În speță s-a dovedit că reprezentantul legal al societății reclamante a efectuat acte repetate de imixtiune în gestiune, constând în administrarea efectivă a gestiunii, a semnat parte din notele de intrare - recepție și rapoarte de gestiune întocmite de el însuși, a vândut pe datorie, evidențiind acesta pe un caiet al datornicilor, nu a întocmit acte de predare - primire a gestiunii, ce au natura celor prevăzute de art.29 lit.c din Legea nr.22/1969.
Pe de altă parte, după cum corect a reținut prima instanță, inventarul înfățișat de reclamantă în proces nu poate constitui o probă concludentă în materia dreptului muncii, pentru că normele de efectuare a acestui act nu au fost respectate.
În acest sens, conform pct.6 din Normele de organizare și efectuare a inventarierii patrimoniului, aprobate prin Ordinul MFP nr.1753/2004 "Răspunderea pentru buna organizare a lucrărilor de inventariere, potrivit prevederilor Legii nr. 82/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și în conformitate cu reglementările contabile aplicabile, revineadministratorului,ordonatorului de credite sau altei persoane care are obligația gestionării elementelor de activ și de pasiv și care elaborează și transmite comisiilor de inventariere proceduri scrise adaptate la specificul unității".
Totodată, potrivit pct. 7 din Norme "Inventarierea elementelor de activ și de pasiv se efectuează de cătrecomisii deinventariere,formate din cel puțin două persoane, numite prin decizie scrisă, emisă de persoanele autorizate prevăzute la pct. 6. În decizia de numire se menționează în mod obligatoriu componența comisiei, numele responsabilului comisiei, modul de efectuare a inventarierii, gestiunea supusă inventarierii, data de începere și de terminare a operațiunilor.
La persoanele fizice care desfășoară activități producătoare de venituri, precum și la unitățile al căror număr de salariați este redus, iar valoarea bunurilor din gestiune nu depășește plafonul stabilit de administratori, inventarierea poate fi efectuată de către o singură persoană.
Comisia de inventariere răspunde de efectuarea tuturor lucrărilor de inventariere, potrivit prevederilor legale.
Pentru desfășurarea în bune condiții a operațiunilor de inventariere, în comisii vor fi numitepersoane cu pregătire corespunzătoare economică și tehnică, care să asigure efectuarea corectă și la timp a inventarierii elementelor de activ și de pasiv, inclusiv evaluarea lor conform reglementărilor contabile aplicabile.
Inventarierea și evaluarea elementelor de activ și de pasiv se pot efectua atât cu salariații proprii, cât și pe bază de contracte de prestări de servicii încheiate cu persoane juridice sau fizice cu pregătire corespunzătoare.
Din comisia de inventariere nu pot face parte gestionarii depozitelor supuse inventarierii și nici contabilii care țin evidența gestiunii respective".
Or, în speță, așa cum de altfel au constatat ambii experți contabili, administratorul societății - căruia conform pct.6 îi revenea răspunderea pentru organizarea inventarierii - nu a numit o comisie de inventariere ci, inventarul a fost efectuat de către el împreună cu gestionarul
Conform dispozițiilor imperative ale pct.7 este interzis ca gestionarul depozitului inventariat să facă parte din comisie.
De aceea, inventarierea nu putea fi făcută doar de către administrator în condițiile în care - așa cum se va arăta în cele ce urmează -și acesta a ținut în fapt gestiuneaîn unele perioade vizate de inventariere și întocmit chiar și acte contabile ale gestiunii respective, încât a ținut în fapt și contabilitatea primară. Or, pct.7 vizează atât gestionarul cât și contabilul unității.
În concluzie, în această situație, inventarierea trebuia realizată de către o altă persoană decât cei doi, persoană cu competența necesară și desemnată prin decizie, străină de gestiune.
De asemenea, conform pct.9 din Normele susmenționate, principalele măsuri organizatorice care ar fi trebuit să fie luate de comisia de inventariere sunt:
- înainte de începerea operațiunii de inventariere să ia de la gestionar declarație scrisă din care să rezulte că: are plusuri sau lipsuri în gestiune, dacă are bunuri nerecepționate sau care trebuie livrate, pentru care s-au întocmit documentele aferente, a primit sau a eliberat bunuri fără documente legale; are documente de primire - livrare care au fost operate în evidența gestiunii sau care nu au fost predate la contabilitate;
- gestionarul va menționa în declarația scrisă felul, numărul și data ultimului document de intrare/ieșire a bunurilor în/din gestiune și se datează și semnează de către gestionar și de către comisia de inventariere;
- gestionarul trebuie să întocmească și să depună la contabilitate, înainte de începerea inventarierii, raportul de gestiune în care să se înscrie toate documentele de intrare și de ieșire a mărfurilor, precum și cele privind numerarul depus la casierie, întocmit până în momentul începerii inventarierii;
- să verifice numerarul din casă și să stabilească suma încasărilor din ziua curentă, solicitând întocmirea monetarului și depunerea monetarului la casieria unității.
Or, expertul judiciar menționat că a constatat nerespectarea procedurii de inventariere prin neluarea declarației gestionarului, nedepunerea raportului de gestiune la contabilitate cu toate mărfurile intrate și ieșite din gestiune până în momentul inventarierii, nestabilirea existenței numerarului în casă pentru ziua respectivă.
Totodată, conform pct.36 din Norme"Rezultatele inventarierii se stabilesc prin compararea datelor constatate faptic și înscrise în listele de inventariere, cu cele din evidența tehnico-operativă (fișele de magazie) și din contabilitate.
Înainte de stabilirea rezultatelor inventarierii se procedează la o analiză a tuturor stocurilor înscrise în fișele de magazie și a soldurilor din contabilitate pentru bunurile inventariate. descoperite cu această ocazie trebuie corectate operativ, după care se procedează la stabilirea rezultatelor inventarierii, prin confruntarea cantităților consemnate în listele de inventariere, cu evidența tehnico-operativă pentru fiecare poziție în parte".
Or, expertul judiciar a arătat (222 dosarul Judecătoriei Dorohoi ) că "datorită faptului că în contabilitatenu s-a evidențiat în contul de mărfuri, distinct această gestiune, nu se poate compara soldul faptic cu cel scriptic din balanța de verificare".
În consecință, nu poate fi atrasă în speță răspunderea materială a pârâtului, potrivit normelor dreptului muncii, încât hotărârea primei instanțe este legală și temeinică.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta " COM" SRL D, împotriva sentinței nr. 709 din 2 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția civilă, în dosarul nr-, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 05 noiembrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnored.
Jud. fd.:
Ex. 2/04.12.2009
Președinte:Ciută EugeniaJudecători:Ciută Eugenia, Dicu Aurel, Maierean Ana
