Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 136/2010. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIE Nr. 136
Ședința publică de la 08 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Liliana Ciobanu JUDECĂTOR
- - - - JUDECĂTOR
- - - - JUDECĂTOR 2: Daniela Părău
GREFIER -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Astăzi la ordine s-a luat în examinare recursul civil promovat de recurenta-pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE N ÎN NUMELE ȘI PENTRU MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr.822/C din 29 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
La primul apel nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile, dosarul fiind lăsat la a doua strigare a cauzei la sfârșitul ședinței de judecată. După reluarea dosarului, la sfârșitul ședinței de judecată, au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a expus referatul asupra cauzei de către grefierul de ședință, în sensul că:
- dosarul se află la al doilea termen de judecată, procedura de citare este legal îndeplinită, iar la fila 31 dosar prin corespondență s-a atașat la dosar întâmpinarea formulată de intimata, după care:
Nemaifiind alte cereri și/sau excepții de formulat, și văzând că în cauză părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă, instanța constată dosarul în stare de judecată și trece la deliberare.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului civil de față, instanța reține următoarele:
Prin sentința civilă nr.822/C/ 2009, pronunțată în dosarul nr- al tribunalului Neamța fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice.
A fost admisă excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de Ministerul Justiției și Libertăților și respinsă astfel acțiunea formulată de reclamantă pentru perioada 01.01.2006 - 26.04.2006.
A fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, Ministerul Finanțelor Publice, Curtea de APEL BACĂU și Tribunalul Neamț și în consecință:
Au fost obligați pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, Curtea de APEL BACĂU și Tribunalul Neamț să plătească reclamantei sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% din îndemnizația de bază brută lunară pentru perioada 27.04.2006 - 09.11.2006. A fost obligată pârâta Curtea de APEL BACĂU să facă cuvenitele mențiuni cu privire la acest spor în carnetul de muncă al reclamantei.
A fost obligat pârâtul Ministerul Finanțelor Publice să aloce și să includă în bugetul pârâtului Ministerul Justiției și Libertăților sumele necesare efectuării plății acestor drepturi salariale.
A fost respins capătul de cerere privind obligarea pârâților la plata acestor drepturi pentru viitor.
În motivarea sentinței, instanța de fond a arătat că:
Prin cererea înregistrată pe rolul tribunalului Neamț sub nr- din 27.04.2009 reclamanta a chemat în judecată civilă pe pârâții Ministerul Justiției și Libertăților în calitate de ordonator principal de credite, Curtea de APEL BACĂU, Tribunalul Neamț, în calitate de ordonatori secundar de credite și Ministerul Finanțelor Publice, solicitând obligarea acestora la plata actualizată sporului pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, în procent de 50% din indemnizația de bază brută lunară, pentru perioada 01 ianuarie 2000 - 01 octombrie 2006 și în viitor, precum și menționarea acestui spor în carnetul de muncă.
În motivarea acțiunii, reclamanta a invocat prevederile art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, prin care se prevede dreptul magistraților și al personalului auxiliar de specialitate de a beneficia de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar. A arătat reclamanta că, deși prin OUG nr.177/2002 fost abrogat acest spor, nemaifiind prevăzut în noua lege de salarizare magistraților, pentru personalul auxiliar de specialitate au rămas în vigoare prevederile Legii nr.50/1996, până la intrarea în vigoare a OG nr.8/2007. Reclamanta mai arată că, sporul salarial solicitat fost acordat motivat de condițiile în care personalul din justiție își desfășoară activitatea, condiții caracterizate ca fiind factori de risc și suprasolicitare neuropsihică și că, în Uniunea Europeană stresul în muncă reprezintă doua problemă de sănătate legată de activitatea profesională, motiv pentru care Comisia Europeană, prin Directiva cadru 89/391, pus în aplicare măsuri care au drept scop garantarea securității și sănătatea lucrătorilor.
În dovedirea susținerilor, reclamanta depus la dosar practică judiciară.
Pârâtul, Ministerul Finanțelor Publice - prin Direcția Generală Finanțelor Publice N, formulat, întâmpinare prin care invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, arătând că, nu trebuie confundat cu Statul Român și cu bugetul de stat, rolul său constând în răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite și ale proiectelor bugetelor locale, respectând procedura reglementată în Legea finanțelor publice; că, ministrul finanțelor publice este ordonator principal de credite așa cum este și ministrul justiției, neputând fi obligat la plata drepturilor cuvenite salariaților altor instituții și că, atribuții în angajarea și salarizarea reclamantei aparțin Ministerului Justiției, instituție cu care aceasta are raport de muncă; că, între MFP și Ministerul Justiției nu există nici obligație de garanție și că, acesta din urmă, fiind ordonator principal de credite, trebuie să dispună toate măsurile necesare pentru asigurarea în bugetele proprii ale instituțiilor subordonate creditelor bugetare pentru efectuarea plății stabilite prin titluri executorii.
Pe fond, același pârât, solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Pârâtul, Ministerul Justiției și Libertăților formulat, de asemenea, întâmpinare, prin care solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată, arătând că art.47 din Legea nr.50/1996 fost abrogat prin art. pct.42 din OG nr.83/2000, total și explicit; că, prin decizia nr. 21 din 10.03.2008, instanța supremă a admis recursul în interesul legii și a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți și personalul auxiliar au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare psihică calculat la indemnizația brută lunară și după intrarea în vigoare a OG nr.83/2000; și că, începând cu februarie 2007, intrat în vigoare noua lege de salarizare a personalului auxiliar.
Concluzionează că sporul de 50% nu mai subzistă pentru personalul auxiliar de specialitate începând cu februarie 2007.
În subsidiar, același pârât, invocat, excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru drepturile mai vechi de trei ani de la data introducerii acțiunii, motivat de prevederile art.1, art.3, art.7 și ale art.8 din Decretul nr.167/1958.
La termenul din data de 25.09.2009, reclamanta a depus un răspuns la întâmpinările pârâților, aducând precizări referitoare la temeiul juridic al acțiunii și la curgerea termenului de prescripție, arătând că, data de la care putea face acțiune în justiție pentru neacordarea drepturilor este 10.03.2008, data la care ÎCCJ soluționat definitiv prin decizia nr.21, interpretarea și aplicarea art.47 din legea nr.50/1996. Mai arată totodată că începând cu data de 30.09.2006 a fost propusă pentru pensionare și din motive lesne de înțeles nu a beneficiat și de acest spor la calculul pensiei.
Excepțiile invocate de pârâți au fost unite cu fondul cauzei.
Procedura de citare părților procesuale fost legal îndeplinită.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive, ridicată de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, instanța a constatat că este nefondată și, în consecință, a fost respinsă, ca atare, pentru următoarele motive:
Potrivit art.1 din OUG22/2002, executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice în temeiul titlurilor executorii, se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora la titlul de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă.
Totodată, importante sunt atribuțiile conferite Ministerului Finanțelor Publice prin art.19 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, în sensul coordonării acțiunilor care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar; și anume: pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție.
În lumina acestor atribuții, nu pot fi invocate doar competențele ordonatorului principal de credite, respectiv, Ministerul Justiției și Libertăților, pentru a ignora răspunderea legală ce îi revine Ministerul Finanțelor Publice pretinzând astfel lipsa calității sale procesuale pasive în prezenta cauză.
Referitor la excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de către pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților, instanța a constatat că este întemeiată în ceea ce privește acțiunea reclamantei pentru perioada 01.01.2000 -26.04.2006, motivat de dispozițiile art.1, art.3, art.7 și ale art.8 din Decretul nr.167/1958, precum și ale art. 283 alin. 1 lit. c din Legea nr. 53/2003, potrivit cărora, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă având ca obiect plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii la acțiune.
În consecință, având în vedere și faptul că, cererea dedusă judecății fost formulată în data de 27.04.2009, acțiunea reclamantei cu privire la sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică pentru perioada 01.01.2000-26.04.2006, a fost respinsă ca fiind prescrisă.
În rest, analizând probatoriul administrat în dosar, instanța a constatat că acțiunea reclamantei este întemeiată pentru următoarele considerente de fapt și de drept:
Reclamanta a făcut parte din categoria personalului auxiliar de specialitate din cadrul Judecătoriei Târgu Neamț, fiind salarizată potrivit Legii nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești.
Prin cererea de față, reclamanta arătat că, dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996, republicată, prevedeau că "Pentru risc și suprasolicitare neuropsihică,personalul auxiliar beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar".
Totodată, a susținut că OG nr. 83/2000, prin care fost abrogat textul de lege invocat, a fost adoptată cu încălcarea dispozițiilor art. 114 alin. 1 din Constituția României, în vigoare la acea dată deoarece, deși avea caracterul unei legi ordinare, a abrogat prevederi dintr-o lege organică. A fost nesocotit astfel principiul ierarhiei potrivit căruia actele normative nu pot fi modificate sau abrogate decât prin altele echivalente, având aceeași forță juridică.
Instanța a reținut, față de motivul invocat mai sus, că potrivit art. 107 alin. 3 din Constituția României anterior modificării, " Ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele și în condițiile prevăzute de aceasta". Ori, prin art. 1 pct. Q 1 din Legea nr. 125/2000 Guvernul a fost abilitat să emită ordonanțe doar cu privire la"Modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată", însă prin nr.OG 83/2000 s-a procedat și la abrogarea unor dispoziții ale acestei legi. Aceasta în condițiile în care art. 55 alin. 1 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative "Modificarea unui act normativ constă în schimbarea expresă a textului unora sau mai multor articole ori alineate ale acestuia și în redarea lor într-o nouă formulare" potrivit art. 56 alin. 1 din lege"Completarea actului normativ constă în introducerea unor dispoziții noi, cuprinzând soluții legislative și ipoteze suplimentare, exprimate în texte care se adaugă elementelor structurale existente",iar potrivit art. 60 alin. 1 din lege abrogarea constă în lipsirea de eficiență juridică, totală sau parțială, a unor prevederi cuprinse într-un act normativ, care sunt contrare unei noi reglementări de același nivel sau de nivel superior.
Din dispozițiile citate ale Legii nr. 24/2000 reiese că modificarea, completarea și abrogarea actelor normative constituie evenimente legislative distincte și din acest motiv prevederile constituționale ale art. 107 alin. 3 impun ca legea specială de abilitare să prevadălimiteleșicondițiilede învestire a Guvernului de a emite ordonanțe. Este de remarcat, în acest context, că acolo unde Parlamentul a intenționat să acorde executivului posibilitatea abrogării unor texte de lege, a prevăzut în mod expres aceasta în legea de abilitare. Astfel, prin art. 1 pct. Q 3 din Legea nr. 125/2000 Guvernul a fost abilitat să emită o ordonanță pentru"Abrogarea art. 2 alin. (3) pct. B lit. d) din Decretul nr. 247/1977 "
Față de cele reținute mai sus, reiese că abrogarea art. I pct. 42 din nr.OG 83/2000 s-a făcut cu încălcarea atât a prevederilor Legii de abilitare nr. 125/2000, cât și a celor ale art. 107 alin. 3 din Constituția României anterior modificării.
Mai mult, instanța a reținut că potrivit art. 2 alin. 1 din actul normativ menționat mai sus, ordonanțele emise potrivit art. 1 trebuiau depuse atât la Camera Deputaților cât și la, în vederea aprobării, până la reluarea lucrărilor Parlamentului în cea de-a doua sesiune ordinară a anului 2000, sub sancțiunea încetării efectelor acestora. Ori, deși sesiunea parlamentară de toamnă a început la data de 04.09.2000, așa cum reiese din portalul Parlamentului României, nr.OG 83/2000 a fost depusă în termen numai la, respectiv la 01.09.2000 sub nr. E/260, la Camera Deputaților fiind înregistrată sub nr. PL/123 abia pe 28.02.2001, cu mult peste termenul imperativ prevăzut mai sus.
Tot astfel, instanța a reținut că la data stabilirii sporului de 50% prin art. 47 din Legea nr. 50/1996 republicată, legiuitorul a considerat că personalul auxiliar își desfășoară activitatea în condiții deosebite, caracterizate prin risc profesional și suprasolicitare neuropsihică, care subzistă și în prezent. Acordarea acestui spor s-a făcut în conformitate cu dispozițiile art. 41 alin. 2 din Constituția României ce prevăd că salariații au dreptul la măsuri de protecție socială, între altele, și pentru prestarea muncii în condiții deosebite sau speciale.
Deși art. 53 din Legea fundamentală stabilește în mod limitativ condițiile în care exercițiul unui drept poate fi restrâns, respectiv printr-o măsură proporțională cu situația care a determinat-o, aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului respectiv, prin adoptarea nr.OG 83/2000 legiuitorul a procedat la abrogarea dreptului recunoscut anterior, concomitent cu acordarea lui în favoarea controlorilor financiari, fără nici o fundamentare a acestor măsuri.
De asemenea, abrogarea acestui spor contravine dispozițiilor de mai sus în condițiile în care, după recunoașterea lui prin nr.OG 56/1997, acesta făcea parte deja din categoria drepturilor câștigate, definite de doctrinarii clasici ca fiind drepturile intrate definitiv în patrimoniul unor persoane, ce nu mai pot fi retrase în nici un mod.
Instanța a apreciat că prevederile art. I pct. 42 din nr.OG 83/2000 încalcă dispozițiile art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, deoarece în jurisprudența noțiunea de "bunuri" nu se limitează numai la proprietatea asupra unor bunuri corporale; anumite alte drepturi și interese care constituie active pot fi considerate drepturi de proprietate și deci "bunuri", în înțelesul Convenției.
Pe de altă parte, instanța a apreciat că deși scopul urmărit prin adoptarea nr.OG 83/2000 a fost unul legitim - respectiv îmbunătățirea continuă a sistemului de retribuire a magistraților - prin faptul privării lor de dreptul de a beneficia de sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică s-a constatat că metoda de atingere a acestuia nu a fost una adecvată, neexistând o relație rezonabilă de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul urmărit.
Au fost încălcate astfel prevederile art. 1 alin. 2 lit. e pct. (i) din OG137/2000 republicată privitoare la"dreptul la muncă la condiții de muncă echitabile și satisfăcătoarela o remunerație echitabilă și satisfăcătoare",situație în care reclamanta este pe deplin îndreptățită să beneficieze de prevederile art. 27 din același act normativ.
Pentru considerentele ce preced acțiunea reclamantei a fost admisă, în parte, corespunzător activității desfășurate de către aceasta în perioada 27.04. 2006 - 09.11.2006,dată la care a intervenit pensionarea sa.
A fost bligat pârâtul Ministerul Finanțelor Publice să aloce și să includă în bugetul pârâtului Ministerul Justiției și Libertăților sumele necesare efectuării plăților drepturilor salariale acordate reclamantei prin prezenta hotărâre.
În temeiul art. 1 și 3 din Decretul nr. 92/1976 privind carnetul de muncă pârâta Curtea de APEL BACĂU va fi obligată să efectueze mențiunile privind acordarea acestui spor în carnetul de muncă al reclamantei.
Cât privește capătul de cerere privind obligarea pârâților la plata acestor drepturi pentru viitor, instanța la respins, motivat de faptul că între reclamantă și pârâți nu au mai existat raporturi specifice de muncă începând cu data de 10.11.2006, când a intervenit pensionarea acesteia.
Împotriva sentinței a promovat recurs pârâta N, în numele și pentru pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, care a criticat nelegalitatea hotărârii atacate prin prisma reținerii în speță a calității sale procesuale pasive, cu încălcarea dispozițiilor Lg.500/2002, 379/2005, 388/2007, nr.HG34/2009, privind organizarea și funcționarea Ministerului Finanțelor Publice și cu neobservarea faptului că nu are raporturi juridice de muncă cu reclamanta.
Referitor cu privire la temeiul ce a justificat obligarea sa la a prevedea în proiectul de buget și în legile de rectificare a bugetului a sumelor necesare plății acestor drepturi recurenta este în eroare, căci nici reclamanții nu au solicitat și nici instanța nu a dispus că această sarcină îi revine în calitatea sa de reprezentant al statului ( astfel încât să se justifice analizarea temeiurilor menționate în cererea de recurs) ori în baza unor raporturi de muncă cu reclamanții, ci, așa cum de altfel a și recunoscut în alin.3 al fl.2 din motivare, ca urmare a interpretării dispozițiilor privitoare ca atribuțiile sale în elaborarea bugetului de stat ( art.4 alin.2 din legea 500/2002, modif. conf. cărora sumele aprobate, la partea de cheltuieli, prin bugetele prevăzute la art.1 alin. (2), în cadrul cărora se angajează, se ordonanțează și se efectuează plăți, reprezintă limite maxime care nu pot fi depășite - în coroborare cu cele ale art.19 din același act normativ - ce reglementează rolul Ministerului Finanțelor Publice - respectiv alin.1 lit. " a,g, i ", art.1 din nr.OUG22/2002 conform cărora executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu cheltuieli, cât și față de prevederile modificatoare ale Legii nr.110/2007 ce instituie doar o serie de termene și condiții privind executarea, fără a-l exonera de îndatoririle ce îi revin în asigurarea sumelor necesare efectuării plăților.
În contextul anterior arătat, în mod corect, instanța de fond a apreciat în lumina atribuțiilor stabilite recurentei conform actelor normative anterior arătate, nu pot fi invocate doar competențele ordonator principal de credite, pentru a ignora răspunderea legală a recurentei la asigurarea bunurilor necesare plății drepturilor salariale revendicate.
Având în vedere cele anterior menționate, apreciind, în raport de motivele invocate, că, în speță, nu se impune modificarea hotărârii atacate, instanța, în temeiul art.3121Cod procedură civilă va respinge ca nefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul civil promovat de recurenta-pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE N ÎN NUMELE ȘI PENTRU MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în N,- Bis, jud.N împotriva sentinței civile nr.822/C din 29 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - reclamantă domiciliată în Tg.N,-, jud.N și intimații-pârâți Ministerul Justiției și Libertăților cu sediul în B, sector 5,-, Curtea de APEL BACĂU, cu sediul în B,-, jud.B și Tribunalul Neamț cu sediul în N,-, jud.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 08.02.2010.
PREȘEDINTE: Liliana Ciobanu | JUDECĂTOR 2: Daniela Părău | JUDECĂTOR 3: Sorina Ciobanu |
Grefier, |
red.sent.- /
red.dec.rec. -LC/10.02.
tehnored. BC/ 7 ex/ 10.02.2010
com.tuturor părților
Președinte:Liliana CiobanuJudecători:Liliana Ciobanu, Daniela Părău, Sorina Ciobanu
