Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 1370/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 1370/R-CM
Ședința publică din 12 Octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Paula Andrada Coțovanu JUDECĂTOR 2: Ion Rebeca
JUDECĂTOR 3: Georgiana
Judecător: -
Grefier: -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul civil declarat de pârâtulMINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, cu sediul în B,-, se4ctor 5, împotriva sentinței civile nr.1090/CM din 01 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția civilă, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns intimatul-reclamant G, lipsind recurentul-pârât Ministerul Justiției și Libertăților și intimații-pârâți Curtea de Apel Pitești și Ministerul Finanțelor Publice bucurești.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că intimatul-pârât Ministerul Finanțelor Publice a depus la dosar concluzii scrise, prin serviciul registratură.
Intimatul-reclamant G, arată că nu are cereri prealabile de formulat în cauză sau excepții de invocat.
Curtea, având în vedere susținerile intimatului-reclamant, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Intimatul-reclamant G, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond, ca fiind legală și temeinică.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față:
Constată că, rin p. cererea înregistrată la data de 13.03.2009 reclamantul Gac hemat în judecată pe pârâții Curtea de Apel Pitești, Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor, solicitând: obligarea primilor doi pârâți la plata actualizată a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50%, calculat la salariul de bază brut lunar, începând cu data de 01.04.2008 și în continuare; obligarea pârâtului Ministerul Finanțelor Publice să aloce sumele necesare efectuării plăților și obligarea pârâtei Curtea de Apel Pitești să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetul de muncă.
În motivarea acțiunii a susținut reclamantul că, potrivit art.47 din Legea nr.50/1996 republicată, "pentru risc și suprasolicitare neuropsihică magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar".
Ulterior, prin art.50 din nr.OUG177/2002 a fost abrogat și art.47 din Legea nr.50/1996, abrogare ce a fost însă înlăturată prin art.41 din nr.OUG27/2006.
S-a mai susținut de către reclamant că, la data stabilirii acestui drept, legiuitorul a avut în vedere anumite criterii de referință care rezidă în condițiile în care judecătorii și personalul auxiliar își desfășoară activitatea, condiții ce sunt caracterizate ca fiind de risc și suprasolicitare neuropsihică. Aceste condiții nu s-au schimbat, ci dimpotrivă s-au acutizat odată cu intrarea României în Uniunea Europeană, crescând cerințele înfăptuirii actului de justiție în condiții de calitate și eficiențe sporite.
Mai arată reclamantul că sporul de 50% din salariul de bază brut lunar "pentru risc și suprasolicitare neuropsihică" de care beneficiau magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate, a fost abrogat neconstituțional, cu încălcarea dispozițiilor art.41 alin.2 și art.53 din Constituția României, precum și ale art.1 din Protocolul 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, măsura nefiind proporțională cu situația care a determinat-o și aducând atingere înseși existenței dreptului.
Acest spor este un drept de creanță, un bun în sistemul european, susceptibil de a fi protejat de art.1 din primul protocol adițional al CEDO, ratificat de România prin Legea nr.30/1994.
La data de 6.05.2009 Ministerul Justiției și Libertăților a depus întâmpinare în cauză prin care a solicitat respingerea acțiunii pentru următoarele motive:
Dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996 au fost abrogate prin art.42 din nr.OG83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996.
Prin decizia nr.21/10.03.2008 instanța supremă a admis recursul în interesul legii și a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți și personalul auxiliar de specialitate au dreptul al un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică calculat la indemnizația brută lunară și după intrarea în vigoare a G nr.83/2000.
Având în vedere că din februarie 2007 intrat în vigoare noua lege de salarizare a personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești, nr.OG8/2007, pretențiile reclamantului după 1.02.2007 sunt nefondate.
În legătură cu incidența disp. art.1 din Protocolul l adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului, invocate de către reclamant în susținerea cererii, s-a arătat că acesta nu vine să suplinească sau să recunoască un drept pe care formal legislația internă nu îl prevede.
Prin urmare textul invocat de reclamant nu are rostul de a împiedica statele să schimbe sistemele de salarizare, să abroge sau să prevadă drepturi în alt conținut.
Pârâtul Ministerul Finanțelor Publice a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii formulate.
În motivarea întâmpinării a fost invocată în primul rând excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice, în raport de disp.art.25 din Decretul nr.31/1954 și art.3 (81) din nr.HG34/2008.
S-a arătat că în realitate rolul Ministerului Finanțelor Publice este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului general consolidat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite precum și a proiectelor bugetelor locale.
Atribuții în angajarea și salarizarea reclamantului în cauza de față o are Ministerul Justiției, între reclamant și această instituție intervenind raporturile de muncă. S-a invocat, de asemenea, inadmisibilitatea cererii de chemare în judecată.
Prin încheierea din data de 25.06.2009 instanța a dispus unirea excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor cu fondul cauzei.
Prin sentința civilă nr.1090/CM/1 iulie 2009, Tribunalul Argeș, Secția civilă a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice, și în consecință a respins acțiunea față de acest pârât.
S-a admis acțiunea formulată de reclamant și au fost obligați pârâții Ministerul Justiției și Curtea de Apel Pitești să plătească acestuia drepturile bănești reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică, în cuantum de 50% calculat la salariul de bază brut lunar, începând cu data de 1.04.2008 și în continuare, drepturi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
A fost obligată pârâta Curtea de Apel Pitești să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetul de muncă al reclamantului.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul, analizând cu prioritate excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Finanțelor Publice, a reținut că aceasta este întemeiată întrucât Ministerul Finanțelor Publice nu are calitatea de subiect pasiv al vreunui raport juridic cu părțile din proces, astfel că nu poate sta în judecată. Drepturile solicitate sunt doar de natură salarială, iar într-o asemenea acțiune părți în proces sunt numai reclamantul și pârâții care au atribuții în ceea ce privește salarizarea acestuia, având în vedere că într-un proces calitatea de pârât poate aparține numai persoanei despre care se afirmă că a încălcat sau nu a recunoscut un drept. Pe de altă parte, având în vedere disp. art.18 și 20 din Legea nr.500/2002, ordonatorii principali de credite sunt miniștrii de resort, iar Guvernul asigură realizarea politicii fiscal-bugetare, elaborând proiectele legilor anuale bugetare anuale și examinând execuția bugetară.
Pentru aceste motive instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice și, astfel că acțiunea reclamantului a fost respinsă față de acest pârât.
În ceea ce privește fondul cauzei, instanța a reținut că, reclamantul își desfășoară activitatea în calitate de grefier documentarist la Curtea de Apel Pitești, începând cu data de 1.04.2008, conform mențiunilor existente în carnetul său de muncă (fila 47).
Prin acțiunea de față reclamantul a solicitat, în primul rând, obligarea în solidar a pârâților Ministerul Justiției și Curtea de Apel Pitești la plata actualizată a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50%, calculat la salariul de bază brut lunar, începând cu data de 1.04.2008 și în continuare
Potrivit art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești "pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații și personalul auxiliar de specialitate, beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar".
Este adevărat că prin art.I pct.42 din nr.OG83/2000 pentru modificarea si completarea Legii nr.50/1996, art.47 din Legea nr.50/1996 a fost abrogat expres.
Însă, procedându-se astfel, au fost încălcate atât normele constituționale de principiu referitoare la delegarea legislativă cat si dispozițiile Legii nr. 125/2000 privind abilitatea Guvernului de a emite ordonanțe.
Astfel, potrivit art.108 alin.3 din Constituție ordonanțele se emit in temeiul unei legi speciale de abilitare, in limitele si condițiile prevăzute de aceasta.
Or, prin art.1 pct.1 din Legea nr.125/2000 Guvernul a fost abilitat sa emită ordonanțe doar cu privire la modificarea si completarea Legii nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicata.
Cu toate acestea, prin nr.OG83/2000 s-a procedat si la abrogarea unor dispoziții ale Legii nr.50/1996, deși așa cum rezulta din dispozițiile art. 56-62 ale Legii nr.24/2000 privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative, modificarea, completarea si abrogarea constituie evenimente legislative distincte.
Așadar, deși prin legea de abilitare nu a fost prevăzuta decât posibilitatea modificării si completării legii, prin ordonanța emisa in temeiul legii a avut loc si abrogarea unor dispoziții ale acesteia.
Este de remarcat in acest context, că acolo unde legiuitorul a avut intenția sa acorde executivului abilitare pentru abrogarea unor texte de lege, a prevăzut expres aceasta în cuprinsul legii de abilitare.
Față de cele de mai sus, întrucât abrogarea realizată prin nr.OG83/2000 este nelegală, instanța a apreciat ca întemeiată acțiunea reclamantului, în ceea ce privește plata drepturilor bănești reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50%.
Sporul de 50% de risc și suprasolicitare neuropsihică solicitat de către reclamant, fiind un drept de creanță, este un bun în sensul art.1 din Protocolul adițional nr.1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Prin abrogarea art.47 din Legea nr. 50/1996 reclamanții au fost lipsiți de proprietatea asupra acestui bun. Or, lipsirea de proprietate se putea face, potrivit art.1 din Protocolul adițional nr.1 la Convenția europeană a drepturilor omului, doar pentru o cauză de utilitate publică.
Din cuprinsul nr.OG83/2000 prin care s-a abrogat art.47 din Legea nr.50/1996, nu se poate desprinde care a fost utilitatea publică a lipsirii magistraților de proprietatea lor asupra sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică.
Mai mult, în perioada respectivă drepturile salariale ale magistraților au fost majorate astfel că abrogarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică apare cu atât mai lipsită de utilitate publică.
Potrivit art.20 alin.2 din Constituția României, dacă există neconcordanță între pactele și tratatele privitoare la drepturile omului la care România este parte și legile interne au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazurilor în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
Astfel, instanța a reținut că există conflict între art.1 pct.42 din nr.OG83/2000, care a abrogat art.48 din Legea nr.50/1996 și art.1 din protocolul adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, urmând a da preponderență aplicării acestui din urmă text.
În cauza sunt incidente și dispozițiile Pactului Internațional cu privire la drepturile civile și politice care, la art.19 pct.3, stabilește că exercițiul drepturilor și libertăților poate fi supus unor limitări prevăzute de lege ce sunt necesare apărării securității naționale și ordinii publice, fapt ce implică inclusiv posibilitatea unor restricții privind exercitarea acestor drepturi, dar, în speță, nu se poate aprecia, conform considerentelor expuse, că înlăturarea unui spor a fost justificată pentru apărarea securității naționale și a ordinii publice.
Mai mult, faptul că reclamantul este îndreptățit să primească acest spor de risc și suprasolicitare neuropsihică și după intrarea în vigoare a nr.OG83/2000, a fost recunoscut chiar de către Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr.21, pronunțată la data de 10.03.2008, în cadrul soluționării recursului in interesul legii promovat pentru clarificarea acestui aspect, de către Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs, în termen legal, pârâtul Ministerul Justiției, criticând sentința instanței de fond ca nelegală, pentru motivele de casare prevăzute de art.304 pct.4 și 9 Cod procedură civilă.
Astfel, se susține că, instanța de fond a depășit atribuțiile puterii judecătorești, consacrând un drept care nu mai este prevăzut de legislația în vigoare pentru personalul auxiliar de specialitate și arogându-și atribuții de legiferare.
Pe de altă parte, hotărârea este lipsită de temei legal sau a fost dată cu aplicarea greșită a legii, în sensul că perioada pentru care a fost obligată recurenta la plata drepturilor salariale către reclamant a fost calculată în urma interpretării eronate a OG nr. 8/2007.
Astfel, acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică personalului auxiliar de specialitate este greșită după data de 1.02.2007, când prin intrarea în vigoare a Ordonanței nr.8/2007 a fost abrogată Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești.
Față de acest motiv se solicită admiterea recursului și modificarea sentinței instanței de fond în sensul respingerii acțiunii privind obligarea recurentei la plata sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică după data de 1 februarie 2007.
Analizând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate care pot fi încadrate în motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 4 și 9 Cod procedură civilă și având în vedere actele și lucrările dosarului de fond, Curtea constată că recursul declarat de pârât este nefondat, urmând a fi respins pentru motivele comune ce vor fi expuse în continuare.
Reclamantul are calitatea de personal auxiliar de specialitate la Curtea de Apel Pitești. Potrivit art.3 alin.1 al Legii nr.567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea este format din grefieri, grefieri statisticieni, grefieri documentariști, grefieri arhivari, grefieri registratori și specialiști IT salarizați.
Pentru activitatea desfășurată, potrivit art.60 din același act normativ, personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea are dreptul la o salarizare stabilită în raport cu nivelul instanței sau parchetului, cu funcția deținută, cu vechimea în muncă și în specialitate, precum și cu alte criterii prevăzute de lege.
Salarizarea personalului auxiliar de specialitate, a funcționarilor publici și a personalului contractual din cadrul instanțelor judecătorești, parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul Ministerului Justiției, Institutului Național al Magistraturii și Școlii Naționale de Grefieri se stabilește prin lege specială.
Referitor la susținerile pârâtului-recurent, în sensul că instanța nu-și putea depăși atribuțiile, intrând în sfera de competență a altei puteri în stat, astfel că nu îi mai putea acorda reclamantului-personal auxiliar de specialitate sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, Curtea reține că, prin Decizia nr.21 din 10 martie 2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în dosarul nr.5/2008, a fost admis recursul în interesul legii și s-a constatat că, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996, judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și după intrarea în vigoarea a nr.OG83/2000 aprobată prin Legea nr.334/2001.
Or, deciziile date în recursul în interesul legii, prin care instanța supremă este chemată să se pronunțe asupra chestiunilor de drept care au fost soluționate diferit de instanțele judecătorești, dezlegând în drept, sunt obligatorii pentru instanțele de judecată, conform art.329 alin.3 Cod procedură civilă, pentru viitor, nemaiputând fi interpretată legea în mod contrar. Aceasta, cu atât mai mult cu cât, decizia instanței supreme vine să dezlege în drept după intrarea în vigoare a OG nr. 8/2007 la care face referire recurenta.
Deosebit, se va mai reține că, Decizia nr.838 din data de 27 mai 2009 a Curții Constituționale, prin care s-a soluționat conflictul de natură constituțională ivit între autoritatea judecătorească, reprezentată de Înalta Curte de Casație și Justiție pe de o parte și Parlamentul României și Guvernul, pe de altă parte produce efecte tot numai pentru viitor, neputându-i-se conferi efecte retroactive în ceea ce privește practica instanței supreme.
Față de această situație, în temeiul art.312 Cod procedură civilă se va respinge, ca nefondat, recursul formulat de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților împotriva sentinței civile nr.1090/CM/1 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția civilă, în dosarul nr-.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr.1090/CM/1 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția civilă, în dosarul nr-, intimați fiind reclamantul G, cu domiciliul ales la Curtea de Apel Pitești,-, județul și pârâții CURTEA DE APEL PITEȘTI, cu sediul în P,-, județul A și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B,-, sector 5.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 12 octombrie 2009, la Curtea de Apel Pitești, Secția civilă, conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
,
Grefier,
Red./14.10.2009
GM/5 ex.
Jud.fond:,
Președinte:Paula Andrada CoțovanuJudecători:Paula Andrada Coțovanu, Ion Rebeca, Georgiana
