Drepturi salariale ale personalului din justiție. Sentința 14/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 14/
Ședința publică de la 15 August 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ligia Vîlcu
JUDECĂTOR 2: Maria Carmen Tică Izabela
Asistenți judiciari: -
- -
Grefier -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra litigiului de muncă intervenit între reclamanta în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BRAȘOV, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BRAȘOV, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, DIRECȚIA DE INVESTIGARE A INFRACȚIUNILOR DE CRIMINALITATE ORGANIZATĂ ȘI TERORISM, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față, au avut loc în ședința publică din data de 13.08.2008, când părțile au lipsit, încheierea de ședință din acea zi, face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei la data de 15 august 1008.
CURTEA,
Constată că prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Tribunalul Brașov sub nr-, reclamanta a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ÎCCJ, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov, Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov, Ministerul Finanțelor Publice și Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism obligarea pârâților în solidar, la plata sporului de stres, în procent de 50% calculat la indemnizația brută lunară de încadrare, începând cu aprilie 2004 până în prezent și acordarea lunară a acestui spor în continuare, în condițiile prevăzute de art.47 din Legea 50/1996 republicată și modificată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat următoarele:
Potrivit art.47 din Legea nr.50/1996 republicată și modificată cu completările ulterioare, "Pentru risc și suprasolicitare neuropsihică magistrații precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază lunar".
Ulterior, prin art.50 din OUG nr.177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, printre altele, a fost abrogat și art.47 din Legea nr.50/1996, abrogare ce a fost înlăturată prin art.41 din OUG nr.27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor și procurorilor și alte categorii de personal din sistemul justiției. Acest ultim act normativ menționat a abrogat în totalitate OUG nr.177/2002.
OUG nr.177/2002 prevedea expres în art.50 că abrogă și Legea nr.50/1996. În art.41 din OUG nr.27/2006 se prevede expres că se abrogă numai OUG nr.177/2002 nu și Legea nr.50/1996.
În consecință apreciază reclamanta că dreptul prevăzut de art.47 din Legea nr.50/1996 este și a rămas în vigoare de la data apariției actului normativ care îl reglementează și drept urmare, el trebuie acordat în continuare.
La data stabilirii acestui drept, în baza art.47 din Legea nr.50/1996, legiuitorul a avut în vedere anumite criterii de referință, care rezultă din condițiile în care își desfășoară activitatea magistrații, acestea fiind de risc și suprasolicitare neuropsihică.
Condițiile de risc și suprasolicitare în activitatea curentă a magistraților nu s-au modificat ci, dimpotrivă s-au acutizat, întrucât odată cu intrarea României în Uniunea Europeană au crescut cerințele înfăptuirii actului de justiție, calitatea actului de justiție și eficiența sporită a acestuia.
Creșterea volumului de activitate al magis5trțailor, câmpul infracțional tot mai complex au drept consecință creșterea suprasolicitării neuropsihice a stresului și a riscului.
În plus se adaugă și presiunile indirecte venite din partea justițiabililor care, abuzând de dreptul lor de petiționare au formulat împotriva magistraților numeroase sesizări, reclamanții și plângeri penale total nejustificate.
Astfel, dacă în anul 1996, Statul Român și instituțiile de resort ale acestuia au apreciat și recompensat munca magistraților și în concordanță cu riscul și suprasolicitarea neuropsihică la care aceștia sunt supuși, acordând un spor de 50% din salariul de bază lunar, nu există nici un argument legal care să sisteze acest drept, după 01.01.2003 și până în prezent.
Prin sentința civilă nr.200/29.01.2007, Tribunalul Brașova admis excepția de necompetență teritorială, invocată din oficiu și în consecință, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Covasna.
Prin încheierea de ședință pronunțată în data de 3.07.2008, în dosarul nr-, în temeiul dispozițiilor OUG 75/2008, art.II alin.2, Tribunalul Covasnaa dispus înaintarea cauzei spre soluționare Curții de Apel Brașov.
La Curtea de Apel Brașov prezenta cauză a fost înregistrată sub nr-, fiind reținute următoarele:
Pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ÎCCJ a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca netemeinică. În motivare se arată următoarele: În conformitate cu prevederile art.137 cu aplicarea art.158 din Codul d e procedură civilă, invocă excepția necompetenței materiale a instanței, motivat de faptul că potrivit art.36 alin.2 din OUG nr.27 din 29.03.2006 - privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, aprobată prin Legea nr.45/2007,competența soluționării cererilor judecătorilor, procurorilor, ale personalului de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor și ale asistenților judiciari, revine Curții de Apel București.
Astfel, în conformitate cu prevederile art.36 alin.1, "personalul salarizat potrivit prezentei ordonanțe de urgență, nemulțumit de modul de stabilire a drepturilor salariale, poate face contestație, în termen de 15 zile de la data comunicării, la organele de conducere ale Ministerului Justiției, Consiliului Superior al Magistraturii, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și ale Direcției Naționale Anticorupție, ori, după caz, la Colegiul de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție. Contestațiile se soluționează în termen de cel mult 30 de zile".
În același timp, potrivit prevederilor art.36 alin.2 din același act normativ, "împotriva hotărârilor organelor prevăzute la alin.1) se poate face plângere, în termen de 30 de zile de la comunicare, la Secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru hotărârile Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție, sau, după caz, a Curții de apel București, pentru celelalte hotărâri. Hotărârile pronunțate sunt irevocabile. "Pe cale de consecință, din dispozițiile legale precizate reiese că legiuitorul a stabilit că instanța competentă să judece litigiile privind drepturile salariale ale magistraților este Curtea de Apel București.
Totodată, învederează instanței că în speță, dispozițiile codului muncii au caracter de normă generală, iar dispozițiile OUG 27/29 martie 2006, privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, aprobată prin Legea nr.45/2007, reprezintă norma specială.
Or, potrivit art.1 alin.2 din Legea nr.53/2003, Codul muncii, sunt exceptate de la aplicarea prevederilor Codului Muncii legile speciale care conțin dispoziții specifice derogatorii.
De asemenea, se apreciază că nu ne aflăm în situația unui litigiu de muncă în înțelesul Legii nr.168/1999 - privind soluționarea conflictelor de muncă, deoarece dispozițiile art.69 statuează că "nu sunt considerate conflicte de drepturi conflictele dintre unitățile și persoanele care prestează diferite activități acestora, în temeiul altor contracte decât contractul individual de muncă".
Astfel, reclamanții magistrați beneficiază de lege specială de organizare și de un statut special reglementat.
Față de cele expuse, solicită admiterea excepției de necompetență materială a instanței de judecată și declinarea competenței materiale de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București.
Față de data formulării acțiunii și în temeiul dispozițiilor art.137 Cod procedură civilă, invocă excepția prescripției parțiale a dreptului material la acțiune al reclamantei pentru perioada aprilie 2004 - octombrie 2004, motivat de faptul că potrivit dispozițiilor cuprinse în art.1 alin.1 din Decretul nr.167/1958 - privitor la prescripția extinctivă, coroborate cu dispozițiile art.3 alin.1 din același act normativ "dreptul la acțiune având un obiect patrimonial se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege, respectiv în termen de 3 ani.
Același pârât a formulat și cerere de chemare în garanție Ministerul Finanțelor Publice, în temeiul art.60-63 Cod procedură civilă, solicitând ca în cazul admiterii cererii reclamantei a se dispune ca Ministerul Finanțelor Publice să ia act de obligativitatea adoptării unui proiect de rectificare a bugetului Ministerului Public pe anul 2008, care să includă alocarea sumelor ce reprezintă pretențiile reclamantei.
În motivarea cererii se arată următoarele:
Potrivit Hotărârii de Guvern nr.736/2003 - privind organizarea și funcționarea Ministerului Justiției, instanțele judecătorești sunt instituții publice finanțate integral de la bugetul de stat.
Totodată, art.131 pct.1 din Legea nr.304/2004 republicată - privind organizarea judiciară, stipulează că activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat.
Art.19 din Legea nr.500/2002 - privind finanțele publice - prevede că Ministerul Finanțelor Publice coordonează acțiunile care sunt responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, prin pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție.
Astfel, rolul Ministerului Finanțelor Publice este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite, precum și de proiectele de rectificare a acestor bugete.
Având în vedere dispozițiile legale anterior menționate rezultă că Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ÎCCJ, în calitate de ordonator principal de credite este în imposibilitate de a dispune de fonduri bugetare pentru plata diferențelor bănești solicitate.
Direcția Generală a Finanțelor Publice B, în calitate de reprezentant al pârâtului Ministerul Finanțelor Publice a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a acestui pârât, arătând că Ministerul Economiei și Finanțelor nu poate fi obligat la plata drepturilor de natură salarială pentru angajații altor instituții de stat.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Referitor la excepția necompetenței materiale, instanța reține că pretențiile reclamantei izvorăsc dintr-un raport de muncă dintre procuror și Parchetul în care a activat în perioada pentru care se solicită despăgubirile. În aceste condiții, în raport de prevederile art.1 alin.2 lit.i din OG 137/2000, discriminarea fiind produsă în raporturile de muncă, art.21 urmează a fi interpretat ca, în acest caz, dreptul comun îl constituie normele care reglementează materia dreptului muncii, ceea ce atrage incidența dispozițiilor art.284 din Legea 53/2003 raportat la art.2 pct.1 lit.c, instanța de drept comun fiind Tribunalul, motiv pentru care excepția va fi respinsă.
În ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice, trebuie menționat că prin dispozitivul sentinței acest pârât nu a fost obligat la plata drepturilor salariale către reclamant, ci atribuțiile sale privesc numai virarea fondurilor necesare efectuării plăților.
Excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru pretențiile aferente perioadei 1.04.2004 - 10.09.2004 va fi admisă pentru următoarele considerente:
Potrivit art.166 și art.283 Codul muncii, termenul de prescripție a dreptului la acțiune cu privire la drepturile salariale coincide cu termenul general de prescripție de 3 ani și curge de la data când drepturile respective erau datorate. Cu privire la cauzele de întrerupere, suspendare și încetarea cursului prescripției sunt aplicabile dispozițiile de drept comun, astfel cum sunt reglementate prin Decretul 167/1958 privitor la prescripție extinctivă.
În acest sens, art.295 Codul muncii prevede că dispozițiile codului se întregesc, în măsura în care nu sunt incompatibile, și cu dispozițiile legislației civile.
În speță nu s-a făcut dovada unor cauze de întrerupere, suspendare sau încetare a cursului prescripției extinctive, astfel că pretențiile aferente perioadei 1.04.2004 - 10.09.2004 sunt prescrise.
În ce privește fondul cauzei, potrivit dispozițiilor deciziei nr.21 pronunțată de ÎCCJ în data de 10.03.2008 s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a OG 83/2000, aprobată prin Legea 334/2001.
În conformitate cu dispozițiile art.329 alin.3 teza finală, dezlegarea dată problemelor de drept, judecate este obligatorie pentru instanțe, motive pentru care pretențiile reclamantei, în limitele menționate, vor fi admise.
Cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ÎCCJ va fi respinsă în raport cu dispozițiile art.60 Cod procedură civilă, potrivit căruia partea poate să cheme în garanțieo altă persoanăîmpotriva căreia ar putea să se îndrepte, în cazul când ar cădea în pretențiuni cu o cerere în garanție sau în despăgubire.
Pe de altă parte, obiectul cererii de chemare în garanție, din punct de vedere juridic nu este corect formulat, respectiv "Ministerul Finanțelor Publice să ia act de obligativitatea adoptării unui proiect de rectificare a bugetului ministerului pe anul 2008", această acțiune neputând fi încadrată în categoria acțiunilor de realizare, constatare sau constituire de drepturi.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada 1.04.2004 - 10.09.2004, invocată de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ÎCCJ.
Respinge excepțiile competenței materiale a instanței și lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, invocate prin întâmpinare.
Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta - cu domiciliul ales la sediul Direcției de Investigare Sf.G,-, jud.C, astfel cum a fost precizată, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ÎCCJ cu sediul în B, sector 5, str.B- - nr.14, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov, cu sediul în B,-, jud.B, Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov, cu sediul în B,-, jud.B, Ministerul Finanțelor Publice cu sediul în B, sector 5,- și Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, cu sediul în B, sector 5,- și, în consecință:
Obligă pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ÎCCJ, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel, Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov și Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism la plata către reclamantă a diferențelor de drepturi de natură salarială, echivalente cu sporul de 50% din indemnizația de încadrare brută lunară, începând cu data de 11.09.2004 până la data pronunțării prezentei sentințe, precum și pentru viitor, diferențe ce vor fi actualizate cu indicele de inflație și cu aplicarea dobânzii legale, la data plății efective.
Respinge restul pretențiilor reclamantei.
Respinge cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ÎCCJ în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice.
Cu drept de recurs în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi 15 August 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - - |
Cu votul consultativ al asistenților judiciari:
- - -
Grefier, - |
Red. cmt/8.09.2008
Dact: MD/10.09.2008 - 8 ex.
15 August 2008
Președinte:Ligia VîlcuJudecători:Ligia Vîlcu, Maria Carmen Tică Izabela
