Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 143/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 143/R/2010
Ședința publică din 25 ianuarie 2010
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Laura Dima
JUDECĂTORI: Laura Dima, Sergiu Diaconescu Daniela Griga
- -
GREFIER: - -
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTPȚILOR, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - PPRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M, CURTEA DE APEL CLUJ împotriva sentinței civile nr. 696 din 23 iunie 2009 Tribunalului Maramureș, pronunțate în dosar nr-, privind și pe reclamanta, precum și pe pârâtul TRIBUNALUL MARAMUREȘ, având ca obiect drepturi salariale ale personalului din justiție spor de risc.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și la a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile sunt scutite de taxa judiciară de timbru și de timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prin memoriile de recurs pârâții recurenți au solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242.pr.civ.
Curtea constată recursurile în stare de judecată și reține cauza în pronunțare în baza actelor de la dosar.
CURTEA
La data de 23.06.2009, prin sentința civilă nr. 696/2009, pronunțată de TRIBUNALUL MARAMUREȘ în dosar nr-, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâții TRIBUNALUL MARAMUREȘ, Curtea de APEL CLUJ, Ministerul Justiției și Libertăților și Ministerul Finanțelor Publice și, în consecință, pârâții au fost obligați în solidar la plata în favoarea reclamantei a drepturilor salariale cuvenite, reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică, în procent de 50% calculat din salariul de bază brut lunar, începând cu data de 01.12.2007 până la zi, precum și pentru viitor, sume reactualizate în raport de indicele de inflație de la data scadenței fiecărei sume și până la data plății efective.
Pârâtul Ministerul Finanțelor Publice a fost obligat să aloce sumele necesare efectuării plăților.
S-a reținut că reclamanta este angajată ca personal auxiliar la Judecătoria Șomcuta Mare, începând cu data de 01.12.2007.
Pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar.
Este adevărat că prin art. 1 pct. 42 din nr.OG 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996, art. 47 din Legea nr. 50/1996 a fost abrogat expres
Însă, procedându-se astfel, au fost încălcate atât normele constituționale de principiu referitoare la delegarea legislativă cât și dispozițiile Legii nr. 125/2000 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe.
Astfel, potrivit art. 108 alin. 3 din Constituție, "ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele și condițiile prevăzute de aceasta". Or, prin art. 1 pct. Q 1 din Legea nr. 125/2000, Guvernul a fost abilitat să emită ordonanțe doar cu privire la "modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele judecătorești, republicată".
Cu toate acestea, prin OG nr. 83/2000 s-a procedat și la abrogarea unor dispoziții ale Legii nr. 50/1996, deși, așa cum rezultă din dispozițiile art. 56-62 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, modificarea, completarea și abrogarea constituie evenimente legislative distincte.
Așadar, deși prin legea de abilitare nu a fost prevăzută decât posibilitatea modificării și completării legii, prin ordonanța emisă în temeiul legii a avut loc și abrogarea unor dispoziții ale acesteia.
Este de remarcat în acest context, că acolo unde legislativul a intenționat să acorde executivului abilitarea pentru abrogarea unor texte de lege, a prevăzut expres acesta în textul legii de abilitare. Astfel, conform art.1 pct. Q 3 din Legea nr. 125/2003, Guvernul a fost abilitat să emită ordonanțe pentru "abrogarea art. 2 alin. 3 pct. B lit. d din Decretul nr. 247/1997.".
Față de cele anterior reținute, întrucât abrogarea realizată prin OG nr. 83/2000 este nelegală, și în plus, subzistă rațiunea acordării sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică, tribunalul a apreciat că pretențiile reclamantei sunt întemeiate cu privire la acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996, în procent de 50%, calculat din salariul de bază brut lunar, începând de la 01.12.2007 la zi, precum și pentru viitor, actualizate în raport de indicele de inflație de la data scadenței fiecărei sume și până la data plătii efective.
Mai mult, prin Decizia nr. XXI din 10.03.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin care a fost soluționat recursul în interesul legii declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a stabilit cu caracter obligatoriu, conform art. 329 alin. 3.proc.civ. "judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și după intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr. 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001".
În termen legal, au formulat recurs pârâții Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Justiției și Libertăților și Curtea de APEL CLUJ.
1.Pârâtul Ministerul Finanțelor Publice a arătat că sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică prevăzut în favoarea magistraților și a personalului auxiliar de specialitate de art. 47 din Legea nr. 50/1996, și-a produs efectele până la data de 1 octombrie 2000, când, ca urmare a abrogării exprese prin OG nr. 83/2000, acest drept a încetat să mai existe.
De asemenea a mai subliniat că sporul de risc și suprasolicitare nu decurge dintr-o prevedere legală ci, dintr-o dispoziție legală abrogată.
În susținerea recursului, pârâtul invocă și jurisprudența Curții Constituționale (decizia nr. 728/24.10.2006, decizia nr. 706/11.09.2007).
2.Pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților arată că prima instanță a încălcat dispozițiile art. 304 pct.4 Cod de procedură civilă, dovada acestei încălcări constituind-o decizia nr. 838/27.05.2009, decizie prin care Curtea Constituțională a constatat existența unui conflict juridic de natură constituțională între autoritatea judecătorească, pe de o parte, și Parlamentul României și Guvernul României pe de altă parte.
În ceea ce privește fondul cauzei, recurentul invocă încălcarea art. 304 pct. 9 Cod de procedură civilă, subliniind că sporul de 50% nu mai subzistă începând cu luna februarie 2007, dispozițiile Legii nr. 50/1996 privind salarizarea personalului auxiliar fiind abrogate în întregime, astfel că acordarea acestui spor ulterior datei de 01.02.2007, nu are nici un fundament.
Învederează, de asemenea, faptul că la data de 12.11.2009 a intrat în vigoare Legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice prin care s-a stabilit că începând cu data intrării în vigoare a legii, personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de risc în cuantum de 25%, urmând ca de la 1 ianuarie 2010 cuantumul să se păstreze. Consideră că din această perspectivă, capătul de cerere privind acordarea în continuare a sporului (respectiv după data de 12.11.2009) apare ca lipsit de interes.
3.RecurentaCurtea de APEL CLUJapreciază că hotărârea instanței este în parte nelegală și netemeinică, întrucât Legea nr. 330/2009 prevede un nou sistem de salarizare pentru personalul bugetar, inclusiv pentru personalul instanțelor judecătorești, care se aplică conform prevederilor art. 27-40 din lege și a art. 4 alin. 1 din Anexa VI la lege.
Trecând la soluționarea recursurilor prin prisma motivelor invocate, Curtea a avut în vedere următoarele considerente:
Curtea apreciază că nu pot fi primite criticile referitoare la depășirea atribuțiilor puterii judecătorești, nefiind încălcate dispozițiile art. 304 pct. 4 Cod de procedură civilă.
Raportat la art.27 alin. (1) din G nr.137/2000, se reține că prima instanță nu a adăugat la lege, nu a legiferat și nu și-a depășit atribuțiile, ci a acordat despăgubiri, conform art. 269 Codul muncii, care garantează dreptul la despăgubire, inclusiv pentru discriminările în muncă, iar art. 3 din Codul civil interzice denegarea de dreptate.
De asemenea, instanțele de judecată sunt independente în aplicarea dispozițiilor art. 5, art. 1 alin. 2 și art. 295 alin.(1) din Codul muncii, ale art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale și ale Protocolului nr. 12 la această convenție, acestea din urmă având prioritate față de legile interne (inclusiv față de deciziile Curții Constituționale invocate), conform art. 11 și art. 20 din Constituție.
Mai mult, art. 6 paragraful 1 al Convenției europene pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale garantează fiecărei persoane dreptul ca o instanță să soluționeze orice contestație privitoare la drepturile și obligațiile sale civile, consacrând astfel dreptul la un tribunal, instanța română trebuind să aibă jurisdicție deplină, respectiv să analizeze toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei.
În ceea ce privește criticile formulate de recurenți privind fondul cauzei, se reține că prin Decizia nr. XXI din 10.03.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a stabilit cu caracter obligatoriu, conform art. 329 alin. (3) Cod procedură civilă că "judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică. și după intrarea în vigoare a OG nr.83/2000, aprobată prin Legea nr.334/2001".
Prin urmare, Curtea constată că susținerile referitoare la abrogarea dispozițiilor legale ce reglementau dreptul salarial pretins contravin deciziei menționate, pronunțată în cadrul unui recurs în interesul legii, motiv pentru care sunt apreciate ca neîntemeiate.
Referitor la incidența în cauză a Deciziei Curții Constituționale nr. 838 din 27.05.2009 se constată că în considerentele acestei decizii se reține că "sesizarea Curții pentru îndeplinirea atribuției referitoare la soluționarea conflictelor juridice de natură constituțională dintre autoritățile publice, la analiza conduitei părților de către C, sub aspectul îndeplinirii competențelor conform prevederilor constituționale, precum și decizia prin care se stabilește existența unui conflict și modul de soluționare a acestuia nu pot constitui elementele exercitării unei căi de atac, ce ar avea ca scop lipsirea de efecte juridice a unor hotărâri judecătorești. Astfel, asimilarea atribuției prevăzute de art. 146 lit. e) din Constituție cu efectuarea de către Curtea Constituțională a unui control de legalitate/constituționalitate asupra hotărârilor judecătorești, transformând Curtea într-o instanță de control judiciar, ar echivala cu o deturnare a dispozițiilor constituționale privind soluționarea conflictelor juridice și o încălcare flagrantă a competenței Curții Constituționale.
Așa fiind, apare ca evident că decizia pronunțată de Curtea Constituțională în soluționarea conflictului juridic de natură constituțională nu poate produce niciun efect cu privire la valabilitatea deciziilor deja pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în exercitarea atribuției consacrate de art. 329 din Codul d e procedură civilă".
În consecință, întrucât Decizia nr. XXI din 10.03.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție este anterioară Deciziei Curții Constituționale nr. 838 din 27.05.2009, această din urmă decizie nu poate produce nici un efect cu privire la decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție menționată anterior.
Curtea găsește întemeiate criticile recurenților Ministerul Justiției și Libertăților și Curții de APEL CLUJ privitoare la acordarea sporului pentru "viitor", respectiv ulterior datei de intrare în vigoare a dispozițiilor Legii nr. 330/2009.
Este real faptul că în onformitate cu dispozițiile art. 110 alin. (2) proc.civ. se poate cere, înainte de termen, executarea la termen a unei obligații alimentare sau a altei prestațiuni periodice. Întrucât prestațiile salariale neacordate sunt periodice, acestea pot fi solicitate și înainte de termen conform dispoziției legale menționate anterior. De asemenea, dacă s-ar aprecia ca eronată acordarea "în continuare" sau pentru "viitor"a sporului, s-ar ajunge la situația în care reclamanta ar fi obligată să promoveze lunar acțiuni pe măsura derulării raporturilor de muncă, ceea ce în mod evident nu este acceptabil.
Curtea notează că intrarea în vigoare la data de 12.11.2009 a Legii nr. 330/2009, care prevede un nou sistem de salarizare pentru personalul din sistemul bugetar, inclusiv pentru personalul instanțelor judecătorești, respectiv un spor de risc și suprasolicitare de 25 % pentru personalul auxiliar de specialitate, are ca efect limitarea acordării sporului solicitat de reclamantă la această dată. Lipsa unei mențiuni în acest sens din hotărârea atacată atrage nelegalitatea ei sub acest aspect. De altfel, după cum se poate remarca, reclamanta intimată a solicitat acordarea sporului până la noi modificări legislative.
Pentru considerentele deja expuse, în temeiul art. 312 al.1 Cod de procedură civilă va respinge recursul pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor, iar în conformitate cu art. 312 al.1,3 coroborat cu art. 304 pct. 9 Cod de procedură civilă va admite ecursurile declarate de pârâții Ministerul Justiției și Libertăților și Curtea de APEL CLUJ, va modifica sentința atacată, în sensul că va admite acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții TRIBUNALUL MARAMUREȘ, Curtea de APEL CLUJ, Ministerul Justiției și Libertăților și Ministerul Finanțelor Publice și va obliga pârâții, în solidar, la plata în favoarea reclamantei a drepturilor salariale cuvenite, reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică, în procent de 50%, calculat din salariul de bază brut lunar, începând cu data de 01.12.2007 până la data de 11.11.2009, sume reactualizate în raport de indicele de inflație de la data scadenței fiecărei sume și până la data plății efective.
Menține celelalte dispoziții.
Fără cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTPȚILOR și CURTEA DE APEL CLUJ împotriva sentinței civile nr. 696 din 23.06.2009 a Tribunalului Maramureș pronunțate în dosar nr-, pe care o modifică, în sensul că admite acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții TRIBUNALUL MARAMUREȘ, Curtea de APEL CLUJ, Ministerul Justiției și Libertăților și Ministerul Finanțelor Publice și obligă pârâții în solidar la plata în favoarea reclamantei a drepturilor salariale cuvenite, reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică, în procent de 50%, calculat din salariul de bază brut lunar, începând cu data de 01.12.2007 până la data de 11.11.2009, sume reactualizate în raport de indicele de inflație de la data scadenței fiecărei sume și până la data plății efective.
Menține celelalte dispoziții.
Respinge recursul Ministerul Finanțelor Publice declarat împotriva aceleiași sentințe.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 25 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red.DG/dact.MM
8ex./29.01.2010
Jud.fond: /
Președinte:Laura DimaJudecători:Laura Dima, Sergiu Diaconescu Daniela Griga
