Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 1432/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - dr. salariale pers. justiție -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE DREPTURI ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 1432
Ședința publică din 12 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Dicu Aurel
JUDECĂTOR 2: Maierean Ana
JUDECĂTOR 3: Ciută Eugenia
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâtul Ministerul Finanțelor B prin S, cu sediul în municipiul S,-, împotriva sentinței nr. 901 din 14 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția civilă - în dosarul nr-.
La apelul nominal au lipsit reprezentanții pârâtului-recurent, pârâților-intimat Tribunalul Suceava, Ministerul Justiției și reclamanții-intimați,.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, instanța constatând recursul în stare de judecată, a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată sub nr. 4016/86/05.06.2008 reclamanții, și au solicitat obligarea pârâților Ministerul Justiției și Tribunalul Suceava în solidar la plata actualizată, în favoarea fiecărui reclamant, a sporului de risc si suprasolicitare neuropsihica, în procent de 50% din salarul de baza brut lunar, prevăzut de art.47 din Legea nr. 50/1996, republicată, începând cu data de 01.02.2007 și în continuare, actualizate în raport de rata inflației. De asemenea, reclamanții au solicitat obligarea pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor la alocarea sumelor necesare pentru plata drepturilor salariale solicitate.
În fapt, reclamanții au arătat că potrivit art. 47 din Legea nr. 50/1996 republicată, "Pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar".
Au mai arătat că prin sentința nr.122 din 17.01.2008 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr- li s-a admis acțiunea și pârâții au fost obligați să plătească în favoarea reclamantelor și drepturile salariale solicitate pentru perioada 01.08.2004 - 01.02.2007.
În motivarea acțiunii, reclamanții au susținut că potrivit dispozițiilor art. 47 din Legea nr.50/1996, republicată, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariu de bază brut lunar și, în ulterior, prin art. 50 din OUG nr.177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, printre altele, a fost abrogat și art. 47 din Legea nr.50/1996, abrogare ce a fost înlăturată prin art.41 din OUG nr.27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și a altor categorii de personal din sistemul justiției, prin faptul că acest ultim act normativ a abrogat în totalitate OUG nr.177/2002.
Reclamanții au mai arătat că acțiunea le este pe deplin întemeiată și pe considerentul că un act normativ cu puterea juridică a unei legi nu poate fi modificat sau abrogat decât de un alt act normativ de aceeași forță juridică, in cazul de fata încălcându-se astfel prevederile din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative
La data stabilirii acestui drept, în baza art. 47 din Legea nr. 50/1996, legiuitorul a avut în vedere anumite criterii de referință care rezidă în condițiile în care judecătorii și personalul auxiliar își desfășoară activitatea, condiții ce sunt caracterizate de acesta ca fiind condiții de risc și supra solicitare neuropsihică, iar aceste condiții nu s-au schimbat, ci dimpotrivă, s-au acutizat, întrucât au crescut cerințele înfăptuirii actului de justiție în condiții de calitate și de eficiență sporite, care, în situația unui sistem legislativ stufos și uneori contradictoriu și a unor condiții de muncă neadecvate etapei actuale, duc la creșterea celor doi factori de risc.
În drept, reclamanții și-au întemeiat pretențiile pe disp. art. 47 din Legea 50/1996.
În apărare, pârâtul Ministerul Justiției prin întâmpinarea depusa la dosar a arătat că dispozițiile art.47 din Legea nr. 50/1996 au fost abrogate total și explicit prin OG nr.83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești.
Așadar, ar fi neîntemeiate susținerile reclamanților cu privire la abrogarea art.47 din Legea 50/1996.
În plus, abrogarea acestor prevederi legale reprezintă o problemă de legiferare, constituind o opțiune a legiuitorului, singurul în drept să reglementeze criteriile de acordare a sporurilor sau adaosurilor la indemnizațiile și salariile de bază.
Legal citați, ceilalți pârâți nu au formulat întâmpinare în cauză
Prin încheierea din 23 iunie 2008, față de prevederile art.II, pct.2 din nr.OUG75/2008, dosarul a fost trimis spre soluționare Curții de APEL SUCEAVA.
Pe timpul cât dosarul s-a aflat pe rolul Curții de APEL SUCEAVA în cauză a formulat întâmpinare și Ministerul Finanțelor Publice prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive arătând în acest sens că prin acțiunea de față reclamanții solicită despăgubiri în baza unui raport de muncă ce este tipic de dreptul muncii în conținutul căruia intră drepturi și obligații numai pentru angajator și angajat.
Prin încheierea nr.134 din data de 19.02.2009, având în vedere Decizia nr.104/20.01.2009 a Curții Constituționale prin care au fost declarate neconstituționale dispozițiile art.II, pct.2 din nr.OUG75/2008, Curtea de APEL SUCEAVAa scos cauza de pe rol și a trimis-o Tribunalului Suceava pentru soluționare.
La Tribunalul Suceava dosarul a fost reînregistrat sub nr- din 06.03.2009.
Prin sentința nr. 901/14.04.2009 Tribunalul Suceava - secția civilă - a respins ca nefondată excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Economiei și Finanțelor, devenit Ministerul Finanțelor Publice și a admis acțiunea reclamanților, astfel că a obligat pârâții Ministerul Justiției și Tribunalul Suceava să plătească reclamanților și drepturile salariale reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% din indemnizația brută lunară pentru perioada 01.02.2007 - 14.04.2009, respectiv reclamantului pentru perioada 10.12.2007 - 14.04.2009, precum și în continuare cât timp se mențin condițiile pentru acordarea acestui spor, actualizate în raport cu indicele de inflație la data plății;
A obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor (în prezent Ministerul Finanțelor Publice) să includă în buget sumele necesare plății acestor drepturi salariale.
Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul a reținut în primul rând că, în conformitate cu dispozițiile art. 19 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, Ministerul Finanțelor Publice elaborează proiectul bugetului de stat precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând modificările corespunzătoare, în aplicarea obligației de finanțare a instanțelor și parchetelor de la bugetul de stat în baza art. 131 alin. 1 din Legea nr. 304/2004, republicată.
Că, astfel, Ministerul Finanțelor Publice are legitimitate procesuală pasivă în acțiune și obligarea sa să aloce fondurile necesare plății dreptului salarial cerut de reclamanți.
Pe fondul cauzei, Tribunalul a reținut că reclamanții, și au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției și Tribunalul Suceava, solicitând obligarea acestora în solidar la plata actualizată, în favoarea fiecărui reclamant, a sporului de risc si suprasolicitare neuropsihica, în procent de 50% din salarul de baza brut lunar, prevăzut de art.47 din Legea nr.50/1996, republicată, începînd cu data de 01.02.2007 pentru primii doi reclamanți, respectiv începînd cu data de 10.12.2007 pentru al treilea reclamant, precum și în continuare, actualizate în raport de rata inflației.
Că potrivit art. 47 din legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din cadrul autorității judecătorești, republicată, cu modificările și completările ulterioare s-a stabilit că pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, atât magistrații cât și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% lunar.
Că prin decizia nr. XXI din 10.03.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în compunerea Secțiilor Unite, a fost admis recursul în interesul legii promovat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, instanța supremă constatând că " în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate, au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001, decizia instanței supreme fiind obligatorie în raport de prevederile art. 329 alin. 3 Cod procedură civilă.
Prin art. 1 din Protocolul 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, s-a stabilit că "Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional". Sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică solicitat de reclamanți fiind un drept de creanță, este un bun în sensul art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția Drepturilor Omului, iar prin abrogarea art. 47 din Legea nr. 50/1996 reclamanții au fost lipsiți de proprietatea asupra acestui bun. Ori, lipsirea de proprietate se putea face, potrivit art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția Europeană a drepturilor omului, doar pentru o cauză de utilitate publică.
Actualizarea la indicele de inflație se justifică prin necesitatea unei corelații împotriva salariului real și salariul nominal de care reclamanții ar fi beneficiat la momentul în care angajatorul datora drepturile salariale pretinse și momentul în care aceste sume vor putea intra efectiv în patrimoniul beneficiarilor, știut fiind că funcția principală a indexării este atenuarea efectelor inflației asupra nivelului de trai.
În temeiul dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 500/2002 și a dispozițiilor art. 131 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor va fi obligat la alocarea fondurilor necesare drepturilor salariale specificate.
Împotriva acestei hotărâri pârâtul Ministerul Finanțelor Publice a declarat recurs, întemeiat pe disp. art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, art. 3041Cod procedură civilă, în care a arătat că în mod greșit s-a respins excepția lipsei calității sale procesual pasive, fiind obligat să pună la dispoziție fondurile necesare plății drepturilor salariale la a căror plată au fost obligați ceilalți pârâți.
A apreciat că hotărârea judecătorească se sprijină pe interpretarea eronată a dispozițiilor Legii nr. 500/2002, arătând că nu are calitatea de ordonator principal de credite, nerevenindu-i, potrivit legii, decât obligația de aprobare a statelor întocmite de ordonatorii de credite.
A precizat că obligația de stabilire a salariilor de bază, a criteriilor, a sumelor necesare pentru cheltuielile de personal și de acordare a drepturilor bănești cuvenite revine ordonatorului principal de credite, iar rectificarea bugetară se face la inițiativa ordonatorului principal de credite, respectiv Ministerul Justiției și Libertăților.
Recurentul a considerat că nu sunt întrunite condițiile pentru obligarea Ministerul Finanțelor Publice la alocarea fondurilor, întrucât obiectul acțiunii vizează plata unor drepturi salariale datorate de alți ordonatori principali de credite, iar Ministerul Finanțelor Publice nu are nici o răspundere privind garantarea acestor drepturi.
Recursul este nefondat, încât va fi respins ca atare pe temeiul art. 312 al. 1 Cod procedură civilă, pentru considerentele ce succed.
Astfel, potrivit dispozițiilor art.19 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, Ministerul Finanțelor ordonează acțiunile ce sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar și anume: pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție, iar potrivit dispozițiilor art. 3 alin. 1 pct. 2 din nr.HG 208/2005, Ministerul Finanțelor este cel care are ca atribuții elaborarea proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare.
De asemenea, reține Curtea că, potrivit art. 131 alin. 1 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat.
Deși raporturile de muncă dau naștere la obligații între angajator și angajat, în speță reclamanții intimați nu l-au chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Finanțelor Publice pentru neîndeplinirea obligațiilor izvorând din contractul de muncă, ci pentru alocarea sumelor necesare plății drepturilor salariale pretinse, acesta justificând calitate procesuală pasivă în cauză în conformitate cu prevederile art. 19 din Legea nr. 500/2002 și art. 3 alin. 1 pct. 2 din HG208/2005.
Este real că, potrivit art. 4 alin. 1 din nr.OG 22/2002 privind executarea obligațiilor stabilite prin titluri executorii, aprobată prin Legea nr.288/2002, modificată prin Legea nr.110/2007, ordonatorul principal de credite, în speță Ministerul Justiției și Libertăților, are obligația să dispună toate măsurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare pentru plata sumelor stabilite prin titluri executorii, aceste operațiuni putând fi efectuate pe tot parcursul anului.
Pentru asigurarea efectuării unor astfel de plăți, însă, în lipsa aprobării legii de rectificare a bugetului cu sumele necesare și în lipsa alimentării cu fonduri a conturilor Ministerului Justiției și Libertăților de către Ministerul Finanțelor Publice, cel dintâi ar fi practic în imposibilitate să achite sumele la care a fost obligat prin sentința recurată.
Legitimarea procesuală activă sau pasivă nu se raportează cu necesitate la raportul juridic dedus judecății, ci la dreptul de a reclama în justiție și la obligația de a răspunde față de pretențiile formulate prin cererea de chemare în judecată, iar prin prisma celor reținute anterior, Curtea constată că pârâtului Ministerul Finanțelor Publice trebuie să-i fie opozabilă hotărârea primei instanțe, fiind justificată calitatea sa procesuală pasivă.
În situația în care Ministerul Finanțelor Publice nu ar fi fost obligat să aloce fondurile necesare acordării drepturilor salariale solicitate de către reclamanții intimați, hotărârea judecătorească ar fi lipsită de una dintre cele mai importante funcții ale sale, respectiv puterea executorie.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Ministerul Finanțelor B prin S, împotriva sentinței nr. 901 din 14 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția civilă - în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 12 noiembrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud. fond
Tehnored.
Ex. 2/08.12.2009
Președinte:Dicu AurelJudecători:Dicu Aurel, Maierean Ana, Ciută Eugenia
