Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 1427/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - drepturi salariale -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.1427
Ședința publică din 12 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Dicu Aurel
JUDECĂTOR 2: Maierean Ana
JUDECĂTOR 3: Ciută Eugenia
Grefier - -
Pe rol judecarea recursurilor declarate de pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, ambii cu sediul în municipiul B,-, sector 5, împotriva sentinței nr. 645 din 13 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția civilă, în dosar nr-.
La apelul nominal au lipsit reprezentanții pârâților-recurenți și reclamanții-intimați și.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța, constatând recursurile în stare de judecată, a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursurilor de față, constată:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Botoșani sub nr- la data de 13 aprilie 2009, reclamanții și au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism și Ministerul Economiei și Finanțelor Publice B, solicitând instanței ca, prin sentința ce o va pronunța, să îi oblige pe pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism la plata drepturilor salariale constând în sporul de 50 % din salariul de bază brut lunar actualizat cu indicele de devalorizare monetară începând cu data de 1 martie 2008 pentru reclamanta și cu data de 1 iulie 2008 pentru reclamantul, până la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii precum și pentru viitor, cu acordarea și a dobânzii legale prevăzută de OG 9/2000 și să oblige pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce sumele necesare efectuării plății acestor drepturi bănești.
În motivare, reclamanții au arătat că sporul pentru risc și solicitare neuropsihică a fost prevăzut prin art. 47 din Legea nr. 50/1996, care a fost abrogat prin nr.OG83 /2000, însă ordonanța emisă de Guvern intră în categoria legilor ordinare și potrivit art. 144 din Constituția României nu putea să modifice un act normativ organic, fiind încălcat principiul ierarhiei actelor juridice. Au mai arătat că, potrivit art. 41 alin. 2 din Constituția României salariații au dreptul la măsuri de protecție socială, iar art. 53 din același act fundamental prevede că exercițiul unor drepturi poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune în anumite situații, respectiv apărarea securității naționale a ordinii, a sănătății ori a moralei publice etc.
Abrogarea dispozițiilor privind sporul de 50 % de risc și suprasolicitare neuropsihică a avut loc cu încălcarea dispozițiilor constituționale și ca urmare aceste drepturi salariale li se cuvin pentru perioadele invocate.
Au mai solicitat a se avea în vedere că diferite instituții europene au emis reglementări fundamentale în domeniul securității și sănătății în muncă vizând inclusiv limitarea efectelor stresului în muncă.
Mai mult la data stabilirii acestui drept, în baza art. 47 din Legea nr. 50/1996, republicată, legiuitorul a avut în vedere anumite criterii de referință care rezidă din condițiile în care personalul din justiție își desfășoară activitatea, condiții ce sunt caracterizate de acesta ca fiind condiții de risc și suprasolicitare neuropsihică.
Aceste condiții, în opinia lor, nu s-au schimbat, ci, dimpotrivă s-au acutizat, întrucât au crescut cerințele înfăptuirii actului de justiție în condiții de calitate și eficiență sporită, care - în situația unui sistem legislativ stufos și uneori contradictoriu și a unor condiții de muncă neadecvate etapei actuale - duc la creșterea celor doi factori de risc, aspecte care, în mod corect, au fost reținute de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 21 din 10.03.2008.
Poziția exprimată prin acțiune a fost fundamentată pe Decizia nr. 21 din 10.03.2008 a Înaltei Curți de Casație și justiție care a stabilit că, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 judecătorii, procurorii, magistrații asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50 % pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, dezlegarea dată de instanța supremă problemei juridice pusă în discuție fiind obligatorie pentru instanțe, potrivit art. 329 alin. 3 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinare, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată pentru perioada 01.03.2008 - 01.03.2009 pentru reclamanta, 01.07.2008-01.03.2009 pentru reclamantul, ca lipsită de obiect pentru perioada 01.03.2009 până în prezent și ca inadmisibilă pentru viitor.
Totodată a chemat în garanție Ministerul Finanțelor Publice în temeiul art. 60 - 63 Cod procedură civilă.
arătat că instanța nu poate dispune plata și în continuare a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică, adăugând la legea specială de salarizare a personalului auxiliar de specialitate deoarece numai legiuitorul - puterea legislativă - poate stabili acordarea sau neacordarea unor drepturi.
Instanțele judecătorești nu sunt abilitate să creeze și să adopte legi, ci doar să le aplice pe cele deja existente ce au girul puterii legislative.
Prin Decizia nr. 45 din 5 martie 2009 Procurorului al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism începând cu data de 1 martie 2009 sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50 % calculat la salariul de bază se acordă personalului auxiliar de specialitate și conex din cadrul DIICOT astfel că cererea reclamanților pentru acordarea acestui spor pentru viitor este lipsită de obiect.
Pârâtul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acțiunii ca rămasă fără obiect după data de 01 martie 2009 și pentru viitor, deoarece prin Ordinul nr. 526 din 3 martie 2009 al Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție începând cu data de 1.03.2009, sporul se acordă reclamanților.
A chemat în garanție Ministerul Finanțelor Publice în temeiul art. 60 - 63 Cod procedură civilă.
Pe fondul cauzei a solicitat a se constata că reclamantul - șofer la Biroul Teritorial Botoșani al DIICOT are statut de personal conex și nu are dreptul la sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică.
Tribunalul Botoșani - secția civilă prin sentința nr. 645 din 13 iunie 2009, respins excepția lipsei calității procesual pasive invocată de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice; a admis acțiunea reclamantei, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție B, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism B și Ministerul Finanțelor Publice B; a obligat primii doi pârâți să-i plătească diferențele salariale rezultate din acordarea sporului de risc si suprasolicitare neuropsihica de 50% prevăzut de art.47 din Legea nr.50/1996, calculat la salariul de bază brut lunar pentru perioada 1.03.2008-28.02.2009, sumele urmând a fi actualizate in funcție de indicii de inflație începând cu data scadenței fiecăreia în parte și până la data plății efective precum și dobânda legală prevăzută de nr.OG 9/2000 la sumele acordate începând cu 10.04.2009 și până la data plății efective; a respins ca rămas fără obiect capătul de cerere privind plata sporului pentru perioada ulterioară datei de 1.03.2009; a respins ca nefondată cererea reclamantului, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție B, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism B și Ministerul Finanțelor Publice B având ca obiect plata sporului de 50% pentru perioada 1.07.2008-28.02.2009; a respins ca rămasă fără obiect cererea reclamantului privind plata sporului de 50% pentru perioada ulterioară datei de 1.03.2009; a obligat pârâtul Ministerul Finanțelor Publice să pună la dispoziția pârâtului Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție B fondurile necesare pentru plata sumelor acordate; a respins capătul de cerere privind obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată și a respins cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamanta ocupă funcția de grefier în cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate, Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Botoșani, iar reclamantul cea de șofer, fiind personal conex.
reptul la un spor de 50% din salariul de bază brut lunar pentru risc și suprasolicitare neuropsihică a fost reglementat pentru magistrați și personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești prin art.47 din Legea nr.50/1996, republicată, text de lege abrogat prin art.42 din nr.OG83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996.
Cu privire la acest spor, prin Decizia nr. 21/10.03.2008 pronunțată de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a decis, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești republicată că, judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001.
Așa cum arată art. 3 alin. 1 din Legea nr. 567/2004, act normativ în vigoare la momentul publicării deciziei 21/2008, personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești este format din grefieri, grefieri statisticieni, grefieri documentariști, grefieri arhivari, grefieri registratori și specialiști IT. Așadar, în cadrul personalului auxiliar de specialitate nu intră și persoanele ce ocupă funcțiile de agent procedural, aprod și șofer.
În ce privește drepturile salariale reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică solicitate pentru intervalul ulterior datei de 01.03.2009, instanța a constatat că, prin Decizia nr. 45 din 05.03.2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism a fost acordat sporul de 50 % pentru risc și suprasolicitare neuropsihică calculat la salariul de bază începând cu data de 1 martie 2009, personalului auxiliar și conex din cadrul Direcției de Investigare.
Instanța a dispus actualizarea sumelor și acordarea dobânzii legale, în baza art.161 pct.4 Codul muncii, a principiului general arătat de art. 78 alin. 1 din același act normativ și a dispozițiilor art. 1088 din Codul civil.
Împotriva sentinței au declarat recurs pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism.
În motivarea recursurilor, întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, au arătat că, după data de 3 februarie 2007, data intrării în vigoare a nr.OG 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și a parchetelor de pe lângă acestea precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției, acordarea sporului solicitat nu se mai justifică, actul normativ abrogând prin art. 30, în mod explicit Legea nr. 50/1996, deci și art. 47. În acest sens s-a invocat decizia Curții Constituționale din 27 mai 2009 prin care s-a constatat existența unui conflict juridic între autoritatea judecătorească pe de o parte și Parlamentul și Guvernul României pe de altă parte.
Au mai susținut că în mod nelegal instanța a dispus plata drepturilor bănești solicitate actualizate cu rata inflației și cu aplicarea dobânzii legale, în situația în care Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ICCJ ca instituție bugetară, nu poate să înscrie în bugetul propriu nici o plată fără bază legală pentru respectiva cheltuială. Fondurile alocate Ministerului Public pe anul 2009 pentru plata drepturilor de personal au fost aprobate prin Legea de stat nr. 18 din 27 februarie 2009, lege ce nu cuprinde un capitol distinct de cheltuieli pentru plata despăgubirilor acordate de către instanță, astfel că acordarea ulterioară a unei sume de bani peste cea datorată - chiar reprezentând indicele de inflație și aplicarea dobânzii legale - nu se justifică.
În cauză, nu există nici o convenție între reclamantă și pârâți cu privire la acordarea unor dobânzi, motiv pentru actul normativ, respectiv art. 1 din nr.OG 9/2000 nu își găsește aplicabilitatea, capătul de cerere privind plata dobânzilor legale fiind neîntemeiat.
Totodată, au mai arătat că nelegal instanța de fond a respins cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice, această obligație existând în temeiul art. 131 pct. 1 din Legea nr. 304/2004, privind organizarea judiciară. Mai mult, potrivit art. 19 din Legea nr. 500/2002 - privind finanțele publice, Ministerul Economiei și Finanțelor coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, prin pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție.
Examinând actele și lucrările dosarului, asupra cererilor de recurs, Curtea reține următoarele: Hotărârea este lipsită de temei legal, potrivit dispozițiilor art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, atunci când, din modul cum este redactată nu se poate determina dacă legea a fost sau nu corect aplicată.
Lipsa de bază legală a hotărârii înseamnă absența unei norme juridice care să poată constitui premisa majoră a silogismului judiciar față de soluția dată.
Însă, în materia dedusă judecății a fost pronunțat un recurs în interesul legii, iar potrivit dispozițiilor art. 329 alin. 3 teza a II-a Cod procedură civilă, dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe. Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. 21 din 10.03.2008, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000 aprobată prin Legea nr. 334/2001. Pârâții invocă abrogarea temeiului juridic al acțiunii la data de 1 februarie 2007, aspect ce nu poate fi reținut de instanță în condițiile în care recursul în interesul legii este pronunțat ulterior datei la care se invocă a fi operat abrogarea.
Pe de altă parte, reține Curtea că art. 73 alin. 3 lit. a din Constituția României prevede că prin lege organică se reglementează organizarea Consiliului Superior al Magistraturii, a instanțelor judecătorești, a Ministerului Public și a Curții de Conturi.
Ordonanțele emise de Guvern nu pot interveni cu reglementări în domenii care fac obiectul unei legi organice (art. 115 alin. 1 din Constituție).
De asemenea, reține Curtea că potrivit art. 56 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, abrogarea unui act normativ poate fi dispusă prin acte normative ulterioare, de același nivel sau de nivel superior.
Or, prin art. 30 din nr.OG 8/2007 s-a dispus abrogarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele judecătorești, lege organică iar prin ordonanțe nu se putea interveni în domenii care fac obiectul unei legi organice, așa cum mai sus s-a arătat.
În ce privește decizia Curții Constituționale nr. 838 din 27 mai 2009 pronunțată în soluționarea conflictului juridic de natură constituțională, instanța constată că asimilarea atribuției prevăzute de art. 146 lit. din Constituție cu efectuarea de către Curtea Constituțională a unui control de legalitate/constituționalitate asupra hotărârilor judecătorești, transformând Curtea într-o instanță de control judiciar, ar echivala cu o deturnare a dispozițiilor constituționale privind soluționarea conflictelor juridice și o încălcare flagrantă a competenței Curții Constituționale.
Însăși Curtea Constituțională arată în cuprinsul deciziei mai sus-menționate că această decizie nu produce nici un efect cu privire la valabilitatea deciziilor pronunțate deja de Înalta Curte de Casație și Justiție în exercitarea atribuției consacrate de art. 329 Cod procedură civilă.
Curtea a statuat și cu alte ocazii că, potrivit competențelor sale ce sunt expres și limitativ prevăzute de art. 146 din Constituție și de Legea nr. 47/1992, nu este competentă să cenzureze legalitatea unor hotărâri judecătorești sau să constate că acestea sunt lipsite de efecte juridice (decizia 988 din 1.2008).
Referitor la critica adusă modului de soluționare a cererii de chemare în garanție a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice se constată că întemeiat aceasta a fost respinsă, nefiind întrunite condițiile prevăzute de art. 60 alin. 1 Cod procedură civilă. Dispozițiile legale invocate de recurenți în susținerea acestei cereri nu prevăd obligarea Ministerului Finanțelor la garantarea plății drepturilor salariale datorate de Ministerul Public, ci doar obligația alocării fondurilor necesare pentru plata acestora sens în care s-a și pronunțat instanța de fond.
Cât privește motivul de recurs ce vizează acordarea sumele stabilite în favoarea reclamantei, actualizate precum și a dobânzii legale, Curtea constată că sub acest aspect critica adusă sentinței este fondată. Astfel, dacă actualizarea sumelor cu indicele de inflație se justifică prin necesitatea realizării unei corelații dintre salariul real și salariul nominal de care reclamanta ar fi beneficiat la momentul la care angajatorul datora drepturile salariale și momentul la care aceste sume ar intra efectiv în patrimoniul beneficiarei pentru atenuarea efectelor inflației, plata și a dobânzii legale ar însemna o dublă reparare a prejudiciului și o îmbogățire fără justă cauză.
Față de cele reținute, în temeiul art. 312 alin. 1 - 3 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursurile și, modificând în parte sentința atacată, va înlătura obligația de plată a dobânzii legale către reclamanta.
Celelalte dispoziții ale sentinței vor fi menținute.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Admite recursurile declarate de pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, împotriva sentinței nr. 645 din 13 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția civilă, în dosar nr-.
Modifică în parte sentința civilă sus menționată în sensul că înlătură obligația recurenților de plată a dobânzii legale către reclamanta.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 12 noiembrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud. fond
Tehnored.
Ex. 2/11.12.2009
Președinte:Dicu AurelJudecători:Dicu Aurel, Maierean Ana, Ciută Eugenia
