Drepturi salariale ale personalului din justiție. Sentința 146/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - drepturi salariale -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA NR. 146
Ședința publică din data de 19 februarie 2009
PREȘEDINTE: Sas Remus
JUDECĂTOR 2: Biciușcă Ovidiu Biscan Liliana
Asistenți - -
judiciari: - -
Grefier:
Pe rol se află judecarea acțiunii civile ce are ca obiect drepturi salariale, formulată de reclamanții, -, cu, -, -, (), -, și, cu domiciliul ales la Curtea de Apel Suceava, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel, Tribunalul Suceava, Ministerul Economiei și Finanțelor, Consiliul Național Pentru Combaterea Discriminării
La apelul nominal au lipsit reclamanții și reprezentanții pârâților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, Curtea, din oficiu, având în vedere Decizia nr. 104 din 20 ianuarie 2009, prin care Curtea Constituțională a României, a constatat neconstituționalitatea art. I și II din nr.OUG 75/2008, raportat la dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. c din Codul d e procedură civilă, a invocat excepția de necompetență materială a instanței în soluționarea prezentei cauze și a rămas în pronunțare cu privire la aceasta.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra acțiunii de față, constată:
Prin cererea adresată acestei instanțe și înregistrată sub nr. 663/39/23.12.2008 reclamanții, -, cu, -, -, (), -, și au solicitat în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel, Tribunalul Suceava, Ministerul Economiei și Finanțelor, Consiliul Național Pentru Combaterea Discriminării B, obligarea primilor trei pârâți la calcularea și plata în favoarea reclamanților a unei despăgubiri echivalente cu diferențele de drepturi salariale reprezentând sporul de confidențialitate de 15% din indemnizația de încadrare brută lunară începând cu 1 septembrie 2000 - 1 octombrie 2004, actualizate la rata inflației; obligarea acelorași pârâți la calcularea și plata sporului de 30% pentru perioada 1 aprilie 2002 - decembrie 2002, actualizate la rata inflației; aceiași pârâți să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților și obligarea pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare plății despăgubirilor.
În motivarea cererii reclamanții au arătat că au calitatea de magistrați la Curtea de Apel Suceava și au fost discriminați, contrar prevederilor art. 1 și 6 din nr.OG 137/2000 și art. 5 și art. 154 alin. 3 din Codul Muncii față de restul personalului din sistemul bugetar prin neacordarea sporului de confidențialitate. Astfel, prin art. 3 din Legea nr. 444/2006 cadrele militare în activitate, funcționarii publici cu statut special și militarii angajați pe bază de contract beneficiază de un spor lunar de până la 15% din solda lunară pentru păstrarea confidențialității în legătură cu informațiile clasificate. Și alte categorii de funcționari publici beneficiază de acest spor, și anume, aparatul de lucru al Guvernului, din cadrul administrației președințiale, Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul Integrării Europene, Ministerul Economiei și Comerțului, Consiliul Legislativ.
Prin art. 15 alin. 1 și 2 din Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 328 din 24 august 2005 s-a instituit obligația de a nu dezvălui sau folosi pentru alte scopuri decât cele legate direct de exercitarea profesiei, informațiile care au fost obținute în această calitate, deci să păstreze secretul profesional, confidențialitatea în legătură cu faptele și informațiile despre care iau cunoștință în exercitarea funcției, cu privire la procese aflate în curs de desfășurare sau asupra unor cauze cu care a fost sesizat parchetul. Acest fapt determină incidența unui tratament discriminatoriu ce are ca efect restrângerea ori înlăturarea, recunoașterea folosinței și exercitării, în condiții de egalitate a drepturilor la remunerarea pentru păstrarea confidențialității unor date.
Conform Directivei 2000/EC/78 privind crearea cadrului general în favoarea tratamentului egal privind ocuparea forței de muncă și condițiile de angajare (aquis-ul comunitar în domeniul prevenirii și combaterii discriminării, publicat în Oficial al Comunităților Europene nr. 303 din 2 decembrie 2000), în vederea definirii și constatării discriminării directe, tratamentul diferențiat trebuie analizat prin prisma unor persoane aflate în situații doar comparabile, iar nu neapărat în situații chiar similare.
Prin însăși natura sa, activitatea judiciară desfășurată de reclamanți, implică administrarea sau cel puțin contactul cu informații confidențiale (unele chiar clasificate sau secrete de serviciu), constând, de exemplu, în date privind arestări, interpretări ale convorbirilor telefonice, martori sub acoperire, protecția victimelor, datele cu caracter personal ale justițiabililor și colegilor de serviciu (art. 2 alin. 4 și alin. 5 din Legea nr. 677/2001), sesizările adresate organelor statului ( de pildă, cele făcute conform art. 18 lit. C din Legea nr.108/1999), veniturile salariale, protecția minorilor, secretul bancar, secretul economic, drepturile de proprietate intelectuală, etc.
Obligația și prestația de confidențialitate ( de non facere) reprezintă cauza juridică expresă și indiscutabilă a obligației sinalagmatice și a contraprestației unității bugetare de plată a drepturilor salariale ( a sporului, în sensul art. 155 din Codul Muncii ) corelative îndeplinirii prestației de confidențialitate de către noi, reclamanții. Dacă nu ar exista o contraprestație a pârâților de plata sporului salarial corespunzătoare îndeplinirii obligației sinalagmatice de confidențialitate, această din urmă obligație ar fi nulă absolut ca fiind lipsită de cauză juridică. Într-adevăr, în cazul raporturilor juridice sinalagmatice, îndeplinirea prestației de către una dintre părți reprezintă cauza juridică pentru îndeplinirea contraprestației de către cealaltă parte.
Ca atare, legiuitorul, instituind obligația sinalagmatică profesională (de muncă) de confidențialitate în sarcina magistraților, implicit și de drept a instituit și o obligație de plată (o contraprestație salarială), pe cale de analogie a legii (deci obligația de plată este implicită, lacunar fiind doar aspectul privind cuantumul procentual al acestui drept salarial). În caz contrar, ar fi încălcate și principiile constituționale privind nediscriminarea, dreptul la plată egală pentru muncă egală, dreptul la salariu pentru munca prestată ( potrivit art. 16 alin. 1 și art. 41 alin. 2 din Constituție, prevederi dezvoltate de art. 5, art. 6 și art. 154 din Codul Muncii ).
Ca atare, obligația de confidențialitate constituie o noțiune juridică și legislativă largă, atotcuprinzătoare, care este recunoscută de lege tuturor celor care prestează activități, în temeiul unui raport de muncă, indiferent de felul raportului de muncă și al funcției deținute.
Ca atare, principiul egalității de tratament în salarizare implică recunoașterea acelorași obiective și elemente de salarizare tuturor persoanelor aflate într-o situație comparabilă. Deci, toate persoanele care se află în aceeași situație a depunerii unor activități în muncă cu efectul juridic al executării obligației de confidențialitate, trebuie să li se recunoască, pentru unul și același element faptic generator de drept salarial, același element salarial: sporul de confidențialitate.
Consideră reclamanții că, din moment ce sunt într-o situație identică (nu doar comparabilă) cu restul personalului din unitățile bugetare sub aspectul prestării unei munci în mod continuu sau succesiv cu efectul identic al executării în mod egal și nediferențiat al aceleiași obligații de confidențialitate la fel ca și restul personalului, nu putem fi tratați diferit, în mod discriminatoriu față de restul personalului, prin refuzul acordării sporului de confidențialitate.
Este de subliniat faptul că în realitate, pentru aprecierea existenței discriminării, relevanță are doar criteriul justificativ generator al sporului de confidențialitate, și anume, existența obligației de confidențialitate (sub aspect juridic) și a perioadei de muncă prestată în aceste condiții (sub aspect faptic), iar în nici un caz, nu criteriul categoriei socio-profesionale. Într-adevăr, simplul fapt că o persoană face parte dintr-o categorie socio-profesională ( a judecătorilor sau a procurorilor) nu constituie o justificare obiectivă și rezonabilă pentru decăderea acestora dintr-un drept garantat de lege (dreptul la o contraprestație salarială sinalagmatică pentru îndeplinirea obligației de confidențialitate) cu toate efectele și consecințele juridice, salariale ale acestui drept, deoarece nicidecum nu categoria socio-profesională este resortul (obiectivul și elementul) generator și fundamentul stabilirii și acordării sporului salarial pentru confidențialitate în sistemul de salarizare.
În fine, arată reclamanții că prin neacordarea sporului de confidențialitate, sunt în mod evident și grav discriminați, deoarece se află în aceeași situație juridică și faptică, care fundamentează și generează acest spor salarial și pentru restul personalului.
Prin nerecunoașterea sporului de confidențialitate sunt înfrânte și dispozițiile art. 7, 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, respectiv Protocolul nr. 12 la această Convenție; art. 16 al. 1; art. 20; art. 53 și art. 41 din Constituția României.
Potrivit art. 5 al. Convenției nr. 111/1958 privind discriminarea în domeniul ocupării forței de muncă și exercitării profesiei, nu sunt considerate discriminări măsurile speciale de protecție sau asistență socială recunoscute ca necesare datorită sexului, vârstei, invalidității sau sarcinilor familiale; or în speță nu sunt date aceste circumstanțe, diferențierea fiind o discriminare.
Dispozițiile art. 26 din Codul muncii impune acordarea sporului de confidențialitate în situația în care angajatul are o obligație de confidențialitate negocierea privind doar cuantumul acestui spor.
În dovedirea acestui capăt de cerere au invocat faptul că prin recursul în interesul legii, soluționat de Înalta Curte de Casație și Justiție, în compunerea Secțiilor Unite, prin decizia din 15.12.2008, pronunțată în dosarul nr. 27/2008, s-a stabilit că sporul de confidențialitate se datorează magistraților.
Cât privește acordarea sporului de 30% pentru perioada 1 aprilie 2002 - 30.11.2002 și în acest caz prevederile deciziei VI din 15.01.2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite, s-a stabilit că, în aplicarea nediscriminatorie a dispoz. art. 11 alin. 1 din nr.OUG 177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, precum și a art. 28 alin. 4 din nr.OUG 43/2002, modificată prin nr.OUG 24/2004, drepturile salariale prevăzute de aceste texte de lege se cuvin tuturor magistraților.
Cu privire la prescripția dreptului la acțiune, au arătat că, potrivit art. 166 alin. 4 din Codul muncii, dar și art. 16 și 17 din Decretul nr. 167/2008, termenul de prescripție este întrerupt când intervine o recunoaștere din partea debitorului cu privire la drepturile salariale sau derivând din plata salariului.
Ori, în cauză au intervenit mai multe acte de întrerupere a cursului prescripției prin ordinele emise de Ministrul Justiției pentru plata drepturilor salariale restante, chiar și pentru personalul care nu deținea titlu executoriu, respectiv Ordinul nr. 903/C/2003, Ordinul 3/C/2005, prin care s-a dispus calcularea și actualizarea drepturilor datorate magistraților și personalului din organele autorității judecătorești.
Totodată, la inițiativa Ministerului Justiției a fost inclusă și strategia de reformă a sistemului judiciar și Planului de acțiune pentru 2005 - 2007, aprobat prin nr.HG 232/2005, măsura privind plata drepturilor salariale restante, dar și eliminarea discriminărilor în domeniul salarizării magistraților și personalului auxiliar de specialitate, act normativ publicat în, producând efecte erga omnes.
ârâtul Ministerul Justiției a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
La termenul de judecată din 19 februarie 2009 instanța a invocat excepția necompetenței materiale în soluționarea prezentei cauze.
Examinând actele și lucrările dosarului, asupra excepției invocate, instanța reține următoarele:
Art. I alin. 1 din nr.OUG 75/2008 privind stabilirea de măsuri pentru soluționarea unor aspecte financiare în sistemul justiției stabilește că cererile având ca obiect acordarea unor drepturi salariale, formulate de personalul salarizat potrivit nr.OUG 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 45/2007, cu modificările și completările ulterioare, precum și potrivit nr.OG 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției, aprobată prin Legea nr. 247/2007, cu modificările ulterioare, sunt soluționate în prima instanță, de curțile de apel.
Prin decizia nr. 104 din 20.01.2009 Curtea Constituțională a constatat că dispozițiile art. I și II din nr.OUG 75/2008 sunt neconstituționale.
Această decizie are efecte obligatorii în prezenta cauză, așa cum impune art. 147 alin. 4 din Constituția României.
Prin dispozițiile art. 284 alin. 1 din Codul muncii, coroborat cu art. 2 pct. 1 lit. c Cod proc. civilă, tribunalului i s-a conferit plenitudinea de competență în ceea ce privește soluționarea conflictelor de muncă.
Față de aceste considerente, în temeiul art. 158 alin. 3 Cod proc. civilă și a dispozițiilor legale mai sus arătate, urmează ca instanța să decline competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTARĂȘTE:
Declină competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții, -, cu, -, -, (), -, și, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel, Tribunalul Suceava, Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor, Consiliul Național Pentru Combaterea Discriminării B, în favoarea Tribunalului Suceava.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședința publică din 19 februarie 2009.
Președinte, Judecător, Asistenți judiciari, Grefier,
Red.
tehnored.
ex.2/27.02.2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
Secția conflicte de muncă și asigurări sociale
Dosar nr- din 27 februarie 2009
CĂTRE,
TRIBUNALUL SUCEAVA,
- Secția civilă -
Vă înaintăm alăturat, dosarul acestei instanțe nr-, întrucât prinsentințanr. 146din 19 februarie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Suceava - secția conflicte de muncă și asigurări sociale, privind pe reclamanții, și pârâții Ministerul Justiției B, Curtea de Apel Suceava, s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava - secția civilă.
Dosarul conține un număr de ___ file.
Președinte, Grefier,
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
Secția conflicte de muncă și asigurări sociale
Dosar nr- din 27 februarie 2009
CĂTRE,
TRIBUNALUL SUCEAVA,
- Secția civilă -
Vă înaintăm alăturat, dosarul acestei instanțe nr-, întrucât prinsentințanr. 146din 19 februarie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Suceava - secția conflicte de muncă și asigurări sociale, privind pe reclamanții, și pârâții Ministerul Justiției B, Curtea de Apel Suceava, s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava - secția civilă.
Dosarul conține un număr de ___ file.
Președinte, Grefier,
Președinte:Sas RemusJudecători:Sas Remus, Biciușcă Ovidiu Biscan Liliana
