Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 1460/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 1460/R-CM
Ședința publică din 21 Octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Lică Togan JUDECĂTOR 2: Maria Ploscă
JUDECĂTOR 3: Irina Tănase
Judecător: - -
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul civil declarat de pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE-PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în Rm.V,-, județul V, împotriva sentinței civile nr.248 din data de 17.03.2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns consilier juridic, pentru recurentul-pârât Ministerul Finanțelor Publice-prin V, în baza delegației de la dosar, lipsind intimata-reclamantă, intimații-pârâți Ministerul Justiției și Libertăților, Curtea de APEL PITEȘTI și Tribunalul Vâlcea și expertul în domeniul discriminării Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Consilier juridic, pentru recurentul-pârât, arată că nu mai are cereri de formulat în cauză.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Consilier juridic, pentru recurentul-pârât Ministerul Finanțelor Publice-prin V, solicită admiterea recursului, așa cum a fost formulat și motivat în scris.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată la data de data de 10 ianuarie 2007, la Judecătoria Râmnicu Vâlcea, reclamanta a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL PITEȘTI, Tribunalul Vâlcea și Consiliul pentru Combaterea Discriminării și Ministerul Finanțelor Publice, pentru a fi obligați la plata despăgubirilor egale cu prejudiciul suferit ca urmare a neacordării sporului de 30% din indemnizația de încadrare lunară pentru perioada 11 aprilie 2003 - 30 aprilie 2004, precum și a sporului de 40% pentru perioada 1 mai 2004 - 31 decembrie 2004, actualizate cu rata inflației, la data plății.
Pârâtul Ministerul Justiției a formulat întâmpinare prin care a susținut că acțiunea formulată de reclamantă este prescrisă, a invocat lipsa calității procesuale pasive a acestuia față de pretențiile reclamantei, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
Pârâtul Ministerul Finanțelor Publice a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a acestuia, iar pe fond respingerea acțiunii.
Prin sentința civilă nr.5399 din 24 octombrie 2007, Judecătoria Râmnicu Vâlceaa admis excepția de necompetență materială și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea.
Prin acțiunea înregistrată la 9 ianuarie 2007, la Tribunalul Vâlcea, aceeași reclamantă a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL PITEȘTI, Tribunalul Vâlcea și Consiliul pentru Combaterea Discriminării și Ministerul Finanțelor Publice, pentru a fi obligați la plata despăgubirilor egale cu prejudiciul suferit ca urmare a neacordării sporului de 30% din indemnizația de încadrare lunară pentru perioada 11 aprilie 2003 - 30 aprilie 2004, precum și a sporului de 40% pentru perioada 1 mai 2004 - 31 decembrie 2004, actualizate cu rata inflației, la data plății.
La data de 10.01.2007, reclamanta a depus la dosar o cerere precizatoare a acțiunii, prin care a solicitat obligarea pârâților la plata sporului de vechime pentru perioada 15 septembrie 2003 - 31 decembrie 2004, precum și prima de vacanță aferentă perioadei 2001-2004.
La data de 26.01.2007, reclamanta a precizat din nou acțiunea, în sensul că a solicitat calcularea și plata drepturilor ce i se cuvin, reprezentând primele de vacanță începând cu anul 2002 și până în prezent, precum și obligarea celorlalți pârâți la sporul de vechime începând cu data de 12.01.2001 și până la rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii judecătorești și pe viitor.
Prin sentința civilă nr.248 din 26 februarie 2007, Tribunalul Vâlceaa disjuns cererile precizatoare depuse la dosarul cauzei la termenele descrise mai sus, iar cu privire la capătul principal de cerere și-a declinat competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Râmnicu Vâlcea.
Constatându-se ivit conflictul negativ de competență, cauza a fost înaintată Curții de APEL PITEȘTI, care a stabilit competența în favoarea Tribunalului Vâlcea - Secția civilă, complet specializat în conflicte de muncă și asigurări sociale.
Anterior declinării competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea, instanța de fond a conexat la cererea înregistrată sub nr- și cererea înregistrată sub nr-.
Prin sentința civilă nr.248 din 17 martie 2008, Tribunalul Vâlceaa respins excepția lipsei calității procesuale pasive ridicată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor și a admis excepția prescripției parțiale a dreptului material la acțiune pentru perioada 11.04.2003 - 9 ianuarie 2004 invocată de pârâtul Ministerul Justiției.
A fost admisă în parte acțiunea și au fost obligați pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL PITEȘTI și Tribunalul Vâlcea să plătească reclamantei sporul anticorupție în cuantum de 30% pentru perioada 10 ianuarie 2004 - 27.04.2004 și sporul anticorupție în cuantum de 40% pentru perioada 27.04.2004 - 31.12.2004, actualizate în funcție de indicele de inflație, începând cu data nașterii dreptului și până la data plății efective și integrale.
A fost obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce celor trei pârâți sumele necesare plății sporurilor descrise mai sus.
A fost respinsă ca prescrisă acțiunea pentru perioada 11.04.2003-9 ianuarie 2004.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Cu privire la excepția invocată de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, aceea a lipsei calității procesuale pasive, prima instanță a reținut a fi neîntemeiată în raport de dispozițiile art.7 din HG nr. 83/2005, ale Legii nr.500/2002, HG nr.208/2005 și art.1 din nr.OG22/2002 aprobată prin Legea nr.288/2002.
Referitor la excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâtul Ministerul Justiției, s-a reținut a fi întemeiată în parte pentru perioada 11 aprilie 2003 - 9 ianuarie 2004, în raport de dispozițiile art.166 alin.1 din Codul muncii.
Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut că acțiunea formulată de reclamantă este întemeiată numai pentru perioada 10 ianuarie 2004 - 31 decembrie 2004, situație pentru care s-a admis în parte acțiunea privind acordarea sporului de 30 % din indemnizația de încadrare brută lunară, în baza art.11 din nr.OUG177/2002 și respectiv de 40% pentru perioada 27.04.2004 - 31.12.2004 în temeiul art.28 din nr.OUG24/2004, precum și în raport de Hotărârea nr.185 din 22 iulie 2005 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, prin care s-a constatat existența unei discriminări directe între magistrați, determinată de acordarea discriminatorie a sporului de 30% și respectiv 40% din completele specializate în judecarea infracțiunilor de corupție, creând astfel o inegalitate evidentă între aceștia.
Instanța de fond a reținut și obligația pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor de a aloca celor trei pârâți sumele necesare plății acestor sporuri.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a formulat recurs pârâtul Ministerul Finanțelor Publice - prin V, susținând că este lipsită de temei legal și a fost dată cu aplicarea greșită a legii.
S-a susținut că în mod greșit prima instanță a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a acestuia și a fost obligat acesta să aloce sumele de bani solicitate de intimata-reclamantă, deoarece ordonatorul principal de credite, respectiv Ministerul Justiției, nu a solicitat deschiderea de credite necesare pentru efectuarea plăților solicitate.
Se mai arată că nu există nici un text de lege în care este prevăzută obligația acestuia de a asigura fondurile necesare pentru plata unor sume în contul diverselor instituții, această obligație revenind Parlamentului României, singurul abilitat să aprobe prin lege bugetul public național.
Pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată, întrucât instanța nu poate să pronunțe o hotărâre prin care să impună legislativului să elaboreze un act normativ prin care să se recunoască drepturile solicitate.
Recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.8 și 9 Cod procedură civilă și în raport de actele de la dosar, se constată a fi nefondat.
Motivul de recurs încadrat în art.304 pct.8 Cod procedură civilă este pur enunțiativ, întrucât în considerentele expuse de recurent nu se face referire la faptul că instanța ar fi interpretat greșit actul juridic dedus judecății sau a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia.
Rezultă din decizia recurată faptul că instanța s-a pronunțat asupra acțiunii cu care a fost investită și asupra excepțiilor invocate în cauză, interpretarea și aplicarea greșită a legii nejustificând invocarea motivului de recurs bazat pe denaturarea actului juridic dedus judecății, respectiv a cazului de modificare prevăzut de art.304 pct.8 Cod procedură civilă.
Susținerea recurentului în sensul că soluția este lipsită de temei legal este de asemeni nefondată în raport de considerentele sentinței în care se arată temeiurile în baza cărora a fost admisă acțiunea.
Cât privește critica care se referă la respingerea greșită a excepției invocată de către acest pârât privind lipsa calității procesuale pasive a acestuia, se constată de asemeni a fi neîntemeiată, deoarece corect a procedat prima instanță la adoptarea acestei soluții, în raport de atribuțiile acestuia, astfel cum sunt reglementate de lege, respectiv Legea nr.500/2002, nr.HG208/2005, nr.OG22/2002 aprobată prin Legea nr.288/2002.
Potrivit disp. art.19 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, Ministerul Economiei și Finanțelor elaborează proiectul bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite, precum și proiectul de rectificare a acestor bugete, iar în situația obligării la plata drepturilor salariale doar a celorlalți pârâți, aceștia ar fi în imposibilitate de a dispune de fonduri bugetare pentru plata drepturilor solicitate, dat fiind că potrivit art.131 din Legea nr.304/2004, activitatea instanțelor este finanțată de la bugetul de stat.
De asemenea, potrivit art.3 din nr.OG208/2005, această instituție gestionează și proiectul legii de rectificare bugetară, proiecte ce se întocmesc atât de către ordonatorii principali de credite, cât și de către Ministerul Economiei și Finanțelor.
Și critica formulată cu privire la fondul cauzei, respectiv la admiterea greșită a acțiunii formulată de către reclamantă, este nefondată și urmează a fi respinsă, întrucât se constată că legal au fost obligați pârâții la plata sporului anticorupție în cuantum de 30% și respectiv 40% pentru reclamantă pentru perioada 10.01.2004 - 31.12.2004.
Pentru considerentele expuse anterior, în baza art.312 (1) Cod procedură civilă urmează a se respinge ca nefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în Râmnicu V,-, județul V, împotriva sentinței civile nr.248 din 17 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, intimați fiind reclamanta, domiciliată în comuna,-, județul V, pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B,-, sector 5, CURTEA DE APEL PITEȘTI, cu sediul în Pitești,-, județul A, TRIBUNALUL VÂLCEA, cu sediul în Râmnicu V,-, precum și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, cu sediul în B,--3, sector 1.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 21 octombrie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
, Pl.,
Grefier,
Red.Pl.
Tehnored.
Ex.8/30.10.2009.
Jud.fond:.
.
Președinte:Lică ToganJudecători:Lică Togan, Maria Ploscă, Irina Tănase
