Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 1465/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIE Nr. 1465
Ședința publică de la 23 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Liliana Ciobanu JUDECĂTOR
- - - - JUDECĂTOR
- - - - JUDECĂTOR 2: Daniela Părău
GREFIER -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Astăzi la ordine s-au luat în examinare recursurile civile promovate de recurenții-pârâți DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B ÎN NUMELE ȘI PENTRU MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE împotriva sentinței civile nr.1542/D din 05.08.2009, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a expus referatul asupra cauzei de către grefierul de ședință, în sensul că:
- dosarul se află la al doilea termen de judecată, procedura de citare este legal îndeplinită, după care:
Instanța, constată că la termenul anterior a fost depus la dosar șirecursul declarat de B- în numele și pentru, care potrivit ștampilei de pe plicul de la fila 16 dosar recursul a fost trimis la 09.10.2009, peste termenul prevăzut de lege, în condițiile în care potrivit filei 62 dosar tribunal, hotărârea a fost comunicată la data de 29 septembrie 2009,invocând excepția tardivității acestui recurs.
Având în vedere că prin motivele de recurs ambii recurenți au solicitat judecarea cauzei în lipsă, instanța constată dosarul în stare de judecată și trece la deliberare.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursurilor civile de față, instanța reține următoarele:
Prin sentința civilă nr.1542/D/2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bacăua fost admisă excepția lipsei calității procesual pasive privind pe MINISTERUL PUBLIC și Parchetul de pe ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție și a Parchetului de pe lângă Tribunalul București pentru perioada începând cu 07.05.2007.
A fost admisă excepția lipsei calității procesual pasive a Consiliului Superior al Magistraturii pentru perioada anterioară 07.05.2007.
A fost admisă excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada decembrie 2005 - 22 ianuarie 2006.
Au fost respinse excepțiile autorității de lucru judecat și a inadmisibilității.
S-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor.
S-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BUCUREȘTI, COSILIUL SUPERIOR AL MAGISTRATURII, COSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, chemat în garanție MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.
A fost obligat Parchetul de pe lângă Tribunalul București și MINISTERUL PUBLIC al Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție să calculeze și să plătească drepturile reprezentând sporul de confidențialitate de 15% începând cu data de 22.01.2006 - 06.05.2007, drepturi reactualizate cu indicele de inflație la data plății efective și pentru viitor începând cu data încetării delegării la Consiliul Superior al Magistraturii.
S-a respins acțiunea formulată față de pârâtele Parchetele de pe lângă Tribunalul București și ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție pentru perioadele 2005-22.01.2006 ca fiind prescrisă.
S-a respins acțiunea formulată față de pârâtele Parchetele de pe lângă Tribunalul Bacău și ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție pentru perioada începând cu 07.05.2007 ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesual pasivă.
A fost obligat Consiliul Superior al Magistraturii să calculeze și să plătească drepturile reprezentând sporul de 15% de confidențialitate începând cu data de 07.05.2007 pe toată perioada detașării la Consiliul Superior al Magistraturii, drepturi reactualizate cu indicele de inflație la data plății.
S-a respins acțiunea formulată împotriva pârâtei Consiliul Superior al Magistraturii pentru perioadele anterioare datei de 07.05.2007 ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesual pasive.
S-a respins capătul de cerere cu privire la acordarea dobânzii legale.
S-a admis cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor.
A fost obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare plății sumelor necesare.
A fost obligat pârâtul Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetul de muncă.
În motivarea sentinței prima instanță a arătat că:
Prin cererea adresată instanței s-a solicitat de reclamanta în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BUCUREȘTI, COSILIUL SUPERIOR AL MAGISTRATURII, COSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII obligarea primilor trei pârâți la plata sporului de 15 % reprezentând sporul de confidențialitate începând cu luna decembrie 2005 până la data rămânerii definitive și în viitor sume actualizate cu indicele de inflație și dobânda legală la ziua plății.
În ceea ce privește Ministerul Economiei și Finanțelor s-a solicitat obligarea acestei instituții să aloce fondurile necesare plăților de primii trei pârâți.
S-a mai solicitat și efectuarea mențiunilor corespunzătoare în cartea de muncă.
În motivarea acțiunii s-a arătat că:
În scopul asigurării mai eficiente a confidențiale informațiilor clasificate au fost concretizate o serie de acte normative, menite să confere categoriile de persoane - salariații (militari și civili) ce gestionează astfel de informații sporuri salariale corespunzătoare gradului de acces la asemenea informații.
Astfel, prin art. 3 din Legea nr. 444/2006, pentru aprobarea ordonanței Guvernului nr, 19 /2006 privind creșterile salariate ce se vor acorda personalului militar si funcționarilor publici, cu statut special din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică si siguranță națională s-a prevăzut că "pentru păstrarea confidențialității în legătură cu informațiile clasificate, în funcție de certificatul - avizul de securitate deținut, cadrele militare în activitate, funcționarii publici cu statut special, militarii angajați pe bază de contract și personalul civil din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică si siguranța națională, beneficiază de un spor de până la 15% din solda lunară, respectiv din salariul de bază ".
De asemenea, prin dispozițiile art. 15 al. 1 din ordonanța Guvernului nr. 6 /2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale si a altor drepturi ale funcționarilor publici s-a prevăzut că sporul de confidențialitate în cuantum de până la 15% se acordă numai categoriilor de funcționari publici, respectiv celor din aparatul de lucru al Guvernului, din cadrai Administrației Prezidențiale, Consiliului Național pentru studierea Arhivelor Securității, Ministerului Afacerilor Externe, Ministerul Integrării Europene, Ministerului Economiei si Comerțului, Consiliului legislativ.
În aceeași ordine de idei, prin art. 20 al.3 din Legea 656/2002 privind prevenirea si sancționarea spălării banilor, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 405/2002, s-a acordat acest spor de confidențialitate de până la 15% si membrilor Plenului, precum si unor categorii de personal din cadrai Oficiului Național de Prevenire si Combaterea Spălării Banilor.
Este evident că, cel puțin raport de dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 19/2006, rezultă în mod clar voința de a acorda acest spor de confidențialitate tuturor categoriilor de persoane din cadrul instituțiilor publice care gestionează și manipulează informații clasificate si nu doar celor prevăzute în Legea nr. 444/2006, adică celor din sistemul Apărării Naționale, ordine Publice și Siguranța Națională.
Însăși ordonanța Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea si sancționarea tuturor formelor de discriminare prevede în art. 3, acordarea sporului de confidențialitate de până la 15% personalului din aparatul Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării tocmai în ideea unui tratament echitabil și similar a tuturor categoriilor de persoane din cadrul instituțiilor publice ce gestionează informațiile clasificate.
S-a mai arătat că reclamanta prin natura funcției pe care o desfășoară presupune obținerea de informații confidențiale, luarea unor decizii fără a beneficia de acest spor în timp ce persoanele care execută deciziile respective beneficiază de acest spor.
În cauză s-au depus întâmpinări.
În ceea ce privește efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă se arată că, potrivit art. 11 Decretul 92/1976 în carnetul de muncă se înregistrează retribuția tarifară precum și alte drepturi care se includ în aceasta ori, sporul de care se face vorbire nu face parte din aceasta și astfel nu pot fi înscrise mențiunile solicitate.
În ceea ce privește fondul cauzei, s-a solicitat respingerea acțiunii întrucât dreptul la acest spor este recunoscut doar categoriei - personalul militar și funcționarilor publici cu statul special din instituțiile de apărare națională, ordine publică și siguranța națională - art. 3 din Legea 444/2006.
Astfel se apreciază că textul de lege face referire doar la cadrele militare și alți salariați ai Ministerului Apărării nu și la personalul angajat la alte instituții publice.
În cauză s-a formulat de către MINISTERUL PUBLIC -Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție cerere de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice pentru a fi obligați să adopte un proiect de rectificare a bugetului Ministerului Public pe anul 2008 în sensul includerii sumelor necesare efectuării plăților.
Prin întâmpinarea depusă la dosar Consiliul Superior al Magistraturii a invocat excepția autorității de lucru judecat având în vedere că pe rolul Curții de APEL BACĂUs -a aflat dosarul nr- având ca obiect plata sporului de confidențialitate care a fost soluționată la 14.01.2009 în sensul anulării acțiunii.
S-a mai invocat de asemenea excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada ce se situează în afara termenului legal de 3 ani invocându-se dispozițiile art. 3 (1) Decret 167/1958.
În cauză s-a invocat și lipsa calității procesual pasive pentru perioada anterioară datei de 07.05.2007.
Pe fondul cauzei s-a solicitat respingerea acțiunii, întrucât reclamanta nu se încadrează în categoriile de personal îndreptățite să beneficieze de acest spor.
Prin întâmpinarea depusă la dosar de Direcția Generală a Finanțelor Publice B în calitate de reprezentant al Ministerului Finanțelor Publice B s-a invocat excepția lipsei calității procesual pasive întrucât între această instituție și reclamantă nu există raporturi juridice.
În ceea ce privește fondul cauzei s-a solicitat a se avea în vedere Ordinul comun 1859/C/2824/26650/3774/C/2008 prin care s-a stabilit modalitatea de eșalonare a plății sumelor prevăzute în titlurile executorii emise până la data intrării în vigoare OUG 75/2008.
Acțiunea s-a depus în termen, motivată legal scutită de plata taxei de timbru conform art. 285 Codul Muncii.
Instanța având în vedere și dispozițiile art. 137 Codul d e procedură civilă potrivit cărora "instanța se va pronunța asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra excepțiilor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii", urmează a analiza excepțiile invocate în cauză de pârâte.
În ceea ce privește excepția prescripției, a fost admisă pentru perioada decembrie 2005 - 22 ianuarie 2006 (data înregistrării acțiunii conform ștampilei de pe plic).
Potrivit dispozițiilor art. 1 alin 1 Decretul 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, coroborate cu dispozițiile art. 3 alin 1 "dreptul la acțiune având un obiect patrimonial se stinge prin prescripție dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege respectiv 3 ani.
Raportat la data înregistrării acțiunii 22.01.2006, instanța a constatat că a intervenit prescripția pentru perioada decembrie 2005- 22 ianuarie 2006 și în consecință a respins acțiunea pentru această perioadă.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesual pasive a Ministerului Public - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție B- pentru perioada de după 07.05.2007 când reclamanta a fost detașată la Consiliul Superior al Magistraturii s-a constatat:
Potrivit hotărârii 67/03.05/2007a reclamanta a fost detașată pentru o perioadă de 3 ani începând cu 07.05.2007 la Consiliul Superior al Magistraturii.
Potrivit dispozițiilor art. 58 (3) Legea 303/2004 republicată și completările ulterioare "în perioada detașării judecătorii și procurorii păstrează calitatea de judecători sau procurori și beneficiază de drepturile prevăzute de lege pentru personalul detașat".
Potrivit dispozițiilor art. 47 Legea 53/2003 "drepturile convenite salariatului detașat se acordă de angajatorul la care s-a dispus detașarea."
Se apreciază că începând cu data detașării reclamantei la Consiliul Superior al Magistraturii respectiv 07.05.2007 calitate procesual pasivă are Consiliul Superior al Magistraturii.
În atare condiții, instanța a admis excepția lipsei calității procesual pasive a Ministerului Public - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție pentru perioada de după 07.05.2007.
De asemenea instanța a admis și excepția lipsei calității procesual pasive a Consiliului Superior al Magistraturii pentru perioada anterioară datei de 07.05.2007.
Urmare a admiterii excepției, a fost respinsă acțiunea față de aceste două instituții pentru perioadele menționate ca fiind introduse împotriva unor persoane fără calitate procesual pasivă.
În ceea ce privește excepția inadmisibilității acțiunii, instanța a respins-o având în vedere dispozițiile deciziei nr. 46/15.12.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care s-a admis recursul în interesul legii, în vederea clarificării unei practici unitare constând că Legea 303/2004 și art. 78 Legea 567/2004 privind statul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești, că judecătorii, procurorii au dreptul la plata sporului de confidențialitate de 15%.
În ceea ce privește declararea ca neconstituționale a dispozițiilor art. 26 și 27 din OG 137/2000 din perspectiva art. 1 alin. 4 din Constituție ce garantează principiul separării puterilor în stat, instanța a dat eficiență Directivei 2000/CE/1978 privind cadrul general în favoarea tratamentului egal privind acceptarea forței de muncă și condițiile de angajare în vederea definirii și constatării discriminării directe, tratamentul diferențiat trebuie să fie analizat prin prisma unor persoane aflate în situații doar comparabile și nu neapărat în situații similare.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesual pasive a Ministerului Finanțelor Publice instanța a respins-o din următoarele considerente:
Potrivit Legii 500/2002 Ministerul Economiei și Finanțelor coordonează acțiunile care sunt responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar respectiv elaborarea proiectului bugetului de stat.
Pe fondul cauzei instanța analizând actele și lucrările dosarului, a reținut următoarele:
Potrivit actelor dosarului, reclamanta a fost încadrată în funcția de procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 B în prezent fiind detașată la Consiliul Superior al Magistraturii pentru o perioadă de 3 ani începând cu data de 07.05.2007.
În exercitarea sarcinilor de serviciu activitatea reclamantei implică administrarea, contactul cu informații confidențiale, constând în date privind arestări, interceptări ale convorbirilor telefonice, martori sub acoperire, protecția victimelor, date cu caracter personal ale justițiabililor (art.2 alin. 4 și 5 Legea 677/2001, sesizări adresate organelor statului art. 18 lit c Legea 108/1999), venituri salariale, protecția minorilor, secretul bancar, secretul economic, drepturile de proprietate intelectuală.
Potrivit dispozițiilor art. 99 lit d din Legea 304/2004 raportate la art. 15 Codul d eontologic personalului din unitățile de justiție are obligația profesională imperativă, specială de confidențialitate în cadrul exercitării raporturilor de muncă.
Obligația de confidențialitate și corelativ recunoașterea unui spor (drept salarial) a fost recunoscută și personalului ce lucrează în cadrul unităților bugetare (art. 30 alin 3 OG 147/2000, art. 13 alin 1 OUG 123/2003, art. 15 alin 1 OG 6/2007 art. 20 alin 3 legea 656/2002, art. 15 din OG 64/2006, art. 13 OG 10/2007, art. 12 Legea 53/1991, art. 8 OUG 111/1999, art. 9 alin 4 OG 65/1998, art. 23 lit. Legea 319/2003 și art. 10 alin 3 Legea 274/2004.
S-a reținut în cauză că persoanele angajate în cadrul unităților bugetare inclusiv reclamanta sunt parte a unui raport juridic atipic de muncă, generat de Codul Muncii, fiind supuși obligației de fidelitate așa cum este prevăzută de art. 295 Codul Muncii, contractele colective și individual de muncă cât și regulamentele de organizare și funcționare a instanțelor judecătorești.
Această obligație de fidelitate, reprezintă cauza juridică expresă și indiscutabilă a obligației sinalagmatice și a contraprestației angajatorului de a plăti salariaților sporul de confidențialitate.
În sensul celor menționate există:
Ordinul 1833/C/ 02.07.2008 a Ministerului Justiției privind acordarea sporului de confidențialitate pentru personalul contractual și funcționarii publici din cadrul instanțelor judecătorești, invocându-se ca argument dispozițiile Legii 53/1991, OG 6/2007, OG 10/2008 și OUG 24/2000.
De asemenea, ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție urmare a recursului în interesul legii provocat de Parchetul de pe lângă instanța supremă, a pronunțat decizia nr. 46/15.12.2008 prin care s-a admis recursul în vederea creării unei practici unitare constând "În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.99 alin. 1 lit.d din Legea 303/2004 și art. 78 (1) Legea 567/2004 privind statul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești. Judecătorii, procurorii, magistrații asistenți și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de confidențialitate de 15% calculat din îndemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază lunar.
S-a apreciat de instanță, că reclamanta se află într-o situație de discriminare în raport cu celelalte categorii socio-profesionale, tratamentelor ce se aplică acestora în raport cu legislația internă în vigoare și de Directivele Consiliului Europei.
Astfel potrivit Directivei 2000 Ec/78 privind crearea cadrului general în favoarea tratamentului egal privind ocuparea forței de muncă și condițiile angajării (aqui-ul comunitar în domeniul prevenirii discriminării -publicat în Oficial al Comunităților Europene nr. L 303/2.12.2000 în vederea definirii și constatării discriminării directe, tratamentul diferențiat trebuie să fie analizat prin prisma unor persoane aflate în situații doar comparabile iar nu neapărat în situații similare.
Principiul egalității de tratament în salarizare implică recunoașterea acelorași obiective și elemente de salarizare tuturor persoanelor aflate într-o situație comparabilă, în speță neexistând nici o justificare obiectivă și rezonabilă pentru excluderea reclamantei de la acordarea beneficiului pecuniar solicitat, câtă vreme criteriul acordării sporului de confidențialitate impus de lege este unul și același pentru toate persoanele indiferent de categoria socio-profesională din care fac parte.
Instanța, a admis în parte acțiunea și a dispus plata sporului de confidențialitate calculat la salariul de bază brut lunar drepturi ce vor fi actualizate la data plății efective -avându-se în vedere, prevederile art. 1082 Codul Muncii și ale art. 161(4) Codul Muncii.
De asemenea în pronunțarea hotărârii instanța a avut în vedere și dispozițiile Protocolului 12 la Convenția Europeană a Discriminării Omului.
Instanța a dispus ca sporul de 15% să fie acordat și în viitor, începând cu data încetării detașării reclamantei la Consiliul Superior al Magistraturii avându-se în vedere existența obligației de confidențialitate și în viitor pentru reclamantă.
Instanța a respins cererea reclamantei în ceea ce privește dobânda legală întrucât prin acordarea sumelor cuvenite în valoare reactualizată, la data plății presupune repararea integrală a prejudiciului produs acesteia în temeiul art. 161 alin. 4 Codul Muncii.
În ceea ce privește cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice instanța a admis-o pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Potrivit Legii 500/2002 și HG 208/2005, HG 386/2007 a Ministerului Economiei și Finanțelor coordonează acțiunile ce sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar cum ar fi: pregătirea proiectelor legilor anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție. Astfel rolul Ministerului Economiei și Finanțelor este de a răspunde de elaborarea proiectelor bugetului de stat, pe baza proiectelor ordonatorilor de credite, precum și elaborarea proiectelor de rectificare a acestor bugete.
De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 1 din OG 22/2002 aprobată prin Legea 288/2002 executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, în temeiul titlurilor executorii se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de creanță la care se încadrează obligația de plată respectivă.
În consecință, instanța a obligat Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare plății drepturilor acordate reclamantei.
În privința efectuării mențiunilor corespunzătoare în cartea de muncă, instanța a admis acest capăt de cerere având în vedere art. 1 Decretul 92/1976 privind carnetul de muncă.
Față de considerentele expuse instanța având în vedere dispozițiile OG 137/2000, art. 20 Legea 656/2002, art.3 OG 19/2006, art. 15 (1) /2007, Legea 168/1999, art. 285 Codul Muncii, Directiva 2000/EC/1978, dispozițiile art. 99 lit. d Legea 304/2004 raportate la art. 15 din Codul d eontologic, art. 1082 Codul d e procedură civilă art. 161 (4) Codul Muncii, Legea 500/2002, HG 208/2005, HG 386/2007, OG 22/2002, Decretul 92/1976, Protocolul 12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Împotriva acestei sentințe a promovat recurs MINISTERUL PUBLIC, Parchetul de pe lângă și Ministerul Economiei și Finanțelor - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice
Astfel, pârâtul MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă a criticat nelegalitatea sentinței recurate, invocând în esență:
- greșit instanța de fond a acordat intimatei-reclamante sporul de 15 % de confidențialitate în temeiul nr.OG137/2000, cu modif. ulterioare, în contextul în care dispozițiile ordonanței au fost declarate ca fiind neconstituționale prin deciziile nr.819-821 ale Curții Constituționale;
- nelegal a dispus prima instanță plata sporului de confidențialitate în variantă reactualizată cu indicele de inflație de la data plății, în condițiile în care Legea bugetului nr.18/27.02.2009, nu prevede o astfel de cheltuială, mai mult, însăși, Legea 500/2002 - a finanțelor publice menționează la art.14 al.2 faptul că nici o cheltuială nu poate fi înscrisă în buget și nici angajată și efectuată din acesta dacă nu există bază legală pentru respectiva cheltuială, articol ce trebuie coroborat cu art.23 al.3 al aceluiași act normativ.
- nelegală este și măsura dispusă de instanța de fond privind efectuarea mențiunilor aferente în carnetul de muncă întrucât sporurile ce se adaugă la retribuția tarifară nu trebuie menționate în carnetul de muncă.
Recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.9 Cod pr.civilă.
Recurentul prin a criticat nelegalitatea hotărârii prin prisma reținerii, în speță, a calității sale procesuale pasive, în condițiile în care nu derulează raporturi juridice de muncă în raport de intimata-reclamantă.
Recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art.3042Cod procedură civilă.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, instanța reține următoarele:
Referitor la recursul Ministerului Public - Parchetul de pe lângă se reține că acesta este nefondat.
Astfel, prin decizia nr.46/15.12.2008, pronunțată de în soluționarea recursului în interesul legii, s-a statuat că în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.99 alin.1 lit.d din legea nr.303/2004 privind Statutul judecătorilor și procurorilor, republicat, raportat la art.16 alin.1 și 2 din Codul d eontologic al magistraților și ale art.78 alin.1 din legea nr.567/2004 privind Statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, modificată și completată, raportat la art.9 din Codul d eontologic al acestora, judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de confidențialitate de 15%, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar.
Decizia fiind obligatorie potrivit dispozițiilor art.329 pct.3 Cod pr.civilă, în mod corect, prima instanță a stabilit că intimata-reclamantă are dreptul la sporul de 15 % revendicat.
În contextul anterior arătat este lipsită de relevanță critica adusă de recurent sentinței sub aspectul ignorării deciziilor 819-821/2008 ale Curții Constituționale care constată ca fiind neconstituționale dispozițiile nr.OG137/2000, acțiunea fiind admisă nu numai în considerarea prevederilor ordonanței, ci și în considerarea Protocolului nr.12 la Convenția Europeană a drepturilor Omului, prevederile constituționale și cele ale Codului Muncii în materia egalității de tratament în relațiile de muncă.
Neîntemeiată este critica hotărârii și sub aspectul plății sporului revendicat cu indicele de inflație, hotărârea fiind legală, în concordanță cu dispozițiile 1082 cod civil conform cărora, debitorul este osândit, de se cuvine, la plata de daune-interese sau pentru neexecutarea obligației sau pentru întârzierea executării.
Acordarea dreptului revendicat este în concordanță și cu dispozițiile art.3712al.3 Cod pr.civilă potrivit cărora, dacă titlul executoriu conține suficiente criterii în funcție de care organul de executare poate actualiza valoarea obligației de plată stabilite în bani, indiferent de natura ei se va proceda și la actualizarea ei.
Actualizarea este doar o modalitate tehnică de echivalare a obligației stabilite în bani, prin titlu executoriu, cu valoarea reală a acesteia din momentul executării obligației, moment care poate fi destul de îndepărtat, având ca scop evitarea perpetuării unor litigii care au ca sorginte aceeași obligație stabilită în bani, dar a cărei valoare reală se schimbă ulterior, datorită inflației.
Astfel, este lipsită de relevanță în cauză, împrejurarea conform căreia, dreptul revendicat în variantă reactualizată nu a fost inclus în bugetul pe anul 2009, întrucât creditorul este îndrituit la plata dreptului, în valoare reală și nu nominală, cum susține recurentul, neputându-i-se imputa acestuia prejudiciul creat prin devalorizarea monedei naționale.
În ce privește motivul de recurs ce vizează obligarea la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă al intimatei-reclamante, se apreciază că și acesta este nefondat.
Hotărârea instanței de fond fiind întemeiată pe dispozițiile art.1 din Decretul nr.1/1976 privind carnetul de muncă conform cărora "carnetul de muncă este actul oficial prin care se dovedește vechimea în muncă, vechimea neîntreruptă în muncă, în aceeași unitate, funcție, meserie sau specialitate, timpul lucrat în locuri de muncă cu condiții deosebite, retribuția temporare de încadrare și alte drepturi ce se includ în aceasta".
Pe cale de consecință, sporul de 15 % de confidențialitate, fiind aplicat la retribuția de bază brută lunară, având caracter permanent, și fiind luat în considerare la calcularea se menționează în carnetul de muncă. astfel cum rezultă din art.1 din nr.792/1976.
2. În ce privește recursul declarat de pârâtul prin B, se constată că acesta este tardiv.
Astfel, hotărârea atacată a fost comunicată acestuia la data de 29.09.2009 ( dovada comunicării 62 dosar fond), recursul fiind promovat la data de 09.10.2009 ( conform ștampilei Poștei de pe plicul de expediere a recursului - 16 dosar recurs), cu depășirea termenului de 10 zile prevăzut de Legea nr.168/1999, privind soluționarea conflictelor de muncă( art.80).
Având în vedere cele anterior menționate, instanța, în temeiul art.3121Cod procedură civilă, art.301 Cod procedură civilă, va respinge ca nefondat recursul Ministerului Public - Parchetul de pe lângă și ca tardiv recursul Ministerul Finanțelor Publice.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul promovat de MINISTERUL PUBLIC împotriva sentinței civile nr.1542/D din 05.08.2009, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Respinge ca tardiv recursul promovat de Ministerul Finanțelor Publice împotriva sentinței civile nr.1542/D din 05.08.2009, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 23 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
red.sent.- /
red.dec.rec.- /17.12.
tehnored.BC/9 ex/22.12.2009
com.tuturor părților
Președinte:Liliana CiobanuJudecători:Liliana Ciobanu, Daniela Părău, Sorina Ciobanu
