Solicitare plata drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 1468/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIE Nr. 1468
Ședința publică de la 23 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Liliana Ciobanu JUDECĂTOR
- - - - JUDECĂTOR
- - - - JUDECĂTOR 2: Daniela Părău
GREFIER -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Astăzi la ordine s-a luat în examinare recursul civil promovat de recurenții-reclamanți, împotriva sentinței civile nr.1066 din 19.06.2009, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a expus referatul asupra cauzei de către grefierul de ședință, în sensul că:
- dosarul se află la primul termen de judecată, procedura de citare este legal îndeplinită, după care:
Instanța, constată recursul la primul termen de judecată, declarat în termen, motivat în termen, legal scutit de plata taxei de timbru.
Nemaifiind alte cereri și/sau excepții de formulat și văzând că recurenții prin motivele de recurs au solicitat judecarea cauzei în lipsă, instanța constată dosarul în stare de judecată și trece la deliberare.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului civil de față, instanța reține următoarele:
Prin sentința civilă nr.1066/D/2009, pronunțată în dosarul nr-, a fost respinsă ca nefondată, acțiunea civilă având ca obiect " drepturi bănești" formulată de reclamanții, ș i to ți cu domiciliul ales în B - LA CABINET AVOCAT, STR. -, nr. 11,. D,. 1, Județ B în contradictoriu cu pârâ ții UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ - com., Județ B - reprezentată de primar ș i CONSILIUL LOCAL - com., Județ B - reprezentată de primar.
În motivarea sentinței instanța de fond a arătat că:
Prin cererea înregistrata la Tribunalul Bacau sub numărul 1396 din 03.03.2009, reclamanții, au chemat in judecata pârâții Unitatea Administrativ Teritorială a comunei și Consiliul Local, reprezentat de primar pentru ca prin hotărâre să fie obligate la alocarea, calcularea si plata indemnizației de dispozitiv in cuantum de 25% din salariu de bază, începând cu data nașterii dreptului, respectiv 02.03.2006 pentru, 15.11.2007 pentru, 03.01.2008 pentru și 15.12.2008 pentru, și în continuare, până la încetarea raporturilor de serviciu, actualizată cu indicele de inflație la data plății efective, precum si completarea corespunzătoare a carnetelor de munca.
Motivându-și acțiunea reclamanții au arătat că sunt personal contractual in cadrul aparatului administrativ al comunei - făcând parte din cadrul Ministerul Administrației si Internelor și că potrivit punctului 9.2 si 31.1 din Ordinului nr. 496/2003 trebuie sa beneficieze de indemnizație de dispozitiv în cuantum de 25%.
În drept, au invocat dispozițiile Ordinului nr. 496/28.07.2003, Legea nr. 138/1999, Legea nr. 63/2003, nr.OUG 30/2007 și art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Deși legal citate, instituțiile pârâte nu au formulat întâmpinare și nu au trimis reprezentant în instanță.
La dosar s-au depus înscrisuri, reprezentând copii după contractele individuale de muncă și carnetele de muncă.
Din analiza actelor si lucrărilor dosarului, instanța a constatat următoarele:
Reclamanții fac parte din personalul contractual din cadrul aparatului administrativ al comunei.
Potrivit art. 13 din Legea nr. 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții "cadrele militare în activitate, militarii angajați pe bază de contract și salariații civili beneficiază de o indemnizație de dispozitiv lunară de 25% din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă și gradații, respectiv din salariul de bază".
Potrivit art. 1 din legea citata "Dispozițiile prezentei legi se aplică personalului militar și civil din cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerului d e Interne, Serviciului Român de Informații, Serviciului de Informații Externe, Serviciului de Protecție și Pază, Serviciului de Telecomunicații Speciale și Ministerului Justiției".
În conformitate cu prevederile art 47 si 49 din aceeași lege, personalul civil din ministerele și instituțiile centrale prevăzute laart. 1, care desfășoară activități în condiții similare cu cele ale cadrelor militare, beneficiază de primele, sporurile și indemnizațiile acordate acestora.
În aplicarea Legii nr. 138/1999 au fost emis Ordinul nr. 275/2002 modificat si completat prin Ordinul nr. 496/2003.
În conformitate cu dispozițiile art. 75 și 76 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative,
ordinele cu caracter normativ, instrucțiunile și alte asemenea acte ale conducătorilor ministerelor și ai celorlalte organe ale administrației publice centrale de specialitate trebuie să se limiteze strict la cadrul stabilit de actele pe baza și în executarea cărora au fost emise și nu pot conține soluții care să contravină prevederilor acestora.
Astfel, dispozițiile Ordinului nr. 496/2003 al Ministrului Administrației și Internelor, invocate de reclamanți, nu pot reglementa acordarea indemnizației de dispozitiv în cuantum de 25% din salariul de bază decât personalului din Ministerul Administrației și Internelor, altfel s-ar adăuga la lege - contrar dispozițiilor mai sus citate.
Este adevărat că prin Ordinul 30/2007 Ministerul Administrației și Internelor s-a reorganizat și Ministerul Internelor și Reformei Administrative - nou înființat a căpătat noi atribuții și în domeniul administrației publice, însă dispoziții legale, care să extindă acordarea indemnizației de dispozitiv și la lucrătorii din structurile administrației publice nu există.
Având în vedere și considerentele deciziei nr. 818/2008 a Curții Constituționale, potrivit căreia instanțele de judecată nu pot înlocui norme de drept cu unele create pe cale judiciară și nici nu le pot înlocui cu prevederi cuprinse în alte acte normative, tribunalul a respins acțiunea ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe au promovat reclamanții, criticând-o pentru următoarele motive:
- întrucât consiliile locale sunt subordonate ierarhic, acesta este autoritatea care creează cadrul legislativ, respectiv prin Legea nr.215/2001; iar Legea nr.138/1999 este aplicabilă atât personalului din administrația publică locală, cât și personalului din fostele unității militarizate, acum funcționari publici;
- recurenții au menționat prevederile art.13 din Legea 138/1999, care vizează și indemnizația de dispozitiv, susținând că potrivit ordinului menționat anterior, personalul civil beneficiază de dispozițiile acestui articol și au arătat că actele normative menționate nu fac distincție între categoriile de beneficiari.
Indemnizația de dispozitiv reglementată de dispozițiile art. 13 din Legea nr. 138/1999 este instituită ca un spor salarial specific personalului militar și salariaților civili din instituțiile publice, ordinii publice și siguranței naționale.
Intimații-reclamanți îndeplinesc funcția de personal contractual în cadrul aparatului propriu al Consiliul Local al com. Sarata, județul B, și nu al, astfel încât aceștia nu pot beneficia de sporul salarial pretins, consiliile locale nefiind subordonate ierarhic Ministerului Internelor și Reformei Administrative. În acest sun dispozițiile OUG30/2007, privind organizarea și funcționarea, art. 3 alin.1 lit. a pct. 4 care prevăd că acest minister are ca atribuție îndrumarea și sprijinirea autorităților publice în aplicarea legii și îndeplinirea atribuțiilor.
Din analiza prevederilor art. 12 al.1,2, din OUG30/2007 coroborate cu anexa 1 nr.OUG 4,161/2007, consiliile locale și primăriile nu fac parte din instituțiile sau structurile aflate în subordinea
De altfel, dispozițiile art. 1 din Legea nr. 215/2001, republicată, ( Legea administrației publice locale ) prevăd că administrația publică și unitățile administrativ teritoriale funcționează, printre altele, în temeiul principiilor descentralizării și autonomiei locale, iar cele ale art. 4 din lege menționează că autonomia locală este administrativă și financiară, aceasta exercitându-se în baza și în limitele prevăzute de lege.
Actele normative invocate de intimații-reclamanți în susținerea acțiunii privind vocația la acordarea sporului de dispozitiv, nu sunt de natură să ateste existența unei norme legale care să stipuleze în favoarea personalului contractual din administrația publică locală acordarea acestui spor.
Astfel,. nr. 496/2003, invocat de reclamant, face distincție în art. 31.1 între personalul civil ( funcționari publici, personal contractual din, menționat în Legea nr. 138/999) care beneficiază de indemnizația de dispozitiv prev. de art. 9.2. și cel exceptat de la plata acestui drept, personal civil din domeniul administrației publice locale, tocmai în scopul de a înlătura orice confuzii privind categoriile de personal vizate.
Este adevărat că s-a format prin comasarea cu, conform OUG 63/2003, însă, potrivit art. 11 al acestui act normativ ( în baza căruia s-a emis. nr.436/2003) doar anumite instituții din domeniu administrației publice, menționate expres, au trecut în subordinea acestui minister ( prevederi menținute și prin OUG30/2007), printre acestea neregăsindu-se primăriile, consiliile locale și personalul acestora. Pe cale de consecință, actele interne emise în cadrul acestui minister nu puteau fi aplicate personalului contractual din instituțiile care nu se aflau în subordinea sa ( în acest sens art. 11 din OUG nr. 63/2003).
Se reține, totodată, că. 496/2003 a fost emis în baza și în aplicarea OUG 63/2003, care, la art. 9 al.4 prevede că, în exercitarea atribuțiilor legale, ministrul administrației și internelor emite ordine și instrucțiuni, care pot avea caracter normativ și individual.
În respectarea principiului ierarhiei actelor normative, ordinul nu putea stabili alte drepturi decât cele expres prevăzute de lege, în speță Legea nr. 138/1999, care nu prevede acordarea sporului de dispozitiv pentru personalul contractul și funcționarii publici din aparatul administrației publice locale.
În contextul anterior arătat, dispozițiile legale invocate în susținerea acțiunii nu asimilează situația intimaților-reclamanți cu cea a personalului civil din instituțiile menționate în actul normativ, astfel că, prima instanță a acordat intimaților un drept salarial fără a avea la bază un fundament juridic.
Este de menționat, totodată, faptul că, acțiunea nu poate fi primită nici în considerarea dispozițiilor OG nr. 137/2000, republicată, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, prin reținerea unei situații de discriminare între salariații civili din cadrul și cei din cadrul organelor administrative locale.
Actul normativ invocat nu poate fi reținut, în speță, pentru că, prin deciziile 818-821, 1354/2008, Curtea Constituțională a declarat ca fiind neconstituționale dispozițiile acestuia în măsura în care din ele s-ar desprinde înțelesul ca instanțele să anuleze ori să refuze aplicarea unui act normativ cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Totodată, nu se poate reține existența unei situații discriminatorii nici în raport de dispozițiile art. 14 din Convenția Europeană, întrucât, jurisprudența în materie aas tatuat constant că tratamentul diferențiat devine discriminator când se induc distincții între situații analoage și comparabile, fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă.
Ori, în cauză, nu s-a invocat și nici dovedit că intimatul-reclamant se află într-o situație comparabilă cu angajații civili din subordinea.()sub aspectul pregătirii profesionale identice, a competenței materiale ( muncă) egală prestată, a elementului generat și pretins ( regim de dispozitiv), astfel încât să se justifice acordarea sporului pretins.
Având în vedere cele anterior arătate, instanța, constatând că argumentarea recursului se încadrează în disp. art. 304 pct. 9 Cod pr. civilă, apreciind că, în speță, prima instanță a acordat reclamanților un drept salarial neprevăzut expres în lege pentru personalul din instituția în cadrul căreia acesta își desfășoară activitatea, în temeiul art. 3121Cod pr. civilă, va admite recursul, va modifica hotărârea atacată, în sensul că va respinge acțiunea ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul promovat de recurenții-reclamanți, împotriva sentinței civile nr.1066 din 19.06.2009, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 23.11.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
red.sent.- /
red.dec.rec. - LC/ 17.12
tehnred. BC/ 8 ex/ 18.12.2009
com.tuturor părților
Președinte:Liliana CiobanuJudecători:Liliana Ciobanu, Daniela Părău, Sorina Ciobanu
