Partaj bunuri comune. Jurisprudență. Decizia 1477/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIE Nr. 1477
Ședința publică de la 23 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Jănică Gioacăș JUDECĂTOR 2: Daniela Părău
- - - - JUDECĂTOR
- - - - JUDECĂTOR
GREFIER -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine au venit spre soluționare recursurile civile declarate de pârâta și intervenienta împotriva deciziei civile nr.147/A din 24.04.2009, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentele și, fiind asistate de avocat I, cu delegație de substituire pentru dna avocat; lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a expus referatul asupra cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că: dosarul este la al doilea termen de judecată în recurs, obiectul cauzei este partaj bunuri comune, procedura de citare legal îndeplinită, iar la filele 31-42 dosar prin corespondență recurentele au depus la dosar cererile de renunțare la judecată însoțite de un set de acte, după care:
Recurenta arată că renunță la judecata recursului așa cum a depus cererea la dosar.
Recurenta arată că a achitat sulta la care a fost obligată, și că renunță la judecata recursului.
Instanța, pune în discuție excepția netimbrării ambelor recursuri.
Avocat I pentru recurente, lasă soluția la aprecierea instanței.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
DELIBERÂND
Asupra recursurilor civile de față instanța reține următoarele:
Prin decizia civilă nr.147/2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bacăua fost admis apelul civil promovat de apelanta-pârâtă, împotriva sentintei civile nr.4897 din 02.06.2008 pronuntata de Judecătoria Bacău în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul -reclamant, si intervenienta.
A fost schimbată în parte sentinta civilă apelată doar în ceea ce privește valoarea masei partajabile a lotului atribuit pârâtei si a sultei si în consecință:
S-a constatat că valoarea construcției situată în suprafață de 1600 mp în comuna, Județul B, este de 268.790 lei.
S-a constatat că valoarea lotului atribuit pârâtei este de 351.206,73 lei.
A fost obligată pârâta la plata sumei de 175.603,36 lei cu titlu de sultă în favoarea reclamantului.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentintei civile apelate.
A fost respinsă cererea de intervenție accesorie.
A fost obligat intimatul la plata sumei de 9,65 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea apelantei.
În motivarea deciziei, instanța de fond a arătat că:
Prin sentinta civilă nr.4897/2.06.2008 a Judecătoriei Bacăua fost admisă în parte acțiunea civilă având ca obiect partaj "bunuri comune", formulată de către reclamantul în contradictoriu cu.
A fost admisă în parte cererea reconvențională formulată de către pârâtă.
S-a constatat faptul că părțile au avut calitatea de soți si au dobândit în timpul căsătoriei suprafața de 1602 mp teren situat în comuna, sat, o construcție situată pe terenul de mai sus si mai multe bunuri mobile.
S- constatat faptul că soții au avut o contribuție de 50% la dobândirea bunurilor comune.
Au fost atribuite în lotul pârâtei toate bunurile.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantul suma de 262.756,36 lei cu titlu de sultă.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
În conformitate cu dispozițiile art. 6735și art 6736.pr.cv, instanța stabilește bunurile supuse împărțelii, calitatea de coproprietar, cota parte care se cuvine fiecăruia și creanțele născute din starea de proprietate comună pe care coproprietarii le au unii față de alții.
Cu privire la calitatea de coproprietar:
În fapt, la data de 15.06.2000 între părți a intervenit căsătoria, iar prin sentința civilă nr. 11433/21.11.2006 pronunțată de Judecătoria Bacău în dosarul nr- s-a declarat desfăcută căsătoria părților, moment care a dus și la încetarea stării de codevălmășie.
Dreptul soților asupra bunurilor dobândite în timpul căsătoriei reprezintă un drept de proprietate comună în codevălmășie, bunul aparținând coproprietarilor, fără a fi precizată vreo cotă - ideală.
Potrivit dispozițiilor art. 30, alin 1 Cod familiei, bunurile dobândite de oricare dintre soți în timpul căsătoriei sunt, de la data dobândirii, bunuri comune achiziționate în mod egal de soți, în devălmășie. În virtutea prezumției de comunitate, instituită prin textul citat, bunurile dobândite în timpul căsătoriei de oricare dintre soți sunt bunuri comune de la data achiziționării lor, fără a deosebi între modurile de dobândire, cu excepția celor primite prin acte cu titlu gratuit, care devin comune numai dacă dispunătorul a prevăzut expres sau neîndoielnic că vor fi comune, precum și a bunurilor prevăzute de art.31 din fam. care sunt bunuri proprii ale fiecărui soț.
Cu privire la bunurile care fac parte din masa de partajat:
Din probele administrate instanța a constatat faptul că părțile au dobândit, în timpul căsătoriei următoarele bunuri: BUNURI IMOBILE: 1. suprafața de 1602 mp teren, situată în comuna, sat, în valoare de 78.000 lei; 2. construcție situată pe suprafața de 1600 mp, în comuna, în valoare de -,83 Ron (raport expertiză efectuat de dl care corespunde valorii reale a construcției).
BUNURI MOBILE:
18 mese, de 270 lei. 8 aplice, de 120 lei, 9 spoturi, de 45 lei, 6 calorifere, de 540 lei, calculator, de 600 lei, amortizate 100%, TV, de 60 lei, amortizat 100%, 3 chiuvete, de 30 lei, amortizat 100%, 2 rafturi, de 6 lei, mobilier bucătărie, de 200 lei, 1 aragaz, de 72 lei, 2 frigidere, amortizate 100 %, electric, de 90 lei, 1 calorifer, de 75 lei, hotă electrică, de 90 lei, 2 aplice, amortizate 100 %, 1 calorifer de 75 lei, 2 chiuvete de 30 lei, 2 oglinzi de 16 lei, 2 WC, de 48 lei, 2 calorifere, de 150 lei, 26 spoturi, de 130 lei, 1 pat de 60 lei, 1 TV, amortizat 100%, 2 calorifere, de 150 lei, 3 spoturi, de 15 lei, mobilă bucătărie, de 360 lei, masă 6 scaune, de 52,5 lei, aragaz 4 ochiuri, de 60 lei, 1 aplică, de 8 lei, 1 chiuvetă, de 5 lei, 1 cuptor de 50 lei, 2 calorifere de 150 lei, 1 aplică baie, de 8 lei, 1 mașină de spălat, de 245 lei, 1 calorifer baie, de 60 lei, cadă+chiuvetă+WC, de 120 lei, aplică baie, de 20 lei, 4 paturi matrimoniale, de 264 lei, 3 tv+suport, de 90 lei, 3 chiuvete+3 duș+3 oglinzi, de 48+54+18+14,4 lei, 5 calorifere, de 375 lei, 5 aplice, de 40 lei, 1 șifonier, de 80 lei, 4 mese, de 48 lei, 8 scaune, de 64 lei, bunuri mobile, în valoare de 4415,9 lei.
Părțile au contesta existența unor bunuri și valoarea reținută în raportul de expertiză, situația reținută de instanță având la bază declarațiile martorilor, acte cât și raportul de expertiză bunuri mobile. Simpla contestare a părților nu poate duce la scoaterea acestor bunuri de la masa de partaj; instanța observă faptul că pentru bunurile mobile nu există acte privind achiziționarea acestora, dar apreciază că existența lor este dovedită din coroborarea cererilor părților, cu declarațiile martorilor audiați și raportul de expertiză; având în vedere că sunt bunuri care au ca destinație uzul casnic, nici nu se poate impune probarea prin înscrisuri, dovada cu martori fiind suficientă.
Susținerile pârâtei în sensul că o parte din bunuri sunt bunuri ale societății nu sunt întărite prin probe clare care să poată duce la răsturnarea prezumției de comunitate.
Cu privire la cotele cuvenite coproprietarilor:
. bunurilor comune se realizează în raport cu contribuția fiecărui soț la dobândirea și conservarea bunurilor, în lipsa unor probe contrarii prezumându-se că ambii soți au avut o contribuție egală.
În cauza de față, din probele administrate, instanța a apreciat faptul că nu s-a răsturnat prezumția mai sus enunțată. Astfel, din declarațiile martorilor și din actele depuse la dosarul cauzei, instanța a reținut faptul că ambii soți au contribuit în egală măsură la dobândirea și bunurilor; atât reclamantul cât și pârâta au lucrat și au avut venituri constante, fiind implicați și prin muncă la realizarea bunurilor comune. În ceea ce privește cota solicitată de pârâtă de 100 %, instanța a apreciat cererea ca neîntemeiată; nu s-a făcut dovada clară a unei contribuții majorate, și nu se poate nega munca depusă de reclamant și veniturile obținute de aceasta în timpul căsătoriei.
Cota-parte a soților depinde nu atât de mărimea veniturilor din muncă, ci de contribuția soților cu aceste venituri, munca lor ori alte mijloace, la dobândirea și conservarea bunurilor comune. Dacă veniturile din muncă, pe care le avem în vedere, nu se includ în masa de bunuri supusă împărțirii, se ține seama de ele în determinarea contribuției soțului respectiv la dobândirea și conservarea bunurilor comune, iar dacă au fost risipite, fiind cheltuite în afara sarcinilor căsătoriei, se va determina corespunzător, o contribuție mai mică a acelui soț la dobândirea bunurilor comune, ceea ce este echitabil. În cazul de față nu se pune problema folosirii veniturilor în alte scopuri decât cele familiale, instanța apreciind că fiecare soț a urmărit să asigure cele necesare familiei.
În ceea ce privește motivul invocat de pârâtă în sensul că reclamantul pierdea sume mari de bani la jocuri de noroc nu este susținut cu putere de convingere de probele administrate în cauză; în ceea ce privește fotografiile depuse la dosar acestea nu fac dovada sumelor de bani jucate de reclamant, nici perioada de timp pentru ca instanța să își formeze opinia în sensul risipirii veniturilor familiei. În ceea ce privește declarațiile martorilor, ipoteza prezentată de către pârâtă este susținută de martorii propuși de către aceasta și combătută de martorii propuși de către reclamant, rămânând un dubiu cu privire la reaua credință a reclamantului, dubiu care se va analiza în favoarea acestuia. Faptul că desfacerea căsătorie s-a făcut din culpa reclamantului, instanța reținând în considerente faptul că reclamantul era un împătimit al jocurilor de noroc nu poate prin ea însăși să demonstreze acest aspect; nu s-a reținut în sentință sumele de bani jucate, aspect care ar fi putut influența soluția din prezenta cauză.
De asemenea instanța a înlăturat și motivele invocate de pârâtă cu privire la cazierul judiciar al acestuia, săvârșirea sau nu a infracțiunilor enumerate, existența sau nu a unor hotărâri de condamnare neputând influența prezentul dosar, cu atât mai mult cu cât faptele invocate au fost cunoscute de către pârâtă, care s-a căsători cu reclamantul de bună voie și a trăit alături de acesta pentru o perioadă de aproximativ 6 ani de zile.
Instanța a înlăturat totodată și apărarea pârâtei în sensul că bunurile sunt bunuri proprii, întrucât au fost cumpărate pe numele mamei sale, fiind ulterior vândute, iar actele făcute pe numele ambilor soți, ca urmare a insistențelor reclamantului. Situația juridică a bunurile este dovedită prin acte juridice, iar calitatea de proprietar în același fel, simplele susțineri neputând determina o schimbare de calitate. Faptul că imobilul din comuna s-a realizat ca urmare a vânzării bunurilor dobândite pe numele mamei pârâtei este doar o susținere a pârâtei, instanța neputând lua act de simpla afirmație a acesteia.
Soții au dus o viață în comun, și fiecare a contribuit prin mijloacele sale la dobândirea bunurilor, existând o înțelegere pentru împărțirea treburilor casnice; intervenirea divorțului nu poate schimba o situație care a durat o perioadă îndelungată de timp. În plus situația descrisă de pârâtă, în sensul unei diferențe între veniturile celor doi soți nu a apărut recent, fiind de la începutul căsătoriei, o situație acceptată de ambele părți. Argumentele invocate de către pârâtă în sensul că ea a lucrat mult mai mult nu sunt suficiente pentru a i se acorda o cotă majorată, la dosar existând dovezi clare (declarații martori, înscrisuri) privind eforturile depuse de către reclamant de-a lungul căsniciei.
Având în vedere faptul că și reclamantul obținea venituri, implicarea lui în rezolvarea problemelor de familie, instanța a reținut faptul că părțile au avut o contribuție egală la dobândirea și conservarea bunurilor comune.
Cu privire la atribuirea bunurilor:
La formarea loturilor instanța a avut în vedere criteriile stabilite de art. 6739.pr.cv, și anume mărimea cotei-părți ce se cuvine fiecăruia din masa bunurilor de împărțit, natura bunului, evitarea împărțirii excesive a bunurilor, domiciliul și ocupația părților, dar și ocrotirea interesului părților. Nici unul din aceste criterii nu poate fi absolutizat în dauna celorlalte, impunându-se corelarea lor.
Cu privire la casă, instanța, față de circumstanțele cauzei, și față de faptul că pârâta este cea care a rămas în imobil, că reclamantul și-a întemeiat o altă familie, apreciază că locuința este mai utilă pârâtei, servind nevoilor actuale ale acestuia. Instanța a constatat că cererea pârâtei de atribuire în lotul său a casei trebuie analizată cu preferință, față de destinația imobilului, de spațiu de locuit. Ambele părți au avut o contribuție egală la dobândirea imobilului, dar pentru a se realiza o atribuire în natură instanța va aplica criteriul interesului actual al părților, dând astfel preferință interesului pârâtei.
Având în vedere faptul că imobilul casă de locuit a fost atribuit în lotul reclamantului, aceeași soluție s-a dat și cu privire la suprafața de teren de 1600 mp, aferentă casei, fiind consecința directă a dispoziției enunțată mai sus.
De asemenea, având în vedere destinația bunurilor mobile, și anume de accesorizare a locuinței, fiind bunuri de uz casnic, cât și poziția părților, instanța a apreciat că este în interesul părților ca aceste bunuri să fie atribuite părții care va primi în lotul său casa, și anume reclamantului.
Având în vedere cotele celor două părți, valoarea totală a masei de partajat, valoarea bunurilor atribuite către fiecare parte, instanța va obliga pârâta la plata către reclamant a sumei de -,36 lei.
Având în vedere obiectul cauzei și anume partaj bunuri comune cât și soluția care a fost pronunțată. instanța, față de dispozițiile art 276.pr.cv, a compensat cheltuielile de judecată efectuate de părți.
Împotriva acestei hotărâri în termen legal a declarat apel pârâta,criticând-o pentru următoarele motive:
- în mod greșit s-a stabilit cota egală la dobândirea bunurilor mobile si imobile, întrucât din actele depuse la dosarul cauzei rezultă contribuția pârâtei de 100%.
- în mod greșit s-a luat în calcul prima expertiză efectuată de către expert și nu pe cea realizată de, care corespunde valorii reale a construcției.
- instanța a interpretat probatoriile în mod tendențios în favoarea reclamantului si a indicat greșit calea de atac, ceea ce atrage nulitatea hotărârii.
- hotărârea este nulă pentru următoarele motive: lipsește minuta; depoziția martorei nu este semnata de judecător, exista contradicție între considerente și dispozitiv, încheierea din 19.05.2008 nu este semnată de către grefier, a II-a pagină a încheierii din 26.05.2008 nu este semnată de către grefier.
În apărare intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
La termenul din data de 19.01.2009 a fost admisă cererea de intervenție accesorie formulată de către, în temeiul art.52 cod procedură civilă.
Instanța a încuviințat administrarea probei cu înscrisuri și a probei testimoniale.
Examinând actele și lucrările dosarului prin raportare la motivele de apel formulate instanța a constatat că acesta este în parte fondat pentru următoarele considerente:
In primul rând apelanta critică sentinta apelata întrucât nu s-a reținut contribuția pârâtei reclamante la dobândirea bunurilor comune ca fiind de 100% și pe de altă parte critică hotărârea întrucât imobilul teren și construcție sunt bunuri proprii întrucât au fost cumpărați cu bani proveniți din vânzarea altor imobile proprietatea apelantei, fiind incidente dispozițiile art.31 lit.f din Codul familiei.
Contribuția exclusivă a pârâtei reclamante la dobândirea bunurilor comune nu a fost dobândită de către aceasta.
Din depozițiile martorilor propuși de către reclamantul pârât rezultă faptul că acesta se ocupă de încheierea tranzacțiilor imobiliare, în urma cărora obținea și profit. Aceste depoziții se coroborează cu înscrisurile autentice depuse de către reclamant (contract de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1220/29.05.2003 de câtre BN Pb, contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 688/24.03.2003 de către BN Pb. contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1349/16.06.2003 de către BN Pb, contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1507/4.07.2003 de către ).
Pe de altă parte, apelanta a precizat faptul că a lucrat în străinătate în perioada 1996-2000 și încă doi ani fără a exista contract de muncă.
Părțile s-au căsătorit la data de 15.06.2000 si au divorțat la data de 21.11.2006.
Având în vedere această situație, că apelanta pârâtă a lucrat în străinătate si a realizat venituri din munca prestată acolo în perioada anterioară încheierii căsătoriei si că ulterior încheierii căsătoriei nu a făcut dovada realizării unor venituri periodice din prestarea unei activități, nu se poate retine contribuția sa exclusivă la dobândirea bunurilor comune.
In ceea ce privește risipirea unor sume de bani de către reclamantul intimat, prima instanță a interpretat în mod corect depozițiile martorilor audiați în cauză, având în vedere că fiecare a susținut poziția procesuală pârâtei care i-a propus și în lipsa altor dovezi s-a considerat că nu s-a făcut dovada comportamentului reclamantului în sensul arătat de către pârâtă.
Pe de altă parte deși apelanta a susținut contribuția sa exclusivă la dobândirea bunurilor comune, chiar prin motivele de apel a arătat că reclamantul venea la un interval de 3 luni în Italia, unde stătea 2-3 zile, apoi revenea la muncă în țară, recunoscând practic că și acesta realiza venituri.
Sub un alt aspect apelanta a invocat referitor la imobilul teren și construcție calitatea acestuia de bun propriu susținând că au fost cumpărate pe numele mamei sale, intervenienta, aceasta le-a vândut, iar din banii obținuți s- construit imobilul (fila 4 dosar apel).
Există trei contracte autentice de vânzare cumpărare nr.1630/1998; 3572/6.09.2000 BN Pb. si nr. 4893/3.01.1995 - notariatul de Stat Judecătoria Bacău prin care părinții apelantei: și au devenit proprietari ai imobilelor ce fac obiectul acestor convenții, prin cumpărare de la terța persoană.
Prin invocarea faptului că aceste imobile au fost cumpărate pe numele mamei sale, dar cu banii săi, apelanta tinde la dobândirea calității sale de proprietar al imobilelor, intervenienta fiind persoană interpusă.
Insă, prin aceste susțineri se urmărește pe cale ocolită a se constata simulate actele juridice în discuție, deși o astfel de acțiune nu a fost formulată.
Față de aceste aspecte, depozițiile martorilor audiați în apel și înscrisul sub semnătură privată depus în apel (fila 41) și care nu prezintă dată certă în condițiile art.1182 cod civil, nu prezintă relevantă, întrucât se tinde la dobândirea simulației prin interpunere de persoane.
Acesta este și motivul pentru care nu a putut fi reținută subrogația reală cu titlu particular (art.31 lit.familiei) întrucât nu apelanta a avut calitatea de cumpărător al imobilelor ce au fost ulterior înstrăinate unor terțe persoane prin actele juridice subsecvente.
In ceea ce privește cel de-al doilea motiv de apel referitor la valoarea imobilului-construcție, s-a constată că acesta este întemeiat.
In ceea ce privește construcția solicitată a fi partajată s-au efectuat două expertize judiciare: cea efectuată de către expert, care a stabilit o valoare de circulație de 443.096,23 lei și cea efectuată de catre expert care a stabilit o valoare de circulație a construcției de 268.790 lei.
Prima instanță nu și-a motivat punctul de vedere în sprijinul expertizei pe care a adoptat-o, respectiv cea efectuată de către expert, precizând doar faptul că acesta corespunde valorii reale a imobilului.
Valoarea reală a imobilului construcție este cea stabilită prin expertiza efectuată de către expert. Aceasta stabilește în concret toate deficientele constatate expuse în capitolul II, iar pentru remedierea acestora se impun reparații capitale. Cele mai grave deficiente constatate sunt cele de rezistentă si stabilite a clădirii, care în mod evident au determinat o scădere semnificativă a valorii imobilului.
S-a mai invocat de către apelantă nulitatea hotărârii primei instanțe întrucât nu judecătoria era instanta competentă material să soluționeze cauza ci tribunalul dată fiind valoarea de peste 500.000 lei a masei partajabile.
Critica apelantei este nefondată. Dispozițiile art.2 pct.1 lit.b care stabilesc competenta tribunalul pentru judecata în primă instanță a proceselor și cererilor în materie civilă al căror obiect are o valoare de peste 5 miliarde, exceptează de la aceasta normă de competenta materială, printre altele cererile de împărțeală judiciară, cărora li se aplică dispozițiile art.1 pct. 1 cod procedură civilă.
Minuta a cărei lipsă o invocă apelanta în temeiul dispozitiilor art.673 ind.6 alin.1 cod procedură civilă este obligatorie dacă se pronunță încheierea pe care o prevede textul de lege invocat, iar în lipsa sa ar determina nulitatea acestei încheieri în condițiile art.258 alin.1 cod procedură civilă.
In prezenta cauză însă prima instanță a pronunțat o singură hotărâre prin care a stabilit inclusive elementele stabilite de art.673 ind.5 alin.1 cod procedură civilă.
Nesemnarea depoziției de martor de către judecător nu atrage sancțiunea nulității absolute.
Această neregularitate ar fi trebuit invocata de către partea care se pretinde vătămată prin acest act cel mai târziu la prima zi de înfățișare ce a urmat neregularității, în condițiile art.108 alin.2 si 3 cod procedură civilă, în cauză fiind vorba despre o nulitate relativă. Prin neinvocarea acesteia în condițiile de mai sus si fără a se face dovada vătămării suferite, aceasta nulitate nu mai poate fi pusă în discuție în apel.
Pentru aceleași motive, expuse mai sus sunt întemeiate si criticile referitoare la nulitatea încheierilor din dosarul primei instanțe din data de 19.05.2008 si 26.05.2008.
S-au pretins existenta unor contradicții între considerente si între considerente si dispozitiv.
Aceste contradicții nu există, în realitate în considerentele hotărârii prima instanta își argumentează punctul de vedere în sensul atribuirii tuturor bunurilor mobile si imobile în lotul pârâtei reclamante soluție care se regăsește și în dispozițiile hotărârii si nu minuta întocmită de către JUDECĂTOR 3: Liliana Ciobanu
Din eroare însă în considerente s-a făcut referire în paragraful VI de la fila 448 verso la persoana reclamantului, deși întreaga motivare o vizează pe pârâta reclamantă.
Oricum pentru remedierea acestei erori însă, părțile au la dispoziție o altă cale procesuală, iar nu pe cea a apelului.
Pentru aceste considerente în temeiul art.296 cod procedură civilă, a fost admis apelul, fost schimbată în parte sentinta civilă apelată doar în ceea ce privește valoarea masei partajabile, a lotului atribuit pârâtei reclamante si sultei datorată de către aceasta si în consecință:
S-a constata că valoarea construcției situată pe suprafața de 1600 mp comuna, Județul B, este de 268,790 lei.
S-a constata că valoarea lotului atribuit pârâtei este de 351.206,73 lei.
A fost obligată pârâta la plata sumei de 175.603,63 lei cu titlu de sultă în favoarea reclamantului.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentintei apelate.
A fost respinsă cererea de intervenție accesorie având în vedere că motivul de apel vizând contribuția exclusivă a apelantei si calitatea de bun propriu a imobilelor nu a fost găsit ca întemeiat, intervenția fiind făcută exclusiv în susținerea acestui motiv de apel.
A fost obligat intimatul la plata sumei de 9,65 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru si timbru judiciar achitată în apel.
Împotriva acestei decizii au promovat recurs pârâta și intervenienta.
Recursurile nu au fost timbrate în conformitate cu dispozițiile Legii 146/1997, privind taxele judiciare de timbru și nr.OG 32/1995 privind timbrul judiciar, la data introducerii sale, aspect confirmat de înseși recurente, prin cererea de recurs ( fl. 6 dosar) în care au inserat mențiunea potrivit căreia taxa de timbru și timbru judiciar le vor depune la dosar la primul termen de judecată.
In cauză au fost acordate mai multe termene de judecată, recurentele fiind citate, la adresa indicată, cu mențiunea achitării taxelor aferente căii de atac exercitate, obligație neîndeplinită de acestea.
Potrivit art. 20 din Legea nr. 146/1997, republicată, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat.
Dacă taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal, în momentul înregistrării acțiunii sau cererii instanța este datare să pună în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată.
Neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii, astfel cum menționează alin. 3 al art. 20 din Lege.
De asemenea, art. 9 din nr.OG 32/1995 privind timbrul judiciar menționează că cererile pentru care se datorează timbru judiciar nu vor fi primite și înregistrate, dacă nu sunt timbrate corespunzător.
2 al textului normativ anterior menționat stipulează că în cazul nerespectării dispozițiilor ordonanței se procedează conform prevederilor legale în vigoare referitoare la taxa de timbru.
Cum în cauză recurentele nu au făcut dovada achitării taxei de timbru și a timbrului judiciar învederate odată cu citarea, în sensul celor susținute de aceștia prin cererea de la fl. 16 dosar recurs, instanța, în considerarea art. 11, art. 20, art. 15 - 17 din Legea nr. 146/1997, republicată și a art. 9 alin.1,2 din nr.OG 32/1995, va anula ca netimbrate recursurile.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Anulează ca netimbrate recursurile civile declarate de pârâta și intervenienta împotriva deciziei civile nr.147/A din 24.04.2009, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 23.11.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
GREFIER,
red.sent. -.
red.dec.apel - /
red.dec.rec.- /10.12.
tehnored. BC/ 5 ex/ 22.12.2009
com.tuturor părților
Președinte:Jănică GioacășJudecători:Jănică Gioacăș, Daniela Părău, Liliana Ciobanu
