Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 1469/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - revizuire (drepturi salariale) -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia nr.1469
Ședința publică din 17 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Mitrea Muntean Dana
JUDECĂTOR 2: Sas Laura
JUDECĂTOR 3: Maierean
Grefier
Pe rol judecarea cererii de revizuire formulată de Ministerul Justiției și Libertăților, cu sediul în municipiul B,-, sector 5, împotriva deciziei nr. 885 din 16 iunie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Suceava - secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr-.
La apelul nominal au lipsit reprezentanții revizuientului-recurent, intimaților Tribunalul Suceava și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și intimații, și.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, instanța constatând cererea de revizuire în stare de judecată a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA
Asupra cererii de revizuire de față, constată:
Prin cererea adresată Curții de Apel Suceava la data de 30 iunie 2008, reclamanții, au chemat în judecată pârâții Ministerul Justiției și Libertăților și Tribunalul Suceava pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, aceștia să fie obligați la calcularea și la plata despăgubirilor echivalente sporului de confidențialitate de 15% din indemnizația de bază brută lunară începând cu luna iunie 2005 și până la încetarea stării de discriminare, sume actualizate cu rata inflației până la plata efectivă.
Reclamanții au solicitat și citarea în cauză a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că, în conformitate cu art. 99 lit. d din Legea nr. 303/2004 și art. 4 alin. 1 din Legea nr. 303/2004, raportat la art. 15 din Codul deontologic, li s-a impus obligația profesională imperativă, specială și specifică de confidențialitate în cadrul executării raporturilor de muncă.
Ori, prin natura sa, activitatea judiciară pe care o desfășoară aceiași reclamanți implică administrarea sau cel puțin contactul cu informații, constând în date privind: arestări, interceptări ale convorbirilor telefonice, martori sub acoperire, protecția victimelor, date cu caracter personal ale justițiabililor și colegilor de serviciu (art. 2 alin. 4 și alin. 5 din Legea nr. 677/2001), sesizările adresate organelor statului (de pildă, cele făcute conform art. 18 lit. c din Legea nr. 18/1991), veniturile salariale, protecția minorilor, secretul bancar, secretul economic, drepturile de proprietate intelectuală.
În unitățile bugetare, faptului îndeplinirii obligației de confidențialitate i-a fost recunoscut și dreptul salarial.
Au mai arătat reclamanții că, cel puțin în raport de dispozițiile nr.OG 19/2006, rezultă în mod clar voința de a se acorda acest spor de confidențialitate tuturor categoriilor de persoane din cadrul instituțiilor publice care gestionează și manipulează informații clasificate și nu doar celor prevăzute în Legea nr. 444/2006, adică celor din sistemul Apărării Naționale, Ordine Publică și Siguranță Națională.
În drept, reclamanții au invocat prevederile nr.OG 137/2000, ale Legii 303/2004, ale Hotărârii nr. 328/2005, ale Legii nr. 182/2002 și nr.HG 582/2002, OG 9/2001, Legii nr. 444/2006, nr.OG 6/2007 și Legii nr. 656/2002.
Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Justiției a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată, întrucât nu există nici un act normativ care să prevadă ori să garanteze dreptul la spor de confidențialitate magistraților. Totodată, a arătat pârâtul că, prin decizia nr. 819 din 3 iulie 2008, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 1, art. 2 alin. 3 și 27 alin. 1 din nr.OG 137/2000, în măsura în care din acestea s-ar desprinde intelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Prin încheierea nr. 55 din 5 februarie 2009, Curtea de Apel Suceavaa trimis cauza, spre competentă soluționare, Tribunalului Suceava.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava la data de 12 februarie 2009.
Prin sentința civilă nr. 756 din 6 aprilie 2009, Tribunalul Suceavaa admis în parte acțiunea reclamanților, obligând pârâții Ministerul Justiției și Tribunalul Suceava să plătească reclamanților sporul de confidențialitate de 15% din indemnizația de bază brută lunară, începând cu luna iunie 2005 și până la data de 6 aprilie 2009, actualizat în raport de rata inflației la data plății.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în esență, faptul că toate persoanele din cadrul unităților bugetare, inclusiv reclamanții, sunt parte a unui raport juridic (atipic) de muncă, generat de Codul muncii, fiind supuși obligației de fidelitate, așa cum prevăd dispozițiile art. 295, art. 1 alin. 1 din Codul muncii, contractele colective și individuale de muncă, cât și Regulamentele de organizare și funcționare a instanțelor judecătorești.
Obligația și prestația de fidelitate reprezintă cauza juridică expresă și indiscutabilă a obligației sinalagmatice și a contraprestației angajatorului (a organizației) de a plăti salariaților sporul de confidențialitate, sens în care se interpretează și efectele Ordinului Ministrului Justiției nr. 1833/C din data de 2 iulie 2008 privind acordarea sporului de confidențialitate pentru personalul contractual și funcționarii publici din cadrul instanțelor judecătorești, invocându-se ca fundament legal dispozițiile Legii nr. 97/2008, art. 122din Legea nr. 53/1991, nr.OG 6/2007, nr.OG 10/2008 și nr.OUG 24/2000.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Ministerul Justiției și Libertăților, care a criticat soluția ca fiind nelegală și a solicitat modificarea acesteia, în sensul respingerii acțiunii reclamanților, ca nefondată, invocând dispozițiile art. 304 pct. 4 și 9 Cod procedură civilă.
Prin decizia nr.885 din 16 iunie 2009 Curtea de Apel Suceavaa respins, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției Și Libertăților, împotriva sentinței nr. 756 din 06.04.2009 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția civilă (dosar nr-).
Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Suceava - secția conflicte de muncă și asigurări sociale sub nr- din 4.08.2009Ministerul Justiției și Libertăților a solicitat revizuirea deciziei nr.885 din 16.06.2009 pronunțată de Curtea de Apel Suceava- secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr- și schimbarea în totalitate a acestei decizii, în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamanți.
În motivarea cererii de revizuire, Ministerul Justiției și Libertăților a arătat, în esență, că decizia sus-menționată este susceptibilă de revizuire prin prisma motivului prev. de art.322 pct.5, precizând că decizia nr.838/27.05.2009 a Curții Constituționale, prin care s-a constatat existența unui conflict juridic de natură constituțională între autoritatea judecătorească, pe de o parte și Parlamentul României și Guvernul României, pe de altă parte, reținându-se că Înalta Curte de Casație și Justiție nu poate să instituie, să modifice sau să abroge norme juridice cu putere de lege ori să efectueze controlul de constituționalitate al acestora, reprezintă înscris nou care are importanță hotărâtoare în dezlegarea pricinii.
Mai arătă că, decizia nr.838/27.05.2009 a Curții Constituționale a fost publicată în Monitorul Oficial al României la data de 03.07.2009, motiv pentru care nu putea fi invocată și depusă la dosar cu ocazia soluționării în recurs a cauzei.
Revizuientul a mai arătat că, rezultă cu claritate că decizia nr. 46/15.12.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție nu poate constitui temei pentru pronunțarea unei hotărâri prin care în realitate se procedează la modificarea și completarea unor acte normative. Această decizie nu mai poate produce nici un efect din momentul pronunțării deciziei nr.838/27.05.2009 a Curții Constituționale. Această din urmă decizie exista în momentul la care s-a pronunțat Curtea de Apel Suceava, fiind un înscris care nu a putut fi înfățișat dintr-o împrejurare mai presus de voința părților.
Examinând actele și lucrările dosarului asupra cererii de revizuire, Curtea reține următoarele:
Revizuirea este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată numai în cazurile expres și limitativ prevăzute de lege.
În speță, cererea de revizuire este întemeiată pe dispozițiile art.322 pct.5 Cod procedură civilă, invocându-se faptul că s-a descoperit un înscris doveditor, respectiv decizia nr.838 din 27 mai 2009 a Curții Constituționale, înscris care nu a putut fi înfățișat dintr-o împrejurare mai presus de voința părții.
Acest act nou, dacă ar fi fost invocat în fața instanței, trebuie să fi fost de natură să conducă la o altă soluție decât cea pronunțată, altminteri s-ar nesocoti puterea de lucru judecat a hotărârii pronunțate.
Este adevărat că prin decizia nr.838 din 27 mai 2009, Curtea Constituțională a constatat existența unui conflict juridic de natură constituțională între autoritatea judecătorească, pe de o parte și Parlamentul României și Guvernul României pe de altă parte.
Însă asimilarea atribuției prevăzute de art. 146 lit. c din Constituție cu efectuarea de către Curtea Constituțională a unui control de legalitate/constituționalitate asupra hotărârilor judecătorești, transformând Curtea într-o instanță de control judiciar, ar echivala cu o deturnare a dispozițiilor constituționale privind soluționarea conflictelor juridice și o încălcare flagrantă a competenței Curții Constituționale.
Însăși, Curtea Constituțională a statuat că, potrivit competențelor sale care sunt expres și limitativ prevăzute de art.246 din Constituție și de Legea nr.47/1992 nu este competentă să cenzureze legalitatea unor hotărâri judecătorești sau să constate că acestea sunt lipsite de efecte juridice (decizia nr.988 din 1.2008).
Pentru aceste considerente, văzând dispozițiile artz.322 alin.1 pct.5 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondată cererea de revizuire.
Pentru aceste motive,
În numele Legii
DECIDE:
Respinge cererea de revizuire formulată de Ministerul Justiției și Libertăților, cu sediul în municipiul B,-, sector 5, împotriva deciziei nr. 885 din 16 iunie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Suceava - secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr-, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 17 noiembrie 2009.
Președinte, Judecător, Grefier,
pt.jud.- -,aflată în
-semnează președintele instanței,
Red.
Tehnored.
Ex.2/07.12.2009
Președinte:Mitrea Muntean DanaJudecători:Mitrea Muntean Dana, Sas Laura, Maierean
