Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 1471/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - drepturi salariale -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 1471
Ședința publică din 19 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Maierean Ana
JUDECĂTOR 2: Ciută Eugenia
JUDECĂTOR 3: Dicu Aurel
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursurilor declarate de reclamanții, și, toți cu domiciliul ales la Tribunalul Botoșani,-, județul B și de către pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, cu sediul în municipiul B,-, sector 5 și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI, cu sediul în municipiul B,-, județul B, împotriva sentinței nr. 400 din 24.03.2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani - Secția civilă (dosar nr-) și de pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, împotriva sentinței nr. 509 din 15 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Botoșani - Secția civilă (dosar nr-).
La apelul nominal au lipsit reclamanții recurenți, reprezentanții pârâților recurenți, reclamanții intimați, -, -, (), R, și reprezentanții pârâților intimați Tribunalul Botoșani, Curtea de APEL SUCEAVA și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care instanța, constatând recursurile în stare de judecată, a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursurilor de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată inițial sub nr- pe rolul Tribunalului Botoșani, reclamanții, -, -, R, au chemat în judecată pe pârâții Tribunalul Botoșani, Curtea de APEL SUCEAVA, Ministerul Justiției și Libertăților și Ministerul Finanțelor Publice, cu citarea Consiliului Național Pentru Combaterea Discriminării, solicitând instanței ca, prin sentința ce o va pronunța, să îi oblige pe pârâți în solidar la plata actualizată a sporului de risc și solicitare neuropsihică în procent de 50% calculată la salariul brut lunar, pentru perioada 1.10.2000 și până la data de 1.07.2004, precum și de la 1.01.2007 până la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii și pe viitor, cu acordarea și a dobânzii legale prevăzută de OG9/2000 și să oblige pe pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce sumele necesare efectuării plății acestor drepturi bănești.
În motivarea acțiunii, au arătat că sporul pentru risc și solicitare neuropsihică a fost prevăzut prin art. 47 din Legea nr. 50/1996, care a fost abrogat prin nr.OG 83/2000 cu încălcarea dispozițiilor constituționale și, ca urmare, aceste drepturi salariale li se cuvin pentru perioadele invocate.
Poziția exprimată prin acțiune a fost fundamentată pe Decizia nr. 21 din 10.03.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Reclamanții au mai arătat că prin sentința civilă nr. 1424 din 21.11.2007 a Tribunalului Botoșani, le-au fost acordate aceste drepturi salariale pentru intervalul 1.07.2004 - 31.12.2006. Până la data de 10.03.2008, când Înalta Curte de Casație și Justiție a pronunțat decizia 21, dreptul lor nu era actual, soluțiile posibil a fi pronunțate de instanță fiind incerte, atâta vreme cât norma care conferea acest drept fusese abrogată. Ca urmare, cursul prescripției extinctive a început să curgă la această dată, în condițiile art. 1015 din Codul civil.
În ceea ce privește acordarea sporului pentru viitor, reclamanții au apreciat că sunt îndeplinite cerințele art. 1082 - 1084 din Codul civil pentru justa și echitabila desdăunare pecuniară.
La data de 26.05.2008 a depus întâmpinare Ministerul Justiției, prin care a invocat excepția prescripției extinctive a dreptului la acțiune cu privire la perioada 1.10.2000 - 1.07.2004, invocând în acest sens prevederile art. 1 din Decretul nr. 167/1958, raportat la art. 283 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 53/2003.
În ceea ce privește fondul cauzei, a solicitat a se constata, în primul rând, că prevederile art. 47 din Legea nr. 50/1996 au fost abrogate total și exclusiv, iar dispozițiile nr.OUG 177/2002 nu privesc pe reclamanți, atâta timp cât aceștia nu sunt magistrați.
În al doilea rând, prin adoptarea nr.OG 83/2000 a fost modificat sistemul de salarizare din organele autorității judecătorești, în vederea creșterii drepturilor salariale ale personalului din justiție.
Prin întâmpinare, Ministerul Economiei și Finanțelor, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Județeană B, a invocat excepția lipsei calității procesual pasive.
Pe fondul cauzei, a apreciat că Ministerul Economiei și Finanțelor nu are nici o răspundere privind alocarea sumelor necesare plății diferențelor salariale.
Prin încheierea de ședință din 1.09.2008, Tribunalul Botoșania înaintat cauza Curții de APEL SUCEAVA spre competentă soluționare, în acord cu prevederile art. și II din nr.OUG 75/2008.
Prin încheierea de ședință din 22.01.2009, Curtea de APEL SUCEAVAa scos cauza de pe rol și a trimis-o spre competentă soluționare Tribunalului Botoșani - Secția civilă, luând în considerare Decizia nr. 104 /2009 a Curții Constituționale a României, prin care s-a constatat neconstituționalitatea art. I și II din nr.OUG 75/2008.
Dosarul a fost reînregistrat pe rolul Tribunalului Botoșani sub nr- la data de 2.02.2009.
Prin sentința nr. 400 din 24 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani în dosarul nr- a fost respinsă excepția lipsei calității procesual pasive ridicată de Ministerul Finanțelor Publice și excepția prescrierii dreptului material la acțiune ridicată de Ministerul Justiției și Libertăților B; a fost admisă în parte, acțiunea și obligați pârâții Ministerul Justiției și Libertăților B, Curtea de APEL SUCEAVA si Tribunalul Botoșani să plătească reclamanților, (), -, R, diferențele salariale rezultate din acordarea sporului de risc si suprasolicitare neuropsihica de 50% prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1006, spor calculat la indemnizația de încadrare brută lunară, pentru perioada efectiv lucrată în intervalele 1.10.2000 - 30.06.2004 și respectiv 01.01.2007 - 28.02.2009, sume ce vor fi actualizate in funcție de indicii de inflație începând cu data scadenței fiecăreia în parte și până la data plății efective.
Au fost obligați aceiași pârâți să plătească reclamanților -, -, și diferențele salariale rezultate din acordarea sporului de risc si suprasolicitare neuropsihica de 50% prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996, spor calculat la indemnizația de încadrare brută lunară pentru perioada efectiv lucrată în intervalul 1.01.2007 - 28.02.2009, iar reclamantei pentru perioada efectiv lucrată în intervalul 01.10.2000 - 30.06.2004, sume ce vor fi actualizate in funcție de indicii de inflație începând cu data scadenței fiecăreia în parte și până la data plății efective.
Au fost obligați aceiași pârâți să plătească reclamanților și dobânda legală prevăzută de nr.OG 9/2000 la sumele acordate, începând cu 15.05.2008 și până la data plății efective.
A fost obligat pârâtul Ministerul Finanțelor Publice să pună la dispoziția pârâtului Ministerul Justiției și Libertăților B fondurile necesare pentru plata sumelor acordate.
Acțiunea formulată de reclamanții, și a fost respinsă, ca nefondată.
A fost respins capătul de cerere privind obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Botoșani la data de 09.04.2009, reclamanții au solicitat completarea dispozitivului sentinței civile nr. 400 din 24.03.2009, în sensul de a se pronunța și asupra cererii privind acordarea sporului pentru viitor, precum și cu privire la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă pentru fiecare dintre reclamanți în funcție de perioada efectiv lucrată.
Au motivat reclamanții că, deși au solicitat acordarea sporului pentru viitor și efectuarea mențiunilor în carnetele de muncă, instanța - la pronunțarea hotărârii - a omis să se pronunțe în legătură cu aceste capete de cerere.
În drept, au invocat prevederile art. 2812din Codul d e procedură civilă.
Tribunalul Botoșani, prin sentința civilă nr. 509 din 15.04.2009, a admis cererea și a completat dispozitivul sentinței civile nr. 400/24.03.2009, în sensul că, a obligat pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, Curtea de APEL SUCEAVA și Tribunalul Botoșani, să plătească reclamanților, (), -, R, e, și, diferențele salariale rezultate din acordarea sporului de risc si suprasolicitare neuropsihica de 50% prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1006, spor calculat la indemnizația de încadrare brută lunară, pentru perioada efectiv lucrată în intervalul 1.03.2009 - 24.03.2009 și în continuare.
În ce privește pe reclamanții, -, tribunalul a respins capătul de cerere privind acordarea sporului de 50% începând cu 01.03.2009, întrucât la această dată nu mai aveau calitatea de personal auxiliar de specialitate.
Cu privire la efectuarea mențiunilor privind sporul de 50% în carnetele de muncă ale reclamanților, tribunalul a admis și acest capăt de cerere, conform art. 64 alin. 1 din nr. 387/2005, obligând pârâtul Tribunalul Botoșani să efectueze mențiunile necesare cu privire la sporul de 50% în carnetele de muncă ale reclamanților, pentru perioada pentru care a fost admisă cererea acestora.
În ce privește pe reclamanții, instanța a respins cererea formulată de aceștia, ca nefondată, ei nefăcând parte din personalul auxiliar de specialitate pentru care Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că se cuvine acest drept.
Împotriva sentinței nr. 400 din 24 martie 2009 au declarat recurs reclamanții, -, - și și pârâții Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B și Ministerul Justiției și Libertăților
Pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților Bad eclarat recurs și împotriva sentinței nr. 509 din 15 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani.
Reclamanții recurenți au arătat că eronat a reținut instanța de fond că în cadrul personalului auxiliar de specialitate nu intră și personalul ce ocupă funcțiile de agent procedural, aprod și șofer, invocând cap. III - Anexa I din Legea nr. 50/1996 republicată, decizia nr. 21/2008 Înaltei Curți de Casație și Justiție și adresa Ministerului Justiției nr. 74956/2009.
Pentru perioada 1.07.2004 - 31.12.2006, au arătat că au obținut sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică prin sentința nr. 1424 din 21.11.2007 pronunțată de Tribunalul Botoșani în dosarul nr-, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 300/18.03.2008 a Curții de APEL SUCEAVA.
Pentru drepturile aferente intervalului 1.10.2000 - 1.07.2004, nu a intervenit prescripția extinctivă, întrucât, prin decizia nr. 21 din 10.03.2008, instanța supremă din România a stabilit că abrogarea art. 47 din Legea 50/1006, prin nr.OG 83/2000, este neconstituțională, iar verificarea constituționalității și soluționarea excepției de neconstituționalitate având ca obiect norme abrogate în prezent revin, prin interpretarea per a contrario a art. 147 alin. 1 cu referire la art. 126 alin. 1 din Constituție, instanțelor judecătorești.
Au arătat că sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică trebuie acordat și pe viitor, întrucât, prin decizia președintelui Curții de APEL SUCEAVA, s-a dispus ca plata acestui spor să se facă doar pentru cei care au hotărâri executorii în al căror dispozitiv se prevede acordarea sporului pentru viitor sau în continuare.
Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului S, a criticat sentința pentru netemeinicie și nelegalitate, susținând în esență că nu are calitatea de ordonator principal de credite, revenindu-i, potrivit legii, doar obligația de aprobare a statelor astfel întocmite.
Ministerul Justiției și Libertăților a criticat sentința civilă nr. 400 din 24.03.2009 pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că instanța de fond și-a depășit atribuțiile puterii judecătorești, prin acordarea unui drept salarial care nu era prevăzut de legislația în vigoare, arogându-și atribuții de legiferare.
A arătat că hotărârea recurată este lipsită de temei legal și a fost dată cu aplicarea greșită a legii, întrucât în mod neîntemeiat nu s-a reținut intervenirea prescripției extinctive, că nu poate constitui moment al întreruperii termenului de prescripție a dreptului material la acțiune Decizia nr. 21 din 10.03.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, deoarece aceasta nu constituie un act de recunoaștere a dreptului, în sensul art. 16 al. 1 din Decretul nr. 167/1958.
A susținut că reclamanții, care îndeplinesc funcția de personal auxiliar de specialitate, nu pot beneficia de acordarea sporului pentru risc și suprasolicitare neuropsihică după data de 1.02.2007, având în vedere că, din luna februarie 2007 intrat în vigoare noua lege de salarizare a personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și anume nr.OG 8/24.01.2007, care, prin art. 30 prevede că "la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe, se abrogă Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești".
În consecință, sporul de 50% nu mai subzistă începând cu februarie 2007, dispozițiile Legii nr. 50/1996 privind salarizarea personalului auxiliar fiind abrogate în întregime.
A precizat că, în mod eronat instanța a apreciat că reclamanții sunt îndreptățiți să beneficieze de dobânda legală, deoarece, în cauza de față, nici dobânda legală nu poate fi acordată, având în vedere că una dintre condițiile necesare este ca debitorul să nu fi executat obligația sa față de creditor. Or, astfel cum s-a arătat, nu există o astfel de obligație a Ministerului Justiției și Libertăților față de reclamanți.
Prin recursul declarat de Ministerul Justiției și Libertăților împotriva sentinței civile nr. 509 din 15.04.2009 s-a invocat faptul că hotărârea este lipsită de temei legal și a fost dată cu aplicarea greșită a legii.
Prin sentința nr. 400/2009 Tribunalul Botoșanis -a pronunțat asupra capătului de cerere referitor la acordarea și în continuare a sporului de 50% în favoarea reclamanților, înțelegând însă să-l acorde până la data de 28 februarie 2009, având în vedere tocmai Ordinul 768/C/4.03.2009 al Ministerului Justiției și Libertăților.
Prin urmare, instanța nu putea să revină asupra sentinței deja pronunțate, prin care a fost avut în vedere și aspectul acordării sporului de 50%. Mai mult, instanța trebuia să constate că cererea de completare dispozitiv este neîntemeiată.
A reiterat că sporul de 50% nu mai subzistă începând cu luna februarie 2007, dispozițiile Legii 50/1996 privind salarizarea personalului auxiliar fiind abrogate în întregime.
Prin decizia nr. 949 din 2 iulie 2009 pronunțată de Curtea de APEL SUCEAVA - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale, s-a respins, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor Publice, împotriva sentinței nr. 400 din 24 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Botoșani - Secția civilă și recursurile declarate de pârâtul Ministerul Justiției, împotriva sentinței nr. 400 din 24 martie 2009 și a sentinței civile nr. 509 din 15.04.2009 ale Tribunalului Botoșani.
S-a admis recursul declarat de reclamanții, -, - și, împotriva sentinței nr. 400/24.03.2009 a Tribunalului Botoșani și s-a modificat în parte sentința civilă nr. 400 din 24.03.2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani în dosarul nr- și sentința civilă nr. 509 din 15.04.2009 a Tribunalului Botoșani pronunțată în același dosar, în sensul că au fost obligați pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL SUCEAVA și Tribunalul Botoșani să le plătească reclamanților, și sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 50% din salariul de bază brut lunar pentru perioadele 1.10.2000 - 1.07.2004 și 1.01.2007 - iulie 2009, actualizat cu indicele inflației la data plății.
Au fost obligați aceiași pârâți să plătească reclamanților, și sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 50% din salariul de bază brut lunar pentru perioada 3.02.2007 - iulie 2009, actualizat în raport de indicele de inflație la data plății.
Au fost obligați pârâții la efectuarea cuvenitelor mențiuni în carnetele de muncă ale reclamanților.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentințelor atacate.
Pentru a decide astfel, Curtea a constatat următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 19 din Legea 500/2002 privind finanțele publice, Ministerul Finanțelor Publice coordonează acțiunile ce sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar și anume: pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție, că potrivit art. 3 alin. 1 pct. 2 din nr.HG 208/2005, Ministerul Finanțelor este cel care are ca atribuții elaborarea proiectului bugetului de stat, precum și proiectul de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare.
În lipsa aprobării rectificării bugetului cu sumele necesare și alimentării cu fonduri a conturilor Ministerului Justiției de către Ministerul Finanțelor, cel dintâi ar fi practic în imposibilitate de achita sumele la care ar fi obligat prin prezenta sentință.
În situația în care nu ar fi obligat Ministerul Finanțelor Publice să aloce sumele necesare reparării prejudiciului suferit de reclamanți, hotărârea judecătorească ar fi lipsită de una dintre cele mai importante funcții ale sale, respectiv puterea executorie.
De asemenea, Curtea a reținut că, potrivit art. 131 alin. 1 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat.
Referitor la recursul Ministerului Justiției, prin care se invocă prescripția dreptului la acțiune al reclamanților, raportat la prevederile art. 3 din Decretul nr.167/1958 și ale art. 283 alin.1 lit. c din Codul Muncii, instanța de recurs a constatat că, în mod corect, instanța de fond a respins această excepție.
Astfel, s-a reținut că, pentru ca prescripția să-și producă efectul său extinctiv, este necesar ca pentru titularul dreptului la acțiune să existe, pe lângă voința de a acționa, și posibilitatea reală de a acționa, adică de a se adresa organului competent pentru protecția dreptului său. Dacă pe timpul cât durează împrejurarea care îl împiedică pe titularul dreptului la acțiune să acționeze, prescripția nu ar fi oprită, adică suspendată, s-ar ajunge la situația în care titularului dreptului la acțiune să i se aplice efectul extinctiv, fără a i se imputa pasivitatea ori neglijența în a acționa; într-o asemenea situație, prescripția ar fi deturnată de la finalitatea sa, neavând caracter real.
În condițiile în care, prin nr.OG 83/2000, art. 47 din Legea nr. 50/1996 a fost abrogat expres, nu le poate fi imputată reclamanților pasivitatea ori neglijența în a acționa.
După pronunțarea deciziei în interesul legii, prin care s-a stabilit că și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000 magistrații au dreptul la sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, reclamanții au avut posibilitatea reală de a acționa de a se adresa instanței pentru plata acestor drepturi.
Totodată s-a reținut că, potrivit art. 295 alin. 1 din Codul Muncii, dispozițiile acestui cod se întregesc cu celelalte dispoziții cuprinse în legislația muncii și în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de muncă, cu dispozițiile legislației civile, fiind aplicabile dispozițiile art. 16 alin. 1 din Decretul nr.167/1958, prin care se arată că prescripția se întrerupe prin recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie, făcută de cel în folosul căruia curge prescripția.
Pe fondul cauzei, s-a constatat că, prin decizia nr. XXI din 10.03.2008, publicată în Monitorul Oficial nr. 444 din 13.06.2008, Înalta Curte de Casație și Justiție, în compunerea Secțiilor Unite, admițând recursul în interesul legii declarat de procurorul general al parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, a statuat că, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001, această decizie fiind obligatorie, conform dispozițiilor art. 329 Cod procedură civilă.
Astfel, instanța supremă, prin considerentele deciziei enunțate, a argumentat că, dispozițiile art. 1 pct. 42 și art. IX alin. 2 paragraful 1 din nr.OG 83/2000, adoptat cu încălcarea limitelor legii speciale de obligare, sunt neconstituționale, conform art. 147 alin. 1 din Constituție și își încetează efectele, iar inaplicabilitatea normelor de abrogare impune ca instanța să considere rămase în vigoare dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996, republicată.
În raport de cele reținute, instanța supremă a argumentat că " rezultă fără echivoc faptul că au supraviețuit dispozițiilor de abrogare normele ce reglementau acordarea sporului de 50 % pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, astfel că acestea au produs și produc în continuare efecte juridice", acest lucru presupunând că "nici în prezent dispozițiile respective nu și-au încetat aplicabilitatea, deoarece, așa cum s-a arătat, prin prevederile din nr.OG 83/2000, au fost depășite limitele și condițiile legii de abilitare, fiind astfel încălcate dispozițiile art. 107 alin. 3 din Constituția României din 1991, în vigoare la data adoptării ordonanței (art. 108 alin. 3, în forma republicată în 2003 Constituției României).
Efectul imediat al supraviețuirii normei în discuție rezidă incontestabil în faptul că drepturile consacrate legislativ prin dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 și ale art. 231din Legea nr. 56/1996 se cuvin și în continuare persoanelor care se încadrează în ipotezele la care se referă textele de lege.
Înlăturarea acestui drept de natură salarială ar contraveni dispozițiilor art. 53 din Constituție, care reglementează situațiile exprese în care ar putea fi restrânse exercitarea unor drepturi, dar și prevederile art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția pentru drepturile și libertățile fundamentale ale omului, salariul făcând parte din noțiunea de bun, fiind incidente dispozițiile art. 20 din Constituție (cauza Miclici împotriva României, dosar nr. 23657/3 din 20.12.2002).
Stabilind că în cauză au fost încălcate dispozițiile legale privitoare la drepturile salariale ale reclamanților, s-a apreciat că în mod corect s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 78 alin. 1, art. 161 pct. 4 din Codul Muncii și art. 1088 din Codul civil.
Cu privire la recurenții reclamanți, -, - și, s-a reținut că aceștia au calitatea de agent procedural, aprozi și șoferi, funcții conexe personalului auxiliar de specialitate.
Curtea a reținut că doar la apariția Legii 17/2006, care a modificat și completat dispozițiile art. 3 ale Legii nr. 567/2004, funcția de șofer a fost recunoscută ca funcție conexă personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și a parchetelor de pe lângă acestea.
Față de aceste dispoziții legale, s-a constatat că decizia nr. 21 din 10 martie 2008, publicată în Monitorul Oficial nr. 444 din 13.06.2008 de Înalta Curte de Casație și Justiție în interesul legii, le este aplicabilă, motiv pentru care recursul acestora a fost admis și obligați pârâții angajatori Ministerul Justiției, Curtea de APEL SUCEAVA și Tribunalul Botoșani să plătească reclamanților personal conex, și sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 50% din salariul brut lunar pentru perioadele 1.10.2000 - 1.07.2004 și 1.01.2007 - iulie 2009, data pronunțării prezentei decizii, iar personalului conex, și sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 50% din salariul brut lunar pentru perioade 3-02-2007 - iulie 2009, data pronunțării prezentei decizii și să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetele de muncă ale acestora.
Ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 161 pct. 4 și 78 alin. 1 din Codul Muncii, cât și deprecierii cauzate de întârzierile la plată și fenomenul inflaționist, sumele datorate de pârâți au fost actualizate în raport de indicele de inflație la data plății.
Prin cererea adresată acestei instanțe și înregistrată sub nr. 1001/39/13.08.2009, contestatorul Ministerul Justiției și Libertăților a formulat, în contradictoriu cu intimații, (), -, -, R, și, Tribunalul Botoșani, Curtea de APEL SUCEAVA, Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului B și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, contestație în anulare împotriva deciziei nr. 949 din 2.07.2009 pronunțată de Curtea de APEL SUCEAVA în dosarul nr-.
În motivarea cererii, contestatorul a arătat că instanța de recurs a omis să cerceteze motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, astfel cum acesta a fost invocat în cuprinsul cererii de recurs, precum și să țină seama de nr.OG 8/2007.
A mai arătat că, la momentul pronunțării hotărârii atacate cu recurs, instanța de fond trebuia să aibă în vedere exclusiv decizia nr. 838/27.05.2009 a Curții Constituționale și să considere art. 47 din Legea 50/1996 abrogat.
De asemenea, a arătat că, în măsura în care a operat actualizarea în funcție de rata inflației, nu se mai justifică și dobânda legală, deoarece s-ar ajunge astfel la o dublă reparare a prejudiciului și o îmbogățire fără justă cauză, aspect semnalat în cuprinsul cererii de recurs și asupra căruia instanța de control judiciar a omis să se pronunțe.
A mai arătat că instanța de recurs a omis să cerceteze și motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 4 Cod procedură civilă, în sensul că, prima instanță a depășit în mod flagrant limitele puterii judecătorești și a consacrat un drept salarial care nu este prevăzut de legislația în vigoare, în acest sens pronunțându-se și Curtea Constituțională prin decizia nr. 838 din 27 mai 2009.
A mai arătat contestatorul că a indicat faptul că reclamanții, și sunt personal conex și nu personal auxiliar de specialitate, cum în mod eronat a reținut prima instanță.
În drept, contestația în anulare a fost întemeiată pe dispozițiile art. 318 Cod procedură civilă.
Intimații, au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea contestației în anulare ca nefondată.
Prin decizia nr. 1252 din 20 octombrie 2009, Curtea de APEL SUCEAVA - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale a admis contestația în anulare formulată de contestatorul Ministerul Justiției și Libertăților împotriva deciziei nr. 949 din 2 iulie 2009 pronunțată de Curtea de APEL SUCEAVA - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale (dosar nr-), a anulat decizia contestată și a trimis cauza Arhivei Curții de APEL SUCEAVA, în vederea repartizării aleatorii.
Pentru a decide astfel, Curtea a reținut că, într-adevăr, instanța de recurs nu a analizat motivul invocat de pârâtul Ministerul Justiției, vizând inexistența temeiului legal pentru plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică începând cu 1.02.2007, când a intrat în vigoare OG8/2007, legea specială de salarizare a personalului auxiliar de specialitate, celelalte motive de recurs referitoare la posibilitatea cumulului dobânzii legale cu actualizarea sumelor în raport de indicele de inflație și depășirea limitelor puterii judecătorești fiind cercetate de instanță.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Curții de APEL SUCEAVA la data de 20 octombrie 2009.
Rejudecând recursurile declarate de pârâții Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Justiției și reclamanții, și, împotriva sentinței 400 din 24 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani - Secția civilă, precum și recursul Ministerului Justiției declarat împotriva sentinței 509 din 15 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Botoșani - Secția civilă, Curtea constată următoarele:
Pârâtul Ministerul Finanțelor Publice a criticat sentința nr. 400 din 24 martie 2009 Tribunalului Botoșani, motivat de faptul că nu are calitate procesuală în cauză, nefiind ordonator principal de credite și, deci, obligația de a stabili salariile, criteriile, sumele necesare pentru cheltuielile de personal și de acordare a drepturilor bănești cuvenite, această obligație revenind ordonatorului principal de credite și anume Ministerul Justiției.
Însă, potrivit disp. art. 19 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice și art. 3 alin. 1 pct. 2 din nr.HG 208/2005, acest minister are atribuții în elaborarea proiectului bugetului de stat și proiectului de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare.
În lipsa alimentării cu fonduri a conturilor Ministerului Justiției de către Ministerul Finanțelor, cel dintâi ar fi în imposibilitate să achite sumele la care ar fi obligat. În situația în care Ministerul Finanțelor Publice nu ar fi obligat să aloce sumele necesare reparării prejudiciului cauzat reclamanților, hotărârea instanței ar fi lipsită de una din funcțiile sale importante, respectiv puterea executorie.
Cât privește recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției împotriva sentinței nr. 400 din 24 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani, criticile acestuia vizează:
1. depășirea atribuțiilor puterii judecătorești de către instanța de fond, prin acordarea unui drept salarial care nu era prevăzut de legislația în vigoare;
2. lipsa de temei legal și aplicarea greșită a legii, prin aceea că nu s-a reținut prescripția dreptului la acțiune al reclamanților;
3. faptul că reclamanții, care îndeplinesc funcția de personal auxiliar de specialitate, nu pot beneficia de acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică după data de 1.02.2007, întrucât la această dată a intrat în vigoare noua lege de salarizare a personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești, respectiv OG8/24.01.2007;
4. greșit a apreciat că reclamanții sunt îndreptățiți să beneficieze de dobânda legală.
Recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției împotriva sentinței nr. 509 din 15.04.2009 a Tribunalului Botoșani se referă la lipsa de temei legal a hotărârii și aplicarea greșită a legii, instanța pronunțându-se asupra capătului de cerere referitor la acordarea în continuare a sporului de 50% în favoarea reclamanților, deși nu putea să revină asupra sentinței deja pronunțate, reiterând susținerea potrivit căreia acest spor nu mai subzistă începând cu luna februarie 2007, dispozițiile Legii nr. 50/1996 fiind abrogate în întregime, după data de 1.02.2007, când a intrat în vigoare OG8/2007 nemaiexistând temei legal pentru acordarea acestor drepturi.
Referitor la motivul de recurs, ce vizează depășirea atribuțiilor puterii judecătorești de către instanța de fond, prin acordarea unui drept salarial care nu era prevăzut de legislația în vigoare, se constată că instanța nu și-a arogat atribuții de legiferare, pronunțând soluția doar în limitele în care a fost investită obligând pârâții la aplicarea întocmai a dispozițiilor legale invocate, analizate și reținute a avea aplicabilitate în cauză.
Prin decizia nr. XXI din 10.03.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite dată în interesul legii s-a decis că "în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organul autorității judecătorești, republicată, judecătorii, procurorii, magistrații asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a OG nr. 83/2000 aprobată prin Legea nr. 334/2001", decizia instanței supreme fiind obligatorie pentru instanță, potrivit art. 329 alin. 3. pr. civ.
Art. 73 alin. 3 lit. 1 din Constituția României prevede că prin lege organică se reglementează organizarea Consiliului Superior al Magistraturii, al instanțelor judecătorești, al Ministerului Public și al Curții de Conturi.
Ordonanțele emise de Guvern nu pot interveni cu reglementări în domenii care fac obiectul unor legi organice ( art. 115 alin. 1 din Constituție).
De asemeni, potrivit art. 56 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, abrogarea unui act normativ poate fi dispusă prin acte normative ulterioare, de același nivel sau de nivel superior.
Instanța supremă a reținut în considerentele deciziei că dispozițiile art. 1 pct. 42 și art. IX alin. 2 paragraful 1 din OG83/2000, adoptate cu încălcarea limitelor legii speciale de obligare sunt neconstituționale, conform art. 147 alin. 1 din Constituție și își încetează efectele, iar inaplicabilitatea normelor de abrogare conținute în dispozițiile enunțate impune ca instanța să considere rămase în vigoare dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996, republicată.
În consecință, instanța nu a depășit limitele puterii judecătorești, conformându-se deciziei dată în interesul legii, care constată supraviețuirea normei care consacră dreptul reclamanților la sporul mai susmenționat.
Referitor la motivul vizând lipsa de temei legal și aplicarea greșită a legii, prin aceea că nu s-a reținut prescripția dreptului la acțiune al reclamanților, acesta este nefondat, în condițiile în care, prin nr.OG 83/200, art. 47 din Legea nr. 56/1996 a fost abrogat expres. Nu li se poate imputa reclamanților pasivitatea ori neglijența în a acționa, aceștia având posibilitatea reală de a se adresa instanței pentru plata drepturilor prevăzute de textul de lege abrogat, după pronunțarea deciziei în interesul legii nr. 21 din 10.03.2008, dată de la care a început să curgă termenul de prescripție prevăzut de art. 3 din decretul nr. 167/1958 și art. 283 alin. 1 lit. c din Codul Muncii.
Motivul de recurs formulat de același pârât, constând în faptul că reclamanții, care îndeplinesc funcția de personal auxiliar de specialitate, nu pot beneficia de acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică după data de 1.02.2007, întrucât la această dată a intrat în vigoare noua lege de salarizare a personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești, respectiv OG8/24.01.2007, constatat a fi nemotivat de către instanța de recurs, fapt care a constituit temeiul admiterii contestației în anulare prin decizia nr. 949 din 2 iulie 2009a Curții de APEL SUCEAVA este, de asemenea, neîntemeiat.
Prin decizia nr. XXI din 10.03.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite dată în interesul legii s-a decis că "în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organul autorității judecătorești, republicată, judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a OG nr. 83/2000 aprobată prin Legea nr. 334/2001".
Art. 73 alin. 3 lit. 1 din Constituția României prevede că prin lege organică se reglementează organizarea Consiliului Superior al Magistraturii, al instanțelor judecătorești, al Ministerului Public și al Curții de Conturi.
Ordonanțele emise de Guvern nu pot interveni cu reglementări în domenii care fac obiectul unor legi organice ( art. 115 alin. 1 din Constituție).
De asemeni, potrivit art. 56 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, abrogarea unui act normativ poate fi dispusă prin acte normative ulterioare, de același nivel sau de nivel superior.
Prin art. 30 din OG nr. 8/2007 s-a dispus abrogarea Legii nr 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele judecătorești, lege organică, ori prin ordonanțe, nu se poate interveni în domenii care fac obiectul unei legi organice.
Pârâtul recurent invocă abrogarea temeiului juridic al acțiunii de la data din 1 februarie 2007, aspect ce nu poate fi reținut de instanță, în condițiile în care recursul în interesul legii, soluționat de Înalta Curte de casație și Justiție prin decizia nr. 21 din 10 martie 2008, este pronunțat ulterior datei la care se invocă abrogarea.
În consecință, sunt nefondate susținerile, în sensul că drepturile pretinse de reclamanți nu mai pot fi recunoscute după intrarea în vigoare a OG8/2007.
Curtea mai reține că acest spor reprezintă o componentă a drepturilor salariale cuvenite magistraților și personalului auxiliar de specialitate al instanțelor și parchetelor de pe lângă acestea, drepturi care se calculează și se plătesc lunar, munca și obligația corelativă de plată a salariului fiind prestații succesive datorate specificului raporturilor de muncă, așa încât se justifică acordarea sporului și pentru viitor.
A nu se acorda și în continuare acest spor magistraților și personalului auxiliar al instanțelor ar însemna o interpretare diferențiată a dispozițiilor legale cu privire la aceeași categorie socio-profesională, cu atât mai mult cu cât nu se constată existența unei justificări legitime, obiective și rezonabile pentru limitarea unor drepturi, conform art. 53 din Constituție iar această situație ar fi de natură să reprezinte o discriminare în sensul disp. art. 16 alin. 1 din Constituție, a dispozițiilor OG nr. 137/2000, a dispozițiilor art. 14 din CEDO, art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la această convenție, art. 1 din Protocolul nr. 12 adițional la CEDO, ratificată de România prin Legea nr. 103/2006, publicată în Of. nr. 375/2.05.2006.
Așadar, nici acest motiv de recurs nu este întemeiat.
În ce privește motivul de recurs potrivit căruia instanța de fond a apreciat greșit că reclamanții sunt îndreptățiți să beneficieze de dobânda legală, cum în cauză au fost încălcate dispozițiile legale privitoare la drepturile salariale ale reclamanților, s-au aplicat corect dispozițiile art. 78 alin. 1, art. 161 pct. 4 din Codul Muncii și art. 1088 Cod civil.
Considerentele de mai sus sunt valabile și în ce privește motivele invocate de pârâtul Ministerul Justiției în recursul promovat împotriva sentinței nr. 509 din 15.04.2009 a Tribunalului Botoșani, conform cărora hotărârea este lipsită de temei legal și a fost dată cu aplicarea greșită a legii, în sensul că instanța s-a pronunțat asupra capătului de cerere referitor la acordarea în continuare a sporului de 50% în favoarea reclamanților, deși nu putea să revină asupra sentinței deja pronunțate și că acest spor nu mai subzistă începând cu luna februarie 2007, dispozițiile Legii nr. 50/1996 fiind abrogate în întregime, după data de 1.02.2007, când a intrat în vigoare OG8/2007.
Referitor la recursurile reclamanților, și, se reține că aceștia au calitatea de agenți procedurali, aprozi, șoferi, iar la apariția Legii nr. 17/2006, care a modificat și completat dispozițiile art. 3 din Legea nr. 567/2004, aceste funcții au fost recunoscute ca fiind conexe personalului auxiliar de specialitate, așa încât decizia nr. 21 din 10 martie 2008 Înaltei Curți de Casație și Justiție le este aplicabilă, pretențiile salariale privitoare la sporul de 50% de risc și suprasolicitare neuropsihică fiind întemeiate pentru perioadele pentru care au fost acordate.
Față de cele reținute, Curtea, în temeiul disp. art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Justiției și Libertăților, iar în baza art. 312 alin. 2, 3 Cod procedură civilă, va admite recursul declarat de reclamanții, și, sentințele civile atacate urmând a fi modificate în parte, conform celor mai sus-arătate.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, împotriva sentinței nr. 400 din 24.03.2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani - Secția civilă (dosar nr-).
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de pârâtul Ministerul Justiției, împotriva sentințelor nr. 400 din 24.03.2009 și 509 din 15.04.2009, ambele pronunțate de Tribunalul Botoșani.
Admite recursul declarat de reclamanții, și.
Modifică în parte sentințele nr. 400 din 24.03.2009 și nr. 509 din 15.04.2009, ambele ale Tribunalului Botoșani, în sensul că:
Obligă pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL SUCEAVA și Tribunalul Botoșani să plătească reclamanților, și sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 50% din salariul de bază brut lunar pentru perioadele 1.10.2000 - 1.07.2004 și 1.01.2007 - iulie 2009, actualizate cu indicele de inflație la data plății.
Obligă aceeași pârâți să plătească reclamanților, și sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 50% din salariul de bază brut lunar pentru perioada 3.02.2007 - iulie 2009, actualizat în raport de indicele de inflație la data plății.
Obligă pârâții la efectuarea cuvenitelor mențiuni în carnetele de muncă ale reclamanților.
Menține celelalte dispoziții ale sentințelor atacate, care nu sunt contrare prezentei decizii.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 19 noiembrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnored.
Ex.2
17.12.2009
Președinte:Maierean AnaJudecători:Maierean Ana, Ciută Eugenia, Dicu Aurel
