Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 1498/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - drepturi salariale -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 1498
Ședința publică din 19 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Maierean Ana
JUDECĂTOR 2: Ciută Eugenia
JUDECĂTOR 3: Bratu Ileana
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței nr. 1157 din 18.05.2009 pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția civilă (dosar nr-).
La apelul nominal au lipsit reprezentantul pârâtului recurent, reprezentanții pârâților intimați Curtea de APEL SUCEAVA, Tribunalul Botoșani, Ministerul Finanțelor Publice B și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării B, precum și reclamanții intimați, și.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care instanța, constatând recursul în stare de judecată, a rămas în pronunțare cu privire la acesta.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea adresată Curții de APEL SUCEAVA și înregistrată sub nr- din 09.09.2008, reclamanții, și au chemat în judecată pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, Tribunalul Botoșani, Curtea de APEL SUCEAVA și Ministerul Finanțelor Publice, cu citarea obligatorie a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, Tribunalul Botoșani și Curtea de APEL SUCEAVA la plata diferențelor salariale cumulate din perioada ianuarie - decembrie 2007, în cuantum total de 18% începând cu data de 25.01.2008, la obligarea acelorași pârâți la plata reactualizării cu rata inflației a sumelor începând cu data scadenței lor și până la data plății efective, obligarea Ministerului Finanțelor Publice să pună la dispoziția Ministerul Justiției și Libertăților sumele necesare acordării acestor drepturi salariale.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că, deși prin sentința civilă nr. 216/24.01.2008 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr. 4552/40./2007 au fost obligați pârâții Ministerul Justiției și Tribunalul Botoșani să le plătească diferențele salariale rezultate din aplicarea majorărilor de 5% începând cu 01.01.2007 în raport cu luna decembrie 2006; de 2% începând cu 01.04.2007 în raport de luna martie 2007 și de 11% începând cu 01.10.2007 în raport cu luna septembrie 2007, actualizate în raport cu rata inflației la data plății, Ministerul Justiției și Libertăților nu a procedat la majorarea în mod corespunzător a salariilor lor, deși hotărârea în cauză a rămas irevocabilă.
Reclamanții au mai arătat că, prin nr.OG 10/2007, nr.OG 16/2007 și nr.OG 27/2007, Guvernul României a dispus majorarea salariului începând cu data de 1 ianuarie 2007 tuturor demnitarilor, funcționarilor publici și salariaților contractuali ai statului, cu excepția magistraților, judecătorilor de la curțile de apel, tribunale și judecătorii și a procurorilor de pe lângă instanțele aferente.
Singurii magistrați care au primit majorările salariale (asemenea tuturor celorlalți judecători ai statului) de la 1 ianuarie 2007 sunt judecătorii Înaltei Curți de Casație și Justiție, Procurorul General al României și adjuncții săi și judecătorii Curții Constituționale.
Ori, prin aceste dispoziții a fost stabilită o discriminare în domeniul salarizării judecătorilor de la judecătorii, tribunale și curți de apel, fiind încălcate atât dispozițiile constituționale, cât și dispozițiile Codului muncii și ale nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 1 din nr.OUG 134/1999, art. 1 și următoarele din OG137/2000, art. 5 din Codul Muncii, art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, Constituția României.
Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților a solicitat respingerea acțiunii, ca nefondată, cu motivarea că salarizarea diferențiată a diferitelor categorii profesionale este o opțiune a legiuitorului și nu poate constitui un motiv de a se reține un tratament discriminatoriu.
De asemenea, se arată că reglementarea prin lege sau alt act normativ a unor drepturi în favoarea unor persoane excede cadrului legal stabilit prin nr.OG 137/2000.
Se mai arată că magistrații au fost singurele categorii profesionale care au beneficiat de creșteri salariale substanțiale în anul 2006 și 2007 și aceasta a fost rațiunea pentru care nu s-au mai acordat alte majorări salariale în cursul anului 2007, iar între situația magistraților și a celorlalte categorii din sectorul bugetar nu se poate vorbi de o "analogie".
Ministerul Justiției, prin întâmpinarea formulată, a mai susținut că reclamanții și-au întemeiat acțiunea pe dispozițiile nr.OG 137/2000, dar prevederile art. 1 și 2 din această reglementare au fost declarate neconstituționale prin deciziile 818 - 821 din 3 iulie 2008 ale Curții Constituționale.
A mai arătat pârâtul că, în ceea ce privește solicitarea reclamanților de actualizare a sumelor cuvenite în raport de rata inflației, acest lucru nu se poate face decât de la data cererii de chemare în judecată.
Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, prin punctul de vedere formulat, a evocat jurisprudența CEDO în domeniul discriminării, în aplicarea dispozițiilor art. 14 din Convenția pentru aplicarea drepturilor și libertăților fundamentale și evocând dispozițiile art. 1, 2, 6 și 27 din nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, susținând faptul că, în raport de dispozițiile art. 19 alin. 3 din ordonanța modificată și completată, sesizările având ca obiect normele legislative adoptate în domeniul stabilirii politicii de salarizare a personalului din sistemul bugetar nu intră în competența de soluționare a acestei instituții.
Pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, prin întâmpinare, a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, cu motivarea că nu are calitatea de ordonator de credite și, în subsidiar, a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
Prin încheierea de ședință nr. 10 din 07.09.2009 a Curții de APEL SUCEAVAa fost admisă cererea de abținere a tuturor judecătorilor Tribunalului Botoșani și trimisă cauza, pentru competentă soluționare, Tribunalului Suceava - Secția civilă.
La Tribunalul Suceava, cauza a fost înregistrată la data de 10.04.2009 sub nr-.
Prin sentința civilă nr. 1157 din 18 mai 2009, Tribunalul Suceavaa respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice ca nefondată și a admis acțiunea așa cum a fost formulată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice, că aceasta nu este dată în cauză, câtă vreme, în conformitate cu dispozițiile art. 19 din Legea 500/2002 privind finanțele publice, Ministerul Finanțelor Publice coordonează acțiunile ce sunt în responsabilitatea guvernului cu privire la sistemul bugetar și anume: pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție, iar potrivit nr.HG 34/2009, Ministerul Finanțelor Publice este cel care are ca atribuții elaborarea proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare.
În lipsa aprobării rectificării bugetului cu sumele necesare și alimentării cu fonduri a conturilor Ministerului Justiției de către Ministerul Finanțelor Publice, cel dintâi ar fi practic în imposibilitate de a achita sumele la care ar fi obligat prin prezenta sentință, instanțele fiind instituții finanțate de la bugetul de stat, conform prevederilor art. 131 alin. 1 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, a fost respinsă excepția invocată, precum și celelalte apărări formulate.
În situația în care nu ar fi obligat și Ministerul Finanțelor Publice să rectifice bugetul cu sumele necesare reparării prejudiciului suferit de reclamanți, hotărârea judecătorească ar fi lipsită de una dintre cele mai importante funcții ale sale, respectiv puterea executorie.
Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut că reclamanții fac parte din categoria magistraților și a asistenților judiciari, funcționând în cadrul Tribunalului Botoșani.
Prin sentința civilă nr. 216/24.01.2008 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr- au fost obligați pârâții Ministerul Justiției și Tribunalul Botoșani să plătească reclamanților diferențele salariale rezultate din aplicarea majorărilor de 5% începând cu 01.01.2007 în raport cu luna decembrie 2006; de 2% începând cu 01.04.2007 în raport de luna martie 2007 și de 11% începând cu 01.10.2007 în raport cu luna septembrie 2007, actualizate în raport cu rata inflației la data plății.
Cu toate acestea, Ministerul Justiției și Libertăților, în calitate de ordonator principal de credite, Curtea de APEL SUCEAVA, în calitate de ordonator secundar de credite și Tribunalul Botoșani, în calitate de ordonator terțiar de credite, nu au procedat la majorarea în mod corespunzător a salariilor reclamanților deși hotărârea în cauză a rămas irevocabilă.
În acest fel, pârâții au înfrânt principiul puterii lucrului judecat reglementat de art. 166 Cod procedură civilă și de art. 1200 alin. 4 și art. 1201 Cod civil.
Totodată, potrivit art. 1 din Protocolul 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.
Prin urmare, drepturile salariale recunoscute reclamanților prin sentința civilă nr. 216/24.01.2008 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr-, fiind un drept de creanță, este un bun în sensul art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția Drepturilor Omului, iar, prin neacordarea acestora, reclamanții au fost lipsiți de proprietatea asupra acestui bun. Ori, lipsirea de proprietate se putea face, potrivit art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția Europeană a drepturilor omului, doar pentru o cauză de utilitate publică.
Actualizarea la indicele de inflație se justifică prin necesitatea unei corelații împotriva salariului real și salariul nominal, de care reclamanții ar fi beneficiat la momentul în care angajatorul datora drepturile salariale pretinse și momentul în care aceste sume vor putea intra efectiv în patrimoniul beneficiarilor, știut fiind că funcția principală a indexării este atenuarea efectelor inflației asupra nivelului de trai.
În temeiul dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 500/2002 și a dispozițiilor art. 131 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, pârâtul Ministerul Finanțelor Publice a fost obligat la alocarea fondurilor necesare drepturilor salariale specificate.
Față de prevederile Decretului nr. 92/1976 privind carnetul de muncă, pârâții Tribunalul Botoșania fost obligat la efectuarea mențiunilor în carnetele de muncă ale fiecărui reclamant cu privire la drepturile salariale care fac obiectul prezentei hotărâri.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților, invocând motive de netemeinicie și nelegalitate.
În dezvoltarea acestor motive, recurentul susține că prima instanță a depășit atribuțiile puterii judecătorești atunci când a acordat indexările pentru anul 2007 și pentru anul 2008 și în continuare.
Consideră recurentul că, procedând de această manieră, instanța de fond a încălcat deciziile nr. 818 - 821 din 16.07.2008 ale Curții Constituționale, prin care se stabilea că instanțele judecătorești nu au competența să anuleze, să instituie ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege.
În același sens s-a pronunțat Curtea Constituțională cu privire la conflictul de natură constituțională dintre autoritatea judecătorească, reprezentată de Înalta Curte de Casație și Justiție, pe de o parte, și Parlamentul României și Guvernul României, pe de altă parte, Curtea constatând că Înalta Curte de Casație și Justiție nu poate să instituie, să modifice, să abroge norme juridice cu putere de lege ori să efectueze controlul de constituționalitate al acestora.
Același recurent invocă faptul că hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal, întrucât reclamanții, beneficiind de o hotărâre judecătorească prin care li se recunoaște plata acestor drepturi, nu pot promova o nouă acțiune pentru a obține obligarea pârâților la plata sumelor neachitate.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 304 pct. 4 și 9 din Codul d e procedură civilă.
Examinând recursul, prin prisma motivelor invocate, probatoriului administrat și dispozițiilor legale incidente în cauză, Curtea constată că este nefondat, din următoarele considerente:
Așa cum a reținut și instanța de fond, reclamanților intimați, prin sentința civilă nr. 216/24.01.2008 pronunțată de Tribunalul Suceava, le-a fost admisă acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției și Tribunalul Botoșani, fiind obligați să le plătească diferențe salariale rezultate din aplicarea majorărilor de 5% începând cu 01.01.2007 în raport cu luna decembrie 2006, de 2% începând cu 01.04.2007 în raport de luna martie 2007 și de 11% începând cu 01.10.2007 în raport cu luna septembrie 2007, actualizate cu rata inflației la data plății.
Contrar celor susținute de recurent, aceste majorări salariale trebuie să se regăsească și în indemnizația cuvenită reclamanților ulterior anului 2007, întrucât prin nr.OG 10/2007 nu s-a prevăzut că dispozițiile acesteia se aplică doar în anul 2007 și că ulterior se revine la indemnizația avută înainte de majorări, întrucât prin art. 32 se stabilește că prevederile acesteia se aplică începând cu drepturile salariale aferente lunii ianuarie 2007.
Nu se pot reține motivele de recurs întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 4 și 9 din Codul d e procedură civilă, în sensul că prima instanță a depășit atribuțiile puterii judecătorești și că hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal, atât timp cât prima instanță a analizat acțiunea reclamanților în raport cu dispozițiile legislației în materie, respectiv Codului muncii și CEDO, deci în limitele investirii.
Hotărârea pronunțată nu este lipsită de temei legal, instanța de fond fundamentându-și soluția pe disp. art. 166 Cod procedură civilă, art. 1200 alin. 4 și art. 1201 Cod civil, precum și pe dispozițiile art. 1 Protocolul nr. 1 la CEDO.
Față de cele arătate, Curtea nu poate primi nici motivul de recurs vizând încălcarea deciziilor nr. 818 - 821 din 16.07.2008 ale Curții Constituționale, întrucât acestea se referă la dispoziții cuprinse în OG137/2000 și nu la dispozițiile legale mai sus arătate.
Pentru aceste considerente, în temeiul disp. art. 321 al. 1 din Codul d e procedură civilă, va respinge recursul, ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, împotriva sentinței nr. 1157 din 18.05.2009 pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția civilă (dosar nr-).
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 19 noiembrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnored.
Ex.2
Jud.fond:;
17.12.2009
Președinte:Maierean AnaJudecători:Maierean Ana, Ciută Eugenia, Bratu Ileana
