Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 1503/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIE Nr. 1503
Ședința publică de la 02 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Jănică Gioacăș
JUDECĂTOR 2: Petrina Manuela Aștefănesei
JUDECĂTOR 3: Sorina
Grefier -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine au venit spre soluționare recursurile civile formulate de pârâții DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE N în numele și pentru MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR împotriva sentinței civile nr. 759/C din 9.10.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral al cauzei de către grefier, după care:
Instanța constată recursul la primul termen de judecată, declarat în termen, motivat în termen și legal scutit de plata taxei de timbru.
Nemaifiind chestiuni prealabile de formulat având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art. 242 alin. 2 cod pr.civilă de către recurenții - pârâți prin cererile de recurs, instanța constată cauza în stare de judecată și trece la deliberare.
CURTEA
-deliberând-
Asupra recursurilor civile de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 7590 din 9.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr- s-a admis acțiunea formulată de reclamanta, reținându-se în esență următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Neamț sub nr. 1904/103 din 21.05.2009 reclamanta în calitate de personal auxiliar de specialitate la Tribunalul Neamț, a solicitat în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Neamț, Curtea de Apel Bacău, Ministerul Finanțelor Publice și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, să se calculeze și să se plătească sporul de confidențialitate în cuantum de 15% din salariul de bază lunar, începând cu 25.02.2008, la zi și pentru viitor, care să fie actualizate cu indicele de inflație de la data executării efective, obligarea pârâtului Tribunalul Neamț de a efectua mențiunile corespunzătoare în carnetele lor de muncă și a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice de a asigura sumele necesare acordării despăgubirilor. În motivarea cererii reclamanta a arătat că, în exercitarea atribuțiilor ei profesionale, este obligată, printre altele, să păstreze confidențialitatea lucrărilor și informațiilor dobândite în timpul exercitării atribuțiilor de serviciu, la fel ca și unele categorii socio - profesionale, indicate cu titlu enumerativ, cu deosebirea că în favoarea lor nu este stabilit și un drept corelativ reprezentând compensația bănească corespunzătoare; că, ereglementarea prin lege a sporului de confidențialitate contravine prevederilor art. 73 din Legea nr. 303/2004 și principiului tratamentului egal și al nediscriminării consacrat de art. 16 alin. l din Constituția României și că, din acest motiv s-au încălcat prevederile art. 1 alin. 2 lit. e pct. (i) din nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, referitoare la principiul egalității, având drept consecință un tratament diferențiat și discriminatoriu între personal auxiliar de specialitate și alți salariați, fără o justificare obiectivă și rezonabilă, scopul urmărit prin reglementările incriminate fiind nelegitim iar metoda de atingere neadecvată.
În sprijinul cererii ei reclamanta a invocat practica Curții Constituționale și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.
În final, reclamanta a arătat că pârâtul Ministerul Finanțelor Publice are calitate procesuală pasivă potrivit dispozițiilor art. 1 din nr.OUG 22/2002.
Pârâtul, Ministerul Finanțelor Publice, prin reprezentantul său în instanță, Direcția Generală a Finanțelor Publice a jud. N, prin întâmpinarea formulată a solicitat, pe cale de excepție, respingerea acțiunii formulate împotriva sa, pentru lipsă calitate procesuală pasivă, arătând că rolul său este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite și că atribuțiile în angajarea și salarizarea reclamanților revine Ministerului Justiției, în temeiul raportului de muncă încheiat între părți, iar pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor, aceasta a fost respinsă, pentru următoarele considerente:
Potrivit art.1 din OUG22/2002, executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice în temeiul titlurilor executorii, se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora la titlul de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă.
Totodată prin art.15 din HG83/2005, instanțele judecătorești sunt recunoscute ca instituții publice în sistemul justiției, finanțate de la bugetul de stat, sens în care stipulează și atr.118 din Legea 304/2004 privind reorganizarea judiciară potrivit căruia activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat. De asemenea importante sunt atribuțiile conferite Ministerului Economiei și Finanțelor prin art.19 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice,în sensul coordonării acțiunilor care sunt în responsabilitatea Guvernului, cu privire la sistemul bugetar și anume: pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție.
În același sens, se înscriu și dispozițiile art. 3 alin. 1 pct. 2 din HG208/2005 privind organizarea și funcționarea Ministerului Economiei și Finanțelor și a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, potrivit cărora, în realizarea funcțiilor sale, MEF are în principal ca atribuții: "elaborează proiectul bugetului de stat, al legii bugetare anuale și raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectul de lege a rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare".
În lumina acestor atribuții, nu pot fi invocate doar competențele ordonatorului principal de credite, Ministerul Justiției, pentru a ignora răspunderea legală ce îi revine MEF, pretinzând astfel lipsa calității sale procesuale pasive în prezenta cauză.
Reclamanta are calitatea de personal auxiliar de specialitate la Tribunalul Neamț, iar în exercitarea atribuțiilor profesionale ea este obligată, potrivit art. 4 din Legea nr. 567/2004, ca, prin întreaga lor activitate, " să respecte drepturile și libertățile persoanelor, precum și egalitatea lor în fața legii și să asigure un tratament juridic nediscriminatoriu tuturor participanților la procedurile judiciare, indiferent de calitatea acestora, să respecte normele deontologice ale profesiei și să participe la formarea profesională continuă. Potrivit art. 9 din Codul Deontologic aprobat prin HG nr. 145/2005, "Personalul auxiliar de specialitate are obligația de a nu dezvălui sau folosi pentru alte scopuri decât cele legate de exercitarea profesiei informațiile obținute pe parcursul desfășurării activității profesionale. Tot astfel, obligația păstrării secretului profesional este stabilită în mod expres în sarcina reclamanților și intervenientei la art. 78 din Legea nr. 567/2004.
Instanța a reținut că, principiul confidențialității profesionale a personalului auxiliar de specialitate este reglementat prin textele de lege invocate, cu atât mai mult cu cât dispozițiile menționate sunt în concordantă cu prevederile art. 12 pct. (b), (d) și (f) din Legea nr. 544/ 2001 privind liberul acces la informațiile de interes public, care exceptează de la dreptul general de acces al cetățenilor, prevăzut de art. l, între altele:." informațiile privind deliberările autorităților","informațiile cu privire la datele personale, potrivit legii",precum și"informațiile privind procedurile judiciare, dacă publicitatea acestora aduce atingere asigurării unui proces achitabil, interesului legitim al oricăreia din părțile implicate în proces".
Instanța a reținut că obligația de confidențialitate profesională este stabilită în sarcina mai multor categorii de salariați, cum este cazul personalului contractual din aparatul de lucru al Guvernului și al personalului contractual din instituțiile și autoritățile publice (art. 13 din nr.OUG 123/2003), al personalului CNSAS (art. 13 din OG nr. 9/2001) al Oficiului R pentru Adopții (potrivit art. 10 din Legea nr. 274/2004), al celui din Administrația Prezidențială, Oficiul Național al Informațiilor Secrete de Stat, Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, Ministerul Afacerilor Externe, Departamentul de Comerț, Consiliul Legislativ, Instituția Avocatului Poporului și Curții Constituționale (art. 14 alin. 1 din Legea nr. 228/2003), al personalului din administrația publică ( art. 10 din Legea nr. 274/2004), din aparatul Consiliului pentru Combaterea Discriminării (art. 30 alin. 3 din nr.OG 137/2000), al militarilor și funcționarilor publici cu statut special din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională (art. 3 din nr.OG 19/2006, aprobată prin Legea nr. 444/2006), al muzeografilor (art. 25 alin. 4 din Legea nr. 311/2003). n favoarea acestora s-a prevăzut, prin acte normative speciale sau în baza altor proceduri, un drept salarial reprezentând sporul de confidențialitate însă, în ceea ce îi privește pe reclamantă, pentru aceeași obligație nu a fost instituită nici o compensație financiară.
Prin urmare, deși reclamantă au aceeași obligație de confidențialitate ca și categoriile socio - profesionale enumerate mai sus, nereglementarea prin lege a dreptului corelativ de a beneficia de compensații bănești contravine prevederilor din Legea nr. 567/2004 în ceea ce privește modalitatea de tabilire a drepturilor personalului auxiliar de specialitate, încălcându-se totodată principiul tratamentului egal și al nediscriminării consacrat de art. 16 alin. l din Constituția României. Ori, în condițiile în care obligația de confidențialitate le limitează libertatea de exprimare, acordarea unei compensații bănești în aceleași condiții ca și categoriile socio - profesionale de mai sus trebuie apreciată ca legitimă, rezonabilă și echitabilă, excluderea lor fiind bazată pe criteriul categoriei sociale, având ca efect înlăturarea recunoașterii, folosinței și exercitării în condiții de egalitate a unui drept recunoscut de lege. S-au încălcat astfel prevederile art. 1 alin. 2 lit. e pct. (i) din nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, referitoare la principiul egalității, având drept consecință un tratament diferențiat și discriminatoriu între persoane aflate în situații analoge, fără nici o justificare obiectivă și rezonabilă, scopul urmărit prin reglementările incriminate fiind nelegitim iar metoda lui de atingere neadecvată.
Constatarea discriminării cauzată de prevederile art. 11 alin. 1 și 2 raportat la prevederile art. 3 și 4 din nr.OUG 27/2006 aprobată, completată și modificată prin Legea nr. 45/2007 și anularea situației astfel creată în ceea ce îi privește pe reclamantă, nu poate fi realizată decât prin obligarea pârâților Ministerul Justiției, Curtea de Apel Bacău și Tribunalul Neamț să îi plătească sporul de confidențialitate în procent de 15% din salariul de bază lunar, începând cu data de 25.02.2008, la zi și pentru viitor, în raport cu activitatea desfășurată în cadrul Tribunalului Neamț, în funcția de personal auxiliar de specialitate.
Plata despăgubirilor se va face în funcție de indicele de inflație, conform art. 1084. civ. și nu potrivit art. 1088. civ. care reglementează dobânda legală. Acest aspect trebuie interpretat nu ca o sancțiune, ci ca o echilibrare a valorii pe care reclamanta este îndreptățită să o pretindă pentru repararea pierderii suferite. puterii de cumpărare a sumelor datorate cu titlu de despăgubiri nu se poate înlătura decât prin actualizarea lor cu indicele de inflație, care spre deosebire de dobânda legală - ce se datorează de la data introducerea cererii de chemare în judecată - este aplicabilă pentru întreaga perioadă în care sumele datorate nu au fost achitate.
În consecință, a fost bligat pârâtul Ministerul Finanțelor Publice să aloce și să includă în bugetul pârâtului Ministerul Justiției sumele necesare efectuării plăților drepturilor salariale acordate reclamantei prin prezenta hotărâre.
De asemenea, a fost obligat pârâtul Tribunalul Neamț să efectueze mențiunile privind acordarea acestui spor în carnetul de muncă al reclamantei.
Împotriva acestei hotărâri au promovat recurs Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor prin împuternicit Direcția Generală a Finanțelor Publice
I- Ministerul Justiției invocă lipsa calității procesuale pasive a sa, întrucât nu are atribuții de legiferare, ci doar de aplicare a legilor în vigoare. Pe fond se motivează că instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești, hotărârea fiind dată cu aplicarea greșită a legii, iar în cazul neacordării sporului de confidențialitate nu poate fi reținută o încălcare a dispozițiilor OG nr.137/2000 și a dispozițiilor Constituției, pentru că nu ne aflăm în fața unui drept la sporul de confidențialitate, ca drept recunoscut și protejat de lege pentru personalul auxiliar de specialitate.
În drept a invocat art.304 pct.4 și 9 Cod procedură civilă și solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
II. Ministerul Economiei și Finanțelor reiterează în recurs lipsa calității procesuale pasive în lipsa unui raport judiciar direct cu reclamanții, solicitând respingerea acțiunii pe acest considerent.
Curtea, analizând recursurile, le reține nefondate.
1. Nu poate fi primită excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de recurentul Ministerul Justiției, întrucât nici nu a fost chemat de reclamanți ca organ cu atribuții de legiferare cum susține, de altfel în mod formal.
În cauză, Ministerul Justiției, are calitate de pârât ca ordonator principal de credite în domeniul justiției, ca fiind cel care prin legea bugetului anuală, primește banii necesari desfășurării activității de justiție și deci implicit cel care gestionează fondurile necesare plății magistraților și personalului auxiliar din justiție.
Pe fondul cauzei, prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, instanța de recurs însușindu-și considerentele atât în ce privește discriminarea cauzată de legislația internă și care este sancționată de legislația europeană CEDO.
De altfel, chestiunea litigioasă a fost tranșată de Înalta Curte de Casație și Justiție (decizia 46 din 15 2008- obligatorie în temeiul art. 329 alin.3 Cod procedură civilă), prin admiterea recursului în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, stabilind că:
În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.99 alin.1 lit.d din Legea 304/2004, republicată cu modificările și completările ulterioare, raportat la art.16 alin.1,2 din Codul deontologic al magistraților și a art.78 alin.1 din Legea nr.567/2004, modificată și completată, raportat la art.9 din Codul deontologic al personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea,
Constată că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de confidențialitate de 15%, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar.
În ce privește calitatea Ministerului Economiei și Finanțelor, este de observat că acesta a fost chemat în judecată tocmai în considerarea atribuțiilor pe care le are conform Legii finanțelor publice nr.500/2002, A HG nr.386/2007, precum și a legilor anuale bugetare și potrivit cărora procedează la distribuirea și alocarea sumelor necesare plății drepturilor salariale, în urma rectificărilor bugetare hotărâte de Guvern.
Prin urmare, pentru argumentele expuse, Curtea în temeiul art.312alin.1 Cod procedură civilă, va respinge ambele recursuri ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile formulate de pârâții DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE N în numele și pentru MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - cu sediul în N,- bis, jud. N și MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR cu sediul în B, sector 5,-, ambele împotriva sentinței civile nr. 759/C din 09.10.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 02.XII.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
GREFIER,
Red.sent.,
Red.
.ct/8 ex.
14.12.2009
Președinte:Jănică GioacășJudecători:Jănică Gioacăș, Petrina Manuela Aștefănesei, Sorina
