Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 1518/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIE Nr. 1518
Ședința publică de la 07 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Sorina Ciobanu
JUDECĂTORI: Sorina Ciobanu, Liliana Ciobanu Daniela Părău
: - -
GREFIER: - -
*******************************************
La ordine au venit spre soluționare recursurile promovate de recurent MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, recurent DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE în numele și pentru MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr.746 din 6 oct.2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.-
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Instanța, constată că recursurile sunt la primul termen, declarate și motivate în termen, legal scutite de plata taxei de timbru și nemaifiind alte cereri, trece la deliberare.
CURTEA
-deliberând -
Asupra recursurilor civile de față, instanța reține următoarele:
Prin sentința civilă nr.746/2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Neamț, a fost respinsă ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, a fost admisă acțiunea completată formulată de reclamanții, C, I, I, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, Curtea de APEL BACĂU, Tribunalul Neamț și Ministerul Finanțelor Publice, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, și în consecință: au fost obligați pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, Curtea de APEL BACĂU și Tribunalul Neamț să plătească reclamanților despăgubirile echivalente cu sumele reprezentând indexările salariale, ce vor fi reactualizate în raport cu indicele de inflație de la data scadenței la momentul plății efective, după cum urmează:
- de 4% începând cu 1.04.2008, în loc de 2%, cât s-a acordat efectiv, față de nivelul indemnizației de încadrare din luna 2007, în care să fie inclusă și indexarea salarială de 18% acordată definitiv și irevocabil prin sentințele civile nr. 1014/C/07.12.2007 și sentința civila nr. 20/C/11.01.2008, ambele pronunțate de Tribunalul Neamț;
- de 4,5% începând cu 1.10.2008, față de nivelul indemnizației de încadrare din luna septembrie 2008, în care să fie inclusă și indexarea salarială de 18% menționată mai sus, precum și cea de 4% începând cu 01.04.2008, în loc de 2%, cât s-a acordat efectiv pentru toți reclamanții.
S-a dispus ca valoarea de referință sectorială a lunii 2008, rezultată din aplicarea indexărilor menționate mai sus, să reprezinte baza de calcul a salariului în viitor, pentru următoarea indexare.
A fost obligat pârâtul Tribunalul Neamț să efectueze mențiunile corespunzătoare privind drepturile dobândite prin indexări, în carnetele de muncă ale reclamanților.
A fost obligat pârâtul Ministerul Finanțelor Publice să aloce și să includă în bugetul Ministerul Justiției și Libertăților sumele necesare plății drepturilor bănești acordate reclamanților prin prezenta hotărâre.
În motivarea acestei sentinței instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Neamț sub nr- din 20.03.2009, completată ulterior la termenul de judecată din data de 29.05.2009, reclamanții, C, I, I, au solicitat în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, Tribunalul Neamț, Curtea de APEL BACĂU și Ministerul Finanțelor Publice, să se dispună obligarea la plata, pentru fiecare dintre ei proporțional cu perioada lucrată, a diferenței dintre indexările ce s-au acordat și cele care li se cuveneau, corespunzător anului 2008, cu titlu de despăgubiri, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, ca urmare a discriminării existente, solicitând totodată ca valoarea de referință sectorială a lunii 2008 să reprezinte baza de calcul a salariului pentru următoarea indexare ce va fi acordată în viitor, precum și obligarea pârâtului Tribunalul Neamț să efectueze mențiunile corespunzătoare privitor la acordarea acestor majorări în carnetele lor de muncă și obligarea pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor să asigure sumele necesare acordării acestor despăgubiri.
În motivarea cererii reclamanții au arătat că prin adoptarea nr.OG 13/30.01.2008, aprobată prin Legea nr. 209/2008, personalul bugetar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea a beneficiat de creșteri salariale în cursul anului 2008, în două etape, și anume cu 4% începând cu 01.04.2008 față de nivelul din luna 2007 și cu 4,5% începând cu 01.10.2008 față de nivelul din luna septembrie 2008.
Reclamanții au arătat că majorările salariale menționate mai sus nu le-au fost acordate în aceleași procente, deși la data adoptării nr.OUG 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, art. 35 prevedea că drepturile ce li se cuvin vor fi actualizate prin aplicarea indexărilor acordate în conformitate cu dispozițiile legale.
Astfel, în calitatea pe care o dețin, de judecători la judecătorie, alături de judecătorii de la tribunale și curțile de apel, precum și procurorii de la parchetele de lângă acestea și cei de la Parchetul de pe lângă, nu au beneficiat de aceeași majorare, ce s-a aplicat personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea. S-au încălcat astfel prevederile referitoare la principiul egalității, având drept consecință un tratament diferențiat și discriminatoriu între diferitele categorii profesionale din cadrul puterii judecătorești, fără nici o justificare obiectivă și rezonabilă, scopul urmărit prin reglementările incriminate fiind nelegitim iar metoda de atingere neadecvată.
În sprijinul cererii lor reclamanții au invocat practica Curții Constituționale, jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, dispozițiile Recomandării R (94) 12 Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei către statele membre referitoare la independența, eficiența și rolul judecătorilor, precum și cele ale Cartei Europene privind Statutul Judecătorilor, aprobată de, obligatorie pentru România.
În final, reclamanții în baza art. 242 pct. 2 Cod procedură civilă au solicitat judecata în lipsă.
Prin întâmpinarea depusă pentru termenul de judecată din data de 29.05.2009, pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților și-a fundamentat apărările invocând, pe fond, netemeinicia cererii întrucât:
- reglementarea prin lege sau printr-un alt act normativ a unor drepturi în favoarea unor persoane excede cadrului legal stabilit;
- Curtea Constituțională s-a pronunțat prin mai multe decizii (nr. 818, 819, 820 la data de 03.07.2008) asupra unor excepții de neconstituționalitate fundamentate pe dispozițiile nr.OG 137/2000, în sensul admiterii acestora, împrejurare ce conduce la concluzia că instanțele judecătorești nu au competența să anuleze, să înlocuiască ori să creeze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, apreciindu-le că sunt discriminatorii;
- nu poate fi reținută existența unei discriminări între persoane aflate în situații analoge sau comparabile, deoarece actele normative criticate nu sunt aplicabile asistenților judiciari;
- reclamanții beneficiază de drepturi stabilite prin legea specială de salarizare, fără a putea pretinde, în afara ei, alte drepturi reglementate în beneficiul altor categorii, dacă, acestea nu se prevăd expres;
Pentru același termen de judecată, pârâtul Ministerul Finanțelor Publice a invocat, pe cale de excepție, lipsa calității sale procesuale pasive, întrucât este un organ al administrației centrale, ce are atribuții stricte în executarea legii, iar întocmirea și adoptarea bugetului de stat cade în competența exclusivă a puterii legislative, executivul rezumându-se numai la a face propuneri în acest sens.
Analizând actele și lucrările dosarului, în funcție de susținerile părților, instanța constatat că acțiunea formulată și completată de reclamanți este întemeiată, urmând a fi admisă, iar excepția invocată va fi respinsă ca neîntemeiată, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Inițial, potrivit art. 35 din nr.OUG 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, "Drepturile de salarizare prevăzute de prezenta ordonanță de urgență sunt brute și impozabile. Acestea vor fi actualizate prin aplicarea indexărilor acordate în conformitate cu prevederile legale."
Deși ulterior, art. 35 din nr.OUG 27/2006 a fost abrogat prin art. 1 pct. 17 din Legea nr. 45/2007, intrată în vigoare la 12.03.2007, indexarea drepturilor salariale, în mod corespunzător, pentru tot personalul din sistemul justiției, în raport de nivelul creșterii prețurilor de consum, este pe deplin aplicabilă.
În baza art. 1 din Ordonanța nr. 13/30.01.2008, valoarea de referință sectorială prevăzută în anexa la.OUG nr. 27/2006 s-a majorat începând cu data de 01.04.2008, cu 2% față de nivelul din luna 2007 și cu 2% începând cu 01.10.2008 față de valoarea din luna septembrie 2008. Aceste prevederi legale au fost aplicabile magistraților, respectiv judecătorilor și procurorilor, și personalului asimilat acestora.
În același act normativ, prin art. 2, personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea au beneficiat de o majorare a valorii de referință sectorială prevăzută în anexele 1c, 2c și 3c la OG nr. 8/2007, de 4% începând cu 01.04.2008 față de nivelul din luna 2007 și de 4,5% începând cu 01.10.2008 față de nivelul din luna septembrie 2008.
Prin urmare, categoria profesională a personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea a beneficiat, prin aceeași dispoziție legală, nr.OG 13/30.01.2008, de o majorare a valorii de referință sectorială mai importantă decât cea a magistraților, în condițiile în care ambele fac parte din același sistem, respectiv cel al justiției, și sunt, fiecare, salarizați în baza unor legi speciale.
Susținerea pârâtului Ministerul Justiției și Libertăților în sensul că reclamanților nu li se puteau acorda aceleași indexări salariale aprobate în anul 2008 pentru personalul auxiliar de specialitate, pe motiv că în această perioadă veniturile lor salariale au fost de natură să acopere nivelul prognozat al creșterii prețurilor de consum, va fi înlăturată întrucât și cealaltă categorie profesională vizată de nr.OG 13/2008 a beneficiat de venituri salariale acordate prin acte normative speciale.
Tot astfel, argumentul invocat de același pârât, în sensul că reclamanții formează o categorie profesională distinctă, atât din punctul de vedere al statutului cât și al remunerației acordată față de cei cărora le sunt aplicabile indexările dispuse în baza art. 2 din nr.OG 13/2008, nu are relevanță în cauză, întrucât cele două categorii profesionale se află în situații analoge, motiv pentru care nu există nici o justificare obiectivă de stabilire a unui tratament diferențiat, discriminatoriu, în ceea ce privește indexarea drepturilor salariale, de care beneficiază fiecare.
Reiese că, prin cele arătate mai sus s-au încălcat prevederile art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 16 din Constituție, referitoare la principiul egalității între cetățeni, al excluderii privilegiilor și discriminării, prin instituirea unui tratament diferențiat, în mod nejustificat, în cadrul puterii judecătorești, între diferitele categorii profesionale. Fără nici o justificare, Ordonanța nr. 13/2008 a fost adoptată în mod subiectiv și arbitrar, întrucât prin dispozițiile sale s-a procedat la acordarea diferențiată a indexărilor salariale corespunzătoare anului 2008, creând evidente inechități între categoriile profesionale din sistem.
Din acest motiv metoda folosită este una inadecvată, întrucât conduce la o diferențiere nejustificată între categoria profesională a magistraților și cea a personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor și parchetelor de pe lângă acestea, nefiind respectat un raport rezonabil între mijlocul folosit și scopul urmărit.
De asemenea, prin adoptarea nr.OG 13/2008 nu s-a dat eficiență prevederilor Cartei europene privind statutul judecătorilor, aprobată în totalitate de și obligatorie pentru Statul Român, ce impune elaborarea unor prevederi legale care să garanteze salariile împotriva diminuărilor și să se asigure cel puțin o prevedere privind mărirea corespunzătoare a acestora în raport cu creșterea prețurilor.
Întrucât indexările salariale nu au o aplicabilitate limitată, numai corespunzător anului 2008, acestea rămânând ca un drept câștigat în cuantumul salariului de care beneficiază reclamanții - și în viitor, valoarea de referință sectorială corespunzătoare lunii 2008 rezultată din aplicarea celor două indexări - de 4% în loc de 2% începând cu 01.04.2008 și de 4,5% în loc de 2% începând cu 01.10.2008 - va reprezenta baza de calcul a salariului pentru următoarea majorare. Mai mult decât atât, cele două indexări menționate mai sus se vor aplica la îndemnizația de încadrare rezultată din indexările anterioare, dobândite prin hotărârile judecătorești pronunțate în favoarea reclamanților, rămase definitive și irevocabile, corespunzătoare anului 2007.
În ceea ce privește apărarea pârâtului Ministerul Finanțelor Publice, invocată pe cale de excepție, privind lipsa calității sale procesuale pasive, aceasta a fost înlăturată întrucât, pe de o parte, conform art. 1 din nr.OUG 22/2002 executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli, iar pe de altă parte, prevederile modificatoare ale Legii nr. 110/2007 instituie doar o serie de termene și condiții privind executarea, fără a-l exonera de îndatoririle ce îi revin în asigurarea sumelor necesare efectuării plăților.
Plata despăgubirilor cuvenite reclamanților s-a dispus a se face în funcție de indicele de inflație, conform art. 1084 Cod civil, și nu potrivit art. 1088 Cod civil, care reglementează dobânda legală. Acest aspect trebuie interpretat nu ca o sancțiune, ci ca o echilibrare a valorii pe care reclamanții sunt îndreptățiți să o pretindă pentru repararea pierderii suferite. puterii de cumpărare a sumelor datorate cu titlu de despăgubiri nu se poate înlătura decât prin actualizarea lor cu indicele de inflație, care spre deosebire de dobânda legală - ce se datorează de la data introducerea cererii de chemare în judecată - este aplicabilă pentru întreaga perioadă în care sumele datorate nu au fost achitate.
A fost obligat pârâtul Ministerul Finanțelor Publice să aloce și să includă în bugetul pârâtului Ministerul Justiției și Libertăților sumele necesare efectuării plăților drepturilor salariale acordate reclamanților prin prezenta hotărâre.
Împotriva acestei sentințe au promovat recurs pârâții și MFP prin DG.-
Astfel recurentul Ministerul Justiției și Libertăților a criticat nelegalitatea hotărârii invocând în esență:
- instanța de judecată a depășit atribuțiile puterii judecătorești acordând un drept salarial neprevăzut în legislația particulară categoriei profesionale a magistraților; astfel, au fost încălcate și deciziile nr.818 -820/2008 și 1325/2008 ale Curții Constituționale, prin care au fost declarate neconstituționale dispozițiile OG nr.137/2000, republicată, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare precum și decizia Curții Constituționale din 27 mai 2009 care a constatat existența unui conflict juridic de natură constituțională între autoritatea judecătorească, pe de o parte, și puterea executivă, legislativă, pe de altă parte.-
- hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a Legii, în speță, neputându-se reține existența unei situații de discriminare, sub aspect salarial între intimații - reclamanți ( magistrați) și personalul auxiliar( în raport de care se invocă această situație).-
Recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.4, 9 Cod procedură civilă.
Recurentul Ministerul Finanțelor Publice a criticat hotărârea sub aspectul reținerii calității sale procesuale pasive în cauză, având în vedere atribuțiile ce îi revin conform Legii nr.500/2002, republicată, precum și faptul că între el și intimații - reclamanți nu se derulează raporturi juridice de muncă.-
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, instanța reține următoarele:
Prin acțiunea introductivă intimații - reclamanți magistrați în cadrul Judecătoriei Piatra Neamț au solicitat: - să se constate discriminarea lor generată de prevederile OG nr.13/30.01.2008, aprobată prin Legea nr.209/2008, invocând împrejurarea că nu le-au fost acordate majorări salariale în aceleași procente ca cele de care au beneficiat personalul auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și parchetelor; - în această modalitate, au arătat intimații s-au încălcat prevederile art.1 alin.2 lit e pct. Ci din OG nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare precum și art.14 CEDO, art.1 din Protocolul Adițional nr.12 la Convenția Europeană.-
- să se anuleze situația creată prin discriminare prin acordarea unei despăgubiri echivalente cu sumele reprezentând diferențe dintre indexările reclamate, actualizate cu indicele de inflație;
- să se dispună ca valoarea de referință, sectorială a lunii octombrie 2008 să reprezinte nivel de calcul pentru viitoarele majorări salariale;
- să fie obligat ordonatorul terțiar de credite la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă;
- să fie obligat pârâtul MFP la asigurarea sumelor necesare plății drepturilor cuvenite.-
În raport de obiectul acțiunii și toate capetele de cerere și temeiurile juridice invocate, de intimații - reclamanți pe de o parte, și motivele de recurs, astfel cum au fost dezvoltate, instanța apreciază că recursul pârâtului Ministerul Justiției și Libertăților este întemeiat.
Prin deciziile nr.818-821/2008 și 1325/20089 a Curții Constituționale, s-a statuat că dispozițiile OG nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare (text normativ ce a constituit temeiul juridic al acțiunii), sunt neconstituționale în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze sau să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.-
Deciziile fiind obligatorii, conform dispozițiilor art.3 alin.1 din Legea nr.47/1992, acordarea unor despăgubiri în sensul celor reclamate de intimați este lipsită de suport legal.
Totodată, nu se poate reține existența unei situații discriminatorii nici în raport de dispozițiile art.14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, întrucât, jurisprudența în materie a CEDO a statuat constant că tratamentul diferențiat devine discriminator când se induc distincții între situații analoage și comparabile, fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă.
Ori, în speță, se constată că intimații reclamanți nu se află într-o situație analogă personalului în raport de care invocă discriminarea. -
Referitor la recursul promovat de Ministerul Finanțelor Publice care critică nelegalitatea sentinței sub aspectul calității procesuale pasive, se apreciază că acesta este nefondat. -
Conform art.19 din Legea nr.500/2002 atribuțiile acestui minister constau în pregătirea proiectelor de lege bugetare anuale, ale legilor de rectificare și ale legilor privind aprobarea contului general de execuție, luarea măsurilor necesare pentru aplicarea politicii fiscale bugetare. Aceasta înseamnă că în acțiunea prin care se solicită obligarea pârâtei să asigure sumele necesare acordării despăgubirilor în cauză Ministerul Economiei și Finanțelor are calitate procesuală pasivă.
De asemenea, conform art.1 din OUG nr.22/2002 aprobată prin Legea nr.188/2002 executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice în baza titlurilor executorii se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă. -
Prin urmare, pentru plata drepturilor salariale este necesară includerea sumelor datorate cu acest titlu în bugetul Ministerului Justiției, pârâta având obligația să dispună toate măsurile necesare, în condițiile legii, pentru asigurarea în bugetul propriu al Ministerului și al instituțiilor din subordine a creditelor necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii (art.2 din Legea nr.500/2002).
Pe cale de consecință, constatând, în raport de cele anterior arătate că recursul are calitate procesuală în cauză, recursul acestuia urmează a fi respins ca nefondat.-
În temeiul art.304 pct.9 coroborat cu art.3121Cod procedură civilă instanța va admite însă recursul promovat de, va modifica în parte hotărârea recurată în sensul că va respinge ca nefondată acțiunea. Vor fi menținute dispozițiile sentinței referitoare la excepția calității procesuale a -
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de Ministerul Finanțelor Publice;
Admite recursul promovat de Ministerul Justiției și Libertăților.
Modifică în parte sentința civilă nr.746 din 06.10.2009,pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, în sensul că respinge ca nefondată acțiunea.-
Menține dispoziția cu privire la respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 7 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
Red.sent.,
Red.dec.LC/7 ian.2010
Tehn.red.EG/7.01.2010
Președinte:Sorina CiobanuJudecători:Sorina Ciobanu, Liliana Ciobanu Daniela Părău
