Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 1519/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - drepturi salariale -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 1519
Ședința publică din 3 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Ciută Eugenia
JUDECĂTOR 2: Dicu Aurel
JUDECĂTOR 3: Maierean Ana
Grefier - -
Pe rol se află judecarea recursurilor declarate de pârâțiiMinisterul Finanțelor Publice B - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului B,cu sediul în municipiul B, nr. 5, județul B și Ministerul Justiției și Libertăților, cu sediul în B,-, sector 5, prin reprezentanții săi legali, împotriva sentinței nr.309din18 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Botoșani - Secția civilă (dosar nr-).
La apelul nominal au lipsit reprezentanții pârâților recurenți, reprezentanții pârâților intimați Curtea de APEL SUCEAVA, Tribunalul Botoșani și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării B, precum și reclamanții intimați și.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța constatând recursurile în stare de judecată, a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursurilor de față, constată:
Prin cererea adresată Tribunalului Botoșani și înregistrată sub nr. 354/40/21 ianuarie 2008 reclamanții și au solicitat în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL SUCEAVA, Tribunalul Botoșani și cu citarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, obligarea pârâților la plata cu titlu de despăgubiri către fiecare dintre reclamanți a sumei de 1700 lei, sume reprezentând stimulentele pentru anul 2005 prevăzute de Ordinul Ministerului Justiției nr. 1921/2005 și care au fost acordate doar celor cu vechime sub 3 ani.
Totodată, reclamanții au solicitat ca pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să fie obligat să pună la dispoziția Ministerului Justiției, fondurile necesare plății drepturilor bănești solicitate.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că prin Ordinul Ministerului Justiției nr. 1921/C/2005 au fost acordate cu ocazia sărbătorilor de iarnă stimulente financiare judecătorilor care aveau o vechime până la 3 ani, precum și altor categorii din cadrul instanțelor.
Acest fapt a fost însă constatat de către Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării ca fiind discriminare față de ceilalți salariați cu vechime mai mare.
În dovedirea cererii s-a depus la dosar în copie Hotărârea nr. 15 din 23.01.2006 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării și Ordinul Ministrului Justiției nr. 1921/C/2005.
Pârâtul Ministerul Justiției a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, susținând că nu există nici un act normativ care să prevadă ori să garanteze dreptul de a primi stimulente fiecărui judecător ori unui alt salariat din sistemul justiției. În plus, nu s-ar putea vorbi de existența vreunei discriminări deoarece protecția în temeiul dreptului la un tratament egal ar fi necesară doar în cazul recunoașterii, folosinței sau exercitării unuia dintre drepturile fundamentale ori a celor recunoscute de lege, pe când drepturile bănești solicitate în speță nu ar avea asemenea caracter.
De asemenea, s-a mai arătat că stimulentele nu pot intra în categoria salarizării ori a premiului anual stabilit prin lege (care ar fi drepturi conferite prin lege), astfel cum în mod eronat a apreciat Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive neexistând raporturi de muncă între această instituție și reclamanți. Totodată, pârâtul a precizat că această instituție nu poate fi citată decât în calitate de expert în domeniul nediscriminării, astfel cum rezultă din art. 16 - 20 din nr.OG 137/2000.
De asemenea, pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a depus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, întrucât obligația de stabilire a salariilor de bază, a criteriilor, a sumelor necesare pentru cheltuielile de personal și de acordare a drepturilor bănești cuvenite reclamanților revine ordonatorului de credite bugetare - respectiv Ministerul Justiției.
Pe fondul cauzei, pârâtul a apreciat că nu poate fi stabilită nici o obligație în sarcina sa, întrucât competența elaborării unor eventuale proiecte de rectificare bugetară pentru drepturi salariale aparține ordonatorului principal de credite.
Prin sentința nr. 309 din 18 februarie 2008, Tribunalul Botoșani - Secția civilă, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor și Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării și admițând acțiunea reclamanților a obligat pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Botoșani și Curtea de APEL SUCEAVA să plătească fiecăruia, cu titlu de despăgubiri, suma de 1700 lei, actualizată în funcție de indicii de inflație, începând cu 17 decembrie 2005 și până la data plății efective.
Totodată a obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să pună la dispoziția Ministerului Justiției fondurile necesare plății sumelor susmenționate.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Privitor la excepțiile invocate s-a constatat că reclamanții nu au solicitat citarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, pentru ca instanța să stabilească în sarcina acestuia obligația de plată a drepturilor bănești pretinse ci, în baza art. 27 alin. 3 din nr.OG 137/2000, republicată, pentru a se oferi posibilitatea acestei instituții de a-și îndeplini, în mod concret, atribuțiile de monitorizare a cazurilor de discriminare și eventual, de acordare de asistență de specialitate victimelor discriminării.
Cât privește pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, reclamanții au solicitat să fie obligat a pune la dispoziția Ministerului Justiției fondurile necesare plății drepturilor bănești pretinse, în considerarea atribuțiilor sale legale în domeniu.
Astfel, potrivit art. 15 din nr.OG 83/3.02.2005, instanțele judecătorești sunt instituții publice din sistemul justiției finanțate de la bugetul de stat. Art. 118 din Legea nr. 304/2004, stipulează că activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat, iar art. 19 din Legea nr. 500/2002, privind finanțele publice, prevede că Ministerul Finanțelor Publice coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar și anume pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție. Totodată instanța a constatat că potrivit art. 3 alin. 1 pct. 2 din nr.HG 208/2005 privind organizarea și funcționarea Ministerului Finanțelor Publice și Agenției Naționale de Administrare Fiscală în realizarea funcțiilor sale, Ministerul Finanțelor Publice are în principal următoarele atribuții: "elaborează proiectul bugetului de stat, a legii bugetare anuale și raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare".
Prin urmare rolul pârâtului Ministerul Finanțelor Publice este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite precum și de elaborarea proiectelor de rectificare a acestor bugete.
În lipsa aprobării rectificării bugetelor cu sumele necesare, ordonatori de credite sunt în imposibilitatea de a dispune de fonduri pentru plata drepturilor bănești stabilite prin hotărâri judecătorești.
Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut că reclamanții au calitatea de judecători în cadrul Tribunalului Botoșani și că prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 1921/C/2005 au fost acordate stimulente financiare judecătorilor din cadrul judecătoriilor, care aveau o vechime cuprinsă între 0 și 3 ani, în sumă de 1700 lei.
Prin Hotărârea nr. 15 din 23 ianuarie 2006 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării s-a stabilit că acordarea acestor prime doar magistraților cu vechime de până la 3 ani, constituie un act de discriminare conform art. 2 alin. 2, art. 6 lit. c, art. 8 alin. 3, art. 19 alin. 4 din nr.OG 137/2000, cu modificările și completările ulterioare.
Or, potrivit art. 195alin. 9 și 10 din nr.OG 137/2000, această hotărâre putea fi atacată la instanța de contencios administrativ, potrivit legii, hotărârea neatacată constituind de drept titlu executoriu.
Prin urmare, nemulțumirile pârâtului Ministerul Justiției în legătură cu stabilirea discriminării raportat la situația de fapt reținută, trebuiau susținute într-o eventuală cale de atac împotriva hotărârii Consiliului.
Pe de altă parte, art. 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului instituie principiul potrivit căruia tuturor salariaților care prestează o muncă le este recunoscut dreptul la plata egală pentru muncă egală, iar nr.OG 137/2000 prevede la art. 3 alin. 2 principiul egalității între cetățeni prin excluderea privilegiilor și discriminării, fiind garantată exercitarea unor drepturi, inclusiv dreptul la salariu egal pentru muncă egală (art. 1 alin. 2 lit. i).
De asemenea, conform art. 20 din Constituția României, dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor trebuie interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și celelalte tratate la care România este parte.
Rezultă deci că, deși acordarea stimulentelor este justificată de un scop legitim, acela al stimulării personalului din sistemul justiției, astfel cum prevede art. 25 din Legea nr. 146/1997, totuși impunerea unui criteriu legat de vechimea în funcție a judecătorilor a făcut ca metoda de atingere a acestui scop să nu fie adecvată, prin excluderea nejustificată a judecătorilor cu o vechime mai mare de 3 ani.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului B și Ministerul Justiției și Libertăților.
Ministerul Economiei și Finanțelor Publice a invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, susținând că greșit instanța de fond nu a reținut excepția lipsei calității procesuale pasive față de prevederile Legii nr. 500/2002, neavând calitatea de ordonator principal de credite, calitate care aparține Ministerului Justiției, competent să promoveze proiecte de rectificare bugetară.
Pârâtul Ministerul Justiției a criticat sentința invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, susținând că, potrivit art. 25 alin. 2 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial nr. 173 din 29 iulie 1997, cu modificările și completările ulterioare, fondul pentru stimularea personalului din sistemul justiției reprezintă 75% din sumele obținute din recuperarea cheltuielilor judiciare avansate de stat pentru desfășurarea proceselor penale (care sunt suportate de părți sau de alți participanți la proces), precum și din amenzile judiciare (25% din sumele respective devin venituri la bugetul statului).
A mai susținut recurentul că la anumite intervale de timp, ordonatorii pot aprecia că, în funcție de ordinea realizării obiectivelor propuse, să repartizeze fondurile colectate potrivit art. 25 din Legea taxelor de timbru, fără însă ca tot personalul din sistem să fie recompensat în același timp. Nu poate fi vorba de practici discriminatorii câtă vreme, măsurile de recompensare având ca sursă fondurile prevăzute le Legea nr. 146/1997 au vizat în continuare și personalul din sistemul autorității judecătorești care nu s-a încadrat în criteriul avut în vedere de către ordonatori.
În ceea ce privește Hotărârea nr. 15/23.01.2006, a învederat că hotărârile Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării nu sunt obligatorii pentru instanțe, acestea fiind suverane în aprecierea temeiniciei sau netemeiniciei acțiunilor deduse judecății. În aceeași ordine de idei, a arătat că în conformitate cu dispozițiile nr.OG 137/2000, persoana care se consideră discriminată se poate adresa direct instanței de judecată.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată că recursurile nu sunt întemeiate.
Potrivit art. 2, 3 din nr.HG 208/2005 privind organizarea și funcționarea Ministerului Finanțelor Publice, acesta are o serie de atribuții privind administrarea veniturilor statului, elaborarea proiectului bugetului de stat, deschiderea de credite pentru cheltuielile fiecărui ordonator principal de credite.
În plus, art. 4 al. 2 din nr.OG 22/2002 face trimitere la art. 47 din Legea nr. 500/2002, articol ce face vorbire de acordul Ministerului Finanțelor Publice privind virările de credite bugetare și angajarea cheltuielilor. Reducerea atribuțiilor Ministerului Finanțelor la un simplu rol de monitorizare a cheltuielilor, așa cum se susține, nu își găsește un suport legal. Plasarea întregii responsabilități bugetare și financiare numai în sarcina Ministerului Justiției, de asemenea, nu este în acord cu dispozițiile legale mai sus învederate. Prima instanță nu a obligat Ministerul Finanțelor la plata drepturilor salariale, ci l-a obligat doar la includerea în buget a sumelor necesare plății, obligație ce îi revine în virtutea atribuțiilor privind administrarea veniturilor statului și elaborării proiectului bugetului de stat, astfel încât, în raport de prevederile legale enunțate, acest pârât are calitate procesuală pasivă în cauză.
Recursul Ministerului Justiției este de asemenea, neîntemeiat.
Împrejurarea că prin acte normative s-au stabilit criterii și resurse pentru acordarea stimulentelor, nu justifică crearea unei situații discriminatorii.
Egalitatea de tratament prevăzută de art. 5 din Codul muncii ce reglementează principiul nediscriminării nu se subordonează criteriilor și factorilor de acordare a stimulentelor indicați de recurent, respectiv obiectivelor urmărite de Ministerul Justiției în politica sa de reformă a justiției, numărul personalului, calitatea activității, ci acești factori se subordonează principiului nediscriminării.
Politica de salarizare elaborată de Ministerul Justiției, obiectivele generale ale acesteia, dezvoltarea sistemului judiciar, liniile generale de reformă judiciară pot fi realizate prin aplicarea unui tratament salarial nediscriminatoriu.
Așa cum a reținut atât Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării cât și prima instanță, în cazul judecătorilor, legislația aplicabilă acestei categorii profesionale, respectiv magistrații (art. 74 din Legea nr. 303/2004, nr.OUG 177/2002, Ordinul ministrului justiției nr. 2404/2004) nu instituie criteriul vechimii drept reper pentru acordarea stimulentelor.
Împrejurarea că stimulentul financiar nu este un drept conferit de lege cu caracter absolut, că nu se confundă cu salariul și că depinde de o multitudine de factori, nu justifică aplicarea unui tratament discriminatoriu. O interpretare contrară poate deschide oricând calea spre discriminare și tratament preferențial.
Potrivit art. 155 din Codul muncii, salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile precum și alte adaosuri. Acestea din urmă integrează tocmai stimulentele acordate.
Acordarea preferențială a stimulentelor constituie acte de discriminare conform art. 2 alin. 1, 2, art. 6 lit. c, 8, 19 din nr.OG 137/2000.
Împrejurarea că periodic se acordă magistraților diferite drepturi sub formă de stimulente nu înlătură discriminarea întrucât aceasta se raportează la fapte definite, concrete, stimulentele ce fac obiectul litigiului nefiind acordate ulterior și magistraților excluși.
De altfel, prin Hotărârea nr. 15 din 23.01.2006 pronunțată de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării s-a stabilit că acordarea stimulentelor salariale pentru judecători potrivit criteriului de vechime de 0 - 3 ani reprezintă o discriminare indirectă întrucât îi dezavantajează pe judecătorii cu o vechime mai mare de 3 ani ce îndeplinesc criteriile obiective prevăzute de lege pentru a beneficia de acordarea de stimulente materiale, impunerea acestui criteriu în afara celor stabilite de lege, nefiind o metodă adecvată și necesară.
Față de cele reținute, constatând că nu sunt motive de nelegalitate a sentinței și nici motive de casare de ordine publică, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, recursurile vor fi respinse ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de pârâțiiMinisterul Finanțelor Publice B - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului BșiMinisterul Justiției și Libertăților, prin reprezentanții săi legali, împotriva sentinței nr.309din18 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Botoșani - Secția civilă (dosar nr-).
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 03 decembrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud. fond
Tehnored.
Ex. 2 / 22.12.2009
Președinte:Ciută EugeniaJudecători:Ciută Eugenia, Dicu Aurel, Maierean Ana
