Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 1520/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - drepturi salariale -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 1520
Ședința publică din 3 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Ciută Eugenia
JUDECĂTOR 2: Dicu Aurel
JUDECĂTOR 3: Maierean Ana
Grefier - -
Pe rol se află judecarea recursurilor declarate de pârâții Ministerul Finanțelor Publice - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Județeană, cu sediul în mun. B,-, județul B șiMinisterul Justiției și Libertăților, cu sediul în B, sector 5,-, prin reprezentanții săi legali, împotriva sentinței nr.551din28 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Botoșani - Secția civilă (dosar nr-).
La apelul nominal au lipsit reprezentanții pârâților recurenți, reprezentanții pârâților intimați Curtea de APEL SUCEAVA, Tribunalul Botoșani și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării B, precum și reclamanții intimați, și.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care instanța, constatând recursurile în stare de judecată, a rămas în pronunțare cu privire la acestea.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursurilor de față, constată:
Prin cererea înregistrată inițial la Curtea de APEL SUCEAVA - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale sub nr-, reclamanții,., -, - și au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Botoșani, Curtea de APEL SUCEAVA și Ministerul Finanțelor Publice, cu citarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării B, solicitând instanței să dispună obligarea primilor trei pârâți la calcularea și plata drepturilor salariale reprezentând sporul de confidențialitate de 15% începând cu luna iulie 2004 și până la data pronunțării hotărârii judecătorești, precum și pentru viitor, actualizate la data plății efective, obligarea pârâtului Tribunalului Botoșani la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă și obligarea pârâtului Ministerului Economiei și Finanțelor la alocarea fondurilor necesare plății sumelor neîncasate.
În fapt, reclamanții au arătat că fac parte din personalul auxiliar de specialitate al Judecătoriei Săveni și că în scopul asigurării eficiente a confidențialității informațiilor clasificate au fost edictate mai multe acte normative, menite să ofere categoriilor de personal ce gestionează astfel de informații sporuri salariale corespunzătoare gradului de acces la informații, enumerând dispozițiile punctului 1 din Legea nr. 444/2006, art. 15 alin. 1 din nr.OG 6/2007, art. 20 alin. 3 din Legea nr. 656/2002, art. 23 alin. 3 din OG nr. 137/2000.
Cât privește grefierii, reclamanții au arătat că deși potrivit art. 78 din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, aceștia sunt obligați să păstreze secretul profesional, confidențialitatea în legătură cu faptele și informațiile despre care iau cunoștință în exercitarea funcției, cu privire la procese aflate în curs de desfășurare sau asupra unor cauze cu care a fost sesizat parchetul, sunt discriminați, întrucât nu beneficiază de sporul de confidențialitate de 15% acordat altor categorii de persoane care exercită funcții ce implică păstrarea confidențialității.
În susținerea pretențiilor, reclamanții au invocat și dispozițiile art. 14 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și pe cele ale art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenție care reglementează exercitarea oricărui drept prevăzut de lege fără nici discriminare, precum și dispozițiile art. 21 alin. 1 din nr.OG 137/2000 care asigură dreptul persoanelor discriminate de a pretinde despăgubiri proporțional cu prejudiciul suferit și restabilirea sau ameliorarea situației create prin discriminare.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive întrucât nu are calitatea de ordonator principal de credite pentru drepturile salariale pretinse de reclamanți.
Pârâtul a solicitat respingerea acțiunii și ca nefondată, întrucât obiectul acțiunii vizează plata unor drepturi salariale datorate de Ministerul Justiției, iar Ministerul Economiei și Finanțelor nu are nici o răspundere privind alocarea acestora.
Și pârâtul Ministerul Justiției a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamanților pentru pretențiile aferente perioadei iulie 2004 - 03 decembrie 2005, având în vedere dispozițiile art. 1 și 7 din Decretul nr. 167/1958 și ale art. 283 alin. 1 lit. c din Legea nr. 53/2003.
Referitor la fondul cauzei, pârâtul a apreciat că acțiunea reclamanților este neîntemeiată întrucât nu există nici un act normativ în vigoare care să prevadă ori să garanteze dreptul personalului auxiliar de a primi sporul de confidențialitate.
Prin sentința nr. 101 din 12.02.2009, Curtea de APEL SUCEAVAa declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Botoșani - Secția civilă, având în vedere decizia nr.104 din 20.10.2009 prin care Curtea Constituțională a constatat neconstituționalitatea art. I și II din nr.OUG 75/2008, precum și dispozițiile art. 2 punctul 1 litera c Cod procedură civilă.
Prin sentința civilă nr. 551 din 28 aprilie 2009, Tribunalul a respins ca nefondate excepțiile invocate iar pe fond a admis pretențiile reclamanților, în parte, conform mențiunilor cuprinse în dispozitivul sentinței.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că nu este dată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanțelor întrucât acest pârât are rolul de a coordona legile bugetare și de rectificare a bugetului de stat și că reclamanții au solicitat doar obligarea acestuia la alocarea sumelor necesare efectuării plății drepturilor pretinse prin acțiune.
Totodată, a fost respinsă excepția prescripției dreptului la acțiune pentru pretențiile aferente perioadei iulie 2004 - 03 decembrie 2005, întrucât dreptul la acțiune al reclamanților a început să curgă de la data de 15.12.2008, când, prin decizia nr. 46, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite, în interpretarea art. 78 alin. 1 din Legea nr. 567/2004 raportat la art. 9 din Codul d eontologic al personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești, a constatat că această categorie de personal are dreptul la un spor de confidențialitate de 15% din salariul de bază brut lunar.
Cu privire la fondul cauzei, Tribunalul a reținut că, potrivit adeverinței nr. 200 din 27 aprilie 2009 eliberată de Tribunalul Botoșani, reclamanții, au calitatea de personal auxiliar de specialitate și de personal conex în cadrul Judecătoriei Săveni.
De asemenea, că potrivit dispozițiilor art. 78 alin. 1 din Legea nr. 567/2004:
"Personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea este obligat să păstreze secretul profesional, confidențialitatea în legătură cu faptele și informațiile despre care ia cunoștință în exercitarea funcției, cu privire la procese aflate în curs de desfășurare sau asupra unor cauze cu care a fost sesizat parchetul".
Prin decizia nr. 46 din 15.12.2008, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite a admis recursul în interesul legii și a decis:
"În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 99 alin. 1 lit. d din Legea nr. 303/2004, privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 16 alin. 1 și 2 din Codul d eontologic al magistraților și a art. 78 alin. 1 din Legea nr. 567/2004, privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, modificată și completată, raportat la art. 9 din Codul d eontologic al acestora;
Constată că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de confidențialitate de 15% calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar".
Potrivit art. 329 alin. 3 teza a - II-a din Codul d e procedură civilă "Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe".
Drept urmare, în baza art. 281 și art. 291 din Codul muncii coroborat cu art. 329 alin. 3 din Codul d e procedură civilă, precum și a deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 46/15.12.2008, tribunalul a admis acțiunea reclamanților.
Pretențiile reclamanților de acordare a acestui spor pentru perioada iulie 2004 - 31.12.2004 au fost respinse ca nefondate, întrucât Legea nr. 567/2004 - pentru interpretarea căreia a fost pronunțată decizia nr. 46 din 15.12.2008 - a intrat în vigoare la 01.01.2005. Iar în lipsa unor dispoziții legale exprese de acordare a acestui spor pentru reclamanți, deciziile nr. 1154 din 31.07. 2007 și 818 - 821 din 03.07.2008 ale Curții Constituționale interzic instanței ca în aplicarea dispozițiilor pertinente ale nr.OUG137/2000, și în special ale art. 21 alin. 1, să aplice acestora acte normative în ipoteza cărora nu se încadrează.
Ca urmare a admiterii cererii principale a reclamanților, în baza dispozițiilor art. 1 din Decretul nr. 92/1976, a fost admisă și cererea acestora referitoare la completarea carnetelor de muncă, în sensul obligării pârâtului Tribunalul Botoșani la efectuarea mențiunilor corespunzătoare acordării și plății sporului de confidențialitate susmenționat.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs pârâtul Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Justiției și Libertăților invocând motive de netemeinicie și nelegalitate.
Ministerul Finanțelor Publice, motivându-și recursul a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, arătând că, obiectul acțiunii vizează plata unor drepturi salariale datorate de Ministerul Justiției și Libertăților iar Ministerul Finanțelor Publice nu are nici o răspundere privind garantarea acestor drepturi, întrucât obligația de stabilire salariilor de bază, a criteriilor, sumelor necesare pentru cheltuielile de personal și de acordare a drepturilor bănești cuvenite, revine ordonatorului principal de credite bugetare. Ministerul Finanțelor Publice nu are calitatea de ordonator principal de credite ci doar competența elaborării unor eventuale proiecte de rectificare bugetară pentru drepturi salariale, conform procedurii din Legea nr. 506/2002.
Un prim motiv de recurs invocat de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților se referă la depășirea puterii judecătorești prin pronunțarea de către prima instanță a hotărârii recurate, arătându-se că prin aceasta se adaugă la textul de lege, drepturile solicitate de intimații reclamanți nefiind prevăzute de lege.
Prin cel de-al doilea motiv de recurs pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților a reiterat excepția prescripției dreptului la acțiune cu privire la drepturile aferente perioadei iulie 2004 - 1.12.2005, arătând că s-a depășit termenul de prescripție de 3 ani stabilit prin Decretul nr. 167/1958 precum și prin art. 283 din Codul muncii, raportat la momentul introducerii cererii de chemare în judecată.
Mai arată recurentul că, deși acțiunea a fost motivată pe dispozițiile nr.OG 137/2000, instanța de fond nu a făcut nici o referire la deciziile Curții Constituționale.
În drept s-ai invocat dispozițiile art. 304 pct. 4 și 9 din Codul d e procedură civilă.
Intimații nu au formulat întâmpinare.
Examinând recursurile prin prisma motivelor invocate, probatoriului administrat și dispozițiilor legale incidente în cauză, Curtea constată că sunt nefondate.
În ce privește recursul declarat de Ministerul Finanțelor Publice, vizând excepția lipsei calității procesuale pasive, Curtea constată că potrivit dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, Ministerul Finanțelor Publice coordonează acțiunile ce sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar și anume: pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție, iar potrivit art. 3 alin. 1 pct. 2 din nr.HG 208/2005, Ministerul Economiei și Finanțelor este cel care are ca atribuții elaborarea proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare.
În lipsa aprobării rectificării bugetului cu sumele necesare și alimentării cu fonduri a conturilor Ministerului Justiției de către Ministerul Economiei și Finanțelor, cel dintâi ar fi practic în imposibilitate de a achita sumele la care ar fiu obligat prin hotărâre judecătorească.
În situația în care nu ar fi obligat Ministerul Economiei și Finanțelor să rectifice bugetul și să aloce sumele necesare reparării prejudiciului suferit de reclamanți, hotărârea judecătorească ar fi lipsită de una dintre cele mai importante funcții ale sale, respectiv puterea executorie.
De asemenea, reține Curtea că, potrivit art. 131 alin. 1 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, activitatea instanțelor este finanțată de la bugetul de stat.
Susținerea pârâtului recurent Ministerul Justiției că decizia nr. 46/2008, prin care s-a admis recursul în interesul legii promovat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și drept efect, s-a recunoscut personalului care lucrează în justiție dreptul la plată a sporului de confidențialitate nu poate produce efecte în speță pe motiv că tinde la modificarea și completarea unor acte normative nu este întemeiată, întrucât decizia este dată potrivit art. 329 Cod procedură civilă în interpretarea legii și nu în sensul modificării, abrogării sau completării unui act normativ.
Pentru ca prescripția să-și producă efectul sancționator extinctiv este necesar ca pentru titularul dreptului la acțiune să existe pe lângă voința de a acționa și posibilitatea reală de a acționa, adică de a se adresa organului competent pentru protecția dreptului său.
Dacă pe timpul cât durează împrejurarea care îl împiedică pe titularul dreptului la acțiune să acționeze prescripția nu ar fi oprită s-ar ajunge la situația în care acestuia să i se aplice efectul extinctiv fără a i se imputa pasivitatea ori neglijența în a acționa, într-o asemenea situație prescripția ar fi deturnată de la finalitatea sa, neavând caracter real.
Abia după pronunțarea deciziei în interesul legii reclamanții au avut posibilitatea reală de a acționa, de a se adresa instanței pentru plata acestor drepturi, așa încât Curtea consideră că acțiunea este formulată în termenul general de prescripție de 3 ani prevăzut de art. 283 alin. 1 lit. c din Codul muncii și că în mod temeinic și legal excepția a fost respinsă de instanța de fond.
Principiul rolului activ al judecătorului consacrat de art. 129 - 130 Cod procedură civilă, obligă instanța ca mai întâi de toate să dea acțiunii calificarea juridică exactă și în funcție de aceasta să verifice condițiile de admisibilitatea a cererii și să se pronunțe apoi în concret asupra tuturor capetelor de cerere.
Ori atât timp cât nu s-a reținut ca temei de drept nici o dispoziție din nr.OG 137/2000 instanța de fond nu era ținută de nici una din deciziile Curții Constituționale așa cum pretinde recurenta.
Față de aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă instanța urmează să respingă recursurile, ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de pârâțiiMinisterul Finanțelor Publice - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Județeană, șiMinisterul Justiției și Libertăților, prin reprezentanții săi legali, împotriva sentinței nr. 551 din28 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Botoșani - Secția civilă (dosar nr-).
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 03 decembrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud. fond
Tehnored.
Ex. 2 / 20.12.2009
Președinte:Ciută EugeniaJudecători:Ciută Eugenia, Dicu Aurel, Maierean Ana
