Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 1526/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - drepturi salariale -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 1526
Ședința publică din 3 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Dicu Aurel
JUDECĂTOR 2: Maierean Ana
JUDECĂTOR 3: Sas Laura
Grefier - -
Pe rol se află judecarea recursului declarat de reclamanții, -, G, G,toți cu domiciliul ales la Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava,împotriva sentinței nr.1041din7 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția civilă (dosar nr-).
La apelul nominal se prezintă consilier juridic, pentru pârâții intimați Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava, lipsă fiind reclamanții recurenți, reprezentanții pârâților intimați, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție B, DIICOT B, Ministerul Finanțelor Publice, Direcția Națională Anticorupție B, reprezentantul chemaților în garanție Ministerul Finanțelor Publice B, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice S, Ministerul Finanțelor Publice
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța constatând recursul în stare de judecată, a acordat cuvântul la dezbateri.
Consilier juridic, pentru pârâții intimați Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței ca fiind legală și temeinică, întrucât în mod corect instanța de fond a făcut aplicarea Deciziei în interesul legii nr. XXIII, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 233 din 15.03.2006, potrivit căreia prima de concediu se acordă numai pentru perioada anilor 2001 - 2002.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată sub nr. 3984/86/03.06.2008 la secția civilă a Tribunalului Suceava, reclamanții, -, G, G, și în contradictoriu cu pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, DIICOT, Direcția Națională Anticorupție, Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava și Ministerul Economiei și Finanțelor B, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acestora la plata drepturilor bănești reprezentând primele de concediu pe anii 2003, 2004, 2005 și 2006, sumele urmând a fi actualizate în funcție de indicele de inflație la data plății.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că acest drept este prevăzut de art. 41 alin. 1 din Legea nr. 50/1996, modificat prin nr.OUG 83/2000 și că au beneficiat de el parțial, doar pentru anii 2001 și 2002.
Au susținut reclamanții că începând cu anul 2003 nu au mai beneficiat de acest drept întrucât a fost suspendat consecutiv și că cenzurarea legalității acestor suspendări revine potrivit art. 29 alin. 1 din Legea nr. 47/1992 instanței de fond și nu Curții Constituționale.
Au considerat reclamanții că normele legale de suspendare contravin dispozițiilor art. 38 și 49 din Constituția României.
Au invocat reclamanții că prin suspendarea acestui drept au fost discriminați în raport cu alte categorii socio-profesionale și că se încalcă dispozițiile art. 5 alin. 2 și 3 din Codul muncii precum și art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Referitor la perioada 01.01.2003 - 30.05.2005, reclamanții au susținut că nu a intervenit prescripția, întrucât termenul de 3 ani prevăzut de art. 283 alin. 1 lit. c din Legea nr. 53/2003 a fost întrerupt prin pronunțarea deciziei nr. 23 din 12 decembrie 2005 de către Înalta Curte de Casație și Justiție.
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DNA, a depus întâmpinare (filele 58 - 61 dosar fond) prin care a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune cu privire la prima de vacanță solicitată pentru anii 2003 - 2004 și a solicitat respingerea ca nefondate a pretențiilor ulterioare anului 2004.
Totodată a formulat și cerere de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor Publice pentru a fi obligat în cazul în care ar cădea în pretenții să aloce sumele necesare plății drepturilor solicitate.
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție prin întâmpinare a înțeles să invoce excepția necompetenței materiale a Tribunalului Suceava, apreciind că față de motivele invocate competență să soluționeze cererea este Judecătoria Suceava, precum și excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 2003- mai 2005.
Pe fondul cauzei s-a cerut respingerea ca inadmisibilă a primei de vacanță pentru anul 2006 arătându-se că dispozițiile referitoare la aceasta au fost abrogate prin art. 50 din nr.OUG 177/2002.
Totodată s-a arătat că față de practica neunitară a instanțelor judecătorești, Înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat într-un recurs în interesul legii în sensul că primele de concediu se cuvin doar pentru anii 2001-2002 în cazul magistraților.
Același pârât a formulat o cerere de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor Publice pentru ca în calitatea sa de responsabil cu elaborarea proiectului bugetului de stat să aloce sumele necesare în vederea plății acestor drepturi în cazul în care ar cădea în pretenții.
În temeiul dispozițiilor art. II alin. 2 din nr.OUG 75/2008, cauza a fost scoasă de pe rolul Tribunalului Suceava și a fost trimisă spre competentă soluționare Curții de Apel Suceava.
După înregistrarea cauzei pe rolul Curții de Apel Suceava, pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor Publice a depus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale, arătând că nu are calitatea de ordonator principal de credite și nici calitatea de angajator, raportul juridic dedus judecății, fiind unul tipic de dreptul muncii.
Prin încheierea nr. 24 din 22 ianuarie 2009, având în vedere decizia nr. 104 din 20.01.2009 a Curții Constituționale, Curtea de Apel Suceavaa trimis cauza spre competentă soluționare Tribunalului Suceava.
Prin sentința civilă nr. 1041/07.05.2009 Tribunalul Suceavaa respins excepțiile privind necompetența sa materială și a inadmisibilității acțiunii, invocate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, precum și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor, a admis excepția privind prescripția dreptului la acțiune în ce privește pretențiile reclamanților aferente anilor 2003 și 2004 și a respins ca nefondată cererea acestora, în ce privește prima de concediu pentru anii 2005 și 2006.
A respins cererea de chemare în garanție formulată în cauză.
Pentru a se pronunța astfel Tribunalul a reținut în primul rând că este competent material în cauză în baza art. 2 pct. 1 lit. c Cod procedură civilă raportat la art. 284 alin. 1 și 2 din Codul muncii, iar că excepția inadmisibilității acțiunii se referă în realitate la caracterul pretins nefondat al pretențiilor reclamanților.
A reținut că este justificată în speță calitatea procesuală pasivă a Ministerului Economiei și Finanțelor, având în vedere atribuțiile acestuia în elaborarea proiectului bugetului de stat și a proiectelor de rectificare a bugetului de stat, conform Legii nr. 500/2002 precum și nr.HG 208/2005.
A apreciat că în același sens stau și prevederile nr.OG 22/2002 aprobată prin Legea nr. 288/2002.
În privința excepției prescripției dreptului la acțiune Tribunalul a constatat că aceasta este dată, în contextul art. 283 lit. c din Codul muncii, reținând că pronunțarea deciziei nr. XXIII/12.12.2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție într-un recurs în interesul legii nu este o împrejurarea care să atragă incidența art. 16 din Decretul nr. 167/1958.
Asupra fondului pretențiilor reclamanților pentru anii 2005 și 2006 Tribunalul a reținut că prin decizia nr. XXIII/2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție menționată, s-a stabilit că prima de concediu se cuvine numai pentru anii 2001 și 2002, iar că prin art. 50 alin. 2 din nr.OUG 177/2002 s-au abrogat dispozițiile privind acordarea acestei prime.
A apreciat că nu poate fi vorba în cauză de aplicarea art. 2 alin. 1 din nr.OG 137/2000, câtă vreme dispoziția legală ce reglementează plata primei de concediu în favoarea magistraților a fost abrogată, iar nr.OUG 146/2007 nu le este aplicabilă.
Împotriva acestei hotărâri reclamanții au declarat recurs, în care au invocat incidența motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, precum și prevederea art. 3041Cod procedură civilă, constând în aceea că:
1. În mod greșit s-a apreciat că nu au fost puși într-o situație de discriminare, câtă vreme situația lor nu a fost analizată în cadrul Directivei 2000/EC/78, în contextul dispozițiilor art. 41 alin. 1 din Legea nr. 50/1996 așa cum a fost modificat prin nr.OUG 83/2000.
Că au beneficiat de prima de concediu numai în anii 2001 și 2002, iar că din 01.01.2003 dreptul lor a fost suspendat prin acte succesive, neconstituționale, iar declararea acestor acte normative ca fiind neconstituționale revine în competența instanței de fond, pentru că ele nu mai sunt în vigoare.
2. Nu s-a observat că abrogarea dispozițiilor ce le acordau prima de concediu s-a realizat în contra art. 62 alin. 1 din Legea nr. 24/2000, încât trebuia apreciat că norma de abrogare este inexistentă, neconstituțională.
3. Decizia nr. 23/12.12.2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost dată cu încălcarea principiului nediscriminării, cu observația că prin încheierea din 21.05.2007 dată în dosarul nr. 31/2005 s-a hotărât, pe calea îndreptării erorii materiale, că personalul auxiliar ar avea dreptul la primă de concediu și pentru anii viitori, în timp ce magistrații nu ar avea un asemenea drept.
4. Nelegal s-a reținut excepția prescripției dreptului la acțiune, în condițiile în care acest drept s-a născut la momentul pronunțării încheierii din 21.05.2007, anterior menționată.
Toți intimații din cauză au depus întâmpinare, în care au susținut ca întemeiată hotărârea primei instanțe, sub toate aspectele acesteia.
Recursul reclamanților este nefondat, încât va fi respins ca atare pe temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, pentru considerentele ce succed.
Astfel, potrivit art. 411alin. 1 din Legea nr. 50/1996 modificată, "magistrații și celelalte categorii de personal salarizat în baza prezentei legi au dreptul la perioada concediului de odihnă la o primă egală cu indemnizația brută/lunară din luna anterioară plecării în concediu, însă aplicarea acestui text de lege a fost suspendată succesiv prin art. 3 alin. 1 din nr.OG 33/2001, art. 12 alin. 4 din Legea nr. 743/2001, art. 10 alin. 3 din Legea nr. 631/2002, art. 9 alin. 7 din Legea nr. 507/2003, art. 8 alin. 7 din Legea nr. 511/2004, în ce privește acordarea acestora pe anii 2003 - 2005, respectiv a fost abrogat pentru magistrați prin art. 50 din nr.OUG 177/2002.
Pe de altă parte, prin nr.OUG 146/2007 s-a dispus plata retroactivă a primelor de vacanță aferente anilor 2001 - 2006 numai pentru anumite categorii de personal, în care se exclude personalul auxiliar din justiție dar nu și magistrații.
În atare context, ceea ce solicită recurenții - reclamanți, constă în declararea ca neconstituțională a actului normativ de abrogare sus - citat, precum și constatarea discriminării lor în raport cu personalul beneficiar al nr.OUG 136/2007.
Ori, declararea ca neconstituțională a unui act normativ nu poate fi dispusă decât de Curtea Constituțională și, pe de altă parte, art. 27 alin. 1 din nr.OG 137/2000 a fost declarat neconstituțional în măsura în care ar fi interpretat că instanța de judecată ar fi competentă să aplice pentru o categorie de persoane drepturi salariale edictate pentru o altă categorie.
Pe de altă parte, excepția prescripției dreptului la acțiune a fost corect reținută de prima instanță, în aplicarea art. 283 lit. c din Codul muncii, în contextul în care Curtea apreciază că decizia nr. XXIII/2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție nu are relevanță sub aspectul în discuție.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanții, -, G, G,împotriva sentinței nr.1041din7 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția civilă (dosar nr-).
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 03 decembrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud. fond
Tehnored.
Ex. 2 / 21.12.2009
Președinte:Dicu AurelJudecători:Dicu Aurel, Maierean Ana, Sas Laura
