Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 1536/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - drepturi salariale ale pers. just.-
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 1536
Ședința publică din 3 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Sas Laura
JUDECĂTOR 2: Bratu Ileana
JUDECĂTOR 3: Mitrea Muntrean
Grefier
Pe rol se află judecarea recursului declarat de reclamanții, și, împotriva sentinței civile nr. 1015 din 5 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția civilă (dosar nr-).
La apelul nominal au lipsit reclamanții recurenți și reprezentanții pârâților intimați Curtea de Apel Suceava, Ministerul Justiției și Libertăților și Tribunalul Suceava.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care instanța constatând recursul în stare de judecată, a rămas în pronunțare asupra acestuia.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin acțiunea adresată Curții de Apel Suceava înregistrată sub nr- din 25.08.2009, reclamanții, specialiști IT in cadrul Tribunalului Suceava, Tribunalului Botoșani și Curții de Apel Suceava au solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Apel Suceava să se dispună obligarea pârâtei la calcularea și plata în favoarea reclamanților a următoarelor drepturi salariale: sporul de instanță - de la data intrării în vigoare a Legii nr.97/2008 pentru toți reclamanții, cu excepția reclamantului, de la data de 18.04.2008, sporul aferent funcției de conducere pentru reclamanții, și - și sporul aferent salariului de merit pentru reclamanții și. S-a mai solicitat acordarea și pe viitor a acestor drepturi salariale și înscrierea lor în carnetele de muncă ale reclamanților.
Ulterior, la termenul din data de 18.11.2008 reclamanții și-au completat acțiunea în sensul că au chemat în judecată și pe pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Botoșani și Tribunalul Suceava.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat ca aceste sporuri sunt prevăzute în nr.OG8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției, aprobată prin Legea nr.247/2007, astfel cum a fost modificată prin Legea nr.97/2008 privind aprobarea nr.OUG100/2007 au fost aduse o serie de modificări Legii nr.567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești.
Au mai arătat reclamanții că de la data intrării în vigoare a Legii nr.97/2008 Ministerul Justiției a emis dosar interpretări sau considerații asupra aplicării acestui act normativ neexistând până la data sesizării instanței un ordin a ministrului în care să fie prevăzute expres sporurile care se vor acorda specialiștilor IT de la data intrării în vigoare a Legii nr.97/2008.
În susținerea acțiunii lor reclamanții au mai enunțat dispoziții din Legea nr.567/2004, ordinele ministrului justiției nr.1400/C/2008 și nr.1483/C/2008, adresele Ministerului Justiției nr.48092/2008 și nr.69410/02.07.2008.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta Curtea de Apel Suceavaa solicitat respingerea acțiunii reclamanților întrucât drepturile salariale pe care aceștia le solicită sunt incluse în salariul de bază, potrivit art.3, art.4 și art.14 din nr.OG8/2007.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților a solicitat respingerea acțiunii reclamanților arătând că după intrarea în vigoare a Legii nr.97/2008 aceștia nu mai beneficiază de prevederile nr.OG8/2007 întrucât sunt salarizați pe baza altor valori decât al altor categorii profesionale.
Legal citați, ceilalți pârâți nu au formulat întâmpinare în cauză.
Prin sentința civilă nr.1015 din 5 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr- a fost respinsă acțiunea ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele:
Potrivit art.11 alin.2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, cu modificările și completările ulterioare, alariul de bază pentru specialiștii din cadrul Direcției Naționale Anticorupție și al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, precum și pentru specialiștii în domeniul informatic din aparatul propriu al Ministerului Justiției, al Consiliului Superior al Magistraturii, al Înaltei Curți de Casație și Justiție și al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, precum și de la instanțe și parchete se stabilește potrivit nr. crt. 28 de la lit. A din anexă, cu excepția situației în care, la data intrării în vigoare a legii de aprobare a prezentei ordonanțe de urgență, beneficiază de un salariu de bază mai mare. din cadrul Direcției Naționale Anticorupție și al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, precum și specialiștii în domeniul informatic din aparatul propriu al Ministerului Justiției, al Consiliului Superior al Magistraturii, al Înaltei Curți de Casație și Justiție și al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție beneficiază și de celelalte drepturi salariale prevăzute de lege pentru categoria profesională din care fac parte, după caz. din cadrul Direcției Naționale Anticorupție și al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism beneficiază și de prevederile art. 23.
Prin urmare, față de dispozițiile legale anterior menționate tribunalul apreciază că doar specialiștii în domeniul informatic din aparatul propriu al Ministerului Justiției, al Consiliului Superior al Magistraturii, al Înaltei Curți de Casație și Justiție și al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție beneficiază și de celelalte drepturi salariale prevăzute de lege pentru categoria profesională din care fac parte.
Cum reclamanții din prezenta cauză deși sunt specialiști IT nu fac parte din aparatul propriu al instituțiilor expres și limitativ precizate în textul legal anterior menționat singura formă de remunerare a acestora este salariul de bază stabilit potrivit nr. crt.28 de la lit. A din anexa la.OUG nr.27/2006.
Pe de altă parte, salarizarea personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea este reglementată de dispozițiile nr.OG8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției, cu modificările ulterioare, act normativ potrivit căruia salariile de bază pentru personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială și a coeficienților de multiplicare, pe grade sau trepte profesionale, în raport de funcția deținută, de nivelul studiilor, de vechimea în specialitate, precum și de nivelul instanței sau al parchetului
Unul dintre principiile sistemului de salarizare este acela al egalității de tratament în stabilirea salariului, consacrat de art. 41 alin. (4) din Constituția României și de art. 6 alin. (3) din Codul muncii, C de-al doilea text fiind introdus prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 55/2006 pentru modificarea și completarea Legii nr. 53/2003 - Codul muncii, în concordanță cu normele Uniunii Europene.
Acest principiu de ordine publică: "la muncă egală sau de valoare egală, salariu egal" exclude orice discriminare în materia stabilirii sau modificării salariilor. Dacă felul muncii este același, dacă cerințele și condițiile de muncă sunt aceleași, dacă munca este egală sau de valoare egală, diferențierile de salarizare nu se justifică.
Sunt admisibile diferențieri de salarii pentru funcții/posturi similare dacă sunt dimensionate în funcție de nivelul studiilor, în raport cu importanța și complexitatea muncii, cu funcția/postul/meseria îndeplinit(ă) după cantitatea, calitatea și valoarea muncii, în raport cu condițiile de muncă și în funcție de vechimea în muncă, îndeosebi în specialitate, diferită.
Și în sistemul public (bugetar) principiul este aplicabil în interiorul aceleiași ramuri, al aceluiași domeniu sau la același nivel, fiind posibile însă diferențieri întemeiate obiectiv și rezonabil între domenii sau niveluri, fără a fi vorba de existența unor discriminări.
Aceste dispoziții legale nu au adus atingere principiului egalității de tratament în stabilirea salariilor, întrucât legiuitorul a instituit criterii obiective și rezonabile pentru determinarea beneficiarilor acestui drept salarial suplimentar, constând în natura activității prestate și în timpul efectiv lucrat în aceste activități.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie motivat de următoarele:
În drept sporurile solicitate sunt prevăzute de legea de salarizare a personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești, în art.1, art.4, art.14 și art.19 din OG8/2007 aprobată prin Legea nr.247/2007 și modificată prin Legea nr.97/2008, în executarea acesteia din urmă emițându-se ordinele Ordinele Ministerului Justiției nr.1400/C/2008 și 1483/C/2008. La art. IV din Ordinul 1400/C/2008 al Ministerului Justiției se precizează: "Începând cu data de 18 aprilie 2008, funcționarii publici și personalul contractual din cadrul instanțelor judecătorești și Institutul Național de Expertize, precum și personalul auxiliar de specialitate și personalul conex de la instanțele judecătorești beneficiază atât de drepturile prevăzute în prezentul ordin precum și, în continuare, de celelalte drepturi salariale stabilite anterior." Din cadrul personalului auxiliar de specialitate fac parte și specialiștii IT, conformart.3 din legea nr.567/2004, modificată prin Legea 97/2008.
Chiar înainte de apariția legii nr.97/2008 funcția de grefier - informatician era statuată ca făcând parte din funcțiile de specialitate informatică, conform art.35 din Legea nr.567/2004.
Odată cu redenumirea funcției de grefier-informatician în funcția de specialist IT, prin Legea nr.97/2008, s-a modificat doar denumirea și criteriul de raportare a salariului de bază, avându-se în vedere necesitățile sistemului judiciar de atragerea a specialiștilor IT în vederea informatizării activității instanțelor. Funcția de specialist IT face parte în continuare din categoria personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor, conform art.1 pct.14 din legea nr.97/2008 care precizează:
".(1) Personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea este format din grefieri, grefieri statisticieni, grefieri documentariști, grefieri arhivari, grefieri registratori și specialiști IT", astfel că totalitatea celorlalte drepturi trebuie să se acorde în conformitate cu această categorie de personal.
Prin decizia nr.76 din 24 aprilie 2008 a Curții de Apel Suceava angajatorul a modificat unilateral două elemente esențiale ale contractului individual de muncă al reclamantului, respectiv funcția deținută și drepturile salariale, nerespectând astfel dispozițiile art.41 din Codul muncii (care se aplică conform art.1 alin.2 și raporturilor de muncă reglementate prin legi speicale, în măsura în care acestea nu conțin dispoziții specifice derogatorii).
Prin Ordinul Ministrului Justiției nr.1483/C/2008, dat tot în aplicarea Legii 97/2008, privind efectele modificării denumirii grefierilor informaticieni în specialiști IT, s-a stabilit că fișa postului fiecărui specialist IT o realizează ".conducătorul compartimentului informatic de la Tribunal sau C de Apel", deci nu a dispărut funcția de conducere prin schimbarea denumirii funcției corespunzătoare informaticienilor.
În ceea ce privește sporul pentru funcția de conducere, învederează recurenții faptul că în conformitate cu statutul personalului auxiliar al instanțelor, specialiștii IT sunt subordonați doar administrativ președintelui instanței, iar profesional sunt subordonați Direcției de exploatare a Tehnologiei Informatice din Cadrul Ministerului Justiției (art.41 din legea 567/2004).
Prin deciziile nr. 90/26.05.2005 (80) și nr. 96/26.05.2005 (fila 82), reclamanții și au fost numiți, începând cu data de 01.06.2005, pe o perioadă de 5 ani, cu posibilitatea reînvestirii, în funcția de informatician-șef la Curtea de Apel Suceava și respectiv Tribunalul Suceava, conform dispozițiilor art. 46 din Legea nr.567/2004 actualizată privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și a parchetelor de pe lângă acestea, acesta beneficiind, conform art.3 din această decizie de o indemnizație de conducere.
Potrivit disp. art.294 din Codul Muncii, prin salariați cu funcție de conducere se înțeleg și șefii compartimentelor de muncă - divizii, departamente, secții, ateliere, servicii, birouri precum și asimilații lor5 stabiliți potrivit legii sau regulamentului intern.
Angajatorul a modificat în mod unilateral elemente esențiale ale contractului individual de muncă încheiat cu reclamanții, respectiv funcția deținută de către reclamant, dintr-una de conducere, în cea de execuție (ceea ce echivalează de fapt cu o revocare din funcție fără temei legal, nefiind nici sancțiune disciplinară, nici măsură luată pentru necorespundere profesională), cât și drepturile salariale ale acestuia, prin eliminarea indemnizației de conducere care, potrivitdisp.art.155din Codul muncii, face parte integrantă din salariu.
Eliberarea din funcția de conducere a personalului auxiliar de specialitate se poate dispune în situațiile prevăzute de art. 52 din Legea 567/2004 printr-o decizie a conducătorului instanței judecătorești care a dispus numirea în funcție. Or, în cauză nu este incident niciunul din cazurile prevăzute expres de lege, iar prin decizia contestată nu se menționează motivele care au determinat eliberarea din funcția de conducere.
cea mai elocventă a stabilității în muncă, garanție a apărării intereselor salariaților, o constituie, fără îndoială, reglementarea prin lege a condițiilor în care poate avea loc modificarea și încetarea raporturilor juridice de muncă.
Modificarea și încetarea contractului sunt dominate de principiul legalității, modurile și cazurile în care pot interveni, motivele, condițiile, procedura, efectele și controlul fiind reglementate de lege.
Potrivitdisp.art.41din Codul muncii, care se aplică, conform disp. art.l alin.2 din același act normativ și raporturilor de muncă reglementate prin legi speciale, în măsura în care acestea nu conțin dispoziții specifice derogatorii, contractul individual de muncă poate fi modificat numai prin acordul părților, modificarea unilaterală fiind posibilă numai în cazurile și condițiile expres prevăzute de cod.
Trecerea dintr-o funcție de conducere în alta inferioară, de execuție, prin actul unilateral al angajatorului, este nelegală deoarece se încalcă principiul stabilității în muncă, schimbându-se esențial în defavoarea salariatului, atât felul muncii, cât și salariul.
În ceea ce privește salariul de merit, acesta este un drept salarial prevăzut de lege la categoria de personal din care fac parte specialiștii IT, este un drept primit ca o recompensare a activității desfășurate în anul anterior acordării acestuia și a fost dat prin Ordin nr. 1161/C din 19 aprilie 2008 al Ministrului Justiției. Neacordarea acestui drept, în continuare, nu poate interveni decât ca sancțiune disciplinară ce ar trebui aplicată în condițiile prevăzute de lege ori prin încetarea raportului de muncă a titularului dreptului.
Potrivit art. 14 alin. 5 din OG nr. 8/2007, salariul de merit se retrage în cursul anului persoanelor care au desfășurat activități profesionale nesatisfăcătoare ori au săvârșit abateri pentru care au fost sancționate disciplinar. Aceste drepturi se anulează în cazul persoanelor care au fost înlăturate din funcție pentru fapte imputabile lor. Nici aceste condiții nu se regăsesc în prezenta situație de fapt.
Au argumentat reclamanții pe larg motivele de recurs invocate.
În drept cererea de recurs a fost întemeiată pe dispozițiile art.283 alin.1 din Codul Muncii, art. 1 din OUG nr.75/2008, Legea 97/2008.
Intimații, legal citați, nu au formulat întâmpinare.
Examinând actele și lucrările dosarului, asupra cererii de recurs, Curtea reține următoarele:
Art.11 alin.2 din OUG nr.27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii din sistemul justiției dispune că salariul de bază pentru specialiștii din cadrul Direcției Naționale Anticorupție și al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, precum și pentru specialiștii în domeniul informatic din aparatul propriu al Ministerului Justiției, Consiliului Superior al Magistraturii, Înaltei Curți de Casație și Justiție, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, precum și de la instanțe și parchete se stabilește potrivit art.28 de la lit. A din anexă cu excepția situației în care, la data intrării în vigoare a legii de aprobare a prezentei ordonanțe de urgență, beneficiază de un salariu de bază mai mare.
Potrivit aceleiași dispoziții legale, doar specialiștii în domeniul informatic din aparatul propriu al Ministerului Justiției, al Consiliului Superior al Magistraturii, al Înaltei Curți de Casație și Justiție și al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție beneficiază și de celelalte drepturi salariale prevăzute de lege pentru categoria profesională din care fac parte.
Dispozițiile legale sunt clare și exclud orice echivoc.
Reclamanții, nefăcând parte din aparatul propriu al instituțiilor expres și limitativ enumerate mai sus, beneficiază, ca singură formă de remunerare, de salariul de bază stabilit potrivit art.28 de la lit.A din anexa la OUG nr.27/2006.
În speță nu există nici un text legal care să recunoască drepturile solicitate în favoarea reclamanților.
Potrivit art. 2 alin. 1 din OG nr. 137/2000 "Prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare, apartenență la o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniu politic, economic, social și cultural sau în orice domeniu ale vieții publice.
3 stipulează că "sunt discriminatorii, potrivit prezentei ordonanțe prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor arătate la alin. 1, față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate.
Așadar, pentru ca o faptă să fie calificată ca fiind una de discriminare trebuie întrunite cumulativ mai multe condiții:
- existența unui tratament diferențiat manifestat prin deosebire, excludere, restricție sau preferință;
- existența unui criteriu de discriminare potrivit art. 2 alin. 1 din OG nr. 137/2000.
Tratamentul diferențiat trebuie să nu fie justificat obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acestui scop să nu fie adecvate și necesare.
De asemeni tratamentul diferențiat trebuie să urmărească sau să aibă ca efect restrângerea și înlăturarea recunoașterii,folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate a drepturilor omului și a libertăților fundamentale ori a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții politice.
În concluzie, nu orice tratament diferit semnifică discriminare; pentru a putea fi reținut tratamentul diferențiat, injust, este necesar să se stabilească că persoane aflate în situații analoage sau comparabile, în materie, beneficiază de tratament preferențial iar dacă o asemenea distincție între situații analoage sau comparabile există, ea să nu-și găsească nici o justificare obiectivă dar rezonabilă.
Art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, consacră dreptul la tratament egal, "exercitarea drepturilor și libertăților prevăzute de convenție trebuie să fie asigurate fără nici o deosebire bazată, în special, pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenență la o minoritate națională, avere, naștere sau orice altă situație".
Protocolul nr. 12 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale a consacrat interzicerea generală a discriminării cu referire la exercitarea oricărui drept prevăzut de lege, însă, în speță, nu există nici un text legal care să recunoască drepturile solicitate de reclamanți.
În conformitate cu disp. art. 41 din Constituție "salariații" au dreptul la măsuri de protecție socială. Acestea privesc securitatea și sănătatea salariaților, regimul de muncă al femeilor și tinerilor, instituirea unui salariu minim brut pe țară, repaosul săptămânal, concediul de odihnă plătit, prestarea muncii în condiții deosebite sau speciale, formarea profesională, precum și alte situații specifice, stabilite prin lege".
Art. 155 din Codul Muncii stipulează că "salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri".
Principiul egalității între cetățeni, al excluderii privilegiilor și discriminării sunt garantate în special în exercitarea dreptului la muncă, la libera alegere a ocupației, la condiții de muncă achitabile și satisfăcătoare, la protecția împotriva șomajului, la un salariu egal pentru muncă egală, la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare, la un salariu egal pentru muncă egală".
Pentru munca prestată angajatorul este obligat să plătească salariatului salariul din care fac parte și sporurile în alte adaosuri la care este îndreptățit potrivit legii.
De asemenea, reține Curtea că prin deciziile nr.818, 819 și 820 din 3.07.2008 Curtea Constituțională a constatat că prevederile art.1, art.2 alin.3 și art.27 al.1 din nr.OG137/2000 sunt neconstituționale în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
În ce privește motivul de recurs vizând decizia nr.76/24.04.2008 a Curții de Apel Suceava, decizie prin care angajatorul ar fi modificat două elemente esențiale ale contractului individual de muncă, respectiv funcția deținută și drepturile salariale, reține Curtea că aceste critici au fost formulate pentru prima dată în recurs.
Prin cererea introductivă de primă instanță s-a invocat faptul că prin decizia de reîncadrare dată de Curtea de Apel Suceavas -au creat discriminări între funcții identice din cadrul sistemului judiciar.
Or, potrivit dispozițiilor art. 316 din Codul d e procedură civilă raportat la dispozițiile art. 294 al. 1 din același act normativ, în recurs nu se poate schimba cauza cererii de chemare în judecată.
Cauza reprezintă situația de fapt calificată juridic, fundamentul pretenției afirmate.
Față de aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art.312 alin.1 Cod procedură civilă, urmează ca instanța să respingă recursul ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanții, și, împotriva sentinței civile nr. 1015 din 5 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția civilă (dosar nr-).
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 3 decembrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud.
Dact.
Ex. 2
30.12.2009
Președinte:Sas LauraJudecători:Sas Laura, Bratu Ileana, Mitrea Muntrean
