Pretentii civile. Speta. Decizia 1535/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - drepturi bnești -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNC ȘI ASIGURRI SOCIALE
DECIZIA NR. 1535
Ședința public din 3 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Sas Laura
Judector - -
Judector - -
Grefier
Pe rol se afl judecarea recursurilor declarate de chematul în garanție Ministerul Finanțelor Publice - prin Direcția General a Finanțelor Publice a județului S și de pârâta Curtea de Conturi a României B, prin reprezentantul su legal, împotriva sentinței nr. 996 din 5 mai 2009, pronunțat de Tribunalul Suceava - Secția civil, (dosar nr-).
La apelul nominal au lipsit reprezentanții recurenților, reprezentantul pârâtului intimat Consiliul Național pentru Combaterea Discriminrii B, precum și reclamantul intimat.
Procedura este complet.
S-a fcut referatul cauzei, dup care, instanța constatând recursurile în stare de judecat a rmas în pronunțare cu privire la acestea.
Dup deliberare,
CURTEA,
Asupra recursurilor de faț, constat:
Prin cererea adresat Tribunalului Suceava la data de 04.07.2008 și înregistrat sub nr- reclamantul a chemat în judecat pârâta Curtea de Conturi a României pentru ca prin hotrârea ce se va pronunța aceasta s fie obligat la acordarea majorrii cu 75% a indemnizației de baz începând cu data de 14.03.2005, actualizate în raport cu indicele de inflație la data plții.
În motivarea acțiunii arat reclamantul c a avut calitatea de controlor financiar la Camera de conturi Județean S, c funcțiile de controlori financiari ca și funcțiile de consilier de conturi, judector, procuror sunt incompatibile cu orice alt funcție public sau privat, cu excepția funcțiilor didactice din învțmântul superior și le este interzis exercitarea direct sau prin persoane interpuse a activitților de comerț, participarea la administrarea sau conducerea unor societți comerciale sau civile. Prin Legea nr. 200/2005 de aprobare a OUG nr. 22/2005 privind organizarea și funcționarea Curții de conturi pe lâng aceast instituție a fost înființat Autoritatea de audit pentru fondurile acordate României de Uniunea European prin programele și SAPARD și pentru fondurile ce vor fi acordate în perioada postaderare.
Reclamantul mai arat c deși a ocupat aceleași funcție ca și controlorii de la Autoritatea de audit și își desfșoar activitatea în cadrul aceleiași instituții, iar reglementrile legale sunt aceleași, este privat de acordarea indemnizației de 75%, criteriul pe baza cruia s-a fcut aceast distincție în acordarea drepturilor salariale reprezentându-l doar luarea în considerare a naturii unor obiective pe care o parte dintre controlorii financiari erau desemnați s le verifice pe un anumit parcurs al carierii lor, ceea ce nu are justificare atât timp cât specificul atribuțiilor de ansamblu pe care le au toți controlorii financiari în întregul lor necesit aceeași pregtire de specialitate și experienț, responsabilitate profesional specific echivalent, precum și risc identic în exercitarea sarcinilor de serviciu.
Reclamantul mai învedereaz instanței c distincția ce se face ținându-se seama de apartenența controlorilor financiari la categoria celor implicați în audierea fondurilor acordate României de Uniunea European prin programele și SAPARD, ori doar includerea lor în anumite structuri pe scar ierarhic este lipsit de justificare obiectiv și rezonabil, fiind astfel discriminatorie în sensul art. 2 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice și al art. 14 din convenția pentru aprarea drepturilor omului și a libertților fundamentale, deoarece nu se poate demonstra existența unui raport acceptabil de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul vizat, cu toate particularitțile lui specifice.
În drept au fost invocate prevederile art. 17 lit. 1 și h din Legea 94/1992, ale art. 2 din Legea 490/2004 și ale art. 3 din HG 170/2005.
Prin întâmpinare, pârâta Curtea de Conturi a României a solicitat respingerea acțiunii ca nefondat întrucât procentul de 75% la indemnizația de baz nu se aplic controlorilor financiari ci angajaților Autoritții de Audit înființat prin Legea 200/2005.
Totodat pârâta a formulat cerere de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice conform art. 60 Cod procedur civil.
Prin întâmpinare Ministerul Finanțelor Publice a solicitat respingerea cererii de chemare în garanție întrucât între el și pârât nu exist un raport juridic obligațional care s justifice chemarea sa în garanție.
Prin sentința civil nr. 1805/10.11.2008 pronunțat în dosarul nr- al Tribunalului Suceava - secția civil, a fost admis acțiunea și a fost obligat pârâta Curtea de Conturi a României s plteasc reclamantului indemnizația de 75% aplicat la nivelul retribuției de baz pentru perioada 14.03.2005 - 31.12.2006, actualizat în raport de indicele de inflație la data plții. De asemenea, a fost admis cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice.
Împotriva sentinței civile nr. 1805/10.11.2008 pronunțat în dosarul nr- al Tribunalului Suceava - secția civil au declarat recurs pârâta și chematul în garanție.
Prin decizia civil nr. 8/13.01.2009 a Curții de APEL SUCEAVA au fost admise recursurile formulate iar cauza a fost trimis pentru rejudecare Tribunalul Suceava.
Pentru a pronunța aceast decizie, instanța de control judiciar a reținut c în cauz se impunea citarea obligatorie a Consiliul Național pentru Combaterea Discriminrii. De asemenea, s-a artat c nu a fost analizat excepția prescripției invocat de chematul în garanție și instanța de fond nu s-a pronunțat asupra conținutului cererii de chemare în garanție deși a admis aceast cerere.
Prin sentința nr. 996/05.05.2009 a Tribunalului Suceava - secția civil, pronunțat în dosarul nr-, s-a admis acțiunea formulat de reclamantul în contradictoriu cu pârâții Curtea de Conturi a Românei, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminrii.
Pârâta Curtea de Conturi a României a fost obligat s plteasc reclamantului indemnizația de 75% aplicat la nivelul retribuției de baz pentru perioada 14.03.2005 - 31.12.2006, actualizat în raport de indicele de inflație la data plții.
S-a admis cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice și Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția General a Finanțelor Publice
Chematul în garanței Ministerul Finanțelor Publice a fost obligat s includ în buget sumele necesare plții acestor drepturi salariale.
Pentru a hotrî astfel, prima instanț a reținut urmtoarele:
Referitor excepția prescripției, tribunalul a reținut c reclamantul și-a întemeiat acțiunea, în principal, pe dispozițiile legale privind discriminarea, astfel cum a reținut și Curtea de APEL SUCEAVA în decizia de casare.
Astfel, potrivit art. 27 din nr.OG137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicat, cu modificrile ulterioare, persoana care se consider discriminat poate formula, în fața instanței de judecat, o cerere pentru acordarea de despgubiri și restabilirea situației anterioare discriminrii sau anularea situației create prin discriminare, potrivit dreptului comun. Cererea este scutit de tax judiciar de timbru și nu este condiționat de sesizarea Consiliului.
Termenul pentru introducerea cererii este de 3 ani și curge de la data svârșirii faptei sau de la data la care persoana interesat putea s ia cunoștinț de svârșirea ei.
Judecarea cauzei are loc cu citarea obligatorie a Consiliului.
Persoana interesat are obligația de a dovedi existența unor fapte care permit a se presupune existența unei discriminri directe sau indirecte, iar persoanei împotriva creia s-a formulat sesizarea îi revine sarcina de a dovedi c faptele nu constituie discriminare. În fața instanței se poate invoca orice mijloc de prob, inclusiv înregistrri audio și video sau date statistice.-
În cauza de faț, tribunalul a reținut c dispozițiile legale de drept substanțial pe care le invoc reclamantul, respectiv art.145din Legea nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, au fost adoptate prin Legea nr. 200/2005 privind aprobarea Ordonanței de urgenț a Guvernului nr. 22/2005 pentru completarea Legii nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, act normativ care a fost publicat în Monitorul Oficial al României nr. 550 din 28 iunie 2005 și care a intrat în vigoare la data de 03.07.2005, potrivit art. 78 din Constituția României, revizuit.
Prin urmare, faț de data intrrii în vigoare a Legii nr.200/2005, raportat la condițiile reglementate de art.27 alin.3 din nr.OG137/2000, republicat, anterior precizat, este puțin probabil ca reclamantul s fi luat la cunoștinț de actul normativ în cauz și de faptul c este discriminat la salarizare faț de controlorii de la Autoritatea de audit. De altfel, chematul în garanței nici nu a dovedit acest fapt, potrivit art. 1169 Cod civil.
Pentru aceste motive tribunalul a apreciat c nu este întemeiat excepția prescripției invocat de chematul în garanție Ministerul Finanțelor Publice.
Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut c reclamantul a deținut calitatea de controlor financiar în cadrul Camerei de Conturi a României pân la data de 31.12.2006 când s-a pensionat.
Reclamantul, deși a ocupat aceeași funcție ca și controlorii de la autoritatea de audit și și-a desfșurat activitatea în cadrul aceleiași instituții, iar reglementrile legale sunt aceleași, prima instanț a apreciat c sunt privați de acordarea indemnizației de 75% prevzut de HG 170/ 9 martie 2005, criteriul pe baza cruia s-a fcut aceast distincție în acordarea drepturilor salariale reprezentându-l doar luarea în considerare a naturii unor obiective pe care o parte dintre controlorii financiari erau desemnați s le verifice pe un anumit parcurs al carierei lor, ceea ce nu are justificare atât timp cât specificul atribuțiilor de ansamblu pe care le au toți controlorii financiari în întregul lor necesit aceeași pregtire de specialitate și experienț, responsabilitate profesional specific echivalent, precum și risc identic în exercitarea sarcinilor de serviciu.
Între auditori și controlori - aparținând toți aceleiași categorii - nu poate exista un tratament diferențiat sau criterii de apreciere diferite, deoarece ambii îndeplinesc o funcție similar, cu atribuții similare.
Ca atare având în vedere principiul nondiscriminrii, persoanele care au aceleași obligații și interdicții profesionale nu pot fi tratați diferit, deci recunoașterea tuturor drepturilor salariale aferente profesiei și pentru controlorii financiari se impune cu necesitate imperativ, deoarece aceștia se afl într-o situație analog cu auditorii de pe lâng Curtea de Conturi.
Conform Directivei 2000/EC/78 privind crearea cadrului general în favoarea tratamentului egal privind ocuparea forței de munc și condițiile de angajare (aquis-ul comunitar în domeniul prevenirii și combaterii discriminrii, publicat în Oficial al Comunitților Europene nr. L 303 din 2 decembrie 2000), în vederea definirii și constatrii discriminrii directe, tratamentul diferențiat trebuie analizat prin prisma unor persoane aflate în situații doar comparabile, iar nu neaprat în situații chiar similare.
Prin sistemul de salarizare (instituție de dreptul muncii), se înțelege ansamblul principiilor, obiectivelor, elementelor și formelor salarizrii care determin condițiile de stabilire și acordare a salariilor (salariul compunându-se din salariul de baz, indemnizații, sporuri și adaosuri, conform art. 155 din Codul muncii ). Ori, sistemul de salarizare este guvernat, printre altele, de dou principii fundamentale: cel al egalitții de tratament (art. 154 din Codul muncii ) și cel al diferențierii salariilor numai in raport cu nivelul studiilor, cu treptele sau gradele profesionale, cu calitatea și cantitatea muncii, respectiv condițiile de munc.
Ca atare, principiul "egalitții de tratament în salarizare implic recunoașterea acelorași obiective și elemente de salarizare tuturor persoanelor aflate într-o situație comparabil. Deci, toate persoanele care se afl în aceeași situație a depunerii unei activitți în munc într-o funcție cel puțin similara dac nu identic, trebuie s li se recunoasc, pentru unul și același element faptic generator de drept salarial, același element salarial. Din moment ce controlorii financiari sunt într-o situație comparabil cu auditorii sub aspectul exercitrii atribuțiilor și incompatibilitților aferente funcției, rezult c aceștia nu pot fi tratați diferit, in mod discriminatoriu faț de auditori, prin refuzul acordrii indemnizației de 75 %.
Singurele obiective și elemente care pot duce la o diferențiere în sistemul de salarizare sunt nivelul studiilor, treapta sau gradul profesional, calitatea și cantitatea muncii, condițiile de munc, dar cu sublinierea în mod deosebit a faptului c aceast diferențiere se poate reflecta numai în salariul (indemnizația) de baz (partea fix a salariului), nu și în sporurile salariale, care întotdeauna au obiective și elemente cu totul speciale și specifice de acordare.
În concluzie, prin neacordarea acestei indemnizații (majorri), controlorii financiari sunt în mod evident și grav discriminați, deoarece se afl în aceeași situație juridic și faptic care fundamenteaz și genereaz acest drept salarial și pentru restul personalului (auditori).
Ca atare, existența discriminrii directe a controlorilor financiari reclamanți rezult și din dispozițiile: art. 7 și art. 23 din Declarația Universal a Drepturilor Omului (care garanteaz dreptul tuturor la protecție egal a legii împotriva oricrei discriminri și dreptul la o remunerație echitabil și satisfctoare); art. 7 din Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale, ratificat prin Decretul nr. 212/1974 (care garanteaz dreptul la condiții de munc juste și prielnice și la egalitate de tratament în salarizare, fr nici o distincție); art. 14 din Convenția european privind aprarea drepturilor omului și a libertților fundamentale, respectiv Protocolul nr. 12 la aceast Convenție (care interzic discriminrile); art. 4 din Carta social european revizuit (ratificat prin Legea nr. 74/1999) care garanteaz dreptul la o salarizare echitabil; art. 5, art. 6, art. 8, art. 39 alin. 1 lit. a, art. 40 alin. 2 lit. c și f art. 154 alin. 3, art. 165 și art. 155 raportat la art. 1 din Legea nr. 53/2003 (care garanteaz plata integral a drepturilor de natur salarial, fr discriminri, restrângeri sau limitri); art. 20, art. 16 alin. 1, art. 53 și art. 41 din Constituție (care garanteaz aplicarea principiului nediscriminrii și în raport cu dreptul la salariu, drept care face parte din conținutul complex al dreptului constituțional la munc și care nu poate face obiectul unor limitri discriminatorii).
Potrivit art. 16 alin. 1 și 2 din Constituția României, cetțenii sunt egali în fața egii și a autoritților, fr privilegii și discriminri, nimeni nefiind mai presus de lege.
Potrivit art. 2 pct. 1 din Declarația Universal a Drepturilor Omului, exercițiul drepturilor este aprat împotriva oricror discriminri, iar conform art. 29 pct. 2, în exercițiul drepturilor și libertților ale, fiecare persoan este supus doar îngrdirilor stabilite prin lege, în scopul exclusiv al asigurrii, recunoașterii și respectului drepturilor și libertților celorlalți, în vederea satisfacerii cerințelor juste ale moralei ordinii publice și bunstrii generale într-o societate democratic.
În conformitate cu art. 20 din Constituția României, dispozițiile constituționale privind drepturile și libertțile cetțenilor trebuie interpretate și aplicate în concordanț cu Declarația Universal a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte, iar dac exist neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte și legile interne, au prioritate reglementrile internaționale, cu excepția cazului în care legislația intern conține dispoziții mai favorabile.
De asemenea, potrivit art. 6 alin. 2 din Codul muncii, pentru munc egal este obligatorie remunerație egal, aspect ce se afl în contradicție cu situația de faț.
Pentru toate aceste considerente, prima instanț a admis acțiunea și a obligat pârâta s plteasc reclamantului drepturile bnești reprezentând indemnizația de 75% aplicat la nivelul retribuției de baz pentru perioada 14.03.2005 - 31.12.2006, actualizat în raport de indicele de inflație la data plții.
Totodat, prima instanț a admis și cererea de chemare în garanție și a obligat chematul în garanție Ministerul Finanțelor Publice s includ în buget sumele necesare plții acestor drepturi salarial întrucât Ministerul Finanțelor Publice are printre sarcinile ce rezult din nr.HG 34/2009 privind organizarea și funcționarea Ministerului Finanțelor Publice și pe aceea de a asigura instituțiilor bugetare care nu au venituri proprii, cum este și pârâta în speța de faț, sumele necesare pentru desfșurarea corespunztoare a activitții, fie prevzute prin bugetele anuale, fie prin rectificrile de buget. Astfel, potrivit art.19 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, Ministerul Finanțelor Publice ordoneaz acțiunile ce sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar și anume: pregtirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție.
Împotriva sentinței sus-menționate, au declarat recurs chematul în garanție Ministerul Finanțelor Publice - Direcția General a Finanțelor Publice a Județului S și pârâta Curtea de Conturi a României.
În motivarea recursului su, chematul în garanție Ministerul Finanțelor Publice - Direcția General a Finanțelor Publice a Județului Sac riticat sentința recurat pentru nelegalitate și netemeinicie, artând, în esenț, c prima instanț nu s-a pronunțat asupra excepției prescripției dreptului la acțiune, a admis în mod greșit cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice, competența elaborrii unor eventuale proiecte de rectificare bugetar aparținând ordonatorului principal de credite, conform procedurii prevzute de lege, acest atribut neputând fi extins asupra Ministerului Finanțelor Publice ca obligație dispus de instanț. De asemenea, a artat c în mod greșit prima instanț a admis acțiunea reclamantului, având în vedere disp. art. 15/5 al. 1 din Legea nr. 200/2005, coroborat cu art. 2 din Legea nr. 490/2004 și art. 3 din nr.HG 170/2005, prin care se recunoaște în exclusivitate personalului Autoritții de Audit acordarea sporului de 75%.
În consecinț, chematul în garanție Ministerul Finanțelor Publice - Direcția General a Finanțelor Publice a Județului Sas olicitat casarea sentinței recurate cu trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar modificarea sentinței recurate, în sensul respingerii cererii de chemare în garanție.
În drept, chematul în garanție Ministerul Finanțelor Publice - Direcția General a Finanțelor Publice a Județului Sai nvocat disp. art. 304 pct. 9, 304/1 Cod procedur civil.
În motivarea recursului su, pârâta Curtea de Conturi a României a artat, în esenț, c auditorii, faț de controlorii financiari au atribuții bine trasate prin lege, în virtutea crora le-a fost stabilit prin lege acest procent de 75%, care îns nu se aplic controlorilor financiari (auditorilor publici externi) din afara cadrului Autoritții de Audit, deoarece nu exist un text de lege în acest sens privitor la aceștia.
În drept, pârâta Curtea de Conturi a României a invocat disp. art. 304 pct. 9 Cod procedur civil, art. 14/1 din Legea nr. 200/2005, art. 1 al. 1, 2 din nr.OG 14/2008.
Analizând sentința recurat prin prisma actelor și lucrrilor dosarului, precum și a motivelor invocate în recurs, care se încadreaz în dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedur civil, Curtea reține urmtoarele:
Prin Legea nr. 200 din 23 iunie 2005 privind aprobarea Ordonanței de urgenț a Guvernului nr. 22/2005 pentru completarea Legii nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, s-a aprobat Ordonanța de urgenț a Guvernului nr. 22 din 17 martie 2005 pentru completarea Legii nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 251 din 25 martie 2005, cu urmtoarele modificri și completri:
- Articolul unic va avea urmtorul cuprins:
" UNIC
Dup articolul 14 din Legea nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 116 din 16 martie 2000, cu modificrile și completrile ulterioare, se introduc șapte articole noi, articolele 14^1 - 14^7"
Articolul 14/1 din Legea sus-menționat prevede c:
"(1) În vederea îndeplinirii unor obligații ce revin României în procesul de integrare european, pe lâng Curtea de Conturi se constituie Autoritatea de audit pentru fondurile acordate României de Uniunea European prin programele și SAPARD și pentru fondurile ce vor fi acordate în perioada postaderare, denumit în continuare Autoritatea de audit, care are atribuții, respectiv proceduri de lucru proprii.
(2) Autoritatea de audit este un organism fr personalitate juridic, independent din punct de vedere operațional faț de Curtea de Conturi, și are sediul în municipiul ", iar articolul 14/5 al. 1 din aceeași lege prevede c:
"(1) Salarizarea personalului din cadrul Autoritții de audit se face în conformitate cu legislația privind salarizarea personalului din cadrul Curții de Conturi și cu prevederile Legii nr. 490/2004 privind stimularea financiar a personalului care gestioneaz fonduri comunitare."
În conformitate cu disp. art. 2 al. 1 din Legea nr. 490 din 10 noiembrie 2004 privind stimularea financiar a personalului care gestioneaz fonduri comunitare, " de baz corespunztoare funcțiilor în care este încadrat personalul prevzut la art. 1 pot fi majorate cu pân la 75% în funcție de îndeplinirea criteriilor stabilite prin hotrâre a Guvernului.", iar potrivit disp. art. 3 al. 1 din nr.HG 170/2005 pentru aplicarea Legii nr. 490/2004 privind stimularea financiar a personalului care gestioneaz fonduri comunitare, "În conformitate cu prevederile art. 2 și 3 din Legea nr. 490/2004, salariile de baz ale personalului prevzut la art. 2 se majoreaz cu 75% faț de cele prevzute de lege, potrivit bugetului aprobat al fiecrei instituții publice."
Având în vedere dispozițiile legale sus-menționate, Curtea constat c legea recunoaște doar personalului Autoritții de Audit dreptul la acordarea sporului de 75%, ținând seama de atribuțiile specifice ce sunt exercitate de angajații acestui organism, astfel cum acestea sunt stabilite prin art. 14/1 din Legea nr. 200/2005.
Atribuțiile de serviciu exercitate de controlorii financiari la Curtea de Conturi a României nu privesc gestionarea sau controlul fondurilor comunitare, cum este cazul personalului Autoritții de Audit, motiv pentru care aceștia nu fac parte din categoriile de personal avute în vedere la art. 2 din nr.HG 170/2005.
Prin urmare, neexistând un text de lege în acest sens, reclamantul intimat, fost controlor financiar la Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi Județean S, nu a beneficiat de procentul de 75% aplicat la nivelul indemnizației de baz.
Deși reclamantul intimat a solicitat acordarea drepturilor bnești reprezentând majorarea cu 75% a indemnizației de baz, cu motivarea c disp. art. 2 din Legea nr. 490/2004 și art. 3 din nr.HG 170/2005 sunt discriminatorii, Curtea constat c în cauz sunt incidente și aplicabile constatrile din dispozițiile deciziilor nr. 818 - 821/2008 ale Curții Constituționale, potrivit crora, "prevederile art. 1, art. 2 alin. 3 și art. 27 alin. 1 din nr.OG 137/2000, republicat, sunt neconstituționale, în msura în care din acestea se desprinde înțelesul c instanțele judectorești au competența s anuleze ori s refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând c sunt discriminatorii și s le înlocuiasc cu norme create pe cale judiciar sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative".
De asemenea, în cauz sunt incidente și aplicabile constatrile din dispozițiile deciziei nr. 1325/2008 ale Curții Constituționale, potrivit creia dispozițiile nr.OG 137/2000 sunt neconstituționale, în msura în care din acestea se desprinde înțelesul c instanțele judectorești au competența s anuleze ori s refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând c sunt discriminatorii și s le înlocuiasc cu norme create pe cale judiciar sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Or, în cauza de faț, obligarea pârâtei recurente Curtea de Conturi a României la plata ctre reclamantul intimat a indemnizației de 75% aplicat la nivelul retribuției de baz pentru perioada 14.03.2005 - 31.12.2006, ar constitui o adugare la textul de lege, o înclcare a atribuțiilor conferite puterii judectorești.
Potrivit dispozițiilor art. 31 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, "Decizia prin care se constat neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanț în vigoare este definitiv și obligatorie."
În ceea ce privește motivele de recurs invocate de ctre chematul în garanție Ministerul Finanțelor Publice - Direcția General a Finanțelor Publice a Județului S, în sensul c prima instanț nu s-a pronunțat asupra excepției prescripției dreptului la acțiune, a admis în mod greșit cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice, competența elaborrii unor eventuale proiecte de rectificare bugetar aparținând ordonatorului principal de credite, conform procedurii prevzute de lege, acest atribut neputând fi extins asupra Ministerului Finanțelor Publice ca obligație dispus de instanț, Curtea constat c acestea sunt neîntemeiate.
Astfel, din considerentele sentinței recurate, rezult c prima instanț a analizat excepția prescripției dreptului la acțiune, reținând c faț de data intrrii în vigoare a Legii nr.200/2005, raportat la condițiile reglementate de art. 27 alin. 3 din nr.OG 137/2000, republicat, anterior precizat, este puțin probabil ca reclamantul s fi luat la cunoștinț de actul normativ în cauz și de faptul c este discriminat la salarizare faț de controlorii de la Autoritatea de audit. De altfel, chematul în garanței nici nu a dovedit acest fapt, potrivit art. 1169 Cod civil.
De asemenea, Curtea reține c Ministerul Finanțelor Publice are printre sarcinile ce rezult din legea de organizare și funcționare a acestuia, și pe aceea de a asigura instituțiilor bugetare care nu au venituri proprii, cum este și pârâta Curtea de Conturi a României, sumele necesare pentru desfșurarea corespunztoare a activitții, fie prevzute prin bugetele anuale, fie prin rectificrile de buget.
Astfel, potrivit dispozițiilor art.19 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, Ministerul Finanțelor ordoneaz acțiunile ce sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar și anume: pregtirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție, iar potrivit dispozițiilor art. 3 alin. 1 pct. 2 din nr.HG 208/2005, Ministerul Finanțelor este cel care are ca atribuții elaborarea proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificrile corespunztoare.
Pentru aceste considerente, în temeiul disp. art. 312 al. 1, 2 Cod procedur civil, Curtea va admite recursul declarat de pârâta Curtea de Conturi a României și va modifica sentința recurat, iar în rejudecare va respinge acțiunea ca nefondat, cât și cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice. De asemenea, va respinge recursul declarat de Ministerul Finanțelor Publice, ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Admite recursul declarat de Curtea de Conturi a României împotriva sentinței nr. 996 din 5 mai 2009, pronunțat de Tribunalul Suceava - Secția civil (dosar nr-).
Modific sentința recurat iar în rejudecare:
Respinge acțiunea ca nefondat, cât și cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Ministerul Finanțelor Publice împotriva aceleiași sentințe.
Irevocabil.
Pronunțat în ședința public din 3 decembrie 2009.
Președinte, Judectori, Grefier,
Red.
Jud.
Dact.
Ex. 2
30.12.2009
ROMANI
CURTEA DE APEL SUCEAVA
IV. - Caracterizarea cererii în raport de care
s-a soluționat pricina:drepturi bnești. Adm. acț. recl. și cererea de chemare în garanție.
II. Soluția în apel: _-
III. - Soluția în recurs:Adm rec. pârâtei Curtea de Conturi a. modif.sent. resp.acț.și cererea de chemare în garanție, ca nefondat..rec.
FIȘA ÎN CIVIL
- JUDECTORIA - DE APEL SUCEAVA
Decizia nr.1535/03.12.2009
Sentința nr. Dosar nr-
Judector: Complet- -
- -
- -
II. TRIBUNALUL SUCEAVA
Sentința nr.996/05.05.2009
Judectori:
Din considerentele sentinței recurate, rezult c prima instanț a analizat excepția prescripției dreptului la acțiune, reținând c faț de data intrrii în vigoare a Legii nr.200/2005, raportat la condițiile reglementate de art. 27 alin. 3 din nr.OG 137/2000, republicat, anterior precizat, este puțin probabil ca reclamantul s fi luat la cunoștinț de actul normativ în cauz și de faptul c este discriminat la salarizare faț de controlorii de la Autoritatea de audit. De altfel, chematul în garanței nici nu a dovedit acest fapt, potrivit art. 1169 Cod civil.
De asemenea, Curtea reține c Ministerul Finanțelor Publice are printre sarcinile ce rezult din legea de organizare și funcționare a acestuia, și pe aceea de a asigura instituțiilor bugetare care nu au venituri proprii, cum este și pârâta Curtea de Conturi a României, sumele necesare pentru desfșurarea corespunztoare a activitții, fie prevzute prin bugetele anuale, fie prin rectificrile de buget. Astfel, potrivit dispozițiilor art.19 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, Ministerul Finanțelor ordoneaz acțiunile ce sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar.
Pentru aceste considerente, în temeiul disp. art. 312 al. 1, 2 Cod procedur civil, Curtea va admite recursul declarat de pârâta Curtea de Conturi a României și va modifica sentința recurat, iar în rejudecare va respinge acțiunea ca nefondat, cât și cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice. De asemenea, va respinge recursul declarat de Ministerul Finanțelor Publice, ca nefondat.
Președinte:Sas LauraJudecători:Sas Laura, Bratu Ileana, Mitrea Muntean
