Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 1554/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - drepturi salariale ale pers. just.-
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 1554
Ședința publică din 3 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Bratu Ileana
JUDECĂTOR 2: Mitrea Muntrean Daniela
JUDECĂTOR 3: Maierean
Grefier
Pe rol se află judecarea recursului declarat de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului S, cu sediul în mun. S,-, jud., împotriva sentinței civile nr. 1216 din 19 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția civilă (dosar nr-).
La apelul nominal au lipsit reprezentantul pârâtului recurent, reprezentanții pârâților intimați Ministerul Justiției și Libertăților, Curtea de APEL SUCEAVA, Tribunalul Suceava, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, Parchetul de pe lângă Tribunalul București, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție B, precum și reclamanții intimați, G, a, -, și.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care instanța constatând recursul în stare de judecată, rămas în pronunțare cu privire la acesta.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea adresată Tribunalului Suceava și înregistrată sub nr- din data de 14.09.2007 reclamanții, G, C, a, -, au chemat în judecată pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL SUCEAVA, Tribunalul Suceava, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, Parchetul de pe lângă Tribunalul București, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Ministerul Economiei și Finanțelor și au solicitat obligarea pârâților în solidar la plata actualizată, în favoarea fiecărui reclamant, a sporului de risc si suprasolicitare neuropsihica, în procent de 50% din salarul de baza brut lunar, prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996, republicată, pentru perioada 14.09.2004 - 1.02.2007.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că potrivit dispozițiilor art. 47 din Legea 50/1996, republicată, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariu de bază brut lunar și, că ulterior, prin art. 50 din OUG 177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, printre altele, a fost abrogat și art. 47 din Legea 50/1996, abrogare ce a fost înlăturată prin art. 41 din OUG nr. 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și a altor categorii de personal din sistemul justiției, prin faptul că acest ultim act normativ a abrogat în totalitate OUG nr. 177/2002.
Mai menționează că la data stabilirii acestui drept, în baza art. 47 din Legea nr. 50/1996, legiuitorul a avut în vedere anumite criterii de referință care rezidă în condițiile în care judecătorii și personalul auxiliar își desfășoară activitatea, condiții ce sunt caracterizate de acesta ca fiind condiții de risc și supra solicitare neuropsihică, iar aceste condiții nu s-au schimbat, ci dimpotrivă, s-au acutizat, întrucât au crescut cerințele înfăptuirii actului de justiție în condiții de calitate și de eficiență sporite, care, în situația unui sistem legislativ stufos și uneori contradictoriu și a unor condiții de muncă neadecvate etapei actuale, duc la creșterea celor 2 factori de risc.
Prin întâmpinare pârâtul Ministerul Justiției a arătat că dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 au fost abrogate total și explicit prin OG nr. 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești. Așadar, ar fi neîntemeiate susținerile reclamanților cu privire la abrogarea art. 47 din Legea 50/1996.
În plus, abrogarea acestor prevederi legale reprezintă o problemă de legiferare, constituind o opțiune a legiuitorului, singurul în drept să reglementeze criteriile de acordare a sporurilor sau adaosurilor la indemnizațiile și salariile de bază.
Prin sentința civilă nr. 121 din 17.01.2008 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr-, a fost admisă în parte acțiunea precizată având ca obiect conflict de drepturi formulată de reclamanții, G, C, a, -, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL SUCEAVA, Tribunalul Suceava, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, Parchetul de pe lângă Tribunalul București, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Ministerul Economiei și Finanțelor, au fost obligați pârâții Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, Parchetul de pe lângă Tribunalul București, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și Ministerul Public să plătească reclamanților, începând cu data de 1 august 2004 - 14 aprilie 2005, sumele reprezentând drepturi salariale cu titlu de spor de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% din indemnizația de bază brută lunară în cuantum actualizat cu indicele de inflație până la data plății efective, au fost obligați pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL SUCEAVA, Tribunalul Suceava să plătească reclamanților, începând cu data de 15 aprilie 2005 - 1 februarie 2007, iar pentru reclamanta începând cu data de 15 august 2005 - 31 iulie 2006, iar pentru restul reclamanților de la data de 14 septembrie 2004 - 1 februarie 2007 sumele reprezentând drepturi salariale cu titlu de spor de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% din indemnizația de bază brută lunară în cuantum actualizat cu indicele de inflație până la data plății efective.
Prin decizia nr. 557 din 06.05.2008 pronunțată de Curtea de APEL SUCEAVAa fost admis recursul declarat de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, a fost casată sentința civilă nr. 121 din 17.01.2008 și a fost trimisă cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Pe rolul Tribunalului Suceava cauza a fost reînregistrată sub nr- din data de 27.05.2008.
La termenul din data de 19.06.2008 instanța a disjuns acțiunea formulată de reclamanții, G, C, a, rămânând investită cu judecarea acțiunii formulată de reclamanții, și -.
Prin sentința civilă nr. 1216 din 19 iunie 2008 a Tribunalului Suceavas -a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Finanțelor Publice.
S-a admis acțiunea formulată de reclamanții, și - în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL SUCEAVA, Tribunalul Suceava și Ministerul Economiei și Finanțelor.
Au fost obligați pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Suceava și Curtea de APEL SUCEAVA să plătească reclamanților drepturile salariale reprezentând 50% din indemnizația de bază brută lunară pentru perioada 14.09.2004 - 01.02.2007, actualizate în raport de indicele de inflație la data plății.
A fost obligat pârâtul Ministerul Finanțelor Publice să includă în buget sumele necesare plății acestor drepturi.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de Ministerul Economiei și Finanțelor nu este dată în cauză câtă vreme, în conformitate cu dispozițiile art. 19 din Legea 500/2002 privind finanțele publice, Ministerul Economiei și Finanțelor ordonează acțiunile ce sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar și anume: pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție, iar potrivit art. 3 alin. 1 pct. 2 din HG 208/2005, Ministerul Economiei și Finanțelor este cel care are ca atribuții elaborarea proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare.
În lipsa aprobării rectificării bugetului cu sumele necesare și alimentării cu fonduri a conturilor Ministerului Justiției de către Ministerul Economiei și Finanțelor, cel dintâi ar fi practic în imposibilitate de achite sumele la care a fost obligat prin prezenta sentință.
În situația în care nu ar fi obligat și Ministerul Economiei și Finanțelor să rectifice bugetul cu sumele necesare reparării prejudiciului suferit de reclamanți, hotărârea judecătorească ar fi lipsită de una dintre cele mai importante funcții ale sale, respectiv puterea executorie.
Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut următoarele:
Potrivit art. 47 din Legea 50/1996 republicată "Pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar".
Este adevărat că prin art. 1 pct. 42 din OG nr. 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996, art. 47 din Legea nr.50/1996 a fost abrogat expres. Însă, procedându-se astfel, au fost încălcate atât normele constituționale de principiu referitoare la delegarea legislativă cât și dispozițiile Legii nr. 125/2000 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe.
Astfel, potrivit art. 108 alin. 3 din Constituție "Ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele și condițiile prevăzute de aceasta". Or, prin art. 1 pct. Q 1 din Legea 125/2000 Guvernul a fost abilitat să emită ordonanțe doar cu privire la "Modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele judecătorești, republicată".
Cu toate acestea, prin OG nr. 83/2000 s-a procedat și la abrogarea unor dispoziții ale Legii 50/1996, deși așa cum rezultă din dispozițiile art. 56 - 62 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, modificarea, completarea și abrogarea constituie evenimente legislative distincte.
Așadar, deși prin legea de abilitare nu a fost prevăzută decât posibilitatea modificării și completării legii, prin ordonanța emisă în temeiul legii a avut loc și abrogarea unor dispoziții ale acesteia.
Este de remarcat în acest context, că acolo unde legislativul a intenționat să acorde executivului abilitare pentru abrogarea unor texte de lege, a prevăzut expres aceasta în cuprinsul legii de abilitare. Astfel, de ex. conform art. 1 pct. Q 3 din aceeași lege 125/2000, Guvernul a fost abilitat să emită ordonanță pentru "Abrogarea art. 2 alin. 3 pct. B lit. d din Decretul 247/1997."
Analizând prevederile privind tehnica legislativa in concret ale art. 56 "Evenimentele legislative " - care arata ca:" (1) După intrarea în vigoare a unui act normativ, pe durata existenței acestuia pot interveni diferite evenimente legislative, cum sunt: modificarea, completarea, abrogarea, republicarea, suspendarea sau altele asemenea. (2) Evenimentele legislative pot fi dispuse prin acte normative ulterioare de același nivel sau de nivel superior, având ca obiect exclusiv evenimentul respectiv, dar și prin alte acte normative ulterioare care, în principal, reglementează o anumită problematică, iar ca măsură conexă dispun asemenea evenimente pentru a asigura corelarea celor două acte normative interferente.", se constata ca abrogarea nu a fost dispusa in mod legal.
Pe de alta parte, art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului si libertăților fundamentale, prevede că: "Orice persoana fizica sau juridica are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauza de utilitate publica si in condițiile prevăzute de lege si de principiile generale ale dreptului internațional". Sporul de 50% de risc si suprasolicitare neuropsihica solicitat de reclamanți fiind un drept de creanță, este un bun in sensul art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția europeana a drepturilor omului, iar prin abrogarea art. 47 din Legea nr. 50 din 1996 reclamanții au fost lipsiți de proprietatea asupra acestui bun. Ori, lipsirea de proprietate se putea face, potrivit art. 1 din Protocolul adițional 1 la Convenția europeana a drepturilor omului, doar pentru o cauza de utilitate publică.
Din cuprinsul OG83/2000 prin care s-a abrogat art. 47 din Legea 50/1996, nu se poate desprinde care a fost utilitatea publica a lipsirii magistraților si personalului auxiliar de proprietatea lor asupra sporului de risc si suprasolicitare. Mai mult, in perioada respectiva drepturile salariale ale magistraților au fost majorate, astfel ca abrogarea sporului de risc si suprasolicitare neuropsihica apare cu atât mai mult lipsita de utilitate publica.
Potrivit art. 20 alin. 2 din Constituția României, daca exista neconcordanta intre pactele si tratatele privitoare la drepturile omului la care România este parte și legile interne, au prioritate de aplicare reglementările internaționale, cu excepția cazurilor in care Constituția sau legile interne ar conține dispoziții mai favorabile.
Astfel instanța a reținut că exista conflict între art. 1 pct. 42 din OG 83/2000, care a abrogat art. 47 din Legea 50/1996 si art. 1 din Protocolul adițional 1 la Convenția Europeana a Drepturilor Omului, a dat preponderența și a făcut aplicarea acestui din urma text legal.
Întrucât abrogarea realizată prin OG 83/2000 este nelegală iar rațiunea acordării sporului de stres subzistă, tribunalul a apreciat că pretențiile celorlalți reclamanții sunt întemeiate.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice
În motivarea recursului a reiterat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, invocată și prin întâmpinarea formulată la judecata în fond, arătând în esență că, nu au calitatea de ordonator principal de credite, iar pe de altă parte, competența elaborării unor eventuale proiecte de rectificare bugetară aparține ordonatorului principal de credite, conform procedurii prevăzute de lege.
Analizând hotărârea recurată, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului precum și a motivelor de recurs, ce vizează dispozițiile art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă, curtea constată neîntemeiat recursul.
Potrivit dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, Ministerul Finanțelor Publice coordonează acțiunile ce sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar și anume: pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție, iar potrivit art. 3 alin. 1 pct. 2 din nr.HG 208/2005, Ministerul Economiei și Finanțelor este cel care are ca atribuții elaborarea proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare.
În lipsa aprobării rectificării bugetului cu sumele necesare și alimentării cu fonduri a conturilor Ministerului Justiției de către Ministerul Economiei și Finanțelor, cel dintâi ar fi practic în imposibilitate de a achita sumele la care ar fi obligat prin hotărâre judecătoreasca.
În situația în care nu ar fi obligat și Ministerul Economiei și Finanțelor să rectifice bugetul și să aloce sumele necesare reparării prejudiciului suferit de reclamanți, hotărârea judecătorească ar fi lipsită de una dintre cele mai importante funcții ale sale, respectiv puterea executorie.
De asemenea, reține Curtea că, potrivit art. 131 alin. 1 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, activitatea instanțelor este finanțată de la bugetul de stat.
De urmare, față de cele ce preced, în temeiul art. 312 al. 1 din Codul d e procedură civilă va respinge ca nefondat recursul pârâtului Ministerul Finanțelor Publice.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului S, cu sediul în mun. S,-, jud., împotriva sentinței civile nr. 1216 din 19 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția civilă (dosar nr-).
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 3 decembrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud. fd.
Tehnored.
Ex. 2
21.12.2009
Președinte:Bratu IleanaJudecători:Bratu Ileana, Mitrea Muntrean Daniela, Maierean
