Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 1562/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - drept. salariale -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA nr.1562
Ședința publică din data de 08 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Dicu Aurel
JUDECĂTOR 2: Maierean Ana
JUDECĂTOR 3: Ciută Eugenia
Grefier C -
Pe rol judecarea recursurilor declarate de pârâtul Ministerul Finanțelor B prin Direcția Generală a Finanțelor Publice S, cu sediul în mun. S,-, jud. și Ministerul Justiției și Libertăților, cu sediul în mun. B, sector 5,-, împotriva sentinței civile nr. 1016 din 05 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția civilă în dosarul nr-.
La apelul nominal au lipsit reprezentanții pârâților recurenți, reprezentanții pârâților intimați Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării B, Curtea de Apel București, Curtea de APEL SUCEAVA, Tribunalul București și Tribunalul Suceava, precum și reclamantul intimat.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care instanța, constatând recursurile în stare de judecată, a rămas în pronunțare cu privire la acestea.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursurilor de față, constată următoarele:
Prin cererea adresată Curții de APEL SUCEAVA la data de 25.08.2008 reclamantul a chemat în judecată pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Justiției și Libertăților, Tribunalul București, Curtea de Apel București, Tribunalul Suceava și Curtea de APEL SUCEAVA pentru ca prin hotărârea ce se ca pronunța să fie obligați pârâții să-i calculeze și să-i plătească sporul de confidențialitate de 15% începând cu luna iulie 2005 până la data rămânerii irevocabile a hotărârii precum și în continuare, actualizate în raport de indicele de inflație la data plății, obligarea pârâtului Ministerul Finanțelor Publice să aloce sumele necesare plății acestor drepturi, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii arată reclamantul că, în scopul asigurării eficiente a confidențialității informațiilor clasificate au fost edictate mai multe acte normative, menite să ofere categoriilor de persoane care gestionează astfel de informații sporuri salariale corespunzătoare gradului de acces la astfel de informații și în acest sens au fost menționate Legea 444/2006, OG 6/2007, Legea 656/2002.
Mai arată reclamantul că, în conformitate, cu art. 15 alin. 1 și 2 din Hotărârea Consiliului superior al Magistraturii nr. 328 din 24.08.2005, judecătorii și procurorii au obligația de a nu dezvălui sau folosi pentru alte scopuri decât cele legate direct de exercitarea profesiei, informațiile pe care le-au obținut în această calitate.
Potrivit art. 99 lit. "d" din Legea 303/2004 republicată privind statutul judecătorilor și procurorilor, constituie abateri disciplinare nerespectarea confidențialității lucrărilor care au acest caracter.
Arată reclamantul că se instituie astfel un tratament discriminatoriu în ceea ce privește salarizarea magistraților față de celelalte categorii profesionale care beneficiază de un spor la salariu pentru respectarea confidențialității informațiilor.
În drept, reclamantul a mai invocat prevederile art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenție și OG 137/2000.
Prin întâmpinare pârâtul Ministerul Finanțelor Publice a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată întrucât ordonatorii de credite au obligația de a stabili salariile de bază, criteriile, sumele necesare pentru cheltuielile de personal și de acordare a drepturilor bănești cuvenite.
Pârâtul Ministerul Justiției, prin întâmpinare a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată cu motivarea că reclamantul este salarizat în temeiul unei legi speciale, că drepturile salariale și alte drepturi de care beneficiază sunt stabilite exhaustiv în cuprinsul acesteia, neputând beneficia de alte drepturi neprevăzute în favoarea sa după cum nici alte categorii profesionale nu beneficiază de drepturile prevăzute în legea de salarizare a magistraților.
Prin sentința civilă nr. 85 din 10.02.2009 Curtea de APEL SUCEAVA și-a declinat competența de soluționare în favoarea Tribunalului Suceava.
La termenul din 05.05.2009 tribunalul a invocat din oficiu lipsa calității procesuale pasive a pârâtului Statul Român.
Prin sentința civilă nr.1016 din 05 mai 2009 Tribunalului Suceavas -a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și s-a respins acțiunea formulată în contradictoriu cu acest pârât.
Prin aceeași sentință s-a admis cererea reclamantului în contradictoriu cu ceilalți pârâți, aceștia fiind obligați să-i plătească sporul de confidențialitate în procent de 15% din indemnizația brută lunară pentru perioada iulie 2005 - 05.05.2009 cât și în continuare cât se mențin condițiile pentru acordarea acestui spor, actualizat cu indicele de inflație la data plății.
Pârâții angajatori au fost obligați să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetul de muncă al reclamantului iar pârâtul Ministerul Finanțelor Publice să includă în buget sumele necesare plății acestor drepturi salariale.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că în conformitate cu art. 10 din Codul muncii contractul de muncă este acea convenție sinalagmatică care dă naștere la drepturi și obligații numai între părțile contractante.
Ca urmare, obligația de plată a drepturilor salariale revine doar angajatorului, ca obligație corelativă la cea de prestare a muncii din partea salariatului, în acest sens fiind și dispozițiile art. 154 din Codul muncii.
În speță, Statul Român nu are calitatea de angajator, nefiind obligat în raportul juridic dedus judecății astfel încât instanța va respinge acțiunea pentru lipsa calității procesuale pasive.
Pe fondul cauzei a reținut instanța că reclamantul a funcționat ca judecător la Judecătoria Sectorului 1 B în perioada iulie 2005 - 15 iulie 2008, iar de la această dată a funcționat ca judecător la Judecătoria Suceava.
Potrivit dispozițiilor art. 99 lit. d din Legea 303/2004 și art. 3 și 4 alin. 1 din Legea 304/2004, raportat la art. 15 din Codul d eontologic, personalul din unitățile de justiție are obligația profesională imperativă, specială și specifică de confidențialitate, în cadrul executării raporturilor de muncă.
Prin însăși natura sa, activitatea judiciară desfășurată de această categorie de personal implică administrarea sau contactul cu informații confidențiale, constând în date privind arestări, interceptări ale convorbirilor telefonice, martori sub acoperire, protecția victimelor, date cu caracter personal ale justițiabililor și a colegilor de serviciu (art. 2 alin. 4 și alin. 5 din Legea nr. 677/2001), sesizările adresate organelor statului (art. 18 lit. c din Legea nr. 108/1999), veniturile salariale, protecția minorilor, secretul bancar, secretul economic, drepturile de proprietate intelectuală.
Obligația de confidențialitate și corelativ recunoașterea unui spor (drept salarial) a fost recunoscută și personalului ce lucrează în cadrul unităților bugetare (art. 13 din nr.OUG 57/2000, art. 30 alin. 3 din nr.OG 147/2000, art. 13 alin. 1 din nr.OUG 123/2003, art. 15 alin. 1 din nr.OG 6/2007, art. 20 alin. 3 din Legea nr. 656/2002, art. 15 din nr.OG 64/2006, art. 13 din nr.OG 10/2007, art. 12 din Legea 53/1991, art. 8 din nr.OUG 111/1999, art. 9 alin. 4 din nr.OG65/1998, art. 23 lit. m din Legea 319/2003, art. 10 alin. 3 din Legea 274/2004).
Așadar, toate persoanele din cadrul unităților bugetare, inclusiv reclamantul, sunt parte a unui raport juridic (atipic) de muncă, generat de Codul muncii, fiind supuși obligației de fidelitate, așa cum prevăd dispozițiile art. 295, art. 1 alin. 1 din Codul muncii, contractele colective și individuale de muncă, cât și Regulamentele de organizare și funcționare a instanțelor judecătorești.
Obligația și prestația de fidelitate reprezintă cauza juridică expresă și indiscutabilă a obligației sinalagmatice și a contraprestației angajatorului (a organizației) de a plăti salariaților sporul de confidențialitate.
În același sens se interpretează și efectele Ordinului Ministrului Justiției nr. 1833/C din data de 2.07.2008 privind acordarea sporului de confidențialitate pentru personalul contractual și funcționarii publici din cadrul instanțelor judecătorești, invocându-se ca fundament legal dispozițiile Legii nr. 97/2008, art. 122din Legea 53/1991, OG6/2007, OG10/2008 și nr.OUG 24/2000.
Ca un corolar al argumentărilor prezentate, Înalta Curte de Casație și Justiție, urmare a recursului în interesul legii promovat de Parchetul de pe lângă instanța supremă a pronunțat decizia din data de 15.XII.2008, prin care s-a admis recursul și, drept efect, a recunoscut personalului care lucrează în sistemul justiției dreptul la plată a sporului de confidențialitate.
Actualizarea la indicele de inflație se justifică prin necesitatea unei corelații a salariului real cu salariul nominal de care reclamantul ar fi beneficiat la momentul în care angajatorul datora drepturile salariale pretinse și momentul în care aceste sume vor putea intra efectiv în patrimoniul beneficiarului, știut fiind că funcția principală a indexării este atenuarea efectelor inflației asupra nivelului de trai.
Totodată, față de prevederile Decretului nr.92/1976 privind carnetul de muncă pârâții angajatori au fost obligați la efectuarea mențiunilor în carnetul de muncă al reclamantului.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs pârâții Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Justiției și Libertăților invocând motive de netemeinicie și nelegalitate.
Ministerul Finanțelor Publice, motivându-și recursul a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, arătând că, obiectul acțiunii vizează plata unor drepturi salariale datorate de Ministerul Justiției și Libertăților iar Ministerul Finanțelor Publice nu are nici o răspundere privind garantarea acestor drepturi, întrucât obligația de stabilire salariilor de bază, a criteriilor, sumelor necesare pentru cheltuielile de personal și de acordare a drepturilor bănești cuvenite, revine ordonatorului principal de credite bugetare. Ministerul Finanțelor Publice nu are calitatea de ordonator principal de credite ci doar competența elaborării unor eventuale proiecte de rectificare bugetară pentru drepturi salariale, conform procedurii din Legea nr. 506/2002.
Ministerul Justiției și Libertăților prin motivele de recurs se referă la depășirea puterii judecătorești prin pronunțarea de către prima instanță a hotărârii recurate, arătându-se că prin aceasta se adaugă la textul de lege, drepturile solicitate de intimații reclamanți nefiind prevăzute de lege.
Prin C de-al doilea motiv de recurs pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților a susținut că hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal.
Mai arată recurentul că, deși acțiunea a fost motivată pe dispozițiile nr.OG 137/2000, instanța de fond nu a făcut nici o referire la deciziile Curții Constituționale.
În drept s-ai invocat dispozițiile art. 304 pct. 4 și 9 din Codul d e procedură civilă.
Intimații nu au formulat întâmpinare.
Examinând recursurile prin prisma motivelor invocate, probatoriului administrat și dispozițiilor legale incidente în cauză, Curtea constată că sunt nefondate.
În ce privește recursul declarat de Ministerul Finanțelor Publice, vizând excepția lipsei calității procesuale pasive, Curtea constată că potrivit dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, Ministerul Finanțelor Publice coordonează acțiunile ce sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar și anume: pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție, iar potrivit art. 3 alin. 1 pct. 2 din nr.HG 208/2005, Ministerul Economiei și Finanțelor este C care are ca atribuții elaborarea proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare.
În lipsa aprobării rectificării bugetului cu sumele necesare și alimentării cu fonduri a conturilor Ministerului Justiției de către Ministerul Economiei și Finanțelor, C dintâi ar fi practic în imposibilitate de a achita sumele la care ar fiu obligat prin hotărâre judecătorească.
În situația în care nu ar fi obligat Ministerul Economiei și Finanțelor să rectifice bugetul și să aloce sumele necesare reparării prejudiciului suferit de reclamanți, hotărârea judecătorească ar fi lipsită de una dintre cele mai importante funcții ale sale, respectiv puterea executorie.
De asemenea, reține Curtea că, potrivit art. 131 alin. 1 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, activitatea instanțelor este finanțată de la bugetul de stat.
Susținerea pârâtului recurent Ministerul Justiției că decizia nr. 46/2008, prin care s-a admis recursul în interesul legii promovat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și drept efect, s-a recunoscut personalului care lucrează în justiție dreptul la plată a sporului de confidențialitate nu poate produce efecte în speță pe motiv că tinde la modificarea și completarea unor acte normative nu este întemeiată, întrucât decizia este dată potrivit art. 329 Cod procedură civilă în interpretarea legii și nu în sensul modificării, abrogării sau completării unui act normativ.
Principiul rolului activ al judecătorului consacrat de art. 129 - 130 Cod procedură civilă, obligă instanța ca mai întâi de toate să dea acțiunii calificarea juridică exactă și în funcție de aceasta să verifice condițiile de admisibilitatea a cererii și să se pronunțe apoi în concret asupra tuturor capetelor de cerere.
Ori atât timp cât nu s-a reținut ca temei de drept nici o dispoziție din nr.OG 137/2000 instanța de fond nu era ținută de nici una din deciziile Curții Constituționale așa cum pretinde recurenta.
Față de aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă instanța urmează să respingă recursurile, ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de pârâțiiMinisterul Finanțelor Publice - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice, și Ministerul Justiției și Libertăților, împotriva sentinței civile nr. 1016 din 05 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția civilă în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 08 decembrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud. fond
Tehnored..
Ex. 2 30.12.2009
Președinte:Dicu AurelJudecători:Dicu Aurel, Maierean Ana, Ciută Eugenia
