Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 1570/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Drepturi salariale -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA nr.1570
Ședința publică din 08 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Dicu Aurel
JUDECĂTOR 2: Maierean Ana
JUDECĂTOR 3: Ciută Eugenia
Grefier C -
Pe rol judecarea recursurilor declarate de intervenientul în nume propriu -, cu domiciliul de corespondență ales la. - Serviciul teritorial Suceava, cu sediul în mun. S,-, județul S, pârâții Direcția Națională Anticorupție, cu sediul în B,- - 81, sector 1, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, cu sediul în B,-, sector 5, Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului S, cu sediul în municipiul S,-, județul S, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL SUCEAVA și Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava, împotriva sentinței nr. 900 din 14 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Suceava - secția civilă (dosar nr. 900/14.04.2009).
La apelul nominal au lipsit intervenientul în nume propriu recurent, reprezentanții pârâților recurenți, intervenienții în nume propriu intimați: --, (), și, precum și reclamanții intimați:, -, -, -, -, -, -, --ia, -, G, -, G, și.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care instanța, constatând recursurile în stare de judecată, a rămas în pronunțare cu privire la acestea.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursurilor de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr.1616/86/15.05.2008 la secția civilă a Tribunalului Suceava, reclamanții, -, -, -, -, -, G, G, -ia, au chemat în judecată pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Ministerul Finanțelor Publice, Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL SUCEAVA, Direcția Națională Anticorupție și DIICOT, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava să fie obligați la plata sporului pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, în procent de 50% pentru perioada 01.10.2000 - 01.09.2004, februarie 2007 la zi și în continuare, actualizat în raport de indicele de inflație la data plății, precum și la efectuarea cuvenitelor mențiuni în carnetele de muncă.
În motivarea cererii au arătat reclamanții că în perioada respectivă au avut calitatea de procurori și personal auxiliar de specialitate la unitățile de parchet pe raza județului S, iar în conformitate cu potrivit Legii 50/1996 au beneficiat de sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% din salariul de bază brut lunar.
Că prin OG 83/2000 art. 47 din Legea 50/1996 a fost abrogat în mod nelegal întrucât prin Legea 125/2000 Guvernul României a fost abilitat doar să modifice și să completeze Legea 50/1996.
Că prevederile OG 83/2000 au încălcat dispozițiile art. 114 alin. 1, 73 alin. 3 și 53 din Constituția României precum și pe cele ale art. 1 din Protocolul 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, măsura adoptată prin ordonanță nefiind proporțională cu situația care a determinat-o, aducând atingere însăși existenței dreptului.
Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL SUCEAVAa invocat excepția necompetenței materiale a instanței întrucât, în conformitate cu art. 36 alin. 1 din OUG 27/2006 competența privind soluționarea litigiilor privind drepturilor salariale ale magistraților aparține Curții de APEL SUCEAVA.
A mai invocat pârâtul excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamanților pentru perioada 01.10.2000 - 01.09.2004 conform art. 1 alin. 1 din Decretul 167/1958.
Totodată pârâtul a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive în acțiunea privind plata drepturilor salariale aferente perioadei 01.01.2000 - 01.09.2004 întrucât în acea perioadă nu avea calitatea de ordonator de credite precum și în ceea ce privește plata pe viitor a acestor drepturi față de procurorii care nu mai lucrează în cadrul acestei instituții.
A mai solicitat pârâtul respingerea ca inadmisibilă a acțiunii reclamanților întrucât aceștia nu au contestat OUG 83/2000 sau OUG 27/2006 în termen și în conformitate cu Legea 554/2004, iar admiterea unei asemenea cereri ar echivala cu depășirea puterii autorității judecătorești.
În subsidiar, a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, voința legiuitorului fiind expres și ferm exprimată în cuprinsul OG 83/2000 în sensul abrogării textului de lege pe care reclamanții și-au întemeiat acțiunea. A susține că OG 83/2000pentru modificarea și completarea Legii 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești nu produce efecte juridice însemnă practic a lipsi pe magistrați și personalul auxiliar de specialitate de majorarea salarială semnificativă acordată de acest act normativ.
Pe de altă parte, pârâtul a arătat că susținerile reclamanților în sensul că abrogarea art, 47 din Legea 50/1996 nu produce efecte juridice întrucât nu este făcută printr-un act normativ de același nivel ca și legea, nu este fundamentată. Că atât Constituția României, cât și Legea 24/2000 republicată nu prevăd o asemenea condiție cu privire la abrogare și nici nu lipsește de efecte juridice abrogarea unei norme superioare printr-o normă inferioară.
A solicitat pârâtul chemarea în garanție a Ministerului Finanțelor Publice pentru ca în situația admiterii acțiunii acesta să ia act de necesitatea adoptării unui proiect de rectificare a bugetului care să includă sumele reprezentând pretențiile reclamanților.
Pârâta Direcția Națională Anticorupție, prin întâmpinare a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune pentru drepturile salariale aferente perioadei 01.10.2000 - 01.09.2004 conform art. 166 alin. 1 din Codul muncii nefiind aplicabile în speță dispozițiile art. 16 din Decretul 167/1958 întrucât nu a avut loc niciodată o recunoaștere a dreptului a cărei acțiune s-a prescris.
Pe fond solicită pârâta respingerea acțiunii cu motivarea că nu au nici o relevanță susținerile reclamanților în sensul că OUG 27/2006 abrogă expres doar OUG 177/2002 nu și Legea 50/1996 întrucât art. 47 din Legea 50/1996 republicată era deja abrogată prin OG 83/2000. Chiar și în ipoteza în care OG 83/2000 nu ar fi abrogat expres art. 47 din Legea 50/1996, prezenta acțiune ar fi fost nelegală întrucât nu era necesar ca prin OUG 27/2006 să se abroge expres Legea 50/1996, aceasta fiind parțial abrogată prin OUG 177/2002 și apoi abrogată integral prin OG 8/2007.
Pârâta a formulat cerere de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice pentru ca în situația admiterii acțiunii acesta să ia act de necesitatea adoptării unui proiect de rectificare a bugetului care să includă și alocarea sumelor ce reprezintă pretențiile reclamanților.
Pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, prin întâmpinare a invocat excepția necompetenței materiale a instanței cu motivarea că acțiunea reclamanților are ca obiect obligarea pârâților la acordarea unor despăgubiri ca urmare a discriminării, astfel încât, fiind o acțiune în pretenții, competența de soluționare a cauzei revine judecătoriei.
A mai invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamanților pentru perioada 01.10.2000 - 01.09.2004 în conformitate cu dispozițiile art. 1 alin. 1 din Decretul 167/1958.
A mai arătat că cererea de obligare a pârâților la plata pe viitor a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică este inadmisibilă întrucât aceasta ar însemna depășirea atribuțiilor puterii judecătorești, adăugând la lege.
De asemenea, susține pârâtul că și restul acțiunii este inadmisibil cu aceeași motivare a încălcării puterii autorității judecătorești având în vedere că a intervenit instituția abrogării dreptului de la data de 01.10.2000.
Pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a formulat cerere de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice pentru ca în cazul admiterii acțiunii acesta să ia act de obligativitatea adoptării unui proiect de rectificare a bugetului Ministerului Public pe anul 2008 care să includă sumele ce reprezintă pretențiile reclamanților având în vedere că activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat.
Pârâtul Ministerul Finanțelor Publice prin întâmpinare a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive cu motivarea că ordonatorii principali de credite sunt cei care au obligația ca până la data de 15 iulie a fiecărui an să depună la Ministerul Finanțelor Publice propunerile pentru proiectul de buget și anexele la acesta.
În cauză au formulat cereri de intervenție în interes propriu -, -, () și - solicitând obligarea pârâților la plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% din salariul de bază brut lunar corespunzător perioadei lucrate la fiecare dintre pârâți.
Referitor la cererile de intervenție în interes propriu Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a solicitat admiterea în principiu însă respingerea pe fond conform celor invocate prin întâmpinare.
Prin sentința nr.900 din 14 aprilie 2009 Tribunalul Suceava - secția civilă a respins excepția necompetenței materiale a Tribunalului Suceava invocată de pârâții Parchetul de pe lângă Curtea de APEL SUCEAVA și Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, ca nefondată.
A respins excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâții Parchetul de pe lângă Curtea de APEL SUCEAVA și Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, ca nefondată.
A respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de APEL SUCEAVA, ca nefondată.
A respins excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâții Parchetul de pe lângă Curtea de APEL SUCEAVA, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Direcția Națională Anticorupție, ca nefondată.
A admis cererea reclamanților și cererile de intervenție în interes propriu formulate de, () și --, încât a obligat pârâții să plătească reclamanților drepturile salariale reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% din salariul de bază brut lunar pentru perioada 1.10.2000 - 01.09.2004 și 01.02.2007 - 14.04.2009, precum și în continuare cât timp se mențin condițiile pentru acordarea acestui spor, corespunzător perioadei lucrate la fiecare dintre pârâți, actualizate în raport cu indicele de inflație la data plății.
A obligat pârâții să plătească reclamanților drepturile salariale reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% din salariul de bază brut lunar pentru perioada 1.10.2000 - 01.09.2004 și 01.02.2007 - 14.04.2009, precum și în continuare cât timp se mențin condițiile pentru acordarea acestui spor, corespunzător perioadei lucrate la fiecare dintre pârâți, actualizate în raport cu indicele de inflație la data plății.
A obligat pârâții Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL SUCEAVA și Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava să plătească intervenientei drepturile salariale reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% din salariul de bază brut lunar pentru perioada 1.09.2000 - 15.11.2003, actualizate în raport cu indicele de inflație la data plății.
A obligat pârâtul Ministerul Finanțelor Publice să includă în buget sumele necesare plății acestor drepturi salariale.
A obligat pârâții Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție și Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism să plătească intervenienților și drepturile salariale reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% din salariul de bază brut lunar pentru perioada 1.10.2000 - 01.09.2004 și 01.02.2007 - 14.04.2009, precum și în continuare cât timp se mențin condițiile pentru acordarea acestui spor, corespunzător perioadei lucrate la fiecare dintre pârâți, actualizate în raport cu indicele de inflație la data plății.
A obligat pârâtul Ministerul Finanțelor Publice să includă în buget sumele necesare plății acestor drepturi salariale.
A obligat pârâții Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL SUCEAVA și Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava să plătească drepturile salariale reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% din salariul de bază brut lunar începând cu data: de 01.07.2008 intervenienților, de 01.04.2008 intervenientei și de 01.08.2008 intervenientei -, până la data de 14.04.2009, precum și în continuare cât timp se mențin condițiile pentru acordarea acestui spor, corespunzător perioadei lucrate la fiecare dintre pârâți, actualizate în raport cu indicele de inflație la data plății.
A obligat pârâtul Ministerul Finanțelor Publice să includă în buget sumele necesare plății acestor drepturi salariale.
A obligat pârâții angajatori să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetele de muncă al reclamanților și intervenienților față de care acțiunea a fost admisă.
A admis cererile de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice formulate de pârâții Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Direcția Națională Anticorupție.
A obligat chematul în garanție Ministerul Finanțelor Publice să includă în buget sumele necesare plății acestor drepturi salariale.
A respins cererea de intervenție în interes propriu formulată de.
Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul a reținut în primul rând competența sa materială în cauză, în baza art.2 lit.c Cod procedură civilă raportat la art.281 și 283 lit.c Codul muncii, și a apreciat, pe de altă parte că, așa cum s-a statuat prin decizia nr.21/10.03.2008 dată în recurs în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție, instanța de judecată poate să se pronunțe asupra regularității unui act de abrogare și al aplicabilității în continuare a normei abrogate, în condițiile în care actul normativ de abrogare nu mai este în vigoare.
A reținut că Parchetul de pe lângă Curtea de APEL SUCEAVA are calitate procesuală pasivă, câtă vreme acțiunea trebuie soluționată în raport cu fiecare dintre angajatorii pârâți.
A reținut că și Ministerul Finanțelor Publice are calitate procesuală pasivă în contextul prevederilor art.19 din Legea nr.500/2002 și art.3 alin.1 pct.2 din HG nr.208/2005.
În ce privește prescripția dreptului la acțiune, invocată în cauză, prima instanță a reținut că sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică a fost reglementat prin art.47 din Legea nr.50/1996, care a fost abrogat prin art.1 pct.42 din OG nr.83/2000, dar prin decizia nr.XXI/10.03.2008 dată în recurs în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a constatat că abrogarea nu a operat.
Că, în atare context, trebuie socotit că dreptul la acțiune al reclamanților și al intervenienților s-a născut numai la momentul deciziei în interesul legii, pentru că până atunci nu le poate fi imputată acestora pasivitatea ori neglijența de a acționa.
Pe de altă parte a reținut că o serie de acte normative emise de Ministerul Justiției - Ordinul nr.903/C/18.03.2003, Ordinul nr.3/C/11.01.2005, sau HG nr.232/2005 pot fi socotite ca având caracter de recunoaștere a dreptului afirmat în acțiune, atrăgând astfel aplicarea art.16 alin.1 din Decretul nr.167/1958.
În fine, asupra fondului procesului, Tribunalul a reținut incidența dispozițiilor obligatorii ale deciziei nr. XXI/10.03.2008 a Secțiilor Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, menționată, care au statuat asupra aplicabilității art.47 din Legea nr.50/1996 și după intrarea în vigoare a OG nr.83/2000 aprobată prin Legea nr.334/2001.
A apreciat că actualizarea la indicele de inflație se justifică prin necesitatea unei corelații împotriva salariului real și salariul nominal de care reclamanții ar fi beneficiat la momentul în care angajatorul datora drepturile salariale pretinse și momentul în care aceste sume vor putea intra efectiv în patrimoniul beneficiarilor, știut fiind că funcția principală a indexării este atenuarea efectelor inflației asupra nivelului de trai.
A reținut că în temeiul dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 500/2002 și a dispozițiilor art. 131 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor va fi obligat la alocarea fondurilor necesare drepturilor salariale specificate.
Pentru aceleași considerente și având în vedere admiterea capătului de cerere principal, precum și dispozițiile art. 60 - 63 Cod procedură civilă, instanța va admite și cererile de chemare în garanție a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice.
Față de prevederile Decretului nr. 92/1976 privind carnetul de muncă pârâții angajatori au fost obligați la efectuarea mențiunilor în carnetele de muncă ale fiecărui reclamant cu privire la sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică.
Cât privește cererea intervenientului, angajat pe postul de conducător auto la Direcția Națională Anticorupție - Serviciul teritorial Suceava, a reținut instanța că potrivit art. 47 din Legea 50/1996, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50%din salariul de bază brut lunar.
În capitolul 3 din Anexa 1 la Legea 50/1996 sunt enumerate categoriile care alcătuiesc personalul auxiliar de specialitate de la judecătorii și parchetele de pe lângă acestea, enumerare în care nu se regăsesc și conducătorii auto.
A concluzionat că art. 47 din Legea 50/1996nu a reglementat acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică conducătorilor autor și ca urmare intervenientul nu poate pretinde plata acestui drept salarial de la angajator.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs intervenientul, precum și pârâții Direcția Națională Anticorupție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului S, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL SUCEAVA și Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava.
Intervenientul, a invocat, în esență, că în raport cu dispoziția cuprinsă în decizia nr.XXI/10.03.2008 se cuvine să beneficieze de sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică, având în vedere că art.3 alin.3 din Legea nr.567/2004 dispune că funcția de șofer, pe care o ocupă, este conexă personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor.
Direcția Națională Anticorupție a criticat hotărârea sub aspectul respingerii excepției prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 01.09.2000 - 01.10.2004 susținând că s-a reținut în mod greșit că actele normative enumerate în considerente ar reprezenta recunoașterea dreptului pretins de reclamanți și intervenienți.
Și Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism a criticat ca nelegală respingerea excepției prescripției dreptului la acțiune pentru aceiași perioadă, invocând că decizia nr.21/2008 a ÎCCJ nu are relevanță sub acest aspect.
Pe de altă parte, această recurentă a susținut că sporul în discuție nu poate fi acordat și pentru viitor, pentru că aceiași decizie nr.21/2008 nu s-a pronunțat în asemenea sens, nicidecum după 01.03.2009, precum și că ea nu ar putea fi obligată la plata drepturilor salariale solicitate, în contextul actualizării în raport de indicele de inflație, pentru că nu ar exista bază legală.
A susținut că nu poate fi obligată să opereze mențiunile în legătură cu cauza în carnetele de muncă, pentru că art.11 alin.2 din Decretul nr.52/1976 nu dispune și în sensul evidențierii în acestea a sporului salarial în discuție.
Ministerul Finanțelor Publice a solicitat să se constate că nu are calitate procesuală pasivă în cauză, conform celor arătate și în întâmpinarea depusă la prima instanță.
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL SUCEAVA și Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceavaa criticat, la rându-i, respingerea excepției prescripției dreptului la acțiune, apreciind că acțiunea este prescrisă pentru perioada anterioară date de 15 mai 2005, conform art.283 alin.1 lit.c din Codul muncii, în contextul în care pronunțarea Deciziei nr.21/2008 a ÎCCJ este fără relevanță sub aspectul menționat, iar cursul prescripției nu a fost întrerupt.
A susținut că, în ce privește efectele deciziei nr.21/2008, acestea se limitează la data de 03.02.2007, încât pentru perioada ulterioară acesteia, după intrarea în vigoare a OG nr.8/2007, respectiv abrogarea art.47 din Legea nr.50/1996, pretențiile reclamanților și intervenienților nu se mai justifică.
În context, a apreciat că cererea de acordare și pe viitor a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică este lipsită de obiect.
A criticat motivarea primei instanțe, după care sumele de bani pretinse de reclamanți/intervenienți ar constitui un bun, în viziunea Curții Europene a Drepturilor Omului, încât ar fi incident motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.7 Cod procedură civilă.
La fel ca și recurenta Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, a susținut că nu ar avea temei legal spre a plăti drepturile salariale solicitate în condiții de actualizare în raport cu indicii de inflație, precum și că art.11 alin.2 din Decretul nr.92/1976 nu dispune și în sensul evidențierii în carnetul de muncă a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică.
Recursurile declarate de pârâții în cauză sunt nefondate, urmând să fie respinse ca atare, în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, în timp ce recursul intervenientului în nume propriu este fondat, încât va fi admis ca atare pe temeiul art.312 alin.1-3 Cod procedură civilă, toate acestea în conformitate cu considerentele ce succed:
Astfel, grupând motivele de recurs prezentate de recurentele pârâte, Curtea va reține în primul rând că acțiunea reclamanților/intervenienților nu poate fi apreciată ca prescrisă, câtă vreme viciile actului normativ de abrogare a sporului prevăzut de art.47 din Legea nr.50/1996, respectiv ale OG nr.83/2000, nu puteau fi descoperite la o analiză normală, acestea fiind decelate numai prin decizia nr.21/2008 a ÎCCJ.
Corect a reținut prima instanță că numai după pronunțarea acestei decizii reclamanții și intervenienții principali au avut posibilitatea reală de a acționa, iar că ei nu pot fi sancționați pentru o pretinsă pasivitate ulterioară intrării în vigoare a OG nr.83/2000, ce nu le-ar putea fi imputată pentru că respectivul act normativ a creat o puternică aparență de drept.
Curtea apreciază că în mod întemeiat s-a dispus acordarea sporului salarial menționat și după momentul intervenirii OG nr.8/2007, câtă vreme, după cum s-a reținut în considerentele deciziei nr.21/10.03.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, nu se poate interveni printr-o ordonanță asupra unei legi organice, cum este Legea nr.50/1996 (art.115 alin.1 din Constituție).
Pe de altă parte, actualizarea sumelor datorate de debitori potrivit cu indicii de inflație nu face altceva decât asigură repararea integrală a prejudiciului cauzat prin neplata acestora, fiind un procedeu recunoscut de practica judiciară, în substituirea acordării dobânzii în baza art.1088 Cod civil.
În ce privește înscrierea în carnetele de muncă ale reclamanților și intervenienților a celor conforme hotărârii de admitere a cererii principale de acordare a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică, Curtea apreciază că instanța de fond a făcut o aplicare corectă a dispoziției art.11 alin.2 din Decretul nr.92/1976, în categoria "alte drepturi" prevăzută de lege trebuind inclus și sporul în discuție.
Curtea reține că susținerile recurentului Ministerul Finanțelor Publice nu sunt întemeiate, prima instanță reținând corect că acesta are calitate procesuală pasivă în cauză, câtă vreme în lipsa aprobării rectificării bugetului de stat cu sumele necesare alimentării cu fonduri a conturilor Ministerului Public - atribuție ce revine Ministerului Finanțelor Publice, prin interpretarea art.19 din Legea nr.500/2002, respectiv art.3 alin.1 pct.2 din HG nr.208/2005 o achitare nu ar fi practic posibilă, încât puterea executorie a hotărârii judecătorești de recunoaștere a dreptului ar fi iluzorie.
În ceea ce privește recursul intervenientului, Curtea va reține că art.3 alin.3 din Legea nr.567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea dispune că sunt conexe personalului auxiliar de specialitate al acestora și funcțiile de agent procedural, aprod și șofer.
Cum art.7 din Legea nr.17/2006 care a introdus atare echivalare dispune intrarea ei în vigoare la data intrării în vigoare a legii speciale de salarizare, și cum acest act normativ, OG nr.8/2007 a fost publicat în Monitorul Oficial și a intrat în vigoare la 31.02.2007, rezultă că, văzând decizia nr.21/2008 a ÎCCJ, este îndreptățit la sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică începând cu această dată.
Suma rezultată urmează să fie achitată pentru toată perioada ulterioară, până la data intervenirii noii legi de salarizare unitară nr.330/2009, respectiv până la 12.11.2009, actualizată în raport cu indicii de inflație, în raport cu momentul plății efective.
Pe cale de consecință, Ministerul Finanțelor Publice va fi obligat la includerea în buget a sumelor necesare plății acestor drepturi salariale.
Așadar, se va modifica hotărârea primei instanțe în sensul admiterii cererii de intervenție formulate de, conform celor ce preced.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE
Admite recursul declarat de intervenientul împotriva sentinței civile nr.900 din 14 aprilie 2009 Tribunalului Suceava.
Modifică în parte sentința atacată în sensul că admite în parte cererea de intervenție, încât obligă Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Direcția Națională Anticorupție să plătească intervenientului drepturile salariale reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% din salariul de bază brut lunar pentru perioada 01.02.2007 - 12.11.2009, actualizat cu indicele de inflație la data plății.
Obligă pârâtul Ministerul Finanțelor Publice să includă în buget sumele necesare plății acestor drepturi salariale.
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de pârâții Direcția Națională Anticorupție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului S, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL SUCEAVA și Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 08 decembrie 2009.
Președinte Judecători Grefier
Red.
Thred.
2 ex.21.12.2009
Jud.fond
Președinte:Dicu AurelJudecători:Dicu Aurel, Maierean Ana, Ciută Eugenia
