Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 1581/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 1581/R-CM
Ședința publică din 04 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Irina Tănase JUDECĂTOR 2: Lică Togan
JUDECĂTOR 3: Maria Ploscă
Judecător: - -
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul civil declarat de pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - reprezentat de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANTELOR PUBLICE A JUDETULUI, cu sediul în Rm.V,-, județul V, împotriva sentinței civile nr.531 din data de 13.06.2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns consilier juridic, pentru recurentul-pârât Ministerul Finanțelor Publice-prin V, în baza delegației de la dosar, lipsind intimata-reclamantă - și intimații-pârâți Ministerul Justiției și Libertăților, Tribunalul Vâlcea și Curtea de Apel Pitești.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Consilier juridic, pentru recurentul-pârât, arată că nu mai are cereri de formulat în cauză.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Consilier juridic, pentru recurentul-pârât Ministerul Finanțelor Publice-prin V, solicită admiterea recursului, așa cum a fost formulat, admiterea excepției prescrierii dreptului material la acțiune și, pe fond, respingerea acțiunii, față de instituția pe care o reprezintă ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. Arată că, potrivit deciziei Curții Constituționale, Înalta Curte de Casație și Justiție B și-a depășit atribuțiile puterii judecătorești, încălcând dispozițiile art.1 din Constituția României.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față:
Constată că, prin acțiunea înregistrată la data de 04.04.2008, reclamanta - a chemat în judecată pe pârâții Statul Român reprezentat prin Ministerul Economiei și Finanțelor, Ministerul Justiției, Curtea de Apel Pitești și Tribunalul Vâlcea, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâților la recunoașterea sporului de 50% din salariul de bază brut lunar pentru risc și suprasolicitare neuropsihică începând cu data de 1 septembrie 2004, obligarea pârâților la plata drepturilor salariale rezultând din acordarea sporului de 50% din salariul de bază brut lunar, obligarea pârâților să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetul de muncă și obligarea pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare plății sumelor neîncasate.
În motivarea acțiunii s-a arătat că potrivit art.47 din Legea nr.50/1996 republicată privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, magistrații precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar.
Acest text de lege a fost însă abrogat prin art.1 pct.42 din OG nr. 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996.
În consecință, ordonanța ordinară emisă de Guvern a abrogat dispozițiile cuprinse într-o lege organică cu nerespectarea disp.art. 114 alin.1 din Constituție.
Reclamanta a apreciat că abrogarea sporului de 50% încalcă Convenția Europeană pentru Drepturile Omului și Constituția României.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, Ministerul Justiției a invocat excepția prescripției extinctive a dreptului la acțiune, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii.
La dosarul cauzei a depus întâmpinare și Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția -ă a Finanțelor Publice V, solicitând respingerea acțiunii formulate de reclamantă.
Au fost invocate excepțiile lipsei calității procesuale pasive a Statului Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor și excepția inadmisibilității cererii.
În susținerea excepțiilor, pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a arătat că între reclamantă și Statul Român nu există raporturi de muncă care să justifice calitatea procesuală pasivă a acestuia.
Referitor la excepția inadmisibilității cererii s-a arătat că dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996 privind sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică au fost abrogate încă din septembrie 2000, iar solicitarea reclamantei să se constate că disp. art.47 din Legea nr.50/1996 sunt în vigoare, este inadmisibilă.
Tribunalul Vâlcea, prin sentința civilă nr.531 din 13.06.2008, a respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de Ministerul Justiției, excepția lipsei calității procesuale pasive și a inadmisibilității acțiunii invocate de Ministerul Economiei și Finanțelor și a admis în parte acțiunea, obligând pe pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Vâlcea, Curtea de Apel Pitești, să plătească reclamantei sumele cuvenite de 50% cu titlu de spor de risc și suprasolicitare neuropsihică începând cu 1 februarie 2007 și în continuare.
A fost obligat pârâtul Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare plății și au fost respinse capătul 1 și 3 din acțiune privind obligarea pârâților la recunoașterea sporului de 50% din salariul de bară brut lunar și la efectuarea mențiunilor în carnetul de muncă.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele:
Reclamanta a îndeplinit funcția de grefier în cadrul Judecătoriei Drăgășani și potrivit prevederilor art.47 din Legea nr. 50/1996 beneficia de sporul de 50% din salariul de bază brut lunar pentru risc și suprasolicitare neuropsihică.
Avându-se în vedere disp.art.137 Cod procedură civilă, tribunalul s-a pronunțat mai întâi asupra excepțiilor de procedură și de fond invocate de pârâții Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor.
Referitor la excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de Ministerul Justiției, s-a reținut că este neîntemeiată, întrucât prin Decizia pronunțată în recurs în interesul legii nr.21/2008, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat faptul că au supraviețuit dispozițiile de abrogare a normelor care reglementau acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și acestea au produs și produc în continuare efecte juridice.
Față de statuările date de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia pronunțată în interesul legii, rezultă că nici în prezent dispozițiile respective nu și-au încetat aplicabilitatea, iar în ceea ce privește OG nr.83/2000, prin aceasta au fost depășite limitele și condițiile de abilitare, fiind astfel încălcate disp.art.7 alin.3 din Constituția României din 1991, în vigoare la data adoptării ordonanței.
Dreptul reclamantei la acțiune s-a născut la data de 10 martie 2008, când prin decizia pronunțată în recursul în interesul legii s-a constatat că magistrații și personalul auxiliar au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară și după intrarea în vigoare a OG nr.83/2000 aprobată prin Legea nr. 334/2001 și curge de la data la care au cunoscut sau ar fi trebuit să cunoască atât paguba cauzată prin privarea de acest drept cât și pe cel care se face răspunzător de ea.
În consecință, excepția prescripției dreptului material la acțiune a fost respinsă.
Excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor a fost privită tot ca neîntemeiată și respinsă, întrucât în temeiul disp.art.1 din OUG nr.22/2002 aprobată prin Legea nr.188/2002, executarea obligațiilor de plată a instituțiilor publice în baza titlurilor executorii se realizează din sumele aprobate prin bugetul acestora cu titlu de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă.
Potrivit disp.art.19 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, Ministerul Finanțelor Publice elaborează proiectul bugetului de stat, precum și proiectul de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare, astfel că față de cererea având ca obiect alocarea fondurilor necesare sumelor ce urmează a fi plătite reclamantei, acesta are calitate procesuală pasivă.
Pentru plata drepturilor salariale este necesară includerea sumelor datorate cu acest titlu în bugetul Ministerului Justiției, în calitate de ordonator principal de credite și să asigure condițiile pentru efectuarea plăților sumelor stabilite prin titluri executorii.
Față de aceste considerente s-a constatat că Ministerul Economiei și Finanțelor are calitate procesuală pasivă în cauză.
Și excepția inadmisibilității cererii a fost respinsă întrucât, după cum s-a arătat, dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996 pentru risc și suprasolicitare neuropsihică sunt în vigoare prin Decizia în interesul legii nr.21/2008, statuându-se fără echivoc faptul că aceste dispoziții au supraviețuit și produc în continuare efecte juridice.
Pe fondul cauzei acțiunea formulată de reclamantă s-a constatat a fi întemeiată în parte, în ceea ce privește obligarea pârâților la plata drepturilor salariale de 50% din salariul brut lunar pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și obligarea Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare plății sumelor neîncasate.
Sporul de 50% de risc și suprasolicitare neuropsihică solicitat de reclamantă este un drept de creanță, susceptibil de a fi protejat de art.1 din primul Protocol adițional la Convenția Europeană pentru Drepturile Omului ratificată de România prin Legea nr.30/18 mai 1994.
Prin abrogarea art.47 din Legea nr.50/1996, reclamanta a fost lipsită de proprietatea acestui bun (drept de creanță), or, o privare de proprietate nu poate fi justificată decât dacă se demonstrează, în special, că a intervenit pentru o cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege.
În acest sens, Curtea de la Strasbourg a avut o opinie constantă potrivit căreia trebuie menținut un just echilibru între cerințele interesului general al comunității și imperativele apărării drepturilor fondamentale ale individului.
Din cuprinsul OG nr.83/2000 prin care s-a abrogat art.47 din Legea nr.50/1996 nu reiese care a fost utilitatea publică a lipsirii magistraților și a personalului auxiliar de specialitate de sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică, iar din interpretarea art.20 alin.2 din Constituția României, rezultă că, dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare drepturile omului la care România este parte și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazurilor în care constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
Astfel, tribunalul a reținut că există conflict între art.1 pct.42 din OG nr.83/2000 care a abrogat art.47 din Legea nr.50/1996 și art.1 din Protocolul adițional 1 la Convenția Europeană pentru Drepturile Omului, urmând a da preponderență și aplicabilitate juridică acestui din urmă text legal.
Față de cele arătate, instanța a admis acțiunea reclamantei în parte și a obligat pârâții să-i plătească drepturile salariale reprezentând spor de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% începând cu 1 februarie 2007 și în continuare până la data plății efective.
Reclamanta a precizat că pentru perioada 1 septembrie 2004 - 1 februarie 2007 i-a fost admisă acțiunea privind acordarea acestor drepturi, astfel că acțiunea privește drepturile salariale începând cu data de 1 februarie 2007 și în continuare.
Pentru a asigura plata efectivă a acestor drepturi a fost obligat pârâtul Ministerul Finanțelor Publice să aloce fondurile necesare plății a acestor drepturi salariale.
Capetele de cerere privind obligarea pârâților la recunoașterea sporului de 50% și efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă, au fost respinse întrucât dreptul la sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică este recunoscut prin lege, iar efectuarea mențiunilor în carnetul de muncă se face în condițiile și procedura prevăzută de Decretul nr.92/1990.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs, în termen legal, Ministerul Economiei și Finanțelor, reprezentat de Direcția -ă a Finanțelor Publice V, criticând-o pentru nelegalitate sub motivele de recurs prevăzute de art.304 pct.5, 8, 9 și 3041Cod procedură civilă arătând, în esență, următoarele:
- sentința a fost dată cu nesocotirea formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art.105 al.2 Cod procedură civilă, cauza fiind de competența în primă instanță a curții de apel, potrivit art.I din nr.OUG75/2008;
- reclamanta nu are interes în formularea acțiunii, față de Decizia nr.21/10.03.2008 dată în interesul legii de către Înalta Curte de Casație și Justiție, prin care s-a recunoscut și personalului auxiliar de specialitate dreptul la sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare, reclamanta nefăcând dovada încălcării acestui drept;
- greșit a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a recurentului, deoarece nu există raporturi de muncă între reclamantă și acesta, iar cererea de chemare în judecată este și prematură, în condițiile în care ordonatorul principal de credite, respectiv Ministerul Justiției, nu a solicitat deschiderea de credite pentru reclamantă, conform legii bugetului de stat.
Prin întâmpinarea depusă în cauză, Ministerul Justiției și Libertăților a invocat, alături de excepția lipsei competenței materiale a curții de a judeca recursul, potrivit art.I și II din nr.OUG75/2008, excepția lipsei de interes a reclamantei, arătând că aceasta are interes în cauză doar pentru perioada 01.09.2004 - 01.08.2005, când s-a pensionat și de asemenea, excepția lipsei calității procesuale pasive a recurentului este neîntemeiată.
Recursul este fondat.
Examinând cu prioritate excepția necompetenței materiale a curții de a soluționa recursul și excepția necompetenței materiale a tribunalului dea soluționa cauza în fond, ambele față de dispozițiile art.I și II din nr.OUG75/11.06.2008, se constată că aceste excepții sunt nefondate, față de Decizia nr.104/20.01.2009 a Curții Constituționale, prin care au fost declarate neconstituționale dispozițiile susmenționate, decizia curții fiind definitivă și obligatorie, față de dispozițiile art.31 al.1 din Legea nr.47/1992.
Motivul doi de recurs este fondat pentru că, astfel cum rezultă din considerentele sentinței recurate, prima instanță a avut în vedere și a analizat doar dreptul reclamantei în calitatea sa de grefier în activitate la instanța de fond, respectiv Judecătoria Drăgășani.
Prin dispozitivul sentinței, au și fost obligați pârâții la plata sumelor reprezentând sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare începând cu 01.02.2007 și în continuare.
Numai că reclamanta prin capătul acțiunii a solicitat plata sporului până la data de 01.08.2005, când s-a pensionat, iar în finalul motivelor acțiunii a arătat că solicită plata sporului începând cu 01.02.2007 și în continuare, precizând că pentru perioada 01.09.2004 - 01.02.2007 i-a fost admisă acțiunea.
Instanța de fond nu a lămurit problema perioadei de timp pentru care s-a solicitat plata sporului în litigiu, menționând doar în capătul sentinței (pag.1) că pune în discuție precizarea făcută de reclamantă în finalul acțiunii.
problema perioadei de timp pentru care se solicită acordarea sporului în litigiu și acordând acest spor după data pensionării reclamantei și în continuare, practic instanța de fond a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului cauzei, situație ce se încadrează în dispozițiile art.312 al.5 Cod procedură civilă.
În consecință, curtea, în temeiul art.312 al.1 și 5 Cod procedură civilă va admite recursul de față, va casa sentința și va trimite cauza spre rejudecare la același tribunal, în condițiile art.315 al.1 și 3 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, reprezentat de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI, cu sediul în Râmnicu V,-, județul V, împotriva sentinței civile nr.531 din 13.06.2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, intimați fiind reclamanta, domiciliată în D,-, bloc 52,.5 județul V și pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, cu sediul în B,-, sector 5, TRIBUNALUL VÂLCEA, cu sediul în Râmnicu V, nr.1, județul V și CURTEA DE APEL PITEȘTI, cu sediul în Pitești,-, județul
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Vâlcea.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 4 2009, la Curtea de Apel Pitești - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
Președinte, Judecător, Judecător,
- -, - -, - -,
Grefier,
- -,
Red.
Tehnored.
Ex.9/12.11.2009.
Jud.fond:.
.
Președinte:Irina TănaseJudecători:Irina Tănase, Lică Togan, Maria Ploscă
