Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 1632/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - drepturi salariale -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 1632
Ședința publică din 15 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Maierean Ana
JUDECĂTOR 2: Dicu Aurel
JUDECĂTOR 3: Frunză Sanda
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților B, cu sediul în municipiul B,-, sector 5, împotriva sentinței nr. 1163 din 18 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr-.
La apelul nominal au lipsit reprezentanții pârâtului recurent și pârâtului intimat Tribunalul Suceava precum și reclamanții intimați și.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța constatând recursul în stare de judecată, a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată sub nr.1146/86/21.02.2007 pe rolul secției civile a Tribunalului Suceava, reclamanții și au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției și Tribunalul Suceava pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța aceștia să fie obligați la menținerea indemnizației de încadrare brută lunară corespunzătoare coeficientului de multiplicare 13 pentru perioada 1.12.2003 până la data de 31.03.2006, iar începând cu data de 1.04.2006 să se procedeze la acordarea coeficientului de multiplicare 17, la care să se adauge sporurile legale cuvenite, precum și obligarea pârâților la plata drepturilor salariale rezultate din încadrarea lor prin acordarea coeficientului de multiplicare 12,5 în loc de 13 pentru perioada 1.04.2006 și în continuare, ținându-se seama de sporurile legale cuvenite, actualizate cu indicele de inflație.
În motivarea cererii reclamanții au arătat că până la data de 1.12.2003 au îndeplinit funcția de judecători financiari în cadrul Curții de Conturi a României - Camera de Conturi S, fiind salarizați la nivelul acelorași funcții din cadrul Curților de Apel potrivit art. 56 din nr.OG 83/2000, prevederi menținute și prin OUG nr. 177/2002, privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților.
S-a mai arătat că prin OUG nr. 117/2002 au fost transferați de la Curtea de Conturi la Tribunalul Suceava, iar prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 554/C din 23.02.2004 au fost numiți în funcția de judecători la Tribunalul Suceava, cu stabilirea drepturilor salariale, la nivelul acestei instanțe, contestând faptul că nu au fost salarizați la nivelul judecătorilor curților de apel, fiind astfel prejudiciați prin anularea unui drept câștigat. Drept consecință și salarizarea stabilită la nivelul coeficientului de multiplicare 15, față de coeficientul 17 este nelegală față de dispozițiile art. 169 din Codul Muncii, aflate în concordanță cu prevederile Directivei nr. 77/187/CEE din 14.07.1977, referitoare la menținerea drepturilor salariale în cazul transferului de întreprinderi sau unități.
Pârâtul, Ministerul Justiției prin întâmpinarea formulată a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului Suceava, a tardivității și inadmisibilității acțiunii, susținând în raport de dispozițiile art. 36 din OG nr. 27/2006 competența de soluționare a cauzei aparținând în prima instanță Curții de APEL SUCEAVA - secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, invocând nerespectarea procedurii stabilite prin OG nr. 177/2002 și a termenului de contestare de 5 zile, susținând obligativitatea parcurgerii procedurii prealabile administrative.
Pe fondul cauzei, pârâtul a solicitat respingerea ca nefondată a acțiunii întrucât în privința reclamanților nu a existat un transfer reglementat conform prevederilor art. 169 din Codul Muncii.
Tribunalul Suceava prin sentința civilă nr. 587 din 28.02.2007 a dispus următoarele:
A respins ca nefondate, excepția necompetenței materiale a instanței, excepția tardivității formulării acțiunii și excepția inadmisibilității acțiunii invocate de pârâtul Ministerul Justiției.
A admis acțiunea reclamanților și formulată în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției și Tribunalul Suceava.
A dispus menținerea indemnizației de încadrare brută, aferentă coeficientului de multiplicare 13, pentru perioada 1.12.2003 - 31.03.2006, iar începând cu data de 1.04.2006 să se procedeze la acordarea coeficientului de multiplicare 17, la care să se adauge sporurile legale cuvenite în favoarea reclamanților.
A obligat pârâții la plata diferențelor salariale rezultate din încadrarea reclamanților prin acordarea coeficientului de multiplicare 12.5 în loc de 13, pentru perioada 1.12.2003 - 31.03.2006 și 15 în loc de 17, pentru perioada 1.04.2005 și în continuare, ținându-se seama de sporurile legale cuvenite, actualizate cu indicele de inflație, la data plății.
Prin decizia civilă nr. 418 din 12.06.2007 Curtea de APEL SUCEAVAa admis recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției, a casat sentința civilă nr. 587 din 28 martie 2007 Tribunalului Suceava și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București - Secția Contencios Administrativ și Fiscal.
Prin decizia civilă nr. 4248 din 20.11.2008 Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul reclamanților și și a trimis cauza spre competentă soluționare Curții de APEL SUCEAVA - Secția Civilă.
Prin sentința civilă nr. 119 din 17.02.2009 Curtea de APEL SUCEAVA și-a declinat competența de soluționare în favoarea Tribunalului Suceava în raport de decizia Curții Constituționale nr. 104 din 20.01.2009 privind neconstituționalitatea dispozițiilor art. I și II din OUG nr. 75/2008.
Prin sentința nr.1163 din 18.05.2009 Tribunalul Suceava - secția civilă a respins excepțiile tardivității și a inadmisibilității acțiunii, invocate de Ministerul Justiției și Libertăților, și a admis acțiunea reclamanților, în sensul că a dispus menținerea indemnizației de încadrare brută lunară, aferentă coeficientului de multiplicare 13, pentru perioada 1.12.2003 - 31.03.2006 iar începând cu data de 1.04.2006, să procedeze la acordarea coeficientului de multiplicare 17, la care să adauge sporurile legale cuvenite, în favoarea reclamanților.
A obligat pârâții la plata diferențelor salariale rezultate din încadrarea reclamanților, prin acordarea coeficientului de multiplicare 12,5 în loc de 13, pentru perioada 1.12.2003 - 31.03.2006 și 15 în loc de 17, pentru perioada 1.04.2005 și în continuare, ținându-se seama de sporurile legale cuvenite, actualizate cu indicele de inflație, la data efectuării plății.
Pentru a se pronunța astfel Tribunalul a avut în vedere în principal că reclamanții nu contestă o stabilire a drepturilor salariale - caz în care s-ar fi pus problema aplicării procedurii prealabile impusă de OUG nr.177/2002 și OUG nr.27/2006 - ci reclamă aplicarea art.169 alin.1, 2 din Codul Muncii, într-un litigiu de muncă, relativ la transferul lor de la Curtea de Conturi, în temeiul OUG nr.117/2003.
Că, drept urmare, acțiunea reclamanților nu poate fi socotită nici tardivă și nici inadmisibilă.
Asupra fondului cauzei, a reținut că până la data de 1.12.2003 reclamanții au fost încadrați ca judecători financiari la Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi S și au fost salarizați conform Legii 50/1996 și OUG 177/2002 cu indemnizația de încadrare prevăzută pentru judecătorii curților de apel având coeficientul de multiplicare 13.
Că, la data de 1.12.2003 s-a realizat transferul activității de jurisdicție în temeiul OUG nr.117/2003 de la Curtea de conturi la Ministerul Justiției, respectiv tribunale, fiindu-le diminuate drepturile salariale prin acordarea coeficientului de multiplicare 12,5, iar începând cz data de 1.04.2006, prin acordarea coeficientului de multiplicare 15 cât este prevăzut pentru judecătorii de tribunal deși drepturile salariale avute de reclamanți trebuiau menținute ca urmarea transferului lor la tribunal, respectiv pentru perioada 1.12.2003 - 31.03.2006 coeficientul 13 și cu începere din 1.04.2006 coeficientul de multiplicare 17 în raport de care urma să fie stabilită indemnizația de încadrare brută lunară majorată cu sporurile legale cuvenite după vechime în funcția de judecător a fiecăruia.
A reținut Tribunalul că în mod nelegal și nejustificat reclamanților li s-au acordat nivele de salarizare mai mici decât cele pe care le aveau la data transferului, întrucât drepturile salariale care formează obiectul cauzei nu pot fi reținute sau diminuate, legislația muncii apărând orice drept salarial legal dobândit în cadrul unui raport de muncă în afara cazurilor și condițiilor prevăzute de lege - art.164 alin.1 Codul Muncii ele urmând a fi acordate în integritatea lor, fie în cazul raportului de muncă existent, fie în cadrul unui nou raport de muncă în cazul în care se produce un transfer.
Ori, reclamanții au trecut prin transfer în cadrul Ministerului Justiției, iar acesta în calitate de cesionar avea obligația conform art.169 alin.2 Codul Muncii să-i preia cu drepturile și obligațiile pe care le aveau la data transferului, el preluând toate drepturile și obligațiile cedentului cu privire la aceștia.
A reținut prima instanță că aceste dispoziții ale art.169 din Codul Muncii sunt în concordanță și cu prevederile Directivei nr.77/187/CEE din 14.02.1977 care prevăd la art.3 Secțiunea a II-a menținerea drepturilor salariaților în cazul transferului de întreprinderi sau unități, actul normativ comunitar fiind incident în cauză.
Că la dosar nu se află nici o dovadă în sensul că reclamanții și-au dat acordul în mod expres de a fi încadrați la un nivel de salarizare inferior celui avut ori conform dispozițiilor art.287 Codul Muncii sarcina probei revenea angajatorului.
Că, pentru că nr.OUG117/2003 nu face nici o referire la modul de salarizare al judecătorilor transferați, sunt incidente dispozițiile Codului muncii astfel că se impune păstrarea drepturilor salariale chiar dacă reclamanții nu funcționează la Curtea de Apel ci la tribunal.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Ministerul Justiției și Libertăților, invocând motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, susținând că prevederile art.169 din Legea nr.53/2003 nu sunt aplicabile în speță.
A dezvoltat în recurs că reclamanții nu au fost transferați, ci numiți în funcția de judecător, potrivit prevederilor art.5 din OUG nr.]117/2003, iar cum această numire s-a făcut la tribunal este firesc să li se aplice salarizarea corespunzătoare, conform OUG nr.27/2006, pentru un judecător cu grad de tribunal.
Recursul declarat în cauză nu este fondat, încât va fi respins ca atare pe temeiul art.312 alin.1 Cod procedură civilă, pentru considerentele ce succed.
Astfel, Curtea reține că trecerea reclamanților de la Colegiul jurisdicțional al Curții de Conturi la instanța din cadrul autorității judecătorești nu poate fi privită simplist, ca un simplu act de numire care nu are nicio bază de pornire, ci trebuie să aibă o reflectare în normele de drept comun ale Codului muncii.
În mod întemeiat a reținut prima instanță, sub acest aspect, că respectiva trecere corespunde noțiunii de transfer, încât reclamanților le sunt aplicabile dispozițiile art.169 alin.1 și 2 din Codul Muncii.
Este și firesc să fie așa, câtă vreme reclamanții au îndeplinit până la 01.12.2003 tot funcția de judecători, fiind salarizați conform art.56 alin.2 din OG nr.83/2000 prin raportare la salarizarea magistraților.
Drept urmare, cum pe calea transferului în serviciu nu este permisă o salarizare inferioară celei inițial avută, conform art.164 alin.1, art.169 Codul Muncii și în acord cu Directiva nr.77/187/CEE din 14.02.1997, hotărârea primei instanțe, de menținere a modului de calcul a salariului foștilor judecători financiari, precum și de acordare a diferențelor rezultate, apare ca legală și temeinică.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților B, împotriva sentinței nr. 1163 din 18 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 15 decembrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud. fond
Tehnored.
Ex. 2/04.01.2010
Președinte:Maierean AnaJudecători:Maierean Ana, Dicu Aurel, Frunză Sanda
