Drepturi salariale ale personalului din justiție. Sentința 165/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA Nr. 165
Ședința publică de la 11 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carmen Bancu
JUDECĂTOR 2: Cristina Mănăstireanu Beatris Manuela
Asistent Judiciar - -
Asistent Judiciar
Grefier
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiu de muncă privind acțiunea formulată de reclamanții, G, -, și - în contradictoriu cu pârâții Ministerul public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor - Direcția. Generală a Finanțelor Publice N, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț, intervenient în nume propriu fiind.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc la data de 9 2008, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte din prezenta, și când, pentru a da posibilitate apărătorului reclamanților și intervenientei să depună la dosar Ordinul Ministrului Justiției nr.1921/C/2005, pronunțarea s-a amânat pentru astăzi, 11 2008.
După deliberare,
INSTANȚA
Asupra conflictului de muncă de față.
Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Neamț sub nr-, reclamanții:, G, -, și - au chemat în judecată pe pârâții Ministerul public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț, Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor - Direcția Generală a Finanțelor Publice N solicitând obligarea pârâților la plata pentru fiecare dintre reclamanți a unei despăgubiri în sumă de 1700 lei, actualizată la data plății.
În motivarea acțiunii, reclamanții au susținut că dispozițiile Ordinului nr. 1921/C/l5.12.2005 emis de Ministerul Justiției referitoare la acordarea de stimulente numai judecătorilor din cadrul judecătoriilor și procurorilor din cadrul parchetelor de pe lângă judecătorii, cu o vechime cuprinsă între 0 și 3 ani, au instituit un tratament diferențiat și discriminatoriu între judecători. Consideră reclamanții că prevederile ordinului sunt vădit discriminatorii întrucât nu sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metoda de atingere a scopului urmărit este inadecvată, subiectivă, arbitrară și nepertinentă.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 25 alin. 2 din Legea nr. 146/1997, art. 1 alin. 2 și 3 din nr.OG 137/2000.
Potrivit disp.art.27 din nr.OUG137/2000, în cauză a fost citat și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a invocat excepțiile inadmisibilității acțiunii, necompetenței materiale, lipsei calității procesuale pasive, iar în ceea ce privește fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii.
În motivarea poziției sale procesuale, pârâtul a arătat că stimulentele financiare cate fac obiectul prezentei cauze au fost acordate cu respectarea Normelor interne privind repartizarea fondului constituit potrivit art. 25 alin. 2 din Legea nr. 146/1997, aprobate prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 2404/C/2004.
A mai susținut pârâtul că stimulentul financiar nu este un drept conferit de lege, el depinzând de mai mulți factori, care îi conferă acestuia un caracter incert, imposibil de prevăzut, astfel încât nu se poate vorbi de un drept de creanță lichidă, exigibilă.
De asemenea, la anumite intervale de timp, ordonatorii pot aprecia ca, în funcție de ordinea îndeplinirii obiectivelor propuse, să repartizeze fondurile colectate din amenzi judiciare și cheltuieli avansate de stat, recuperate de la participanții la procesul penal, fără ca tot personalul din sistemul autorității judecătorești să fie recompensat în același timp.
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție- a formulat în cauză și cerere de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor.
Prin întâmpinarea formulată, Ministerul Economiei și Finanțelor a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive și a solicitat respingerea cererii de chemare în garanție. Precizează pârâtul că reprezenta Statul ca subiect de drepturi și obligații în fața organelor de justiție, precum și în alte situații în care participă în mod nemijlocit, în nume propriu, în raporturi juridice civile, numai dacă legea nu stabilește în acest scop un alt organ ( nr.HG 386/2007).
În cazul de față, raportul de drept procesual se poate lega valabil numai între titularii dreptului ce rezultă din raportul de drept material dedus judecății, concretizat în drepturi salariale. Împrejurarea că sumele respective pot fi virate din bugetul de stat, nu este de natură să confere acestuia calitatea procesuală pasivă în cauză.
Ministerul Justiției a invocat, prin întâmpinarea formulată în cauză excepția lipsei calității procesuale pasive în cauză, având în vedere că între reclamanți și acest minister nu a existat nici un fel de raport juridic.
Pe fondul cauzei, se solicită respingerea acțiunii ca fiind nefondată, întrucât nu există nici un act normativ care să prevadă sau garanteze dreptul de a primi stimulente.
Prin întâmpinarea formulată, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive în cauză.
La termenul de judecată din data de 14.11.2007, în cauză a formulat cerere de intervenție principală intervenienta -, solicitând, în contradictoriu cu aceiași pârâți, plata sumei de 1700 lei cu titlu de despăgubiri, actualizate în raport cu indicele de inflație la data plății efective.
Prin încheierea nr.2298 din data de 03.04.2008, Înalta Curte de Casație și Justiție a strămutat cauza la Tribunalul Iași.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului Iași sub nr- și, în urma apariției nr.OUG 75/2008, aceasta a fost trimisă la Curtea de APEL IAȘI spre competentă soluționare.
Pe rolul acestei din urmă instanțe, cauza a fost înregistrată sub nr-.
Analizând cu precădere excepțiile invocate în cauză, în temeiul disp.art.137 din Cod. proc. civ. se rețin următoarele:
În temeiul disp.art.295 alin.2 și 248 alin.3 din Codul muncii, această cauză trebuie calificată ca fiind un conflict de drepturi, revenind tribunalului, potrivit disp.art.284 alin.1 și art.2 alin.1 lit.c) din Codul d e procedură civilă, competența de soluționare a acesteia.
Se mai reține în acest sens că, potrivit disp.art.269 Codul muncii, angajatorul este obligat să îl despăgubească pe salariat în situația în care acesta a suferit un prejudiciu material din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul. În cazul în care angajatorul refuză să îl despăgubească pe salariat, acesta se poate adresa cu plângere instanțelor judecătorești competente.
De asemenea, art.283 alin.1 din Codul muncii prevede că cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate:.
c)în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator.
Se reține astfel că, prezentul conflict de drepturi nu intră în competența de soluționare a judecătoriilor întrucât, potrivit disp.art.1 punctul 1 Cod proc. civilă, acestea judecă în primă instanță toate procesele și cererile, în afară de cele date prin lege în competența altor instanțe.
Mai mult, în cursul judecării acestei cauze a fost adoptată nr.OUG75/2008, care a stabilit competența de soluționare a acestor cauze, în primă instanță, în favoarea curților de apel.
Pentru aceste considerente, se reține ca fiind nefondată, urmând a fi respinsă, excepția necompetenței materiale invocată în cauză de către Ministerul public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Se reține ca fiind nefondată, urmând a fi respinsă,în temeiul disp.art.21 din Constituție și excepția inadmisibilității acțiunii invocată de către același pârât.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocate în cauză de Ministerul public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, se reține că aceasta este nefondată, urmând a fi respinsă, întrucât acest minister a fost chemat în judecată de către pârâți, având în vedere calitatea de ordonator principal de credite al procurorului general al acestui parchet, potrivit disp.art.70 din Legea nr.304/2004.
Se reține că este nefondată, urmând a fi respinsă și excepția lipsei calității procesuale pasive invocate în cauză de Ministerul Justiției, având în vedere că acesta a emis Ordinul nr. 1921/C/2005, cu privire la care reclamanții pretind că ar fi discriminatoriu.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, se reține că aceasta este întemeiată, urmând a fi admisă, întrucât în cauză pârâtul, cu toate că nu are calitatea de angajator sau ordonator de credite, a fost chemat în judecată de către reclamanți pentru a fi obligat la plata unor despăgubiri suferite de către acestea în desfășurarea raporturilor de muncă. Pentru aceste considerente, se va respinge acțiunea formulată de către reclamanți în contradictoriu cu acest pârât.
Cât privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocate în cauză de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, se reține că aceasta este neîntemeiată, urmând a fi respinsă, întrucât acesta a fost doar citat în cauză, potrivit disp.art.27 din nr.OG137/2000, fără a se solicita și obligarea sa la plata despăgubirilor pretinse.
În ceea ce privește fondul cauzei, se reține că atât acțiunea formulată de către reclamanți, cât și cererea de intervenție formulată de intervenientă este neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Reclamații și intervenienta au calitatea de procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău și a Parchetului de pe lângă Tribunalul Neamț.
Aceștia susțin că au fost prejudiciați prin Ordinul nr. 1921/C/2005 al Ministrului Justiției, ce ar fi aprobat un fond de stimulente financiare pentru personalul din sistemul justiției, fiind acordat numai judecătorilor și procurorilor cu o vechime în funcție de 0-3 ani, deși acest criteriu nu se regăsește printre criteriile de evaluare pentru acordarea stimulentelor, în nici unul dintre actele normative ce stau la baza acordării lor.
Se reține că în cauză, deși au formulat aceste susțineri, reclamanții și intervenienta nu au reușit să și dovedească faptul că, prin Ordinul nr. 1921/C/2005 al Ministrului Justiției, s-ar fi aprobat un fond de stimulente financiare și pentru procurorii cu o vechime în funcție de 0-3 ani.
Prin Hotărârea nr. 15/2006 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării s-a constatat existența unei discriminări indirecte potrivit art. 2 alin. 1 și 2, art. 3 lit. c, art. 8 alin. 3 și art. 9 din nr.OG 137/2000, ca urmare a faptului că prin acest ordin au fost acordate stimulente financiare doar judecătorilor ce aveau o vechime cuprinsă între 0-3 ani, însă această hotărâre nu constată existența unei astfel de discriminări și între procurorii cu vechime diferită.
Din argumentarea deciziei nr. 294/2001 a Curții Constituționale se reține că legiuitorul național poate institui tratamente juridice diferite pentru situații diferite și că diferența de tratament devine discriminare numai atunci când autoritățile statale introduc distincții între situații analoage și comparabile, fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă.
În speță, se reține însă că reclamanții și intervenienta nu au dovedit că ar fi fost în situații analoage și comparabile cu persoanele cărora li s-au acordat stimulente financiare potrivit Ordinului nr. 1921/C/2005 al Ministrului Justiției, astfel încât urmează să se respingă cererea acestora de reparare a prejudiciului suferit.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepțiile necompetenței materiale, inadmisibilității acțiunii și lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâtul Ministerul public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Respinge excepțiile lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâții Ministerul Justiției și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor și, în consecință, respinge acțiunea reclamanților și cererea de intervenție în interes propriu formulate în contradictoriu cu acest pârât.
Respinge, ca neîntemeiate, acțiunea formulată de recalamanții:, G, -, și -, cu domiciliul procedural ales la Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț și cererea de intervenție în nume propriu formulată de -, cu domiciliul în P N, bd, -,.10-12,.B,.1, jud.N, în contradictoriu cu Ministerul public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu sediul în B, bulevardul nr.14, sector 4, cod 75101, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, cu sediul în B,-, Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț, cu sediul în P N,-8, județul N, Ministerul Justiției, cu sediul în B,-, sector 5 și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, cu sediul în B, nr.1-3, etaj.2, apart.202, sector 1, privind plata sumei de 1700 lei, în cuantum actualizat cu indicele de inflație, cu titlu de despăgubiri.
Respinge cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor formulată de pârâtul Ministerul public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 11.12.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, ASISTENȚI JUDICIARI
Cu opinie în sensul prezentei hotărâri
Grefier,
Red./Tehnored.:;
2 ex.-19.12.2008.
Președinte:Carmen BancuJudecători:Carmen Bancu, Cristina Mănăstireanu Beatris Manuela
