Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 1702/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 1702/R-CM
Ședința publică din 17 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Paulina Ghimișliu JUDECĂTOR 2: Laura Ioniță
JUDECĂTOR 3: Nicoleta Simona
Judecător - -
Grefier
S-a luat în examinare pentru soluționare recursul declarat de reclamanții, și, împotriva sentinței civile nr.1211 din 21 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit recurenții-reclamanți și intimații-pârâți.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Având în vedere că s-a solicitat judecarea în lipsă, curtea constată recursul în stare de judecată și trece la soluționarea lui.
După strigarea cauzei, s-a prezentat avocat pentru recurenții-reclamanți, care a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat. Depune la dosar împuternicirea avocațială nr.89/2009 emisă de Baroul Prahova - Cabinet individual și note scrise.
CURTEA
Constată că prin acțiunea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Prahova, reclamanții, și au chemat în judecată pe pârâții Statul Român, reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să înlăture discriminarea la care sunt supuși reclamanții, să fie obligați pârâții să le plătească sporul pentru risc și suprasolicitare de 50% calculat lunar la salariul de bază, începând cu 1.01.2003 și în continuare, atâta timp cât îndeplinesc funcția de magistrați, să fie obligați la actualizarea sumelor de mai sus în funcție de rata inflației și la plata dobânzilor legale prevăzute de nr.OG9/2009 și să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că în raport de alți salariați ai statului, funcționari publici și demnitari care primesc sporuri salariale substanțiale pentru activitățile desfășurate în condiții de risc profesional și suprasolicitare neuropsihică, statul - ordonator de credite - a încetat să le mai acorde acest drept, încă din anul 2003, pe motiv că legea care prevedea acest drept pentru magistrați a fost abrogată. În acest fel, au fost încălcate dispozițiile art.1 alin.2 lit.c pct.I din nr.OG137/2000, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, cât și dispozițiile Protocolului 12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Prin întâmpinarea formulată, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a invocat excepția de necompetență materială de soluționare a cauzei, apreciind că este competentă în speță Judecătoria Ploiești, cât și excepția prescripției parțiale a dreptului material la acțiune al reclamanților pentru perioada 1.01.2003-07.2004.
Pe fondul cauzei, s-a solicitat respingerea acțiunii ca inadmisibilă, cu motivarea că textul de lege pe care își întemeiază acțiunea reclamanții - art.47 din Legea nr.50/1996 - a fost abrogat prin nr.OG83/2000.
Același pârât a formulat cerere de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice, solicitând ca, în cazul în care se va admite cererea reclamanților, chematul în garanție să fie obligat să adopte un proiect de rectificare a bugetului Ministerului Public pe anul 2007 care să includă alocarea sumelor ce reprezintă pretențiile reclamanților.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul Ministerul Finanțelor Publice prin Pai nvocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, arătând că nu trebuie confundat cu Statul Român și cu bugetul de stat, fiind doar ordonator principal de credite.
Prin sentința civilă nr.1211/21 septembrie 2007 fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice și a fost respinsă acțiunea față de acest pârât.
A fost respinsă excepția de necompetență materială a instanței.
A fost admisă excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamanților pentru perioada 1 ianuarie 2003-iulie 2004 și a fost respinsă acțiunea pentru această perioadă.
A fost respinsă cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice.
A fost respinsă în rest acțiunea reclamanților.
S-a luat act că pârâții nu au solicitat obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a analizat cu prioritate, conform art.137 alin.1 Cod procedură civilă, excepțiile invocate de pârâți.
A fost apreciată ca întemeiată excepția lipsei calității procesual pasive a Ministerului Finanțelor Publice, reținându-se că acesta nu poate avea calitatea de ordonator principal de credite pentru alte instituții sau ministere care, la rândul lor sunt ordonatori principali de credite - cum este cazul Ministerului Public -, și nu repartizează sume de la bugetul acestora, sumele fiind alocate conform destinațiilor bugetare în conformitate cu Legea bugetului de stat. De asemenea, faptul că ordonatorul principal de credite, Ministerul Public, nu a corectat indemnizațiile cuvenite reclamanților, nu poate conduce la obligarea Ministerului Finanțelor Publice la plata unor sume de bani aferente unor raporturi de muncă față de care este terț.
A fost considerată ca nefondată excepția de necompetență materială a tribunalului, instanța reținând că a fost investită cu soluționarea unui litigiu de muncă.
De asemenea, a fost apreciată ca întemeiată excepția prescripției dreptului la acțiune, cu motivarea că termenul de prescripție este de 3 ani, conform art.3 din Decretul nr.167/1958 și art.283 alin.1 lit.c din Codul muncii. Ca atare, pentru perioada 01.01.2003 - iulie 2004 acțiunea este prescrisă.
În ceea ce privește fondul cauzei, instanța a reținut că pretențiile reclamanților sunt neîntemeiate, întrucât art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, care reglementa acordarea sporului de 50% din salariul de bază brut lunar, a fost abrogat prin nr.OG83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996.
Așadar, textul fiind abrogat, instanța de judecată nu se poate substitui legiuitorului pentru menținerea în vigoare a acestor dispoziții, abrogarea fiind atributul exclusiv al legiuitorului.
Referitor la neconstituționalitatea art.47 din Legea nr.50/1996, tribunalul a constatat că reclamanții nu au indicat dispoziția legală constituțională care a fost încălcată prin abrogarea textului amintit, astfel că acesta nu poate face obiectul controlului instanței de judecată, fiind considerată ca inadmisibilă.
Față de aceste considerente, acțiunea a fost respinsă.
În termen legal reclamanții au declarat recurs împotriva acestei sentințe, recursul fiind înregistrat pe rolul Curții de Apel Ploiești.
Prin încheierea nr.3940 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr- a fost admisă cererea colectivă de abținere formulată de magistrații și grefierii Curții de Apel Ploiești și a fost trimisă cauza spre soluționare la Curtea de APEL PITEȘTI, instanță pe rolul căreia dosarul a fost înregistrat la data de 30.06.2008.
Prin încheierea din 02.07.21008, în baza art.II alin.3 din nr.OUG75/2008, Curtea de APEL PITEȘTIa scos cauza de pe rol și a înaintat rcursul spre soluționare Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Prin decizia nr.4074/26.03.2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr- a fost declinată competența de soluționare a recursului în favoarea Curții de APEL PITEȘTI, reținându-se că dispozițiile art.I și II din nr.OUG75/2008 au fost declarate ca neconstituționale prin decizia nr.104/20.01.2009 pronunțată de Curtea Constituțională, situație față de care au redevenit incidente dispozițiile art.3 pct.3 Cod procedură civilă, conform cărora recursurile se judecă de către curțile de apel.
Pe rolul Curții de APEL PITEȘTI cauza a fost înregistrată la data de 05.05.2009.
Prin recursul formulat, reclamanții au criticat sentința pronunțată de Tribunalul Prahova, arătând că în mod greșit a fost respinsă acțiunea, cu toate că abrogarea art.47 din Legea nr.50/1996 nu s-a făcut cu respectarea Constituției și a Legii nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă.
Analizând sentința recurată, în raport de critica formulată, instanța reține următoarele:
Prin art.47 din Legea nr.50/1996 a fost instituit un spor de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% pentru magistrați și personal auxiliar.
Acest text de lege a fost abrogat prin nr.OG83/2000.
Prin Decizia nr.XXI/10.03.2008 pronunțată în dosarul nr.5/2008, Înalta Curte de Casație și Justiție, în recurs în interesul legii, a statuat că sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 50% se cuvine magistraților și personalului auxiliar și după intrarea în vigoare a nr.OG83/2000.
Deciziile pronunțate în recurs în interesul legii sunt obligatorii pentru instanțele de judecată, conform art.329 alin.3 Cod procedură civilă.
După pronunțarea acestei decizii de către Înalta Curte de Casație și Justiție, Curtea Constituțională, prin Decizia nr.838/2009, a constatat existența unui conflict juridic de natură constituțională între autoritatea judecătorească pe de o parte, și Parlament și Guvernul României, pe de altă parte. De asemenea, prin aceeași decizie s-a statuat că Înalta Curte de Casație și Justiție are obligația de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii de către toate instanțele judecătorești, cu respectarea principiului fundamental al separației și echilibrului puterilor, consacrat de art.1 alin.4 din Constituția României, precum și că Înalta Curte de Casație și Justiție nu are competența constituțională să instituie, să modifice sau să abroge norme juridice cu putere de lege ori să efectueze controlul de constituționalitate al acestora, iar instanțele de judecată trebuie să se limiteze la interpretarea legii și nu să invoce vicii de tehnică legislativă și de neconstituționalitate, întrucât în acest fel ar încălca competența Curții Constituționale.
Decizia Curții Constituționale nr.838/27.05.2009, publicată în Monitorul Oficial din 3.07.2009 a avut ca obiect de analiză două decizii pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii: Decizia nr.XXXVI/7 mai 2007 și Decizia nr.XXI/10.03.2008 - aplicabilă în speță.
Tot prin Decizia nr.838/2009, Curtea Constituțională a statuat că decizia prin care se stabilește existența unui conflict între puterile statului nu poate avea ca scop lipsirea de efecte juridice a unor hotărâri judecătorești și, ca atare, decizia nr.838 nu poate produce nici un efect cu privire la valabilitatea deciziilor deja pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție. Aceasta întrucât, conform art.147 alin.4 din Constituție, deciziile Curții Constituționale, de la data publicării în Monitorul Oficial al României, sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor. De altfel, Curtea Constituțională nici nu are competența de a desființa hotărâri pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție și nici pe cele pronunțate de alte instanțe judecătorești.
Rezultă așadar, din cuprinsul Deciziei Curții Constituționale nr.838/27.05.2009, că dispozițiile acesteia nu se aplică pentru hotărârile deja pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, ceea ce înseamnă că nu se aplică nici în cazul Deciziei nr.XXI care a fost pronunțată în 10.03.2008, fiind deci anterioară deciziei Curții Constituționale.
Ca atare, chiar și în condițiile pronunțării deciziei nr.838/2009 de către Curtea Constituțională, decizia nr.XXI/2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție continuă să își producă efecte, ea fiind obligatorie pentru instanțe, în temeiul art.329 alin.3 Cod procedură civilă.
Față de aceste considerente, în temeiul art.312 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul și va modifica în parte sentința, în sensul că va admite în parte acțiunea, obligându-i pe pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești și Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova să plătească reclamanților sporul de 50% de risc și suprasolicitare neuropsihică începând cu 1.08.2004 la zi (respectându-se termenul de 3 ani de prescripție).
În ceea ce privește acordarea acestui spor și pentru viitor, instanța reține că prin decizia nr.XXI/10.03.2008 s-a statuat că sporul de 50% de risc și suprasolicitare neuropsihică se cuvine și după intrarea în vigoare a nr.OG83/2000, aprobată prin Legea nr.334/2001. A statuat Înalta Curte că dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996 au produs și produc efecte și în continuare, neîncetându-și nici în prezent aplicabilitatea, și, ca atare, drepturile consacrate prin acest text de lege se cuvin și în continuare. Rezultă deci că prin decizia pronunțată în interesul legii nu s-a stabilit o eventuală dată de la care acest spor nu s-ar mai cuveni.
În altă ordine de idei, una dintre condițiile ce trebuie îndeplinite pentru exercitarea acțiunii civile este ca dreptul să fie actual. Art.110 alin.2 Cod procedură civilă permite însă promovarea unei acțiuni înainte de împlinirea termenului, în cazul prestațiilor periodice, instituind astfel o excepție de la regula enunțată mai sus. Salariul fiind o prestație periodică, rezultă că art.110 alin.2 Cod procedură civilă își găsește aplicabilitatea în speță, urmând bineînțeles ca hotărârea să fie executată la data scadenței fiecărei prestații periodice.
În temeiul art.161 alin.4 din Codul muncii, instanța va dispune actualizarea sumelor de bani cuvenite reclamanților, în funcție de indicele de inflație, angajatorul având obligația de a plăti daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului ca urmare a neplății sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50%.
În temeiul nr.OG9/2000, Curtea va dispune și plata de dobânzi la aceste sume.
În temeiul art.1 din Decretul nr.92/1976, vor fi obligați pârâții Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești și Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților.
- menține în rest sentința, neexistând din partea reclamanților critici privind respingerea cererii de chemare în garanție.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de reclamanții, și, cu domiciliul procesual ales la Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploiești, cu sediul în P,-, județul P, împotriva sentinței civile nr.1211/21 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr-, intimați fiind pârâții STATUL ROMÂNprinMINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B,-, sector 5, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE P, cu sediul în P,-, județul P, MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, cu sediul în B, b-dul. -, nr.14, sector 5, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL PLOIEȘTI și PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL PRAHOVA, ambii cu sediul în P,-, județul
Modifică în parte sentința în sensul că admite în parte acțiunea.
Obligă pe pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești și Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova să plătească reclamanților sporul de 50% de risc și suprasolicitare neuropsihică începând cu 1.08.2004 la zi și în continuare, sumă actualizată cu indicele de inflație, la care se va aplica și dobânda legală.
Obligă pe pârâții Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești și Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților.
Menține în rest sentința.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 17 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI, Secția civilă, conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored. /
10 ex/25.11.2009
Jud. fond:
Președinte:Paulina GhimișliuJudecători:Paulina Ghimișliu, Laura Ioniță, Nicoleta Simona
