Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 177/2010. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 177
Ședința publică de la 16 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nelida Cristina Moruzi
JUDECĂTOR 2: Cristina Trutescu
JUDECĂTOR 3: Carmen
Grefier
Pe rol judecarea cauzei Litigii de muncă având ca obiect drepturi salariale ale personalului din justiție privind recursurile declarate de recurentul Ministerul Apărării Naționale și pentru Direcția Instanțelor Militare și recurentul Ministerul Finanțelor Publice - prin... Pu-ași împotriva sentinței civile nr1838 din 13.11.2009 pronunțată de Tribunalul Iași, intimați fiind, expert în domeniul Discriminării- Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la primul termen de judecată, prin serviciul de registratură s-a depus la dosar întâmpinare formulată de către toți intimații, duplicatul comunicându-se recurenților. Se solicită judecarea cauzei în lipsă.
Președintele completului dă citire raportului asupra recursurilor potrivit căruia acestea sunt declarate în termen și motivate.
Instanța,verificând actele și lucrările dosarului, instanța rămâne în pronunțare asupra recursurilor.
După deliberare,
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra recursului de față, constată:
Prin sentința civilă nr. 1838 din 13 noiembrie 2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Iașia hotărât:
A admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
A respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice.
A respins excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de pârâții Ministerul Apărării și Direcția Instanțelor Militare.
A admis în parte acțiunea, astfel cum a fost precizată, formulată de reclamanții, și, cu domiciliul ales la ribunalul Militar Iași, cu sediul în I, bd. - I nr. 5 - 7, jud. I, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Apărării, cu sediul în B,- - 5, sector 5, Direcția Instanțelor Militare, cu sediul în B, bd. - - nr. 13, sector 5, Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în B,-, sector 5.
A obligat pârâții Ministerul Apărării și Direcția Instanțelor Militare să achite reclamanților, și sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% din salariul de bază brut lunar, pentru perioada 06.06.2008 - 13.11.2009 și în continuare, pe viitor, actualizat cu indicele de inflație la data plății efective.
A obligat pârâții Ministerul Apărării și Direcția Instanțelor Militare să achite reclamantului sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% din salariul de bază brut lunar, pentru perioada 06.06.2008 - 31.03.2009, actualizat cu indicele de inflație la data plății efective.
A obligat pârâții Ministerul Apărării și Direcția Instanțelor Militare să achite reclamantului sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% din salariul de bază brut lunar, pentru perioada 06.06.2008 - 30.04.2009, actualizat cu indicele de inflație la data plății efective.
A respins cererea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții Ministerul Apărării, Direcția Instanțelor Militare și Ministerul Finanțelor Publice, având ca obiect obligarea pârâților la plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% din salariul de bază brut lunar, pentru perioada ulterioară datei de 01.05.2009.
A obligat pârâtul Ministerul Finanțelor Publice să aloce fondurile necesare plății drepturilor bănești acordate reclamanților.
A respins cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice, cerere formulată de pârâții Ministerul Apărării și Direcția Instanțelor Militare.
A respins acțiunea formulată de reclamanți în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, cu sediul în B, nr. 1 - 3, sector 1, pe excepția lipsei calității procesuale pasive.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de APEL IAȘI sub nr. 687/45/13.08.2008, reclamanții, și au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Apărării, Direcția Instanțelor Militare, Ministerul Economiei și Finanțelor și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării,solicitând obligarea Ministerului Apărării și a Direcției Instanțelor Militare la plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% din salariul de bază brut lunar, începând cu data de 06.06.2008 și în continuare, pe viitor, actualizat cu indicele de inflație la data plății efective.De asemenea, reclamanții au solicitat șiobligarea pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor la alocarea fondurilor necesare plății acestor drepturi bănești.
În motivarea acțiunii, reclamanții au susținut că sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% din salariul de bază brut lunar a fost reglementat de art. 47 din Legea nr. 50/1996, iar ulterior, prin art. 50 din OUG nr. 177/2002 a fost abrogat art. 47 din Legea nr. 50/1996, abrogare înlăturată prin art. 41 din nr.OUG 27/2006. În această situație, susțin reclamanții că sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică prevăzut de art. 47 este în vigoare și trebuie acordat în continuare. Mai mult, la data stabilirii acestui spor au fost avute în vedere anumite criterii de referință care rezidă în condițiile în care personalul din cadrul autorității judecătorești își desfășoară activitatea, condiții care sunt caracterizate ca fiind condiții de risc și suprasolicitare neuropsihică. Aceste condiții nu s-au schimbat ci, dimpotrivă, s-au acutizat.
Reclamanții precizează și faptul că prin sentința civilă nr. 846/06.06.2008 a Tribunalului Iași pârâții au fost obligați la plata acestui spor pentru perioada 01.02.2007 - 06.06.2008, fiindu-le respinsă cererea privind plata sporului pentru viitor. Astfel, au fost discriminați prin soluția pronunțată, motivarea respingerii cererii fiind lapidară și lipsită de suport legal.
Pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive. În motivarea acestei excepții, pârâtul a susținut că nu poate fi chemat în judecată în calitate de pârât întrucât, conform art. 16 - 20 din nr.OG 137/2000, este instituția abilitată și investită prin lege să aplice dispozițiile legislației în materie de nediscriminare pe teritoriul României, să constate și să sancționeze contravențiile prevăzute de ordonanță, având competența de a se pronunța cu privire la săvârșirea tuturor faptelor de discriminare prin orice metodă, în orice domeniu de activitate. Este adevărat că în conformitate cu prevederile art. 27 din nr.OG 137/2000, posibila victimă a unei discriminări poate introduce acțiune direct în instanță, însă în această situație Consiliul nu poate fi citat în calitate de pârât, ci de expert în domeniul nediscriminării, pentru a-și preciza poziția cu privire la o posibilă încălcare a legislației în materie.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive. În motivarea acestei excepții, pârâtul a susținut că nu există raporturi juridice de muncă între această instituție și reclamante și că, în conformitate cu prevederile art. 47 alin. 4 din Legea nr. 500/2002, creditele bugetare aprobate unui ordonator principal de credite prin legea bugetară anuală nu pot fi virate și utilizate pentru finanțarea altui ordonator principal de credite. Mai mult, ordonatorul principal de credite, respectiv Ministerul Justiției, nu a solicitat deschiderea de credite necesare pentru efectuarea plăților solicitate prin prezenta acțiune. Pârâtul invocă în susținerea excepției și disp. art. 3 alin. 1 și 2 din nr.OUG 75/2008.
Pârâtul Ministerul Apărării, în nume propriu și pentru Direcția Instanțelor Militare, a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității acțiunii în ceea ce privește cererea de acordare a sporului pe viitor, motivat de faptul că se prezumă ca fiind certă o culpă a acestui minister în nerespectarea unui text de lege care nu există.
Pe fond, pârâtul a susținut că art. 47 din Legea nr. 50/1996 a fost abrogat prin nr.OG 83/2000, iar ulterior, prin nr.OG 8/2007 a fost abrogată în totalitate Legea nr. 50/1996. Prin decizia nr. 21/2008 s-a stabilit de către ICCJ că sporul de 50% se cuvine și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/200. Având în vedere nr.OG 8/2007, susține pârâtul că dreptul ar putea fi apreciat ca existent de către ICCJ până la data intrării în vigoare a acestei ordonanțe.
Pârâtul Ministerul Apărării a formulat și o cerere de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, solicitând ca, în cazul în care va fi admisă acțiunea reclamanților, să fie obligat chematul în garanție să pună la dispoziție sumele cu care va cădea în pretenții.
Prin sentința nr. 91/07.07.2009 pronunțată de Curtea de APEL IAȘI s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași.
Cauza a fost înregistrată la această instanță sub nr. 6013/99/10.09.2009.
Reclamantul a formulat precizări la acțiune, susținând că solicită obligarea pârâților la plata sporului de 50% numai până la data de 01.04.2009, dată la care s-a pensionat.
Considerentele de fapt și de drept pe care s-a întemeiat hotărârea instanței de fond au fost următoarele:
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, Tribunalul a constatat că aceasta este întemeiată și prin urmare a admis-o, având în vedere faptul că între și reclamanți nu există raporturi de muncă. De asemenea, conform art. 27 alin. 1 din nr.OG 27/2000 "persoana care se consideră discriminată poate formula, în fața instanței de judecată, o cerere pentru acordarea de despăgubiri și restabilirea situației anterioare discriminării sau anularea situației create prin discriminare, potrivit dreptului comun", iar potrivit alin. 3 al aceluiași articol, judecarea cauzei are loc cu citarea obligatorie a Consiliului.Din analiza acestor dispoziții reiese faptul că pârâtul nu este citat în calitate de parte (în caz contrar ar apărea ineficient alineatul 6 al articolului menționat); citarea -ului este efectuată în sensul stabilirii caracterului discriminatoriu al faptei.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice, Tribunalul a constatat că aceasta este neîntemeiată și prin urmare a respins-o, având în vedere disp. art. 3 alin. 1 pct. 6 din nr.HG 34/2009, precum și disp. art. 1 din nr.OG 22/2002 aprobată prin Legea nr. 288/2002, potrivit cărora creanțele stabilite prin titluri executorii în sarcina instituțiilor publice se achită din sumele aprobate prin bugetele acestora, de la titlurile de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă. Astfel, pentru realizarea drepturilor salariale este necesară includerea sumelor datorate cu acest titlu în bugetul ordonatorului principal de credite, acesta având obligația, potrivit art. 4 din aceeași ordonanță, de a dispune toate măsurile necesare, inclusiv virări de credite bugetare, în condițiile legii, pentru asigurarea bugetului propriu al ministerului și al instituțiilor din subordine a creditelor necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii.
În ceea ce privește excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâtul Ministerul Apărării, Tribunalul a constatat că și această excepție este neîntemeiată și prin urmare a respins-o, având în vedere dispozițiile art. 6 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului și ale art. 21 din Constituția României referitoare la accesul liber la justiție și la dreptul la un proces echitabil.
Pe fond, tribunalul a reținut că reclamanții, și sunt salariații Tribunalului Militar Iași pe postul de grefier, respectiv grefier arhivar. Reclamantul a fost salariatul Tribunalului Militar Iași pe postul de grefier până la data de 01.04.2009, dată la care a fost înscris la pensie. De asemenea, reclamantul a fost încadrat pe postul de grefier până la data de 01.05.2009, începând cu această dată fiind pensionat.
Prin acțiunea introductivă, reclamanții au solicitat obligarea pârâților Ministerul Apărării și Direcția Instanțelor Militare la plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică începând cu data de 06.08.2008 și în continuare, pe viitor, spor prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996. Reclamantul a precizat că solicită plata acestui spor doar până la data pensionării, 01.04.2009.
Legea este actul juridic al Parlamentului elaborat în conformitate cu legea supremă - Constituția - potrivit unei proceduri prestabilite și care reglementează relațiile sociale cele mai generale și mai importante; este actul normativ cu forță juridică superioară tuturor celorlalte acte normative și emană de la organul suprem al puterii de stat. Noțiunea de supremație juridică a legii constă în faptul că norma stabilită de ea trebuie să corespundă celor cuprinse în Constituția României și toate celelalte acte juridice emise de organele statului nu pot să o abroge, să o modifice sau să deroge de la ea, fiindu-i subordonate din punct de vedere al eficacității juridice.
În speță, reclamanții și-au întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, care prevăd că: "pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50 % din salariul de bază brut lunar". Este adevărat că prin art. 1 pct. 42 din nr.OG 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996, art. 47 din Legea nr. 50/1996 a fost abrogat expres, însă procedându-se astfel, au fost încălcate atât normele constituționale de principiu referitoare la delegarea legislativă, cât și disp. Legii nr. 125/2000 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe.
Astfel, potrivit art. 108 alin. 3 din Constituție "ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele și condițiile prevăzute de aceasta. Or, prin art. 1 pct. Q1 din Legea nr. 125/2000 Guvernul a fost abilitat să emită ordonanțe doar cu privire la "modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele judecătorești republicate". Cu toate acestea prin nr.OG 83/2000 s-a procedat și la abrogarea unor disp. ale Legii nr. 50/1996, deși așa cum rezultă din disp. art. 56-62 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată,modificarea, completarea și abrogareaconstituie evenimente legislative distincte.
Așadar, deși prin legea de abilitare nu a fost prevăzută decât posibilitatea modificării și completării legii, prin ordonanța emisă în temeiul legii a avut loc și abrogarea unor dispoziții ale acesteia.
Este de remarcat în acest context, că acolo unde legislativul a intenționat să acorde executivului abilitare pentru abrogarea unor texte de lege, a prevăzut expres pentru aceasta în cuprinsul legii de abilitare. Astfel, conf. art. 1 pct. Q3 din Legea nr. 125/2000, "guvernul a fost abilitat să emită ordonanță pentru abrogarea art. 2 alin. 3 pct. B lit. d din Decretul nr. 247/1997".
În consecință, întrucât abrogarea realizată prin nr.OG 83/2000 este nelegală și, în plus, subzistă rațiunea acordării sporului de stres, Tribunalul a constatat că pretențiile reclamanților sunt întemeiate cu privire la acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică prev. de art. 47 din Legea nr. 50/1996.
Mai mult, prin decizia nr. 21 din 10 martie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție s-a admis recursul în interesul legii și, în interpretarea și aplicarea unitară a disp. art. 47 din Legea nr. 50/1996, s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația de încadrare brută lunară, respectiv la salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000 aprobată prin Legea nr. 334/2001. Prin considerentele acestei decizii s-a reținut că "au supraviețuit dispozițiilor de abrogare normele ce reglementau acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, astfel că acestea au produs și produc în continuare efecte juridice". De asemenea, s-a mai constatat de către Înalta Curte de Casație și Justiție că "dispozițiile respective nu și-au încetat aplicabilitatea" și că "efectul imediat al supraviețuirii normei în discuție rezidă incontestabil în faptul că drepturile consacrate legislativ prin dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 și ale art. 231din Legea nr. 56/1996 se cuvin și în continuare persoanelor care se încadrează în ipotezele la cere se referă textele de lege".
Or, potrivit disp. art. 329 Cod procedură civilă, dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe.
În consecință, Tribunalul a constatat că este întemeiată cererea reclamanților, și de obligare a pârâților la plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% din salariul de bază brut lunar pentru perioada 06.06.2008 - 13.11.2009 și în continuare, pe viitor.
În ceea ce privește cererea reclamantului, având în vedere precizările formulate, Tribunalul a constatat că este întemeiată cererea acestuia de obligare a pârâților la plata sporului de 50% pentru perioada 06.06.2008 - 31.03.2009 (din cuprinsul Ordinului nr. 19/13.03.2009 rezultă că reclamantului i-a încetat contractul individual de muncă începând cu data de 01.04.2009, prin pensionare).
În ceea ce privește cererea reclamantului, Tribunalul a constatat că cererea acestuia de acordare a sporului de 50% este întemeiată doar pentru perioada 06.06.2008 - 30.04.2009. Întrucât din cuprinsul tabelului depus la dosar rezultă că începând cu data de 01.05.2009 reclamantul este pensionar, instanța a reținut că este neîntemeiată cererea acestuia de obligare a pârâților la plata sporului de 50% începând cu data de 01.05.2009 și în continuare, pe viitor. În ceea ce privește cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice, cerere formulată de pârâții Ministerul Apărării și Direcția Instanțelor Militare, Tribunalul a constatat că aceasta este neîntemeiată și prin urmare a respins-o, având în vedere faptul că prin acțiunea introductivă reclamanții au solicitat obligarea pârâtului la alocarea fondurilor necesare.
Împotriva acestei sentințe declarat recurs, în termen și motivat,pârâții Ministerul Apărării Naționale, în nume propriu și pentru Direcția Instanțelor Militare, și Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice I, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recurentul Ministerul Apărării Naționale, în nume propriu și pentru Direcția Instanțelor Militare, critică sentința, în esență, sub următoarele aspecte:
Sentința recurată este lipsită de temei legal, fiind dată cu aplicarea greșită a legii, întrucât dreptul pretins în proces, stipulat în conținutul art. 47 din Legea nr. 50/1996, a fost abrogat expres prin nr.OG 83/2000, act normativ emis în conformitate cu art. 107 alin. 1 și 3 din Constituția României și Legea nr. 125/2000.
Susține recurentul că, în aplicarea disp. art.411din Legea nr. 50/1996, introdus prin nr.OG 83/2000, nu poate fi invocat dreptul pretins de către reclamanți, întrucât acesta era abrogat prin disp. art. 11pct. 42.
În drept, sunt invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 3041Cod procedură civilă.
Recurentul Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice I critică sentința primei instanțe, în esență, sub următoarele aspecte:
Instanța de fond a respins în mod greșit excepția lipsei calității sale procesuale pasive, întemeindu-și soluția pe disp. art. 1 din nr.OG 22/2002, atâta vreme cât pentru a fi aplicabile aceste dispoziții legale trebuia să fi existat un titlu executoriu la momentul pronunțării sentinței, titlu care nu exista însă în cauza de față.
Consideră recurentul că obligația acordării diferitelor sporuri și beneficii nu poate fi reținută decât în sarcina angajatorului sau a ordonatorului principal de credite. În plus, în conformitate cu disp. art. 47 alin. 4 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, creditele bugetare aprobate unui ordonator principal de credite prin legea bugetară anuală nu pot fi virate și utilizate pentru finanțarea altui ordonator principal de credite.
Afirmă recurentul că ordonatorul principal de credite nu a solicitat deschiderea de credite necesare pentru efectuarea plăților solicitate prin acțiunea de față.
Evocă recurentul că decizia Curții Constituționale pronunțate la data de 27 mai 2009 prin care s-a constatat existența unui conflict de natură constituțională între autoritatea judecătorească, pe de o parte, și Parlamentul și Guvernul României, pe de altă parte, statuându-se că în exercitarea atribuțiilor prevăzute de art. 126 alin. 3 din Constituție, Înalta Curte de Casație și Justiție are competența de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii de către toate instanțele judecătorești, cu respectarea principiului fundamental al separației și echilibrului puterilor, consacrat de art. 1 alin. 4 din Constituție, precum și că Înalta Curte de casație și Justițienu poatesă instituie, să modifice sau să abroge norme juridice cu putere de lege ori să efectueze controlul de constituționalitate al acestora.
În drept, sunt invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 3041Cod procedură civilă.
Intimații au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursurilor, ca nefondate, și menținerea hotărârii primei instanțe care este legală și temeinică.
Nu au fost administrate înscrisuri noi în faza recursului.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței recurate, în raport de criticile formulate prin cererile de recurs, cât și din oficiu potrivit disp. art. 3041Cod procedură civilă, Curtea apreciază că recursurile sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
Intimații-reclamanți, și sunt salariații Tribunalului Militar Iași pe posturile de grefier, respectiv grefier-arhivar; și au fost salariații Tribunalului Militar Iași pe postul de grefier până la data de 01.04.2009, respectiv 01.05.2009, începând cu care au fost înscriși la pensie.
Potrivit disp. art. 2 alin. 2 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare, "Justiția se realizează prin următoareleinstanțe judecătorești:a) Înalta Curte de Casație și Justiție; b) curți de apel; c) tribunale; d) tribunale specializate; e) instanțe militare; f) judecătorii", iar potrivit disp. art. 3 alin. 1 din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și parchetelor de pe lângă acestea, cu modificările și completările ulterioare, "Personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătoreștiși al parchetelor de pe lângă acestea este format dingrefieri,grefieri statisticieni, grefieri documentariști,grefieri arhivari, grefieri registratori și specialiști T".
Legea nr.138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții, cu modificările și completările ulterioare, statuează în cuprinsul Anexei nr. 7 pct. 11 alin. 1 că "Magistrații și personalul auxiliar de specialitate, cadre militare în activitate din structurile autorității judecătorești, beneficiază de drepturile reglementate în legislația aplicabilă personalului autorității judecătorești", iar în cuprinsul punctului nr. 12 prevede că"Personalul civil auxiliar și de altă specialitate din structurile militare ale autorității judecătorești beneficiază de drepturile reglementate în legislația aplicabilă personalului autorității judecătorești, iar pentru activitatea desfășurată în Ministerul Apărării Naționale beneficiază și de drepturile salariale prevăzute la art. 13 din prezenta lege."
În prezenta cauză, instanța de fond a avut în vedere decizia nr. 21 din 10 martie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin care s-a admis recursul în interesul legii și, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996, s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația de încadrare brută lunară, respectiv la salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000 aprobată prin Legea nr. 334/2001.
În ceea ce privește "aplicarea greșită a legii" de către instanța de fond, se constată că, potrivit art. 329 alin. 3 Cod proc. civilă, dezlegarea dată problemelor de drept judecate prin recurs în interesul legii este obligatorie pentru instanțe, Or, așa cum a reținut și prima instanță, Înalta Curte de Casație și Justiție a considerat că" au supraviețuit dispozițiilor de abrogare normele ce reglementau acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, astfel că acestea au produs și produc în continuare efecte juridice",că" dispozițiile respective nu și-au încetat aplicabilitatea"și că"Efectul imediat al supraviețuirii normei în discuție rezidă incontestabil în faptul că drepturile consacrate legislativ prin dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 și ale art. 231din Legea nr. 56/1996 se cuvin și în continuare persoanelor care se încadrează în ipotezele la care se referă textele de lege."Decizia în interesul legii, prin care s-a reținut că normele ce reglementau acordarea sporului de 50% produc în continuare efecte juridice, a fost pronunțată de instanța supremă la data de 10 martie 2008, deci ulterior datei de 1.02.2007, care este data intrării în vigoare a OG nr. 8/2007, act normativ prin care s-a abrogat Legea nr. 50/1996. Așadar, prima instanță a respectat "dezlegarea dată problemelor de drept judecate prin recurs în interesul legii".
Prin urmare, recursul declarat de Ministerul Apărării Naționale este nefundat.
Nefondat este, de asemenea, și recursul declarat de Ministerul Finanțelor Publice, întrucât:
Calitatea procesuală pasivă a recurentului-pârât Ministerul Finanțelor Publice este justificată prin prisma dispozițiilor art. 1 din nr.OG 22/2002, aprobată prin Legea nr. 288/2002, conform cărora executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, în temeiul titlurilor executorii, se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă.
Nu s-a solicitat, de către reclamanți, finanțarea de către un ordonator principal de credite, a altui ordonator principal de credite, ci alocarea, în buget, a sumele necesare efectuării plăților, în condițiile în care printre atribuțiile recurentului, reglementate de Legea nr. 500/2002, se regăsește și cea de coordonare a acțiunilor care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, și anume: pregătirea proiectelor legilor bugetare, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general de execuție. Contrar susținerilor recurentului, deși constituie infracțiune neexecutarea unei hotărâri judecătorești privind plata salariilor, hotărâre definitivă, nu irevocabilă, recurentul nu a asigurat fondurile necesare plății acestor drepturi. De asemenea, în contextul în care nu se asigură, în bugetul ordonatorului principal de credite, fondurile necesare plății drepturilor salariale, nu există niciun impediment ca, prin aceeași hotărâre judecătorească, definitivă și care constituie titlu executoriu, ordonatorul principal de credite, care este o instituție publică, să fie obligat la plata drepturilor salariale, iar recurentul să fie obligat la alocarea sumelor necesare. În ceea ce privește decizia nr. 838 din 27 mai 2009 Curții Constituționale, prin care s-a constatat existența unui conflict juridic de natură constituțională între autoritatea judecătorească, pe de o parte, și Parlamentul României și Guvernul României, pe de altă parte, și că, în exercitarea atribuțiilor prevăzute de art. 126 alin. 3 din Constituție, Înalta Curte de Casație și Justiție are competența de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii de către toate instanțele judecătorești, cu respectarea principiului fundamental al separației și echilibrului puterilor, consacrat de art. 1 alin. 4 din Constituția României, Înalta Curte de Casație și Justiție neputând să instituie, să modifice sau să abroge norme juridice cu putere de lege ori să efectueze controlul de constituționalitate al acestora, Curtea reține că recurentul solicită ca această decizie să fie avută în vedere la soluționarea prezentului recurs. Or, această decizie a Curții Constituționale nu influențează soluționarea recursului formulat de Ministerul Finanțelor Publice, recurs care vizează calitatea procesuală pasivă a acestuia în cererea privind obligarea sa la alocarea unor fonduri. În consecință, față de considerentele expuse, avându-se în vedere și dispozițiile art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursurile și va menține sentința recurată.PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de pârâții Ministerul Apărării Naționale,în nume propriu și pentru Direcția Instanțelor Militare, și Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice I, împotriva sentinței civile nr.1838 din 13.11.2009 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 16 Februarie 2010.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red/tehnored.
2 ex/24 03 2010
Tribunalul Iași -
-
Președinte:Nelida Cristina MoruziJudecători:Nelida Cristina Moruzi, Cristina Trutescu, Carmen
