Drepturi salariale ale personalului din justiție.

Jurisprudenţă şi speţe de drept civil (Jurindex)

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CONSTANȚA

SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

HOTĂRÂREA NR. 51/CM

Ședința publică de la 14 octombrie 2008

Completul specializat pentru cauze

Privind conflicte de muncă

PREȘEDINTE: Jelena Zalman

JUDECĂTOR 2: Mariana Bădulescu Georgeta Chioveanu Lucian Neacșu

Asistent judiciar - - -

Grefier - - -

S-a luat în examinare acțiunea civilă având ca obiect litigiu de muncă, acțiune formulată de reclamanta, cu sediul procesual ales la Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanța,-, -.B,.15, în contradictoriu cu pârâțiiGUVERNUL ROMÂNIEI, cu sediul în B, sector 1,-,CONSILIUL SUPERIOR AL MAGISTRATURII,cu sediul în B, sector 6,- B, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în B, sector 5,-,PARCHETUL DE PE LÂNGĂ INALTA C DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE,cu sediul în B, sector 5,- și PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL CONSTANȚA, cu sediul în C,-.

La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.

Procedura este legal îndeplinită cu conform dispozițiilor art. 87 și următoarele cod procedură civilă.

S-a făcut referatul oral asupra cauzei de către grefierul de ședință, prin care s-au evidențiat părțile, stadiul dosarului și faptul că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit art. 242 alin. 2cod procedură civilă.

Curtea, văzând că părțile au solicitat judecata cauzei și în lipsă, în temeiul art. 150.pr.civ. constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.

CURTEA

Asupra acțiunii civile de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța sub nr-, chemat în judecată pe pârâții Guvernul României,Consiliul Suprem al Magistraturii, Ministerul Finanțelor, Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL CONSTANȚA, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța, să obligați pârâții la acordarea creșterilor salariale prevăzute de Ordonanța Guvernului României nr. 10/2007 la art. 1 alin 1 cu 5% începând cu data de 1 ianuarie 2007, față de nivelul din luna decembrie 2006;cu 2 % începând cu data de 1 aprilie 2007. față de nivelul din luna martie 2007; cu 11% începând cu data de 1 octombrie 2007, față de nivelul din luna septembrie 2007și actualizarea cu indicele de inflație de la data când trebuiau acordate și până la plata efectivă,precum și acordarea de dobândă legală aferentă.

Cât privește pe MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR s-a solicitat a fi obligat la alocarea sumelor necesare acordării acestor drepturi.

În considerente s-a menționat că prin emiterea a trei ordonanțe ale guvernului, datate 31.01.2007, s-a dispus majorarea salariului - începând cu 1 ianuarie 2007 - pentru toți demnitarii, funcționarii publici și salariații contractuali ai statului, cu excepția judecătorilor de la curțile de apel, tribunale și judecătorii, precum și a procurorilor de la parchetele de pe lângă instanțele judecătorești.

Singurii magistrați beneficiari ai acestor majorări salariale au fost judecătorii Înaltei Curți de Casație și Justiție, Procurorul General al României și adjuncții acestuia, precum și judecătorii Curții Constituționale.

Prin nr.OG16/31.01.2007, Guvernul a dispus și majorarea drepturilor bănești cu începere de la 01.01.2007 ale personalului Ministerului Afacerilor Externe.

Prin nr.OG 27/31.01.2007 se dispune majorarea salariilor și pentru controlorii financiari din cadrul Curții de Conturi, în aceleași procente menționate.

Reclamanta a susținut, astfel, că prin adoptarea acestor acte normative s-a generat o discriminare în ce privește salarizarea judecătorilor și procurorilor fiind încălcat principiul egalității de tratament față de toți salariații și angajatorii enunțat de art. 5 alin. 1 și 3 Codul muncii, ca și cel al egalității între cetățeni statuat de Constituție și recunoscut și prin art. 1 alin. 2 din nr.OG 137/2000.

S-a apreciat că în modalitatea arătată s-a adus atingere principiului statuat prin art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, referitor la interzicerea discriminării, fiind invocată și incidența art. 20 alin. 2 din Constituție în ce privește prevalența dreptului internațional în ce privește drepturile fundamentale ale omului consacrate prin pacte și tratate la care România este parte.

De asemenea pentru perioada 01.01.2007-12.03.2007 și 15.11.2007- până la data pronunțării hotărârii și pentru viitor solicită reclamanta să fie obligat Consiliul Superior al Magistraturii, întrucât în această perioadă a fost detașată la această instituție, pentru perioada 01.09.2007- 14.11.2007 să fie obligat Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția pentru Investigarea Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, întrucât în această perioadă a fost detașată la această instituție iar pentru perioada 13.03.2007-31.08.2007 și în continuare pentru viitor, să fie obligat Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL CONSTANȚA.

Și-a întemeiat cererea pe prevederile art. 21 alin.1 din OG nr.137/2000, modificată și completată.

Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor - invocă excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, motivat de faptul că în cauzele care au ca obiect litigii de muncă, părți nu pot fi decât salariații, angajatorii, sindicatele sau patronatul, conf. Art. 282 din Codul muncii.

Cum între reclamanții magistrați și Ministerul Economiei și Finanțelor nu există raporturi contractuale, acesta nu are calitate procesual pasivă în prezenta cauză.

Prin întâmpinare Guvernul României a invocat excepția necompetentei materiale a instanței, motivat de faptul că chemarea în judecată a pârâtului Guvernul României în raport cu obiectul cererii reclamantei, executivul neavând raporturi de serviciu cu aceștia și nici obligații corelative drepturilor lor de personal, având în vedere că pretențiile acestora nu pot excede atribuțiilor și competențelor legale ale Executivului, considerând că o eventuală vătămare a drepturilor lor subiective,iar existența unei răspunderi administrativ - patrimoniale a acestei autorități publice centrale nu poate fi analizată și stabilită decât de instanțele specializate de contencios administrativ.

Prin dispozițiile art.52 din Constituția României, republicată referitoare la dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, se stabilește,printr-un act administrativ, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului.

De asemenea se mai invocă de către aceeași pârâtă și excepția lipsei capacității juridice civile a Guvernului României pe care instanța o califică ca fiind o excepție ce privește calitatea procesuală pasivă a Guvernului și se solicită respingerea acțiunii ca fiind inadmisibilă.

Potrivit dispozițiilor Constituționale și celor ale legii speciale, Guvernul României este autoritate publică a puterii executive, care funcționează în baza votului de încredere acordat de Parlament și care asigură realizarea politicii interne și externe a țării și exercită conducerea generală a administrației publice, iar pentru realizarea atribuțiilor sale adoptă acte administrative de autoritate pe baza și în vederea executării legii, prin urmare poate sta în justiție în calitate de pârât, numai în litigiile de contencios administrativ.

Ministerul public prin întâmpinare solicită respingerea acțiunii reclamantei ca inadmisibilă, și invocă excepția necompetentei materiale a instanței,având în vedere faptul că reclamanta și-a întemeiat solicitările pe dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 137/2000- privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, solicitând declinarea cauzei spre soluționare în favoarea Judecătoriei Constanța. Totodată sa formulat cerere de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice pentru ca în cazul în care se va admite cererea reclamantei să se dispună să se ia act de obligativitatea adoptării unui proiect de rectificare a bugetului pe anul 2008, care să includă alocarea sumelor ce reprezintă pretențiile reclamantei.

Pârâta Consiliul Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea acțiunii ca nefondată și invocă excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Superior al Magistraturii cu privire la drepturile salariale solicitate de reclamantă pentru perioada 13.03.2007-14.11.2007 și respingerea în parte a acțiunii, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Pârâta Ministerul Economiei și Finanțelor la data de 25.07.2008 invocă excepția necompetentei materiale a instanței, motivat de faptul că potrivit dis part. 1 din OUG nr. 75/11 iunie 2008 privind stabilirea de măsuri pentru soluționarea unor aspecte financiare în sistemul justiției, competența ar revenii în primă instanță Curților de apel, iar recursul împotriva hotărârilor pronunțate în primă instanță de Curțile de apel se judecă de înalta Curte de Casație și Justiție.

La data de 06.08.2008 TRIBUNALUL CONSTANȚAa dispus în temeiul art. I și II al 1 și 2 din OUG nr. 75/2008 scoaterea cauzei de pe rolul acestei instanțe și înaintarea ei spre competentă soluționare Curții de APEL CONSTANȚA.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de APEL CONSTANȚA sub nr-.

Conform disp. Art. 137 Cod pr. Civilă vom analiza cu prioritate excepția lipsei calității procesual pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor.

Excepția este nefondată pentru următoarele considerente:

În conformitate cu disp.art. 282 Codul muncii, pot fi părți în litigiul de muncă, pe lângă angajatorii propriu-ziși și alte persoane juridice sau fizice care au această vocație, în temeiul legilor speciale sau al Codului d e pr. civilă.

Calitatea procesual pasivă a Ministerului Economiei și finanțelor rezultă nu din calitatea de angajator a reclamanților, ci din normele legale privind elaborarea proiectelor de buget.

Potrivit art. 118 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat.

În conformitate cu prev. art. 3 al.1 pct. 2 din nr.HG 208/2005 privind organizarea și funcționarea Ministerului Finanțelor și a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, în realizarea funcțiilor sale, Ministerul Economiei și Finanțelor elaborează proiectul bugetului de stat al legii bugetare anuale și raportul asupra proiectului legii de rectificare a bugetului de stat, operând modificările corespunzătoare.

Ministerul Justiției, în calitate de ordonator de credite va întocmi necesarul sumelor de bani, reprezentând drepturi salariale neacordate, iar Ministerul Economiei și Finanțelor, în virtutea rolului său de elaborare a proiectului bugetului de stat, va face propuneri de rectificare a acestui buget.

În lipsa aprobării rectificării bugetului cu sumele necesare, Ministerul Justiției se află în imposibilitatea de a dispune de fonduri pentru plata drepturilor bănești solicitate.

Instanța va analiza și respingeexcepția lipsei calității procesuale pasive apentru următoarele considerente:

Reclamanta a avut funcția de procuror, și a fost detașată în cadrul aparatului tehnic al acesteia,în perioada 13.03.2006- 13.03. 2007 prin hotărârea nr.43 din 2006 secției pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii.

Prin hotărârea nr. 284 /2007 s-a dispus detașarea reclamantei la Consiliul Superior al Magistraturii,pentru o perioadă de un an,începând cu data de 15 11 2007. Instanța constată că reclamanta solicită plata unor drepturi salariale care pot fi pretinse în baza unui raport de muncă, fapt ce a fost dovedit de aceasta.

Pentru aceste motive excepția privind lipsa calității procesuale pasive a va fi respinsă pentru considerentele arătate.

Față deexcepția lipsei calității procesual pasive a Guvernului,așa cum a fost calificată de instanță și o apreciază ca întemeiată se rețin următoarele:

Potrivit art. 282 din Codul muncii, pot fi părți în conflictele de muncă:

a) salariații, precum și orice altă persoană titulară a unui drept sau a unei obligații în temeiul prezentului cod, al altor legi sau al contractelor colective de muncă;

b) angajatorii - persoane fizice și/sau persoane juridice, agenții de muncă temporară, utilizatorii, precum și orice altă persoană care beneficiază de o muncă desfășurată în condițiile prezentului cod;

c) sindicatele și patronatele.

Potrivit disp. Constituționale și celor ale legii speciale Guvernul României este autoritate publică a puterii executive, și asigură realizarea politicii interne și externe a țării, iar pentru realizarea atribuțiilor sale adoptă acte administrative pe baza și în vederea executării legii, și poate sta în justiție, în calitate de pârât, numai în litigiile de contencios administrativ, atunci când este contestată legalitatea actelor administrative pe care le adoptă.

Având în vedere faptul că această instituție poate fi chemată în judecată numai în limitele strict determinate de prevederile Constituției României și numai în legătură cu posibilitatea contestării legalității actelor administrative emise în exercitarea competențelor și atribuțiilor determinate de lege, instanța respinge acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâta Guvernul României ca fiind promovată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Fațăde excepția necompetentei materiale a instanței, invocată de Guvernul României motivat de faptul că chemarea în judecată a pârâtului în raport cu obiectul cererii reclamantei, apreciază că executivul neavând raporturi de serviciu cu aceștia și nici obligații corelative drepturilor lor de personal, iar pretențiile acestora nu pot excede atribuțiilor și competențelor legale ale Executivului, consideră că o eventuală vătămare a drepturilor lor subiective, nu poate fi analizat și stabilit decât de instanțele specializate de contencios administrativ, instanța o respinge, pentru următoarele considerente:

Dispozițiile art.I din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 75/11 iunie 2008 privind stabilirea de măsuri pentru soluționarea unor aspecte financiare în sistemul justiției, reglementează competența materială a instanțelor în materia specială a drepturilor salariale solicitate de personalul salarizat potrivit Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, aprobată cu modificările și completările prin Legea nr. 45/2007, cu modificările și completările ulterioare, precum și potrivit Ordonanței Guvernului nr. 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției, aprobată cu modificările prin Legea nr. 247/2007, sunt norme de procedură de imediată aplicare.

În acest sens, Art.- (1) Cererile având ca obiect acordarea unor drepturi salariale, formulate de personalul salarizat potrivit Ordonanței de urgență a Guvernuluinr. 27/2006privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 45/2007, cu modificările și completările ulterioare, precum și potrivit Ordonanței Guvernuluinr. 8/2007privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției, aprobată cu modificări prin Legea nr. 247/2007, cu modificările ulterioare, sunt soluționate, în primă instanță, de curțile de apel.

(2)Recursul împotriva hotărârilor pronunțate în primă instanță de curțile de apel se judecă de înalta Curte de Casație și Justiție.

Art. II. - (1) Dispozițiile art. I se aplică și proceselor în curs de judecată, având ca obiect soluționarea cererilor privind acordarea unor drepturi salariale formulate de personalul din sistemul justiției, începute sub legea anterioară.

(2)Cauzele prevăzute la alin. (1) aflate în curs de judecată în fond la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență vor fi trimise de îndată spre soluționare curților de apel, prin încheiere care nu este supusă nici unei căi de atac.

(3)Recursurile împotriva hotărârilor pronunțate cu privire la cererile prevăzute la alin. (1) aflate pe rolul curților de apel la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se trimit de îndată la înalta Curte de Casație și Justiție, prin încheiere care nu este supusă nici unei căi de atac.

Față de considerentele expuse, instanța respingerea excepția necompetentei materiale a instanței.

Pe fondul cererii reclamantei, se constată că pretențiile acestora sunt nefondate, pentru următoarele considerente:

Susținerile reclamantei,referitoare la obligarea pârâților la acordarea creșterilor salariale de 5% începând cu 1 ianuarie 2007 în raport cu luna decembrie 2006; de 2% începând cu 1 aprilie 2007 în raport cu luna martie 2007 și de 11% începând cu 1 octombrie 2007 în raport cu luna septembrie 2007 și care au fost acordate altor categorii socio - profesionale prin art. 1- 4 din nr.OG 10/31.01.2007.

Reclamanta a arătat că solicită, totodată, obligarea acelorași pârâți la plata acestor drepturi, actualizată cu rata inflației de la data când trebuiau acordate și până la achitarea lor efectivă, și acordarea de dobânzi legale.

În considerente s-a menționat că prin emiterea a ordonanțelor ale guvernului, nr. 6,8,10,11/2007, s-a dispus majorarea salariului - începând cu 1 ianuarie 2007 - pentru toți demnitarii, funcționarii publici și salariații contractuali ai statului, cu excepția judecătorilor de la curțile de apel, tribunale și judecătorii, precum și a procurorilor de la parchetele de pe lângă instanțele judecătorești.

Prin nr.OG16/31.01.2007, Guvernul a dispus și majorarea drepturilor bănești cu începere de la 01.01.2007 ale personalului Ministerului Afacerilor Externe.

Prin nr.OG 27/31.01.2007 se dispune majorarea salariilor și pentru controlorii financiari din cadrul Curții de Conturi, în aceleași procente menționate.

S-a arătat, deopotrivă, faptul că Legea nr. 232/6.07.2007 pentru aprobarea nr.OG 6/2007 a modificat art. 39, în sensul că majorările salariale în cotă de 7% aplicate salariului din 2006 și respectiv de 11% cu începere de la 1.10.2007 aplicată la salariul din luna septembrie nu se aplică judecătorilor și procurorilor, precum și asistenților judiciari, ca și întregului personal asimilat din cadrul puterii judecătorești.

Ori, excluderea judecătorilor și procurorilor de la judecătorii, tribunale și curți de apel, precum și de la parchetele de pe lângă instanțele judecătorești menționate, de la acordarea majorărilor salariale de care au beneficiat judecătorii Înaltei Curți de Casație și Justiție, Procurorul General și judecătorii Curții Constituționale, nu poate justifica - au susținut reclamanții - un scop legitim, fiind încălcat principiul egalității de tratament, caracterul discriminatoriu al acestor prevederi fiind evident.

Au fost invocate disp. art. 126 alin. 1 din Constituție și care exclud, conform susținerilor reclamanților, distincția între judecătorii și cei de la instanțele inferioare, precum și cele ale art. 21 alin. 1 din nr.OG 137/2000, aprobată prin Legea nr. 48/2002 și modificată prin nr.OG 77/2003.

S-a apreciat că în modalitatea arătată s-a adus atingere principului statuat prin art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, referitor la interzicerea discriminării, fiind invocată și incidența art. 20 alin. 2 din Constituție în ce privește prevalența dreptului internațional în ce privește drepturile fundamentale ale omului consacrate prin pacte și tratate la care România este parte.

Prin întâmpinare, pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI a solicitat respingerea acțiunii, în considerarea faptului că reglementarea prin lege sau printr-un alt act normativ a unor drepturi în favoarea unor persoane excede cadrului legal stabilit prin nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.

S-a susținut că actul normativ menționat nu are în vedere modul de reglementare a unor relații sociale prin lege sau prin alte acte normative, iar textele sale au aplicabilitate exclusiv în ce privește modul de punere în practică a dispozițiilor legale, iar nu în examinarea soluțiilor legislative alese de către legiuitor.

S-a apreciat că într-un asemenea caz discriminarea va putea fi analizată de Curtea Constituțională, care în conformitate cu prevederile art. 144 lit. c din Constituție, hotărăște asupra excepțiilor de neconstituționalitate privind legile și ordonanțele, ridicate în fața instanțelor judecătorești.

Pârâtul a mai arătat că solicitarea reclamantei, fondată pe excluderea magistraților de la indexarea salarială generală a bugetarilor aplicată în anul 2007, nu este justificată obiectiv, nefiind în situația unor persoane aflate în situații comparabile sau analoage care beneficiază în parte de un tratament favorizant.

S-a solicitat să se constate că în baza Legii nr. 303/2004 republicată, salarizarea judecătorilor și procurorilor se stabilește prin lege specială ( art. 74 alin. 2 teza a II-a ), iar prin nr.OUG 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției au fost reglementate drepturile în această materie de care beneficiază categoriile socio-profesionale amintite, în mod exhaustiv, astfel că reclamanții nu pot beneficia decât de drepturile stabilite în favoarea lor.

Prevederea unor drepturi în beneficiul unei categorii profesionale, salarizare de la bugetul de stat și neprevederea sau, dimpotrivă, prevederea, însă într-un alt cuantum, al altor sume în beneficiul altei categorii socio-profesionale, de asemenea retribuită de la bugetul de stat, este o opțiune a legiuitorului și nu se încadrează în situația tratamentului diferențiat, câtă vreme sunt în discuție situații obiective și diferite.

S-a susținut că magistrații au constituit singura categorie profesională care a beneficiat de creșteri salariale substanțiale atât în anul 2006, cât și în 2007, astfel că decizia guvernului de a nu acorda indexări sau majorări în cursul anul 2007, cu excepția celorlalte categorii din sectorul bugetar, ca măsură de majorare a veniturilor având ca scop acoperirea inflației pe o perioadă determinată, nu reprezintă o situație care ar fi avut drept rezultat plasarea magistraților într-o stare de discriminare prin nerespectarea dreptului la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare.

S-a solicitat, pe cale de consecință, să se respingă acțiunea ca fiind lipsită de temei legal, întrucât magistrații, cât și funcționarii publici sunt categorii profesionale distincte, fiecare având statut propriu și sisteme distincte de stabilire a salarizării.

În raport de susținerile părților și de temeiurile în drept aplicabile în speță, vor fi reținute următoarele considerente:

Potrivit art. 1 din nr.OG 10/2007,În anul 2007, salariile de bază ale personalului contractual din sectorul bugetar, stabilite potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar, aprobată prin Legea nr. 383/2001, cu modificările și completările ulterioare, precum și indemnizațiile personalului care ocupă funcții de demnitate publică, stabilite potrivit anexelor nr. II și III la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, cu modificările și completările ulterioare, astfel cum au fost majorate potrivit Ordonanței Guvernului nr. 3/2006, aprobată cu modificări prin Legea nr. 323/2006, avute la data de 31 decembrie 2006, se majorează în 3 etape, astfel:

a) cu 5% începând cu data de 1 ianuarie 2007, față de nivelul din luna decembrie 2006;

b) cu 2% începând cu data de 1 aprilie 2007, față de nivelul din luna martie 2007;

c) cu 11% începând cu data de 1 octombrie 2007, față de nivelul din luna septembrie 2007.

Textul face trimitere, așadar, la categoriile socio-profesionale statuate prin prevederile nr.OUG 154/1998, între care în anexa II privitor la,Funcții de demnitate publică numite se regăsesc funcțiile de președinte, vicepreședinte, președinte de secție și judecător la instanța supremă, cât și funcțiile corelative din Parchetul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Potrivit art. 1 din Legea nr. 303/2004 republicată, Magistratura este activitatea judiciară desfășurată de judecători în scopul înfăptuirii justiției și de procurori în scopul apărării intereselor generale ale societății, a ordinii de drept, precum și a drepturilor și libertăților cetățenilor., iar conform art. 73,Stabilirea drepturilor judecătorilor și procurorilor se face ținându-se seama de locul și rolul justiției în statul de drept, de răspunderea și complexitatea funcției de judecător și procuror, de interdicțiile și incompatibilitățile prevăzute de lege pentru aceste funcții și urmărește garantarea independenței și imparțialității acestora.

Funcția de judecător la instanța supremă este cuprinsă din perspectiva carierei profesionale în aceleași prevederi ale Legii nr. 303/2004, fiind statuate prin Capitolul V secțiunea a 3-a condițiile de promovare a judecătorilor la

Art. 74 alin. 1 și 2 teza a II-a din lege stabilește că,Pentru activitatea desfășurată, judecătorii și procurorii au dreptul la o remunerație stabilită în raport cu nivelul instanței sau al parchetului, cu funcția deținută, cu vechimea în magistratură și cu alte criterii prevăzute de lege. ( ) Salarizarea judecătorilor și procurorilor se stabilește prin lege specială.

Așadar, punctul de vedere exprimat de pârâtul Ministerul Justiției, potrivit cu care salarizarea judecătorilor și procurorilor ( precum și altor categorii de personal din sistemul justiției ) este reglementată printr-o lege specială, în considerarea textului art. 74 alin. 2 teza a II-a din legea nr. 303/2004, este fundamentat. Aceasta nu exclude însă existența unei situații de discriminare în ce privește salarizarea, câtă vreme după intrarea în vigoare a nr.OUG 27/2006, aprobată de Legea nr. 45/2007 - care privește inclusiv drepturile de această natură ale judecătorilor instanței supreme - Guvernul emite o ordonanță, anume, un act normativ cu forță juridică inferioară, care statuează asupra majorării salariale doar pentru unii dintre judecători ( prin trimiterea făcută la anexa II a OUG nr. 154/1998 ).

Tratamentul diferențiat era, de principiu, operant până la intrarea în vigoare a nr.OUG 27/2006, aprobată ulterior prin Legea nr. 45/2007, care însă a abrogat expres și dispozițiile cuprinse în Legea nr. 56/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor Curții Supreme de Justiție, ale magistraților-asistenți și ale celorlalte categorii de personal. Reclamanții deși sunt magistrați la TRIBUNALUL CONSTANȚA, aceștia au solicitat să li se acorde prin hotărâre judecătorească îndemnizațiile de încadrare brută lunară corespunzătoare procurorilor Direcției Naționale Anticorupție și Direcției de Investigare a Acțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism.

Admiterea pretențiilor reclamanților ar duce la instituirea unui alt sistem de salarizare decât cel stabilit de legiuitor, prin OUG27/2006, ar însemna o adăugare la lege, ceea ce nu este permis.

În acest sens, prin decizia nr. 818/3.07.2008 Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate ridicată de Ministerul Justiției într-o cauză civilă având ca obiect înlăturarea discriminării rezultate din acordarea unor drepturi salariale inferioare acordate procurorilor din cadrul Direcției de Investigare a Acțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism potrivit anexei II din nr.OG 27/2008.

Prin această decizie Curtea Constituțională a statuat că prevederile art. 1, art. 2 al. 3 și art. 27 al. 1 din OG37/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.

În considerentele deciziei s-a reținut că un asemenea înțeles al dispozițiilor ordonanței, prin care se conferă instanțelor judecătorești competența de a desființa norme juridice instituite prin lege și de a crea în locul acestora alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative, este evident neconstituțional, întrucât încalcă principiul separației puterilor consacrat în art. 1 al. 4) din Constituție, precum și prevederile art. 61 al. 4), în conformitate cu care Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării.

Referitor la cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul Ministerul public - Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, instanța o va respinge ca nefondată, în condițiile în care cererea principală a fost soluționată în sensul respingerii ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Respinge ca nefondată excepția necompetenței materiale a instanței.

Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Superior al Magistraturii și Ministerului Economiei și Finanțelor

Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a Guvernului și respinge cererea față de acești pârâți, pentru lipsa calității sale procesuale pasive.

Respinge, ca nefondată cererea reclamantei, cu sediul procesual ales la Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanța,-, -.B,.15, față de ceilalți pârâți:GUVERNUL ROMÂNIEI, cu sediul în B, sector 1,-,PARCHETUL DE PE LÂNGĂ INALTA C DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE,cu sediul în B, sector 5,- șiPARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL CONSTANȚA,cu sediul în C,-,precum și cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor.

Definitivă.

Cu recurs, în 10 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, azi, 14.10.2008.

Președinte, Judecător,

- - - -

Asistenți judiciari,

- -

Grefier,

- -

Tehnored.hot.-asistent jud.- -

27.10.2008/8 ex.

Președinte:Jelena Zalman
Judecători:Jelena Zalman, Mariana Bădulescu Georgeta Chioveanu Lucian Neacșu

#Judecator Jelena Zalman

Drepturi salariale ale personalului din justiție.

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Drepturi salariale ale personalului din justiție.